„Are you talkin’ to me?” ar zice De Niro uitându-se în oglindă.
Pentru unii,
a fi spiritual înseamnă a avea mereu o replica inteligentă, o glumă
deşteaptă la îndemână. Pentru alţii, spiritualitatea e ceva pătruns de
fiorul mistic, de aura inefabilului, de filosofia religioasa, de o
curăţenie opusă pragmatismului stiinţei şi ignoranţei ateului. Pentru
mine, e Calea Adevărului. De aceea cred că toţi oamenii se află pe o
cale spirituală. Dar,deocamdată, în mod conştient, foarte puţini. De ce?
De frică. Dar, deocamdată, în mod conştient foarte puţini. ”Adică nu
sunt conştienţi de faptul că le e frică?” Nu. Pentru că, dacă ar fi, ar
şti că n-au de ce să se teamă.
Vedeţi
dumneavoastră, e greu cu frica, dacă esţi îndepărtat de Sursă, dacă eşti
învăţat să cauţi ajutorul divin undeva departe, în afara ta. Si şa
trăieşti cu Frică de Dumnezeu. Eu prefer Iubirea de Dumnezeu.
Am primit
odată, mai demult, după un concert, o broşurică cu rugăciuni. M-am
bucurat atunci, dar am deschis-o abia ieri. Am fost frapat să găsesc
enunţuri de genul „sunt nevrednic, Doamne, să-ţi cer…” M-am gândit dacă e
nevoie să confundăm smerenia cu umilinţa, cu autoumilirea.
V-aţi gândit
vreodată la momentele din copilărie când vă era frică de tatăl vostru
şi, ştiind că aţi greşit, nu îndrăzneaţi sa-i cereţi ceva, ba, mai mult
îi ascundeaţi adevărul? Ce aţi câştigat? Vi s-a întâmplat ca, ştiind că
vă iubeşte, să aveţi încredere şi să-i spuneţi adevărul despre boacănă?
Ce aţi pierdut?
Smerenia e
conştienţa că eşti un instrument, o unealtă a lucrării divine sau, dacă
eşti ateu, conştienţa ca eşti o picătură în oceanul cuantic al tuturor
posibilităţilor, şi că nu esti tu buricul universului şi n-ai inventat
tu mersul pe jos. Smerenia nu e umilintă, cum nesăbuinţa nu e curaj.
Când spun oamenilor lucruri, cel mai frecvent răspuns este „ştiu”. Pe locul doi:”ai dreptate”.
Eu nu vreau
să am dreptate, pentru că ştiu că fiecare are dreptate. Eu nu mă prea
bucur când cineva vrea să se facă dreptate. Pentru că dreptatea nu e
Adevarul. La tv, la talk showuri, se cearta aceia ore în şir ca să vază
care are dreptate şi cine e vinovat şi care-i mai deştept şi … se
termină emisiunea şi face rating, că ardem de nerăbdare să aflăm în
următoarea…
Ziariştii şi
cei din mass media zic că luptă pt aflarea adevărului. Adevărul n-are
nevoie de luptă, că nu e afacere cu arme, petrol sau medicamente.
Adevărul este! Si e cunoscut de om în funcţie de nivelul de înţelegere
la care omul se află. Aveţi prieteni gazetari? I-aţi întrebat vreodată
de ce nu spun adevărul, măcar atât cât îl cunosc?
Ce-i aia
spiritualitate? Si cei ce nu spun adevărul şi cei ce-i urăsc pentru asta
şi cei ce invidiază şi cei ce se întristează şi cei ce zic „iartă-i
Doamne că nu ştiu ce fac” şi cei ce judecă şi paparazzi care m-au pândit
în spital, în parcări şi pe străzi şi savanţii şi politicienii lipsiţi
de scrupule, toţi suntem pe o cale spirituală. Dar, deocamdată, în mod
conştient, foarte puţini.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu