După câteva generații, omenirea s-ar înmulți peste măsură, încât ar secătui planeta de resurse de hrană și de apă potabilă, devenind extrem de irascibilă și beligerantă, ce ar duce la războaie cumplite până la sucombarea noastră ca specie.
Din fericire, dorința omului de a trăi etern va rămâne un vis nerealizabil; și la trezire, se va confrunta cu lumea reală, cu bune și cu rele, de care se face responsabil. În Universul în care trăim, toate lucrurile au o durată de viață limitată. Viața omului, viața celorlalte organisme vii terestre, existența materiei minerale, a sistemelor solare și a galaxiilor este finită. Rămân energiile și informațiile asociate materiei organice și anorganice, ce vor dăinui în continuare.
Teama atavică de moarte a speciei umane este întrucâtva justificată. Nu decesul în sine ne sperie, ci pedeapsa necunoscută, cuibărită din vremi ancestrale în subconștient, pe care o vom suporta pentru faptele reprobabile comise pe Pământ.
Orientarea haotică a celulelor osoase ale omului, tendința sa distrugătoare asupra celorlalte specii biologice terestre, precum și acțiunea sa demolatoare asupra mediului în care își duce existența, dovedesc cu prisosință că rasele umane terestre nu își au originea pe Pământ.
Majoritatea pământenilor nu vor să admită nici faptul că, potrivit legilor naturale universale, corpul lor fizic urmează calea firească a evoluției în timp și recurg la artificii cosmetice, nu rareori jenate, pentru a ascunde procesul îmbătrânirii. Este încă o dovadă că omul se adaptează cu greu la viața terestră; ceea ce pledează pentru ipoteza potrivit căreia planeta Terra, situată la periferia galaxiei Calea Lactee, este o colonie penitenciară în care au fost exilate rase umanoide din alte sisteme solare, pentru gândirea lor primitivă, rapacitatea și beligeranța pe care au manifestat față de alți semeni.Pe Terra, omul se comportă identic în cadrul propriei specii, cu speciile biologice care au fost înaintea noastră pe planetă și cu mediul înconjurător, vital pentru existența organismelor vii terestre. Mediul pe care rasele umane îl violentează în permanență prin poluarea solului, a subsolului, a apelor de suprafață și a celor subterane, a aerului pe care îl respirăm. Omenirea se face responsabilă și de gunoiul spațial împrăștiat în jurul planetei noastre, ce sufocă viața organismelor vii terestre.
Ce spun oamenii de știință despre energiile și informațiile ce rămân în urma decesul fizic uman
După acest preambul, necesar pentru acceptarea sorții noastre muritoare din punct de vedere fizic, să abordăm un capitol mai puțin studiat de către oamenii de știință: ce se întâmplă cu energiile noastre + informațiile despre sine, după ce murim? Potrivit cercetărilor experimentale ale doctorului Raymond Moody și ale cercetătoarei Elisabeth Kübler-Ross, există viață și după moartea fizică.
Elisabeth Kübler-Ross a definit prin expresia Near Death Experience (NDE) fenomenele vizuale, sonore, barestezice, ideatice, emoționale, etc., pe care le-au relatat cei care au prezentat semnele obiective ale morţii, în stop respirator şi cardiac, însoţit de electroencefalogramă plată – semn că activitatea cerebrală a încetat. Şi care au revenit la viaţă în mod spontan sau în urma reanimării…
În anul 1982, Institutul Gallup a efectuat un sondaj de opinie în SUA, la care au participat opt milioane de adulţi ce trecuseră prin experiență NDE. Lucrurile au demarat în anii ’70 când pionierii acestei inedite cercetări, Elisabeth Kübler-Ross şi Raymond Moody, au publicat rezultatele studiilor pe care le-au întreprins de-a lungul anilor.În cartea sa Moartea este un nou soare, Elisabeth Kübler-Ross a declarat că a recenzat peste douăzeci de mii de cazuri din toată lumea, în care oamenii au fost declarați morți clinic dar au revenit la viată în mod spontan sau prin reanimare.”[1]
-sursa- http://jurnalparanormal.ro/content/plecarea-noastr%C4%83-%C3%AEn-eternitate-%E2%80%93-o-rena%C8%99tere-sub-alt-soare
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu