Celulele din corpul tau te asculta! Cum te ajuta conversatia cu ele sa te vindeci...

” Fiecare parte a corpului tau detine propria constiinta sau propriul suflet. „

Aceste cuvinte puternice m-au facut sa inteleg capacitatea uimitoare a corpului de a se vindeca.

Cand mi-au fost spuse, sufeream de o boala cronica severa. Am introdus imediat aceasta conceptie in rutina mea de meditatie zilnica. Dar te poate auzi corpul tau? Ii poti vorbi pentru a-i castiga atentia?

In acea noapte, aflandu-ma in meditatie, am inceput sa ii vorbesc cu speranta, fara a astepta ceva. Apoi, la interval de o ora, tesuturile mele au raspuns. Tesutul conjunctiv s-a intins, invelind tesuturile cu cicatrici. Terminatiile nervoase s-au activat, iar muschii au inceput sa functioneze independent. Muschiul gambei, care era paralizat si fusese diagnosticat cu sindromul de durere regionala, a revenit la viata!

Bataile inimii mele au inceput sa creasca imediat cum am constientizat ce se intampla: libertatea in fata bolii urma sa fie atinsa. Atunci am inteles ce ar insemna asta pentru cei aflati intr-o situatie similara cu a mea. Mi-am organizat abordarea intr-un mod care sa fie usor de aplicat la clienti, si mi-am indreptat atentia asupra hipnoterapiei.

In instructiunile pe care le dau clientilor mei, ii atentionez ca ar trebui sa isi antreneze creierul sa atinga starile alpha si theta. Astfel se asigura buna comunicare dintre corp si minte.

Castigarea cooperarii corpului presupune 3 pasi:

– aproprie-te de corpul tau cu compasiune, constientizand ca celulele lui au viata;

– intareste-i increderea prin conversatii care sa propage dorinta ta de vindecare, de cooperare;

– lasa loc schimbarilor de-a lungul conversatiei, foloseste cuvinte care sa dea frau liber emotiilor.

Aceste sfaturi sunt necesare pentru ca vindecarea sa aiba loc. Cleve Backster a descoperit o serie de factori similari. El a petrecut 36 de ani cercetand viata celulara la plante, animale si oameni. El s-a referit la factori ca la ganduri reale, deprindere si spontaneitate. Backster este un fost angajat al CIA, lucrand ca specialist in interogari. Momentul definitor care l-a condus catre menirea sa adevarata a fost descris in cartea „Perceptie Primara”. S-a intamplat in februarie 1966, cand Backster monitoriza planta Dracaena, in prorpiul laborator, cu un echipament poligraf. El a atasat echipamentul unei frunze si a inceput sa se gandeasca in ce fel sa induca o unda de soc in activitatea electrica a plantei. Emotiile intense functioneaza la oameni; dar la plante? El si-a imaginat ca da foc frunzei, iar in acel moment poligraful a inregistrat o reactie extrema. S-a indreptat cu uimire catre biroul secretarei sale, cautand niste chibrituri si gandindu-se daca nu cumva planta ii percepuse intentia. Cand s-a intors, poligraful indica aceeasi reactie. Backster a dus chibriturile inapoi, iar poligraful a indicat o reactie inversa fata de cea precedenta, iar acul sau a coborat. Cand Backster s-a prefacut ca vrea sa dea foc plantei, aceasta s-a comportat normal, fara sa inregistreze vreo neliniste, ca si cum ar fi inteles intentia reala a omului. El a descoperit ca plantele reactioneaza fata de primii ingrijitori, raspunzand la emotiile pozitive sau negative, precum si la intoarcerea lor dupa ce au lipsit.

Cercetarile au aratat ca plantele vor oferi prioritate emotiilor primilor ingrijitori, in comparatie cu altii. Mai tarziu, Backster si-a indreptat atentia asupra celulelor umane. El a colectat celule albe, le-a supus activitatii electrice si le-a inregistrat reactia. A descoperit ca pentru a obtine un raspuns este nevoie de emotii spontane. Daca donatorul s-a straduit sa emita o emotie, nu s-a intamplat nimic. Insa atunci cand a primit un telefon care sa il scoata din starea de stres, celulele au reactionat.

Distanta nu a fost relevanta in acest caz. Donatorul a lasat celulele in laborator si, pe parcursul zilei a inregistrat mai multe tipuri de emotii. Cand acestea au fost comparate cu rezultatele din fisele din laborator, s-a descoperit o legatura intre momentul cand emotiile au fost resimtite si momentul in care celulele din laborator au inregistrat activitatea. In timpul somnului donatorului, celulele nu au inregistrat nicio activitate.

Aceste experimente au fost facute cu un echipament care fotografia radiatiile electromagnetice- energia obisnuita, folosita pentru transmiterea informatiei. Celulele au facut abstractie de echipament, sugerand ca acest tip de comunicare nu poate fi accesata inca de stiinta moderna. Multi cercetatori sunt de parere ca dezvoltarea fizicii cuantice va fi folositoare in perceperea acestui camp de comunicatie.

Entaglementul cuantic este un proces care presupune ca doua particule care au fost conectate, inca mai comunica dupa separare. Cand una dintre ele sufera o schimbare energetica, acelasi lucru se intampla si cu cealalta.

Experimentul lui Backster puncteaza conceptia orientala conform careia exista o legatura de interdependenta intre toate elementele din natura. Culturile antice au numit acest lucru camp de energie universala, care sustine viata si ghideaza evolutia constiintei prin univers. Tehnica mea medicala pune mintea in legatura cu acest camp. Energia lui este apoi indreptata catre o vindecare psihica, prin intermediul vointei reale.

Therese Wade numeste aceasta metoda „Antara”( care in sanscrita inseamna „in interior”), iar ea ajuta o persoana sa experimenteze abilitatea vindecarii generata de uniunea corp-minte.

Scriitoarea acestui articol, Therese Wade, a obtinut diploma de master in Acupunctura si Medicina Orientala in 2003, la Universitatea Bastyr. Experienta ei in medicina chineza, studii samane, meditatii kundalini si hipnoterapie este integrata in abordarea medicinii de tipul minte-spirit-corp. Pentru mai multe informatii, accesati AntaraHealingArts.com .

-sursa- http://www.secretele.com/-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Terapia mental-emotionala sau abordarea psihosomatica a bolii si vindecarii...

Se vorbeste adesea in terapiile holistice (care privesc fenomenul bolii in ansamblu pe toate planurile manifestarii lui) de fenomenul numit somatizare. Ceea ce desemneaza acest cuvant este procesul de materializare in corp (sub forma de afectiuni si simptome) a tensiunilor mentale, emotiilor grele si sistemelor de credinte daunatoare, pastrate neschimbate in constiinta si personalitatea individului lungi perioade de timp (adesea sub forma unor sabloane comportamentale, a unor frici ancestrale, a multor reprimari si limitari). Efectele negative ale unei astfel de abordari a vietii pot fi uneori devastatoare asupra sanatatii, confortului psiho-mental general si/sau circumstantelor existentei cotidiene. Tuturor viata ne scoate constant in cale evenimente cu mare incarcatura mental-emotionala si totodata importante din punct de vedere tridimensional pentru prezentul si viitorul nostru. Unii dintre noi au inteles ca principalul scop al evenimentelor care se succed in vietile noastre - uneori cu o repeziciune uimitoare - este ca ne pun in fata unor alegeri (despre ce gandim, ce comunicam si ce intreprindem). Situatiile pot fi uneori atat de complexe sau de rafinate incat o actiune corecta nu poate fi intreprinsa conform unui sablon de gandire sau de reactie exersat undeva in trecutul nostru. Pentru o alegere cat mai corecta este nevoie in majoritatea situatiilor de atentia noastra maxima acordata intregului context, de o mare fluiditate si conectare cu evenimentul pana la abandonare completa in fata acestuia pentru a-l percepe in cele mai fine aspecte ale sale. Cu aceasta atitudine interioara devine posibila traversarea norilor mentali / emotionali si accesarea unui nivel superior de constiinta de unde solutia apare in mod clar si firesc, fara indoieli sau resentimente, atat pe cale intuitiva cat si intelectuala. Multi oameni nu doresc insa confruntarea cu un eveniment mai ales neplacut, astfel incat trateaza lucrurile superficial, erijandu-se sau incercand sa scape cat mai repede si cum pot mai usor de momentele de responsabilitate fata de ei si de tot ce ii inconjoara. Adesea insa aceste momente si situatii de viata stanjenitoare aduc cu ele examene importante de constiinta, in care este oferita ocazia de a elibera anxietati vechi, de a depasi limitari mentale, de a vindeca rani emotionale, de a inlocui un sistem de credinte invechit si disfunctional cu altul nou si adaptat unui context de viata mai complex - ajutandu-ne astfel sa ajungem la o perceptie mai fina si mai dinamica a realitatii. Consecinta este ridicarea in mod natural a nivelului de inteligenta, senzitivitate, intelepciune si compasiune. Fiinta devine mai fluida, mintea se echilibreaza mai repede, solutiile sunt gasite intr-o mai mare armonie cu viata iar sanatatea organismului nu are de suferit deoarece nu se creeaza noi blocaje si tensiuni mental-emotionale, ci, din contra, se rezolva din cele vechi. Oamenii adesea nu isi dau seama de oportunitatile pe care le aduc cu ele situatiile de viata mai putin placute si, furati de evenimente, uita sa se lase patrunsi de intreaga problema, asa cum este, asa cum vine. Astfel nu reusesc sa intre intr-o conexiune suficient de profunda cu problema incat sa poata sa-i priceapa mesajul fundamental si sa gaseasca o solutie cu adevarat viabila la aceasta. Adesea vrand sa scapam de ceea ce numim "probleme", fie ne prefacem ca ele nu exista, fie dirijam problemele pe un fagas cunoscut si superficial. Sau mai facem ceea ce am fost obisnuiti de mici - ne pierdem in reactii emotionale oarbe, facandu-ne adesea rau atat noua cat si celorlalti. Toate acestea din 2 motive: 1. nu stim ca problema se rezolva aproape intotdeauna la un nivel de constiinta mai inalt decat cel la care a fost creata; 2. nu incercam sa ne conectam la ceea ce simtitim si gandim atunci cand chiar ne dam voie sa avem acea problema. De multe ori nici nu realizam ca avem o problema. Sabloanele noastre de reactie ne pot spune ca aceasta este realitatea implacabila si ca nu prea avem mare lucru de facut. Variantele ar fi: revolta oarba, respectiv reprimare si complacere. Aplicand ani la randul aceste formule dezavantajoase si limitate de a manageria nu numai o situatie ci insasi viata, la un moment dat este posibil sa ne trezim dupa un timp mai scurt sau mai lung ca stresul, auto-limitarea mentala, frica si durerea emotionala acumulate constant in inconstient erup in corp provocand boli si afectiuni: cardio-vasculare, articulare, digestive, renale, hormonale, imunitare, nervoase. Ca sa nu mai vorbim de o situatie de viata instabila, tensionata si adesea deloc multumitoare. Abordarea psiho-somatica a vindecarii are ca premisa corelatia potrivit careia manifestarile in plan psiho-emotional determina manifestari in plan energetic, care determina la randul lor manifestarile din planul fizic. Asadar, problemele psiho-emotionale, neglijate, negate, reprimate ori incorect tratate vor constitui germenii viitoarelor dezechilibre la nivel energetic si, mai apoi, declansatorii feluritelor afectiuni in plan fizic. Tratarea efectelor grosiere (bolile propriuzise), o deblocare energetica eficienta si incursiunea cat se poate de constienta si asumata in tot ceea ce inseamna universul nostru mental-emotional constituie premisele unei vindecari eficiente si durabile (chiar daca uneori lente). Manifestarile dizarmonioase in plan mental-emotional sunt evidente imediat, dezechilibrele produse de acestea in plan energetic au o latenta medie de aparitie si pot fi recunoscute atunci cand in corp apar dereglari functionale (adica nu exista leziuni la nivelul organelor, insa acestea incep sa nu mai functioneze corespunzator), in timp ce manifestarile corespondente in plan fizic au un timp de latenta mult mai mare, devenind evidente dupa nenumarate trairi dizarmonioase si dupa indelungate dereglari functionale la nivelul de organe si sisteme. In aceasta faza de manifestare fizica apar leziunile organice iar boala poate fi deja depistata in corp sub aspectul modificarilor fizice produse de prezenta sa. Terapia naturala autentica propune o abordare holistica, oferind solutii si remedii menite sa influenteze toate cele 3 planuri (psiho-emotional, energetic si fizic).   -sursa-http://www.terapii-naturiste.com/calivita/dezvoltare-personala/meditatie-de-vindecare.htm- Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.

CHEAMA-I SI VOR VENI...CERE SI TI SE VA DA.....AJUTOR DE LA INGERI
......Îngerii sunt aici să ne înveţe că iubirea lui Dumnezeu răspunde tuturor problemelor şi provocărilor. Sunt aici să ne vindece de efectele fricii. Îngerii sunt vindecători puternici şi puteţi lucra împreună cu ei pentru a vă grăbi eforturile de vindecare. Cu cât îi invităm mai mult pe îngeri în vieţile noastre, cu atât mai repede vieţile noastre vor reflecta splendoarea cerească.
Nu există limite ale puterii vindecătoare a îngerilor. Ei ne pot ajuta să ne vindecăm relaţiile, probleme din carieră, problemele financiare sau locative, şi toate celelalte provocări care ne tulbură. Trebuie doar să urmăm câteva etape pentru a-i ajuta pe îngeri să ne ajute:
Să cerem. – Legea Liberului Arbitru spune că îngerii nu pot interveni în vieţile noastre fără permisiunea noastră expresă. Singura excepţie este dacă suntem într-o situaţie în care viaţa ne este pusă în pericol, înainte de a veni vremea să părăsim această lume. Altfel trebuie să le cerem îngerilor să ne ajute.
S-ar putea să vă întrebaţi: cum să le cerem? Nu este necesară vreo invitaţie formală pentru a-i chema pe îngeri în ajutor. Pur şi simplu, trebuie să vă gândiţi: Îngerilor! şi ei vor răspunde imediat. Dumneavoastră, ca oricine altcineva, aveţi deja doi sau mai mulţi îngeri păzitori, care vă însoţesc de la naştere până la moarte. Nimic din ceea ce faceţi, spuneţi sau gândiţi nu-i poate face pe îngerii dumneavoastră să vă iubească mai puţin. Dragostea lor pentru dumneavoastră este puternică şi nu condiţionată!
De asemenea, puteţi ruga mai mulţi îngeri să vi se alăture. Puteţi fie să-L rugaţi pe Dumnezeu să vă trimită îngeri, fie să-i rugaţi direct pe îngeri să vină. Amândouă căile sunt identice, pentru că îngerii răspund voinţei lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu vrea întotdeauna ca îngerii să vă înconjoare şi să vă mângâie oricând aveţi nevoie.Să lăsăm în seama lui Dumnezeu rezolvarea problemei. – Înainte ca Dumnezeu şi îngerii sii poată rezolva situaţia dumneavoastră, trebuie să le-o predaţi în totalitate. Este ca şi cum am trimite o scrisoare: trebuie să daţi scrisoarea din mână înainte ca poşta să o poată transmite în numele umneavoastră. Adeseori cerem cerurilor să ne ajute. Dar, în loc să lăsăm lucrurile să se întâmple, insistăm asupra situaţiei, blocând astfel capacitatea îngerilor de a interveni. Dacă vreţi într-adevăr să fiţi ajutaţi, lăsaţi în totalitate problema în mâinile lui Dumnezeu şi ale îngerilor!
A veţi încredere în Dumnezeu. – Nu trebuie să dăm lui Dumnezeu şi îngerilor indicaţii scrise, în care să schiţăm ce etape am dori să urmeze pentru a rezolva situaţia.
În schimb, să avem încredere că înţelepciunea şi creativitatea infinită a lui Dumnezeu vor găsi o soluţie mult mai bună decât şi-ar putea închipui vreodată minte a omenească.
Amintiţi-vă: Dumnezeu vrea să fiţi fericiţi!
Urmaţi îndrumările lui Dumnezeu. – După ce lăsaţi problema în seama lui Dumnezeu şi a îngerilor, ei s-ar putea să vă ceară să întreprindeţi unele măsuri omeneşti pentru a rezolva situaţia. Aceste instrucţiuni vor ajunge la dumneavoastră sub forma unei voci, a unui vis, a unei viziuni.
Dacă nu sunteţi siguri de sursa acestor mesaje, rugaţi-L pe Dumnezeu să vă confirme. Dumnezeu şi îngerii vă vor dărui întotdeauna mesaje de dragoste şi de susţinere, astfel încât dacă veţi primi o instrucţiune înspăimântătoare sau vătămătoare, nu o urmaţi! Cu toate acestea, dacă noi credem în Dumnezeu cu sufletul şi cu mintea noastră, nu trebuie să ne facem griji că aşa-numiţii îngeri căzuţi ne-ar putea influenţa.
Dragostea Divină a lui Dumnezeu este sigura putere care există. Întruchipările groazei şi ale întunericului sunt iluzii care pot „să ne facă rău”, numai dacă le dăm noi putere.Aşadar, după ce am chemat îngerii în ajutor, să aşteptăm mesajele trimise de Dumnezeu, care ne vor arăta cum să soluţionăm diversele provocări. Aceste instrucţiuni sunt răspunsurile la rugăciunile dumneavoastră şi trebuie să acţionaţi pentru a-L ajuta pe Dumnezeu să vă ajute. Uneori aceste instrucţiuni vor fI bazate pe acţiune şi îngerii vă vor cere să mergeţi într-un anumit loc ori să chemaţi o anumită persoană, de exemplu. Alteori, instrucţiunile vă vor implica mintea şi sufletul, cum ar fi atunci când îngerii vă cer să vă iertaţi pe voi înşivă ori să iertaţi pe altcineva. Oricare le-ar fi mesajele, să ştiţi că ele vin de la Izvorul tuturor vindecărilor şi soluţiilor. Urmând aceste instrucţiuni, situaţia dumneavoastră va fI complet „vindecată”. Nici o problemă nu este prea mare sau prea mică pentru ca îngerii să o rezolve pentru dumneavoastră. Dacă doriţi un spaţiu de parcare, bani pentru facturile de întreţinere sau o sănătate mai bună, îngerii sunt fericiţi vă ajute. Cea mai mare mulţumire a lor este fericirea dumneavoastră, astfel încât, dacă ceea ce dorim corespunde voinţei lui Dumnezeu, îngerii vă vor dărui tot ceea ce vă poate aduce bucurie. În ultimă instanţă, bucuria este dreptul dumneavoastră de la naştere şi îl meritaţi!
-sursa- https://www.facebook.com/hrana.sufletului.-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Autocunoastere si dezvoltare personala: Eliberarea de suferinta si optimizarea situatiei de viata...

Acordati-va zilnic cate o ora pentru a va conecta cu toata vigilenta si simturile la felul in care va resimtiti corpul, mintea si starile sufletesti. Deveniti pe zi ce trece tot mai constient de ceea ce se intampla cu dvs., observand cu o cat mai mare acuratete orice fenomene apar, fara a cenzura mental existenta lor. Procesul de observare este un proces de largire a perceptiei, in care incepeti sa intuiti si sa simtiti treptat o realitate mai profunda a propriei existente decat cea cunoscuta pana acum. Ale carei legi si posibilitati sunt cu totul altele.

Asadar: constientizati tensiunea, durerea, sau poate exuberanta, pasiunea, bucuria, lasati gandurile sa vina si sa plece in propriul ritm, fiti un observator lucid si curajos al propriei dvs. persoane, simtind si constientizand fenomenele interioare cat mai amplu. Iar pentru ca acest lucru sa fie posibil va trebui sa existe o parte din dvs. pe care o vom numi "intentie pura si neingradita" care va veghea non stop in mod ferm si totodata fluid la ramanerea in experienta si intr-o stare de trezire, de acceptare a ceea ce este si de neidentificare cu nimic. Desi traiesti povestea de viata, ramai ancorat in intentia de a "decanta" povestea, ne mai devenind una cu ea pentru a te pierde in jumatati de adevar. Aceasta intentie pura este daca vrei centrul spiritual al fiintei, inteligenta de dincolo de minte, sursa starii de gratie, singura capabila sa faca din planul mental si emotional o unealta si nu un stapan (ca pana acum).

Observati-va gandurile si emotiile ca si stare fizica si psihica, simtiti-le in primul rand in corp, caci corpul nu minte niciodata. Simtiti cand vi se face rau (indiferent cat de categorica sau abia perceptibila este aceasta senzatie) si identificati acele stari psihice care va provoaca raul fizic, indiferent ca se numesc frica, angoasa, manie, confuzie, frustrare, indignare, nerabdare, neputinta, dependenta, invidie, gelozie, ura, admiratie fanatica, pasiune mistuitoare, dragoste compulsiva. Priviti-le de-a dreptul, intrati in contact cu ele asa cum sunt, placute sau inspaimantatoare, grosiere sau subtile. Simtiti si acceptati ceea ce este. Nu alimentati cu reactii ceea ce deja vine din interior, dati-va tot in procesul de constientizare. Focalizati-va pe constientizare si nu pe identificarea cu povestea prin trairea sa complet pierdut in reactii mental-emotionale. Realizati dificultatea de a intampina aceste stari cu atentie si luciditate. Acordati-le intreaga dvs. permisiune de a se derula, in timp ce ramaneti martor si totodata conectat la fderularea lor. Observati si simtiti golul din stomac, gheara din gat, apasarea de pe inima, sufocarea din piept, devitalizarea graduala a corpului sub imperiul unei emotii nascute dintr-un gand sau ideologie care a pus stapanire pe fiinta. Identificati emotia si gandul pe cat posibil. Continuati-va observarea, reconectati-va la momentul prezent ori de cate ori simtiti ca v-ati pierdut in poveste. Confruntati emotiile, credintele si orice gand cu partea din dvs. care este atenta, curajoasa, vigilenta, gata sa se arunce cu ochii larg deschisi in universul disparat al simtirilor si ideologiilor personale fara a se lasa niciodata acaparata complet de acestea. Lasati in mod constient gandurile si emotiile sa va traverseze si nu va agatati de ele. Tratati-le cu maxima atentie, daruire si trezie a intentiei de a decanta tot. Veti descoperi la un moment dat, dincolo de spatiul mental-emotional, primele raze de lumina ale unei lumi noi, multidimensionale, infinit mai complexe, la care putem avea acces nemijlocit parcurgand acest drum. Este starea de gratie.In practica voastra este important sa aveti grija sa nu generati reactii de impotrivire si nu va abateti atentia in alta parte, la ceva mai placut, mai usor, familiar sau comun. Stati treaz in propria nebuloasa, in propria agitatie, in propria fericire sau durere, fiti tot mai constient de ceea ce se intampla. Simtiti emotia, percepand-o pe cat posibil din centrul fiintei - acel spatiu sacru conectat la tot dar neidentificat cu nimic. Incercati sa percepeti gandul din spatele emotiei. Acesta este aproape intotdeauna o judecata de valoare asupra unui aspect considerat indezirabil a ceea ce ati fost candva sau sunteti in prezent. Recuperandu-va prin practica bucatile de suflet ostracizate in hrubele inconstientului ca urmare a nenumaratelor judecati de valoare, veti realiza la un moment dat ca emotiile, gandurile, rolurile, nu sunt decat o parte a realitatii fiintei voastre care are nevoie sa creasca prcum un copil mic.

Fiti martorul tacut al propriului dvs. tablou mental, indiferent de ceea ce faceti sau de evenimentele exterioare. Observati si simtiti totul asa cum este, asa cum vine. Faceti acest lucru din centrul atemporal al fiintei care este mai mult decat orice poveste, emotie, gand sau rol. Acest centru al fiintei este locul in care totul este permis, in care adevarata crestere poate sa aiba loc, in care sufletul se reintregeste, fiinta se dezvolta, minunile se intampla deoarece el apartine spatiului sacru si vast de dincolo de orice conflict sau fragmentare care a existat vreodata.

Extinzand treptat practica la intreaga dvs. activitate si existenta de zi cu zi, iesiti tot mai mult din sabloanele de gandire si reactie obisnuite sa imparta realitatea in mii de fragmente, renegand pe majoritatea din ele si alegand sa traiasca intr-un coltisor de realitate rupt de marele proces al creatiei. Alegeti sa simtiti constient si sa acceptati pe deplin ceea ce se intampla in minte si in suflet, exact asa cum este, nu cum ati vrea voi sa fie din putinul perceptiei tridimensionale. Veti vedea cum incet-incet iesiti din limitarile negatiei, ale fricii ancestrale de anihilare, ale divizarii in mii de bucati si tot atatea adevaruri limitate, partiale, disparate, lipsite de stralucire, de putere si dragoste. O minte care iese treptat din compulsivitate, obsesie, disociere si discordie, devine o minte ascutita, agera si patrunzatoare, compasiva, capabila sa se conecteze la o realitate transcendenta, unificata, in care conflictul si limitarea nu mai exista pentru ca bucatile disparate au recompus intregul. Un intreg constient de el insusi chiar in aceasta lume tridimensionala. O astfel de minte devine capabila sa atraga solutii viabile si armonioase din spatiul infinit al variantelor, gasind rezolvari la probleme altfel poate insurmontabile.

Revenind la practica noastra... Mergeti mai departe si observati apasarea si tensiunea care apar atunci cand exista asteptari febrile cu privire la viitor, atunci cand va agatati cu disperare de o dorinta proiectata undeva peste timp, pe care in loc sa o atrageti in manifestare din starea de curaj, de simtire si acceptare a momentului prezent (viata are o inteligenta care gestioneaza in fiecare clipa un Univers intreg de o complexitate infinita), o ganditi cu mintea si angoasele nerezolvate ale trecutului. Frica, tensiunea, teroarea, compulsivitatea atrag variate manifestari ale exact acestor realitati. De aceea se spune foarte des in toate scolile de dezvoltare personala ca trecutul nerezolvat, neintegrat, e dus mai departe in viitor, in timp ce fericirea din prezent este ca si inexistenta.

Putem vorbi de libertatea fiintei traind in trecut? Nici vorba, atata timp cat emotiile, rolurile jucate si gandurile noastre sunt cele care ne poseda in loc de a ne servi. Si singurii capabili sa iesim din aceasta inlantuire suntem noi insine, arzand in lumina constiintei noastre limitarile pe care le-am purtat cu noi de-a lungul unor lungi perioade de timp. Arzand trecutul care ne-a dictat multa vreme realitatea (adesea una deloc placuta), creem acum viitorul nostru cel liber, acela care ne ofera posibilitatea de a ne trai viata atragand sanatate, fericire si implinirea a tot ce ne dorim.

Veti avea ocazia sa observati pe parcursul practicii cum gandul precede emotia (care nu este altceva decat energia gandului transmisa in corp). Percutand in corp, emotia creeaza o stare fizica de confort sau de disconfort (dupa caz) care determina aproape instantaneu reactualizarea gandului. Reincarcat, gandul alimenteaza din nou emotia si asa mai departe. A interpune constiinta in mijlocul acestui proces este echivalent cu intreruperea ratacirii perpetue printre ganduri si emotii, iesirea din automatisme, activarea perceptiei in profunzime a realitatii, asimilarea lectiei de viata si intelepciune incapsulata in evenimentul care ne-a sensibilizat. Putem traversa astfel orice eveniment, iesind din el cel mai probabil cu succes si mai ales mai intelepti si mai liberi de orice ingradiri psihice.

Scopul acestei practici este sa ajute pe fiecare sa traiasca si sa se dezvolte experimentand la un nivel din ce in ce mai profund realitatea interioara si exterioara. 

 Este indicat, fara doar si poate, in functie de ceea ce va doriti, sa actionati in plan fizic pentru indeplinirea dorintelor voastre (in masura in care conjunctura o permite si actiunea nu dauneaza vietii in general). Indiferent ca o faceti sau nu, cu adevarat important este sa continuati procesul de rafinare a propriului spatiu interior. Cu timpul, din rafinamentul perceptual care ia nastere odata cu practica, se dezvolta o capacitate extraordinara de co-creare a realitatii exterioare. Starea de simtire constienta si reintegrare in realitatea holistica insemnand adevar, iubire si libertate are darul de a scoate fiinta din universul limitat al necunoasterii, al ignorantei si neputintelor in care a trait mii si mii de ani.

Aceasta este o munca de o viata. Dar calitatea vietii care vine odata cu ea este incomensurabila. Retineti un lucru: dati viata zilelor si veti da multe zile vietii! 

-sursa- http://www.terapii-naturiste.com/calivita/dezvoltare-personala/meditatie-de-vindecare.htm-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Medicul care jură că a văzut o bucățică din iad...

În practicarea meseriei sale, Dr. Rajiv Parti a avut mulți pacienți care au pretins că au văzut lucruri ciudate în timp ce se aflau pe masa de operație, însă el nu a acordat niciodată prea mare credibilitate acestor afirmații.

Asta până când el însuși a fost diagnosticat cu cancer la prostată și a trebuit să se opereze.
Dr. Rajiv: Wow. Aceasta este o parte a „excursiei”. Nu-mi pasă dacă voi fi crezut sau nu. Dacă ar fi fost un film SF, aș merge să-l mai văd. Dar scrisul nu este meseria mea, așa că o las pe Lee să scrie căci se pricepe. Mulțumesc Lee.
==========================================

După toate indiciile, pacientul aflat pe masa de operație se afla în moarte clinică, inima i se oprise, trupul i se golise de sânge, și nu mai respira decât prin ventilare mecanică. Animarea trupului a trecut printr-o fază de suspendare – din cauza unei proceduri chirurgicale prin care sângele pacientului era scos și înlocuit temporar cu un fluid rece, toate funcțiile corpului fiind blocate, pentru un interval de timp.

Chirurgii au avut la dispoziție doar o oră pentru a închide operația, ceea ce presupunea și obturarea inciziei practicată la artera principala ce duce sângele la inimă, prin care se scosese sângele bolnavului și se introdusese un înlocuitor.

Operația este dificilă, ca să nu mai vorbim de riscul ca bolnavul să nu mai poată fi adus la viață. Oricum, anestezistul spitalului, știa că, pe parcursul operației, treaba lui era să aducă pacientul într-o stare de profundă inconștiență, după care să-l readucă la viață.Din fericire operația a reușit pe deplin..
În camera de reanimare, după operație, mi s-a permis să fiu de față, atunci când operatul s-a trezit. În acel moment, am văzut pe fața lui un zâmbet. 
„Am fost cu ochii pe voi, băieți, în timpul operației” a spus el, când și-a revenit.

Rajiv povestește: da, am ieșit din corpul meu fizic, și pluteam undeva la nivelul tavanului. I-am văzut pe cei așezați în capul mesei de operație, pe chirurgul care mă opera, inclusiv faza când mi-a reparat artera, și pe asistenta care-l ajuta.

Tot ceea ce spusese era exact cu ceea ce se întâmplase în timpul operației, ca și când ar fi asistat și el. Este greu de crezut, nu? Cum ar fi putut el să vadă dacă practic era mort, inima nu-i mai bătea, sânge nu mai era în el, și toate funcțiile vitale erau suspendate?! Și, pe de-a supra, corpul lui era ambalat în gheață. Și, totuși....

„El nu era primul meu pacient care-mi declara că a trăit asemenea eveniment, în timpul operației”, spune medicul.

„De-a lungul carierei mele de 25 de ani, am avut oameni care pretindeau că în timpul operației în care s-au aflat în moarte clinică, se întâlniseră cu  prieteni decedați sau au văzut un tunel prin care treceau și la capătul căruia se afla lumină sau oameni de lumină. 
Totdeauna am considerat asemenea povești ca fiind fără sens, din politețe promițându-i interlocutorului că vom relua această discuție; dar n-am făcut-o niciodată, din varii motive, cel mai adesea, din cauză că pacientul pleca sau era mutat în alt departament spitalicesc. În sinea mea, consideram că asemenea discuții ar fi fost o pierdere inutilă de timp. Știți și dv. că timpul costă bani iar eu, chiar nu dispun de timp liber. Abia acum am înțeles cât de materialist eram.”
După câteva zile, am avut parte de o altă „anecdotă”. 

Rajiv: În multe feluri, cu soția mea, Arpana am avut o viață minunată. Ea practică stomatologia la un cabinet propriu iar eu eram medic anestezist, și co-fondator al unei clinici a durerii, de asemenea privată.La scurt timp ne-am mutat într-o casă mai mare și apoi, într-un conac.

Automobilele noastre erau Ford-uri și Toyote și, mai târziu, supermașini ale firmelor Porsche și Hummer. Ne gândeam chiar să ne achiziționăm un Ferrari. 
Mă rog, aveam de toate: casă, mașini, o bogată colecție de artă, conturi bancare.

Cred că celor trei copiii ai mei le-am asigurat o educație atât în familie cât și prin școlile pe care le-au urmat.
La insistențele mele, fiul meu cel mare, Raghav mi-a urmat pașii pentru a deveni doctor, deși el nu a fost atras de această profesie, și asta se vedea din notele mediocre pe care le lua. 

În această privință, recunosc că am fost cam dur cu el. Principiile mele le preluasem, probabil, de la tata care avea o vorbă:  "Un cui îndoit trebuie îndreptat cu ciocanul”.

Dar, pe total, pot spune că viața mea a fost o împlinire.

Apoi, în 2008, la vârsta de 51 de ani, am aflat că am cancer de prostată. Eram furios pe Dumnezeu. Ce făcusem eu rău pentru a fi astfel pedepsit?

 Am fost planificat pentru operație la unul dintre cei mai buni chirurgi de prostată din țară, el asigurându-mă că totul va fi bine. "Îți pot garanta o operație aproape fără complicații," m-a asigurat el.  Ceva însă a mers foarte prost din cauza unui diagnostic parțial greșit. Intervențiile chirurgicale pe care le-am suferit au lăsat sechele incredibil de dureroase și alte efecte secundare.
Au suportat cinci operații în următorii doi ani, prin care s-au urmărit ameliorări dar nici una dintre ele nu m-au însănătoșit cu adevărat.
 Într-o seară, la doar două săptămâni după cea de a cincea operație am avut o acută stare de rău și practic am leșinat.  Aveam temperatura de 105 F (40, 556 grade C)

 În ciuda administrării unor antibiotice, o infecție s-a răspândit rapid în abdomen. Aș fi murit de septicemie dacă nu se intervenea rapid. Soția mea m-a transportat urgent la spital unde am fot repede pregătit pentru operație.
Ca prin ceață, îmi amintesc cum chirurgul se pregătea și momentul când se apleca asupra mea. Din acel moment mi-am pierdut cunoștința.
Starea de luciditate mi-a revenit oarecum în sala de operație când l-am întrebat pe anestezist ce mi-a administrat. Propofol și fentanil, mi-a spus el, substanțe pe care le-aș fi ales și eu.

"Sunteți gata? ”, m-a întrebat chirurgul. Înainte de a-i putea răspunde, am adormit.

M-am simțit apoi de parcă luam proporții și am avut senzația pe care o ai când urci cu liftul (un gol în stomac).

Conștiința mea a început treptat să-și revină: vedeam cum ajung aproape de plafonul sălii de operație.

De la nivelul plafonului, am privit în jos, spre propriul meu corp fizic, și mi-am focalizat „privirea” pe abdomen căruia i se practicau incizii cu bisturiul.

L-am auzit și pe anestezist când făcea o glumă mai deocheată. Nu o voi repeta, dar toți cei aflați în sala de operație au râs, inclusiv eu.
La un moment dat am înghețat de frică la gândul că aș putea cădea peste corpul meu fizic aflat în operație. Spaima mi-a dispărut și am început să devin mai rațional: "Sunt eu, într-adevăr, cel deasupra căruia mă aflu? Cum mă pot afla în două locuri în același timp?”

Dintr-o dată, am devenit conștient de o schimbare în perspectiva mea în ceea ce privește câmpul meu vizual incredibil de extins. În sala de operație fiind, le puteam vedea simultan pe mama și pe sora mea, stând pe o canapea acasă, la mii de mile depărtare, în  New Delhi. Scena era vie și detaliată. Sora mea purta blugi și un pulover roșu iar mama, un sari verde și un pulover verde.
"Ce ar trebui să pregătim pentru cină?", a întrebat-o pe sora mea.
"Pentru că e frig afară, spuse mama, ar trebui să facem o supă fierbinte de linte."
Eram concentrat asupra conversației dintre ele că aproape am uitat ce se întâmpla... sub mine. 
"Tipul ăsta e un dezastru. Mare noroc că a prins acest moment al operației. Dă-mi mai multe tampoane", a spus chirurgul unei asistente.

Un gând m-a făcut să mă impacientez: „conștiința mea deconectată acum va mai ajunge vreodată înapoi în corpul meu - sau sunt destinat să hoinăresc prin eternitate ca un spirit?”
Trecusem prin mai multe stări: ieșisem din corp înălțându-mă în tavan, m-am simțit ca un astronaut în imponderabilitate, îmi văzusem familia în New Delhi, îmi priveam operația efectuată de cadrele medicale... Ce mai urma?
Un sentiment de panică mă cuprindea acum.Treptat însă, ceea ce vedeam se estompa până când, am alunecat în întuneric. „ Mă întorc la corpul meu, m-am gândit.”
Apoi, am avut o tresărire de frică: la dreapta mea, am auzit țipete de durere și suferință. Am fost atras către acel loc, la marginea unui canion în flăcări. Fumul dimprejur îmi umplea nările și un miros grețos de carne arsă mă sufoca. Am știut atunci că mă aflam la marginea iadului.

Încercam să mă opun și să mă întorc, dar după ce reușeam să fac un pas înapoi, o forță nevăzută mă împingea în față. 
O voce mi-a vorbit telepatic: „ Ai avut o viață materialistă și egoistă" a spus vocea. 
Am știut că era adevărat, și m-am simțit rușinat. De-a lungul anilor, am pierdut sentimentul de empatie față pacienții mei.
În picioare, pe marginea iadului, mi-am amintit de o femeie care venise la clinica mea cu artrită cronică. Deși avea dureri mari, altul era motivul pentru care plângea. Trebuie să vorbesc cu dv., doctore, mi-a zis ea.. "Soțul meu are cancer pulmonar generalizat, iar eu nu știu ce să fac!"
"Mi-ar plăcea să vorbesc cu tine”, am spus, în timp ce-i prescriam calmantele și somniferele pe care urma să și le ia, „dar vezi și d-ta cât de mulți pacienți așteaptă la ușă.”  
Eram ca un robot, fără suflet. Practica mea de medic îmi tocise emoțiile. Încă și mai rău, începusem să-mi pese numai de mine și de familia mea.

Pe măsură ce fumul și mirosul de carne arsă îmi intra în toată ființa, m-am gândit la bunurile mele, la toată agoniseala mea și atunci, pentru prima dată, mi-am dat seama cât de lipsită de sens a fost strădania mea de a aduna lucruri, de altfel, inutile. 

De ce aveam toate aceste lucruri? De ce aveam nevoie de o casă atât de mare încât, atunci când ne aflam răspândiți prin camerele ei, ca să putem comunica, ne foloseam de iPhone?
M-am simțit cufundat în rușine. 
Dar am știut că șansa mea de a schimba lucrurile, trebuie să o folosesc, dacă nu vroiam să ard pentru veșnicie în flăcările iadului. 
În acele momente îmi părea că nu există nicio cale de a evita dezastrul ființei și sufletului meu. 
M-am rugat să fiu iertat : Dumnezeul meu, cu umilință te implor, dă-mi o șansă”. Cred sincer că exact în acel moment mi s-a dat cea de a doua șansă. 
L-am văzut pe tatăl meu, care părea mai tânăr cu 30 de ani decât atunci când murise. L-am recunoscut imediat. M-a luat de mână și, ca pe un copil, m-a condus departe de marginea iadului. Și-a pus apoi brațul în jurul meu și a încercat să mă mângâie, acele clipe de afecțiune fiind primele pe care mi le aminteam. 

Dintr-o data, am văzut totul din perspectiva lui. Am înțeles că venise pentru că nu suportase să mă vadă murind. Ceea ce am descoperit în mintea tatălui meu nu era ură ci un soi de frică. Venise deoarece se temea că nu voi folosi șansa care mi se oferea. Tot atunci, am înțeles că comportamentul lui tiranic față de mine pornea din multă iubire. Crudul meu tată venise să mă salveze aproape din iad. L-am privit în ochi și inima mea părea a înțelege imensa lui iubire.
La început nu mi-a spus niciun cuvânt dar, pentru prima dată, am înțeles că tatăl lui l-ar fi abuzat în copilărie.

„ Dragostea simplă este cel mai important lucru din univers.", mi-a transmis tatăl meu.
L-am întrebat, ce ar trebui să fac dacă ași reveni printre cei vii. Mi-a sugerat că cel mai important ar fi să mă concentrez și să promovez iubirea, ceea  ce m-ar ajuta să rup ciclul furiei moștenite în familie. 

-sursa-Articol apărut în The Daily Mail, pe 18 nov.2016, autor: Lee)

Traducere Const. Mihăilescu.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

De ce atragem anumiți oameni și evenimente în viețile noastre...

Nu îţi privi chipul în oglinzile din casă, ci în cele din oameni şi evenimente… Doar astfel îţi vei schimba viaţa! De ce şi cum atragem în vieţile noastre evenimente şi oameni, iată un aspect al destinului nostru, cunoscut şi explicat de mii de ani în învăţăturile spirituale.

Nici o întâlnire şi nici un eveniment nu este întâmplător în viaţa noastră. Atât evenimentele, cât şi oamenii întâlniţi, reprezintă ceva asemănător unor oglinzi pe care forţele universale ale destinului fiecărei fiinţe, le aduc în vieţile noastre, nu ca o sancţiune, ci pur şi simplu, ca o consecinţă imediată a ceea ce suntem în sinea noastră cu adevărat şi nu ceea ce vrem să îi lăsăm pe alţii să creadă că am fi.

Universul energetic şi informaţional ne cunoaşte exact aşa cum suntem, iar singurii pe care încercăm să îi minţim în ceea ce ne priveşte, în viaţă, cu privire la adevărata noastră personalitate, cu privire la caracterul nostru, suntem doar noi şi niciodată uriaşa Inteligenţă Universală, numită în unele ştiinţe Matricea, Sursa, ori Universul pur şi simplu.

-sursa-https://drumuricatretine.wordpress.com/2016/11/16/de-ce-atragem-anumiti-oameni-si-evenimente-in-vietile-noastre/- 

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Este timpul sa inveti sa iubesti...

Sa ne reevaluam dorința de a „scăpa cât mai repede de lumea asta” sau dorinta „să se termine odată”. Cu totii recunoastem in adancul sufletului, ca suntem nefericiti, unii aproape depresivi. Fiecare are momentul sau unic, in care incepe tacit sa caute fericirea. Doar ca, fericirea nu o gasim in afara noastra, ci in noi.
Simtim ca este un nou inceput, ca suntem deja ACASA. Vom mai trece prin incercari, desigur, dar le vom intelege altfel. A aparut un CEVA, in interiorul fiecaruia. Acasa nu este un loc, ci un sentiment. Sa ne cautam unii pe ceilalti, suntem multi care simtim acest lucru. Lumea este in schimbare. Iertati-ma ca nu v-am vazut pana acum.
Eu imi creez lumea asa cum imi place. Nu astepta sa se intample nimic, mergi odata cu fluxul vietii si fii un om cinstit. Oriunde este ACASA, atata timp cat Dumnezeu este cu noi. Mintea vede nemurirea, ca fiind timpul care se intinde catre viitor, la infinit. Mintea nu poate intelege nemurirea, in adevaratul ei sens si anume, incetarea totala a timpului. Esti deja ACASA !
Traim intr-o societate, in care marea majoritate, nu mai poate iubi. Nu-i lasati pe altii sa va dezumanizeze. Nu trebuie sa fugi de intunericul din tine, ci trebuie sa inveti sa iubesti de acolo.
-sursa- https://treziredivina.wordpress.com/-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Un simplu exercitiu pentru a va trezi si dezvolta clarviziunea...

Iata in continuare un exercitiu care va va ajuta sa va treziti si sa va dezvoltati clarviziunea. Este un exercitiu simplu, care poate fi folosit si in situatii concrete cotidiene.
1. Alegeti-va mai multe cartoane colorate diferit (puteti sa alegeti cartoane albe si negre sau nu conteaza ce alta combinatie de doua culori diferite). Pastrati pentru fiecare culoare un numar egal de cartoane (de exemplu, 10 pentru fiecare culoare) si apoi introduceti fiecare carton intr-un plic opac.
2. Amestecati bine plicurile pana cand nu veti mai sti ce carton contin.
3. Luati plicurile pe rand si incercati sa ghiciti culoarea cartonului aflat in interior, “simtind” culoarea cu mana, sau punand plicul in dreptul fruntii, pe un interval de circa 10 secunde. Consemnati-va raspunsurile, punand plicurile in doua gramezi diferite, cele in care presupuneti ca sunt cartoane de o culoare si cele in care presupuneti ca sunt cartoane de cealalta culoare.
4. Cand ati trecut in revista toate plicurile, deschideti-le si contabilizati-va raspunsurile bune si cele gresite.
In momentul in care incercati sa “ghiciti” culoarea cartonului aflat in plic, va puteti imagina ca plicul devine din ce in ce mai transparent si ca percepeti in mod vag culoarea cartonului aflat in interior. Este suficient sa priviti plicul si sa va goliti mintea de ganduri. Tinand ochii inchisi, in zona campului vizual va incepe sa va apara o anumita culoare.
Acest exercitiu poate fi realizat zilnic, urmarind constant progresele obtinute. O alta varianta a sa consta in a alege in loc de cartoane diferit colorate, poze reprezentand 10 chipuri a unor femei si 10 chipuri a unor barbati. In aceasta varianta vom urmari sa detectam genul persoanei din fotografie, simtind atunci cand apropiem spatele fotografiei de frunte, energia feminina sau masculina.
-sursa- http://www.almeea.ro/un-simplu-exercitiu-pentru-a-va-trezi-si-dezvolta-clarviziunea/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabrialla.

Dansul vietii. Eliberarea de atasament ...

Oamenii care excelează în manifestarea fizică a ideilor lor învaţă să-şi fixeze obiective realiste şi să le aplice într-un mod flexibil, răspunzând la condiţiile concrete. Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă flexibilitate, urmăreşte comportamentul unui copăcel tânăr în bătaia vântului. Trunchiul său este subţire şi fragil, dar dispune de o impresionantă forţă şi rezistenţă. Aceasta se datorează faptului că el se mişcă împreună cu vântul, nu împotriva lui.

Atunci când condiţiile sunt potrivite ca ceva să se întâmple, aceasta se va întâmpla fără mare efort. Când condiţiile nu sunt potrivite, chiar şi un mare efort nu va reuşi. A te mişca împreună cu vântul necesită o sensibilitate faţă de condiţiile existente. Există momente pentru odihnă şi retragere şi momente pentru a te mişca energic înainte.

A şti când să te mişti şi când să nu te mişti este o chestiune de bun simţ şi de intuiţie. Gândirea abstractă nu poate duce, prin ea însăşi, la percepţia adevărată. Ea trebuie combinată cu sensibilitatea emoţională. Ca să vezi lucrurile în mod corect trebuie să înţelegi cât de mult ai investit emoţional într-o situaţie, cât şi modul în care evenimentul apare şi se desfăşoară în exterior.

Trebuie luate în considerare atât realitatea interioară, cât şi cea exterioară. Unii oameni spun că realitatea interioară determină realitatea exterioară. Alţii spun că cea exterioară o determină pe cea interioară. Şi unii şi alţii au dreptate. Găina nu ar exista fără ou – şi vice-versa.

Cauza şi efectul nu sunt lineare şi secvenţiale. Ele se manifestă în mod simultan. Prin natura lor, ele au o mişcare circulară. Nu numai cauza determină efectul, dar şi efectul determină cauza.

Răspunsul la întrebarea „ce a fost mai întâi, oul sau găina?” poate fi – ori nici unul, ori amândouă. Găina şi oul sunt creaţii simultane. La toate întrebările de genul ori/ori trebuie să se răspundă în acelaşi fel – altfel răspunsul va fi fals.

Realitatea Supremă nu poate fi înţeleasă într-un cadru de referinţă dual. Ea include atât realitatea interioară, subiectivă, împreună cu realitatea exterioară, obiectivă – cât şi interacţiunea lor reciprocă, spontană. Toate contrariile sunt conţinute înăuntrul ei. Realitatea Supremă e creaţia acceptării totale, a capitulării totale şi a iubirii totale, atotcuprinzătoare. Nu există ceva care să fie separat de ea. Chiar şi atunci când copacii sunt smulşi din rădăcină şi duşi la vale de şuvoi, nu e nici o tragedie, căci nu există diferenţă între copac şi şuvoi.

În contrast cu fluxul Realităţii Supreme se află Rezistenţa care dă naştere diferitelor condiţii. Distincţiile, comparaţiile, judecăţile intră în joc, iar cursul natural este întrerupt. Natura Realităţii Supreme este de a spune „Da”. Ea are o exuberanţă naturală şi un entuziasm firesc. Vrea să ia totul cu ea. E fericirea personificată, pentru că ea consideră totul şi pe toţi ca fiind ea însăşi.

Rezistenţa spune mereu „Nu”. Prin natura ei, aduce conflict şi luptă. Se opune la orice şi, astfel, ea este nefericirea personificată. Acolo unde nu există rezistenţă, nu există nefericire. Nefericirea opune întotdeauna rezistenţă unor condiţii. Ea se constituie pe nişte interpretări pro sau contra. Rădăcina nefericirii este ataşamentul.

Nu îţi cer acum să renunţi la toate ataşamentele tale. Aceasta, prietene, nu este un ţel realist. Îţi cer doar să devii conştient de ataşamentele tale, de percepţiile tale, de interpretările tale pro şi contra. Îţi cer doar să observi cum ai făcut ca fericirea ta să fie condiţionată. Dacă vrei să înţelegi necondiţionarea, priveşte copacul mişcându-se în bătaia vântului. E cea mai bună metaforă pe care o poţi găsi. Copacul are rădăcini adânci şi ramuri întinse. Jos e neclintit, iar sus e flexibil. Este un simbol al tăriei şi al capitulării.

Poţi dezvolta aceeaşi tărie de caracter, mişcându-te flexibil o dată cu toate situaţiile din viaţa ta. Stai drept şi fii înrădăcinat în momentul de faţă. Cunoaşte-ţi nevoile, dar îngăduie ca ele să fie satisfăcute cum ştie viaţa mai bine.

Nu insista ca nevoile tale să fie satisfăcute într-un anumit mod, căci, dacă insişti, vei opune o rezistenţă inutilă. Trunchiul copacului se frânge, atunci când încearcă să se opună vântului.

Mişcă-te o dată cu vântul!

Viaţa ta e un dans! Ea nu este nici bună, nici rea. E o mişcare, un continuum.

Alegerea ta este una simplă: poţi dansa sau nu. Decizia de a dansa nu te va scoate de pe ringul de dans. Dansul va continua în jurul tău. Dansul va continua şi tu eşti parte din el. Există o demnitate simplă în asta. Te încurajez să te bucuri de pura stare de graţie de a fi viu. Dacă vei căuta în viaţă un sens mai elevat, vei fi dezamăgit. Dincolo de dans, nu se află nici un sens.

Toate condiţiile se deschid înspre necondiţionare. Fii, pur şi simplu, deschis şi prezent şi vei cădea în braţele lui Dumnezeu. Dar împotriveşte-te chiar şi pentru o clipă – şi vei fi prins într-o complicaţie fără rost, provocată de tine însuţi. Fiinţele umane nu pot fi independente de realitatea condiţionată, deoarece realitatea condiţionată este o creaţie a conştientei umane.

Opriţi-vă din încercarea de a scăpa de propriile voastre creaţii. Acceptaţi-le, pur şi simplu, aşa cum copacul acceptă vântul. Demnitatea voastră constă în a deveni pe deplin umani, pe deplin receptivi la propriile voastre nevoi şi la nevoile altora. Compasiunea nu vine prin detaşarea de întreaga paletă a experienţei emoţionale, ci prin participarea plenară la ea.

Unii au spus că lumea asta e un loc al durerii. E absurd. Această lume nu este nici bucurie, nici durere, deşi aţi putea spune că e amândouă în acelaşi timp. Această lume este un loc în care se naşte corpul emoţional şi mental. Naşterea fizică şi moartea facilitează, pur şi simplu, dezvoltarea unei conştiente gândire/sentiment, care este responsabilă pentru propriile sale creaţii. E absurd să negi importanţa acestui proces al naşterii. Şi este la fel de absurd să-l glorifici. Nu există fiinţă umană care să nu parcurgă acest traseu al naşterii, fără să trăiască atât experienţa bucuriei, cât şi a durerii. Sunt oare ambele necesare? Absolut! Fără durere, mama nu ar putea scoate bebeluşul din ea. Şi fără bucuria vieţii nou-născute, durerea n-ar avea nici un sens. Dar nu spune „acesta e un loc al durerii” sau „acesta e un loc al bucuriei”. Nu căuta să faci din experienţa ta ceea ce ea nu este. Fereşte-te de interpretări care te-ar determina să accepţi numai o parte din spectrul vieţii.

Experienţa mea aici nu a fost diferită de a ta. Nu am biruit durerea. M-am lăsat în voia ei.

Nu am biruit moartea. Am păşit prin ea de bunăvoie.

Nu am slăvit trupul şi nici nu l-am condamnat.

Am intrat în dansul vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de la iubirea condiţionată la trăirea iubirii fără condiţii. Nu există nimic din ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.

Vezi tu, eu nu sunt un dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer. Binevoieşte! Participă! Atinge şi lasă-te atins! Simte totul! Deschide-ţi braţele vieţii şi lasă-ţi inima să fie atinsă! De aceea te afli aici! Când inima se deschide, ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă, deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte – nu numai pentru sine – ci pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului.

Legile lumii acesteia nu îi mai limitează pe bărbatul sau pe femeia a căror inimă este deschisă. Şi astfel se întâmplă miracole – nu printr-o activitate specială, ci doar ca o extensie a iubirii însăşi. Miracolele nu vin dintr-o gândire lineară, secvenţială. Ele nu pot fi planificate. Nu poţi învăţa nici să le faci, nici să le primeşti. Miracolele vin în mod spontan în inima care s-a deschis şi în mintea care a renunţat la nevoia ei de a controla sau de a şti. Căci Mintea lui Dumnezeu e nevinovată şi atotdăruitoare. Ea nu-ţi poate refuza cele necesare, întrucât eşti parte din Ea. Ea nu te cunoaşte ca fiind separat. Asemenea unui părinte ce se uită la unicul său copil. Ea te priveşte cu statornică iubire şi afecţiune. „Întinde-ţi mâna şi primeşte aceste daruri”, te invită Ea. Dar tu nu dai ascultare chemării Ei. În frustrarea ta, nu auzi Vocea Divină care te chemă. Privind în jur la condiţiile vieţii tale şi găsindu-le numai defecte, nu eşti conştient că te-nconjoară Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Şi totuşi, oricât de departe te-ai simţi tu de Dumnezeu, nu eşti decât la un gând distanţă.Chiar acum eşti fie fericit, fie găseşti nod în papură împrejurărilor din viaţa ta. Îngăduie-ţi să fii prezent în gândurile tale şi întreabă: „Sunt eu, în acest moment, conştient de Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru mine?” Dacă răspunsul este „Da!”, vei simţi căldura Prezenţei Divine în inima ta. Iar dacă răspunsul este „Nu”, conştiența ta te va face să-ţi aminteşti acea Prezenţă şi să o atragi către tine. Această practică simplă nu poate da greş. Încearc-o şi convinge-te! Pe măsură ce înveţi să fii deschis momentului prezent, vei deveni din ce în ce mai conştient de Prezenţa Divină în mintea şi experienţa ta. Rostul tău personal se va dezvălui în această conştienţă lărgită, ajutându-te să înţelegi cum poţi fi de cel mai mare ajutor pentru tine însuţi şi pentru ceilalţi.

-sursa-
 Paul Ferrini- Iubire fara conditii-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

UNIFICAREA CONSTIINTEI ...

Dragilor acum traim vremuri de tranzitie dintr-o dimensiune inferioara de vibratie intr-una superioara. Planeta Pamant se schimba si o data cu ea si noi toti. Nimic nu va mai fi cum a fost pana acum. Treziti-va, este mesajul fratilor si surorilor galactici, numiti in mod plastic- “extraterestrii” de catre cei care vor sa ascunda adevarul de noi toti si sa puna stapanire pe aceasta planeta transformand oamenii in sclavi, iar planeta stoarsa de toate resursele ei naturale.

Uitandu-ne adevarata identitate si scopul pentru care existam aici, noi am putut fi usor manipulati si controlati in toate aspectele vietii noastre pe acesta planeta, de foarte multe milenii. Separarea a fost programarea mentala care a facut posibila implementarea acestei iluzii. Aceasta iluzie ne-a creat sentimentul ca tot ceea ce traim, reprezinta realitatea cu toate aspectele ei fundamentale. Total fals.

Datorita dispenselor divine dictate de Creator, s-a putut interveni pentru a se restabili un anumit echilibru de catre fratii nostrii galactici orientati pozitiv, deoarece situatia pe acesta planeta devenea o amenintare nu numai pentru planeta insasi, dar si pentru planurile subtile mai inalte. Motivul pentru care s-a decis interventia a fost incalcare unei legi divine pe care Creatorul a edictat-o, si anume, Liberul-Arbitru. Nerespectarea Liberului-Arbitru al oamenilor de catre anumiti frati galactici orientati negativ, a caror frecventa de vibratie apartine planurilor joase ale Creatiei, a dus la infranarea cu milenii intregi a evolutiei. Tot ceea ce oferea omului educatie in spiritul evolutiei, a fost suprimat, ascuns, dosit sau distrus. Manipularea a putut fi posibila datorita modificarii structurii ADN, modificandu-se in favoarea controlului, constiinta umana. Manipularea constiintei s-a facut subtil si in decursul multor ani de studiu al comportamentului si psihicului uman. Deci, ca o prima concluzie, manipularea constiintei umane, a dus la manipularea omului. Dragilor, nu am stiut multi ani ce este cu noi, intrebarile pe care ni le puneam cu totii nu puteau sparge “coaja” acestei iluzii.

Desi adevarul poate fi simtit cu inima, nu foarte multi oameni se inghesuie sa puna capat acestei realitati iluzorii. Datorita noilor energii inaltatoare care abunda acum pe planeta, s-a putut realiza trezirea unui anumit numar de oameni, care pun piesele de puzzle cap la cap si vad imaginea de ansamblu. Da…am fost controlati, insa este momentul sa inchidem acest joc, este momentul sa spunem – NU- acestei masini de oprimare si control al vietilor noastre. Unificare constiintei se poate face numai daca scapam de totalitatea instrumentelor si tehnicilor de manipulative. Pentru toate acestea, nu este nevoie decat sa lasam mastile egoului la o parte si sa cucerim aceasta lupta cu instrumentele inimii.

Iubirea este energia care dezarmeaza orice pornire impotriva unitatii si lumineaza intunericul din constiinta comuna a oamenilor. Daca cei din cadrul armatelor lumii si-ar da seama ca, razboiul este o unealta de control si de imbogatire pentru cei putini, ca varsarea de sange este o aberatie, o prostie, altfel ar sta situatie pe minunata noastra planeta albastra. Daca fiecare dintre noi, am reusi sa privim dincolo de de acest val negru iluzoriu, viata ar fi o binecuvantare si abundenta ar fi pentru toti. O data ce hranim acest sistem corupt, care ne ruineaza sub toate aspectele vietii, ne putem numi complici cu cei care ne conduc. Suntem multumiti cu acest rezultat? Taxele si impozitele sunt masuri nejustificative prin care banii nostrii sunt furati cu acordul nostru. Ne place aceasta situatie?

Dragilor, salvarea nu este in alta parte, decat la noi insine. Noi avem puterea sa punem stop si sa aducem viata inapoi la calitate si abundenta, noi putem crea din temelii lumea in accord cu iubirea si cu armonia legilor divine. Faptul ca asteptam sa ne salveze altii, nu face decat sa prelungeasca agonia, este moarte sigura. Haideti sa fim rationali si sa punem totul in balanta. Haideti sa fim spirituali si sa observam ca fara o revolutie interioara, nu se poate avansa pe scara evolutiei. Noi decidem cand toate aceste neajunsuri se vor opri. Trebuie sa intelegem ca nu putem sa schimbam nimic daca nu actionam atunci cand trebuie si unde trebuie. Renuntand la toate aceste programari mentale, limite auto-impuse sau subtil inoculate de altii, vom putea sa schimbam din temelii totul. Haideti sa ne dorim schimbarea, sa ne dorim sa ne iubim si sa traim asa cum este normal sa se traiasca.

A ne vedea mici si neputinciosi schimba raportul de putere mereu in favoarea manipulatorilor, papusarilor. Noi suntem fiinte de lumina, care avem puterea de a recrea tot ce nu este in dizarmonie cu dorintele si cu aspiratiile noastre interioare. Nu este nevoie decat de iubire, nu este nevoie decat sa ne reamintim ca asta este esenta noastra. Nu va cer nimic decat sa fiti constienti ca sunteti singurii care puteti schimba cursul vietii voastre. Renuntati la iluzie si unificati constiinta in lumina si iubire. 

-sursa-http://scanteiadivina2014.blogspot.ro/2014/09/unificarea-constiintei.html-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Centrul Universului...

Incep o noua zi, plin de recunostinta si pace in suflet, putin ametit pentru ca sunt abia venit dintr-o alta lume, ce o uit cu fiecare secunda.
Si totusi unde sunt? aici sau acolo, de ce se schimba totul cu fiecare secunda? 
Cu fiecare raza de lumina, ma integrez in aceasta lume divina. 
Si cand privesc lumea, ma vad eu in oglinda, dar este diferita, si poarta in ea eterna scanteie divina.
Ma las purtat de mersul zilei, imi pastrez cateva clipe sa privesc si sa simt natura, cum fiecare particica a creatiei este in plina miscare.
Este plin de viata si energie, ma aflu in plina armonie si simt fiecare bucurie. Sunt prezent si constient.Viata pentru mine inseamna Dumnezeu, inseamna vitalitate, este energia ce ne uneste si ne aminteste cine si ce suntem clipa de clipa.
Poate eu vad lumea altfel decat o vezi tu, o definesc si o modelez in functie de ceea ce cred si am invatat. 
Stiu sigur ca lumea mea ma reprezinta si este exact oglinda mea. 

Pe cat de reala este lumea mea, este si a ta, o recunosc si o respect din toata inima.
Bogatia mea este pacea si iubirea ce traieste in infinitul fiintei mele.
Si totusi unde este centrul universului? 
Privesc in jur, ma invart pe loc, ascult miscarea si creez o spirala in jurul meu care incet incet ma duce cu gandul ca sunt Eu.

Sa fim prezenti si constienti de maretia noastra ca Fiinta Divina, omul este doar o mica parte ce ne poarta aici pentru a simti si trai aceasta viata minunata.
Fiecare om are propria viziune a vietii, asa cum crede si cum a invatat din perspectiva umana.
Dar altfel este viata vazuta de Spirit, iar aici va las sa meditati.

Iubesc viata si viata ma iubeste.
-sursahttp://spre-infinit.blogspot.ro/2017/01/centrul-universului.html-Publicat de Laurentiu Lary

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

ELIBERĂRILE DE CARE AVEM NEVOIE PENTRU A NE VINDECA PE NOI ȘI VIAȚA NOASTRĂ...

Dacă acum nu ne putem bucura de fiecare moment din prezent înseamnă că ceva din trecut ,o emoție toxică ne stăpânește.Poate fi vorba de un regret,de tristețe,de teamă,de o rană sufletească,de vinovăție ,de o acuzație,de un resentiment,de mânie sau chiar de răzbunare.
Îngerii mereu ne transmit să ne împăcăm cu trecutul nostru și să îi iertăm pe ceilalți și pe noi pentru a ne bucura de viața,sănătatea și fericirea dreaptă pe care Dumnezeu ne-a hărăzit-o prin drept divin. Înainte de a trece efectiv la procesul de iertare,trebuie să ne eliberăm întâi de tensiunile blocate în interiorul corpului nostru,aceste tensiuni sunt generatoare de dureri și dacă sunt stagnate de multă vreme generează chiar boli cronice.
De multe ori am simțit nevoia să țipăm și nu am făcut asta.
Putem incepe prin a închide de ex. geamurile acasă sau în mașină, și să țipăm până simțim că eliberăm toată tensiunea acumulată la nivelul gâtului.
Dacă am acumulat în timp multă mânie putem lua o pernă la bătaie și să dăm în ea până eliberăm acea furie din noi…nu putem să ștergem ceea ce am simțit,e bine să le manifestăm dar în așa manieră încât să fie bine pentru toată lumea și asta este o modalitate benefică tuturor.
În urma acestor tehnici de eliberare a tensiunilor acumulate în corp veți vedea că unele dureri care sunt chiar cronice se vor diminua până la dispariție.
Apoi a doua nevoie este să ne eliberăm de trecut. Sunt foarte mulți oameni și din cei cu care vorbesc zilnic care îmi spun că nu se pot bucura de prezent datorită unor evenimente din trecut care i-a marcat.Asta se întamplă în special atunci când crezi că puteai face altceva decât ai făcut,nu te ierți pentru asta și nu te poți bucura plenar de viață în prezent. De multe ori , plecând de la niște evenimente din trecut când unii oameni ne-au greșit noi începem să dăm vina pe ei pentru toate relele care au urmat..sau,judecăm lucrurile din prezent în funcție de tiparele din trecut și nu facem altceva decât să retrăim dezamăgirile din trecut. Este timpul să schimbăm aceste tipare !
Cramponarea de trecut nu face altceva decât să ne rânească în continuare tot pe noi,de regulă ceilalți habar nu au ce este în inimile noastre,în mintea noastră.Trecutul nu mai există și ceea ce a fost nu mai putem schimba ,singura soluție este să ne eliberăm de trecut.

Exercițiu de eliberare de trecut:

Enumeră pe o foaie de hârtie toate evenimentele din trecut de care vrei să te debarasezi.Nu mai ai nevoie de ele.Simpla intenție și rugăciunea sunt suficiente pentru a face asta.
„ Mă eliberez acum de toate credințele false care mă blochează,de toate iluziile,de amintirile dureroase,de resentimente,de supărare!” Poți arde apoi acea hârtie cu convingerea că te-ai eliberat și să-i ceri Lui Dumnezeu să îți înlocuiască toate emoțiile legate de trecut cu pace,iubire și lumină.

Eliberarea de resentimente

O metodă este să închizi ochii ,să îți relaxezi mintea și corpul și să-ți imaginezi că stai în fața unei scene,singurul lucru care îl vezi este scena care este luminată pe care se află persoana față de care simți cele mai profunde resentimente. Poate fi cineva din trecut ,vie sau moartă,nu contează.
Imaginează-ți că i se întâmplă ceva bun ,ceva la care ține foarte mult,imaginează-ți că zâmbește și că este fericită,susține imaginea asta câteva minute apoi las-o să se dizolve…..după ce persoana părăsește scena urcă-te tu pe ea. Stai în lumina reflectoarelor și imaginează-ți cum ți se întâmplă toate lucrurile bune pe care le dorești. Zâmbește și simte starea de fericire care te invadează.Trimite în afara ta fericirea care o simți,proiecteaz-o asupra întregii lumi.
Acest exercitiu se poate practica odata pe lună și este suficient,el va dizolva resentimentele.

Exercițiu de eliberare a dorinței de răzbunare

Uneori copilul din tine simte nevoia să se răzbune înainte de a se simți liber să ierte.
Gândește-te la cineva care îți vine greu să îl ierți….Ce ai dori să-i faci? Ce ar trebui să facă el ca tu să-i acorzi iertarea? Poate doar îți dorești să stea în genunchi în fața ta și să îți ceară iertare..Imaginează-ți că toate aceste lucruri se întâmplă chiar acum…
După ce ai terminat revino la starea normală și gândește-te că dorința ta de răzbunare a fost satisfacută. De regulă,cei mai mulți oameni se simt eliberați chiar din acest moment.
Nu se recomandă să faceți acest exercitiu zilnic,este suficient să îl faceți o singură dată pentru o singură persoană.Atât,nu rezonăm mult cu vibrația produsă de mulțumirea egoului că i s-a satisfăcut dorința de răzbunare.
Urmează iertarea propriu zisă.
-sursa-vindecaviata.wordpress.com-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Iarta...

De ce este atât de importantă iertarea? Cu toții recunoaștem că este un sentiment eliberator și până nu-l trăiești pe propria piele, nu-l poți descrie în cuvinte. Însă știai că iertarea este poarta către iubire? Cum adică?
Îmi și imaginez o poartă mare și luminoasă, în spatele căreia stă ca într-o colivie, dragostea, păzită de balaurul ei furios, pe nume iertare. Și acest năstrușnic străjer este de neînduplecat. Nu ai cum să treci de el, nu poți să-l fentezi și nici noaptea nu te poți strecura pe lângă el, că nu închide ochii niciodată.
Ca să poți să-ți salvezi iubirea, singura soluție este să te confrunți cu iertarea, care de cele mai multe ori poate fi o încercare dură, atât pentru tine cât și pentru cei din jurul tău, însă cu timpul, a ierta este devine un automatism și dacă cineva te supără în vreun fel, de fiecare dată îți va lua mai puțin să ajungi la acel sentiment de pace minunat, ca într-un final să nu te mai părăsească vreodată. Abia din acel moment, poți spera la o iubire adevărată și eliberatoare, curată și sinceră.
Până când nu te ierți pe tine însuți, până nu-ți ierți părinții, soțul/soția, frații, surorile, rudele toate și apoi prietenii, colegii și șefii, nu vei fi niciodată cu adevărat liber. Indiferent cât de mult ți-au greșit cândva, trebuie să realizezi că totul este schimbător, Universul este într-o continuă mișcare. Atunci când nu ierți e ca și cum ai arunca o ancoră și în loc să plutești spre destinația ta de vacanță, rămâi în mijlocul oceanului, plângându-ți de milă că nu vei ajunge niciodată acolo unde îți dorești, că nu te va ajuta nimeni și că toată lumea este împotriva ta.
Iertarea vine și te eliberează de orice ancoră din trecut și îți arată că ai tot Universul de partea ta, dacă ești dispus să înaintezi. Nu este nevoie decât să faci primul pas, apoi toate vor veni de la sine. Așa funcționează totul. Primul pas trebuie să fie întotdeauna al tău și să nu te împingă nimeni de la spate să ierți, că nici nu o vei face vreodată. Dar după ce iei hotărârea de a te elibera, vei vedea cum lucrurile merg de la sine și vei atrage în viața ta doar întâmplări și oameni pozitivi, atâta timp cât vei emana e o energie pozitivă. Și dacă se întâmplă să-ți mai dea târcoale și altfel de oameni, îi vei ierta mult mai ușor și le vei da drumul să zboare, pentru că acum ai arma cea mai puternică: dragostea.
Lasă fricile, frustrările, ura, invidia, gelozia, încăpățânarea și iartă-i pe toți ce ți-au greșit vreodată. Ai grijă să nu uiți să începi chiar cu tine și să nu cumva să te păcălești că ai iertat, că Dumnezeu le știe pe toate. Chiar mai bine decât le știi tu. Nu merită să trăiești cu regretele și resentimentele trecutului! Alege să trăiești momentul prezent cu inima curată și plină de dragoste! Nu poți iubi cu adevărat până nu ierți. Să nu uiți asta.
Acum este momentul să lăsăm în urmă pentru totdeauna energia învechită și să închidem rănile trecutului. Tu ești doctorul sufletului tău, nu ai nevoie de nimeni altcineva pentru a te vindeca. Iertarea este cel mai bun medicament!
-sursa- https://stefanplesa.wordpress.com/2017/01/25/iarta/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.