Viata mea este o energie minunata care se numeste Dumnezeu.Urmez si Cred in Firul Minunii! Sunt un Lucrator cu Lumina.. Imi doresc sa ajut oamenii sa isi gaseasca puterea si echilibrul interior, sa le aduc aminte ca nu sunt singuri, sa le propun sa inceapa sa se cunoasca nu numai prin intermediul mintii, ci si prin puterea intuitiei, a inimii.
Totalul afișărilor de pagină
31 dec. 2020
Avem sansa sa ne cream linii temporale individuale mult mai rapid...
30 dec. 2020
Oamenii se trezesc din punct de vedere spiritual...
29 dec. 2020
Exercițiu de ARMONIZARE CREIER- INIMĂ...
28 dec. 2020
Este necesar ca noi să fim atenți la ceea ce simțim...
27 dec. 2020
DUREREA PE UMERII MEI...
26 dec. 2020
Intalnirea cu Umbra. ..
22 dec. 2020
Curățarea emoțională...
21 dec. 2020
Misiunea ta, de a-ți face munca interioară...
20 dec. 2020
Ajutându-i pe alții - veți atrage o ființă care vă va ajuta ...
19 dec. 2020
Un eveniment rar poate fi admirat inclusiv pe cerul României în data de 21 decembrie...
Conjuncția celor două plante va arăta ca o stea mare la solstițiul de iarnă. Evenimentul, unic în 800 de ani, va fi vizibil pe 21 decembrie și va lumina cea mai întunecată zi a anului.
„Gigantele planete se vor apropia atât de mult, încât le vor oferi privitorilor imaginea unei planete duble, fenomen cunoscut de unii astronomi sub denumirea de „Steaua Crăciunului”, făcând referire la povestea biblică a Stelei din Betleem. Acest fenomen astronomic se petrece foarte rar. În 1623 cele două planete s-au apropiat la fel de mult, însă nu a fost vizibil pentru pământeni. Ultima dată când o astfel de imagine a putut fi observată cu ochiul liber a fost în 1226.„Rețineți că, deși cei doi uriași gazoși pot părea apropiați, în realitate se vor afla la o distanță de sute de milioane de kilometri”, a afirmat NASA.
„Steaua Crăciunului” va putea fi observată pe 21 decembrie, imediat după apusul soarelui.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
18 dec. 2020
Tunelul ...
Terra aurica, aura spirituală a planetei pământ, este un fel de sferă aurică, în mijlocul căreia se găseşte pământul fizic. Pentru început, simplificând lucrurile, trebuie să ne imaginam globul terestru înconjurat de mai multe sfere aurice concentrice. Prima sfera concentrică principala este lumea eterică, a doua sfera este lumea astrală, iar a treia sferă este lumea spirituală. Celelalte sfere ale Terrei aurica sunt insuficient cunoscute, astfel încât, pentru moment, nu le vom lua în considerare. Oricum, pentru cunoaşterea umana, cele mai importante sunt lumea eterică şi lumea astrala. Fireşte, fiecare din sferele enumerate anterior este situată pe un anumit palier cosmic, fiind în esenţă o lume în sine. Lumea astrală, la fel ca şi lumea spirituală, are mai multe paliere distincte, structurate ierarhic în funcţie de nivelul evolutiv al entităţilor umane care-şi desfăşoară activitatea acolo. Fiecare palier cosmic, care reprezintă o lume în sine, posedă propriile sale legi de funcţionare şi propriul său cadru spaţio-temporal, diferit de cel cunoscut în lumea fizică. În jurul lumii fizice se află un fel de nobodyland, un "ţinut al nimănui", format din gândurile reziduale ale oamenilor. Practic, acest nobodyland este un fel de înveliş energetic, un fel de manta, unde se adună formele gânduri emise de oameni. Acest ţinut, care nu este nici lumea eterică, nici lumea astrală, trebuie evitat cu grijă, întrucât formele gânduri existente acolo - gândurile emise de oameni de-a lungul existenţei planetei - au căpătat o existenţă autonomă şi nu sunt absolut deloc folositoare oamenilor. Dimpotrivă, ele au un efect distructiv asupra celui care, în diferite împrejurări, pătrunde acolo. Se pare că, cei care consumă droguri şi au anumite stări "onirice" pătrund în acest palier cosmic care trebuie evitat. Cei care o iau razna - se cred Napoleon, Stalin etc - se conectează mental în acel loc al himerelor. Acest înveliş al globului terestru îl vom numi Oceanul gândurilor reziduale. Acesta este de fapt ceea ce Carl Gustav Jung a denumit "inconştientul colectiv". Tunelul
Pentru a pătrunde în Lumea eterică, Eugen trebuie sa străbată un fel de peşteră de forma unui tunel. Este deja foarte cunoscută descrierea multor contemporani care, în cazul unei morţi clinice, come sau leşin, afirmă că părăsesc trupul material trecând printr-un fel de tunel sau horn îngust. Această constatare este la fel de corectă şi pentru un clarvăzător care ia contact cu lumea eterică precum şi, după toate probabilităţile, pentru un clarvăzător de tip "astral", care se priveşte în lumea astrală. De fapt, există nu unul, ci două tuneluri pe care le străbate esenţa umană atunci când, dintr-un motiv sau altul, părăseşte lumea materială şi întregul sistem de condiţionări pe care aceasta o implică. Pentru clarvăzătorul care poate percepe lumea eterică există deci două tunele distincte: un tunel microcosmic şi un tunel macrocosmic. Ceea ce contează este însă modul în care omul însuşi este capabil să fie conştient de ceea ce se petrece în acele momente extrem de scurte, în care are loc trecerea dintrun palier în altul al cosmosului. Trecerea se produce în general foarte repede, astfel încât numai cei care sunt foarte atenţi la ceea ce se petrece pot povesti în cunoştinţă de 60
cauză fenomenele la care au fost martori. Primul tunel, care se prezintă sub forma unei peşteri, este situat la nivelul microcosmic, adică la nivelul structurii aurice a omului, iar al doilea tunel este situat la nivelul macrocosmic, la nivelul Terrei aurica. În momentul părăsirii acestei lumi - prin părăsire înţelegem schimbarea registrului perceptiv al omului - omul însuşi se condensează şi se centrează într-un singur şi unic punct. La părăsirea trupului, conştiinţa şi conştienţa omului se centrează instantaneu pe canalul central, situat de-a lungul coloanei vertebrale, Sushumna, de-a lungul căruia zboară cu o viteză ameţitoare pentru a ieşi printr-un punct oarecare. Canalul Sushumna este primul tunel prin care omul părăseşte trupul, indiferent dacă este moarte clinică, comă sau leşin profund. Prin acest tunel, omul nu se vede pe sine înveşmântat într-un "corp", ci este doar un punct de conştiinţă şi de conştienţă. Sushumna se aseamănă cu o peşteră gigantică, extrem de lungă, prin care omul, centrat într-un singur punct de conştiinţă şi conştienţă, se deplasează extrem de rapid. Părăsind prima peşteră sub forma unui tunel interior - Sushumna -, omul pătrunde automat în cea de-a doua, care este situată însă la nivelul marcocosmic al Terrei aurica. De regulă, omul care moare sau care se dedublează nu realizează că este vorba despre două peşteri-tunel şi vorbeşte despre una singură. Există însă o diferenţă importantă, observată probabil de către cei care reuşesc să aibă o asemenea experienţă în mod repetat. Pentru cineva care a trecut de multe ori prin asemenea experienţe - cum este cazul lui Eugen -, este evident faptul că există o diferenţă esenţială - o diferenţă de plan cuantic - între cele două tunele-peşteri. Dacă în prima peşteră-tunel, omul este condensat la nivelul unui punct de energie chintesenţială, în cea de-a doua peşteră-tunel omul se vede pe sine ca posedând un corp. Este, desigur, vorba despre un corp de lumină. În cea de-a doua peşteră-tunel, omul zboară, cu pletele în vânt, cu o viteză foarte mare. Există însă diferenţe esenţiale de percepţie între omul care părăseşte definitiv lumea materială, prin moarte, şi cei care o părăsesc doar pentru o perioadă oarecare de timp, prin dedublare în lumea astrală sau eterică, ori în cazurile de moarte clinică. Acest fapt este perfect explicabil dacă ne gândim că, la moarte, se produc anumite procese la nivelul structurilor aurice umane, procese care nu au loc la persoanele care doar voiajează întâmplător sau voluntar în afara trupului material şi a sistemului de referinţă a lumii materiale. Părăsirea trupului material nu înseamnă numai o simplă "ieşire la aer curat" cum cred unii, ci o operaţiune de mari proporţii în care are loc schimbarea temporară (dedublare, moarte clinică) sau definitivă (moarte) a sistemului de referinţă specific lumii materiale. Voiajul astral, la fel ca şi clarvederea în lumea eterică, presupune multe modificări de mare complexitate a sistemului auric uman, implicând schimbarea radicală a sistemului propriu de reprezentare, înţelegere şi de percepţie a lumii.Se schimbă radical optica, modul de înţelegere al omului, care conştientizează în câteva fracţiuni de secundă mai mult decât a făcut-o de-a lungul unei vieţi întregi. La întrebarea cum este posibilă trecerea instantaneee de la microcosmos la macrocosmos, Veghetorii contactaţi de Eugen în lumea eterică răspund invariabil: "Fiecare lume are înaintea ei o altă lume mai mare decât ea, (lume) în care se duce, şi în spatele ei o altă lume, mai mică, din care s-au născut amândouă (toate)". Ambele peşteri-tunele prin care trece omul cu viteză foarte mare par a avea mii şi mii de kilometri lungime şi mii şi mii de kilometri adâncime. Omul se simte pierdut, iar senzaţia de imensitate îl copleşeşte. Peştera macrocosmică pare a fi formată din miliarde şi miliarde de pietre strălucitoare. Din pereţi urcă şi coboară mii şi mii de stalactite şi stalagmite gigantice, ce par a măsura zeci de mii de kilometri. Jocurile de lumini multicolore, jerbele de lumină care strălucesc feeric crează o imagine neîntâlnită în lumea materială. Culorile strălucitoare ce emană din stalactite şi stalagmite sunt însoţite de miliarde de melodii, 61
a căror perfecţiune şi frumuseţe este copleşitoare pentru orice fiinţă umană. Din toate părţile peşterii-tunel emană o luminozitate extrem de dulce, de voluptoasă. Peştera pare a fi vie şi înzestrată cu inteligenţă şi conştientă. Orice om care pătrunde prin ea simte iubirea profundă care emană de peste tot şi are senzaţia că peştera este o mamă iubitoare care îl protejează şi îl încurajează fără a cere nimic în schimb. Din loc în loc, toate luminile strălucitoare par a fi absorbite de un fel de vârtejuri gigantice. Din acele vârtejuri se aud mii şi mii de voci. Din unele vârtejuri se aud voci plăcute, voioase, larmă şi voie bună. De multe ori se aud cântece îngereşti, de-o frumuseţe fără seamăn. Aceste vârtejuri emit culori, străluciri şi parfumuri foarte frumoase. Îngerii Veghetori spun că acestea sunt Porţile care dau spre "Locaşul Luminii", "locul unde HAUTI fabrică ploaia, zăpada, vânturile şi fulgerele". Sunt însă şi vârtejuri care emit culori întunecate, din care se aud blesteme, strigăte de mânie, de ajutor, vaiete disperate, plansete. Aceste din urmă vârtejuri se deschid doar pentru scurt timp. Ele apar mereu în alte locuri. Voiajul omului prin aceste peşteri tunele nu durează mai mult de 30 de secunde după timpul material, dar cel ce le străbate are senzaţia că au trecut multe ore sau chiar zile. De fiecare dată când străbate această peşteră imensă, clarvăzătorul este fascinat de inteligenţa, înţelepciunea, frumuseţea, iubirea imensă care emană din ea. Şi, deşi pare paradoxal, clarvăzătorul ştie că el este în peşteră şi că peştera este în el. Peştera tunel are mai multe ieşiri, iar una din aceste ieşiri duce în lumea eterică. La acest capăt al peşterii tunel se vede de departe o lumină foarte intensă, iar această lumină foarte intensă este strălucirea lumii eterice. O altă ieşire duce, după câte se pare, în Lumea de "dincolo", dar prin această ieşire nu merg decât cei care nu se mai întorc în lumea materială.
-sursa-MIRA MIRIAM-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
17 dec. 2020
CUM DETECTĂM PE CINEVA TREZIT ÎN CONSTIINȚĂ?...
15 dec. 2020
Tristețea, descurajarea, nervozitatea…
14 dec. 2020
Lucrătorul în lumină...
Un lucrător în lumină nu este un maestru, ci este mult mai mult decât atât. Un maestru are nevoie de discipoli, de adulare, de confirmare, de o turmă care să îl urmeze şi să îl venereze. El are nevoie de aceştia pentru că la nivel subtil, se hrăneşte energetic din cei care îl urmează şi îl venerează. El predă cursuri şi ţine seminarii. Dar de cele mai multe ori, nu sunt părerile lui proprii, ci şi ele sunt preluate de la un altul, care poate şi acela le-a preluat de la un altul şi tot aşa. De la prima mână până la a doua, deja mesajul s-a denaturat. Lucrătorii în lumină nu au însă ce căuta în nici un calendar, căci ei sunt dincolo de tradiţia băbească şi de vorba dulce şi mieroasă. Ei nu ţin cursuri pe bani şi nici nu şi-au făcut un scop din a învăţa pe alţii, lucruri preluate şi răstălmăcite. Aceştia sunt doar nişte mici impostori şi nimic mai mult. În prezenţa lor nu simţi pace, nu simţi armonie şi nici iubire. Ci simţi nesiguranţă, multă fală, exagerări cu nemiluita pe care nu le pot justifica, condiţionare prin sloganul „cine nu e cu mine e împotriva mea”, para-minciuni şi para-speculaţii.
Lucrătorul în lumină e absorbit de starea lui firească care se numeşte „eu sunt”. Asta e misiunea lui. El nu încearcă să te convingă de adevărul lui, nu îţi ia liberul arbitru, nu te condiţionează cu nimic. Şi adeseori acest fel de lucrători îşi fac lucrarea lor într-un mod ascuns, dar totuşi nu duplicitar.Lucrătorul în lumină e cel care adeseori te zguduie, dar te şi luminează în acelaşi timp. Alteori te mângâie atunci când zgâlţâiala a fost, poate, chiar prea brutală. Dar oricum ar proceda, cu duritate sau cu duhul blândeţii, el îţi vrea doar binele. Dar nu binele său, ci binele tău. Astfel încât, el uneori se coboară şi te surprinde. Alteori te prinde de suflet şi ţi-l ridică odată cu el. Te ridică şi iarăşi te coboară ca să vezi cum e şi într-o parte şi în cealaltă, ca tu singur să alegi calea pe care o vei urma.Lucrătorul în lumină ţi se va face punte atunci când te va vedea prea obosit de viaţă. Dar după această trecere, te va lăsa liber, pentru ca astfel să îţi creezi tu singur puntea spirituală peste care vei trece prin propria ta viaţă...
sursa- http://cristiciorcila.blogspot.ro/2016/10/curajul-lucratorilor-in-lumina.html-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
13 dec. 2020
Indrazneste...
12 dec. 2020
DE CE NU SE VINDECĂ OAMENII?...
8 dec. 2020
INIMA, EMOTIILE, ENERGIA SI PUTEREA LOR...
Rapit de egoul general si conferind putere deplina
ratiunii, copilul devine constient in fiinta sa, de falsul sine (egoul), cu
sediul
in iluzie. Din acest moment copilul va avea o personalitate (nota autorului: evident una impusa de mersul
societatii)
Si acum sa intram un pic in centrul fiintei noastre sa vedem la lucru Sinele Superior. Acesta este Observatorul a tot ceea ce se petrece in fiinta ta. Din sfera Constiintei Cosmice, El priveste scanteia din el, o ia la o scurta plimbare prin universul fiintei(constiinta). Sinele Superior isi “rapeste”scanteia si ii arata acesteia bibloteca fiintei. Ii arata in primul rand ca nu este decat energie, si in centrul ei, ii mai arata un puternic propulsor cu ajutorul caruia, poate trimite in venele fiintei, energia stocata prin dulapurile sinelui fals. Ii spune ca daca va lua din sertare de exemplu ura, el trebuie sa o puna direct in propulsor si apoi sa apese pe butonul de start. Energia urii va circula atunci prin venele fiintei tale si vei fi animat incepand sa creezi conform cu codurile pe care ura le dezvaluie. Te vei apropria de centrul de comanda pentru a urmarii efectele pe care le produce energia urii. Vei privi pe monitor exact efectele pe care aceasta energie a urii o provoaca in fiinta ta, dar si efectele avute asupra celorlalti. Sinele Superior te va intreba daca iti reamintesti originea ta. Iti vei reaminti ca in jurul energiei iubirii, sunt zidurile Egoului si vei invata ceva din asta. Cum sa le darami. Opreste propulsia, scoate energia pe care ura o creeaza, din propulsor. Vei constientiza ca inversul energiei iubirii, te invata sa apreciezi ce esti la origine.