Mulți dintre noi am avut parte de o copilărie traumatizantă și când am crescut am „lăsat în urmă” toate acele lucruri, nu am vrut să ne mai uităm înapoi, am considerat că putem trece peste ele și ne putem vedea de viața noastră ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum am șterge cu buretele toate acele traume.
„Sunt puternic/ă, o să las totul în urmă, nu mai vreau să mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat, s-a terminat, acum pot să-mi văd de viața mea!”
Dar toate acele traume/ emoții neprocesate nu se pot șterge cu buretele, ele se află undeva în interiorul nostru și până nu le vedem și nu le simțim, nu se vor vindeca, ne vor marca viața, că suntem conștienți de asta sau nu.
De fiecare dată când experimentăm o traumă și nu ne permitem să simțim emoțiile aferente se formează un gol, un spațiu întunecat, undeva între chakra inimii și plexul nostru solar.
Mulți dintre noi nu am avut parte de iubire necondiționată în familia noastră. Unii au avut, dar mulți dintre noi am trăit în familii în care nu am avut parte de adevărata iubire părintească, nu am fost îmbrățișați, nu ni s-a spus „te iubesc”, ci am avut parte de abuzuri sau am fost neglijați. Noi nu am experimentat adevărata iubire în copilărie, nu am văzut/ simțit cum este să fii iubit necondiționat și credem că ceea ce am experimentat în familie este „iubirea”, că ceea ce se întâmpla în familia noastră este „normalul” într-o relație.
Nu, nu este normal, aceea nu este „iubire”. Dar pentru că noi credem că asta este „iubirea”, intrăm în relații/ căsnicii cu oameni care ne arată puțin mai multă „iubire” decât am primit în familie și suntem încântați; este ca și cum ei ne-ar arunca un os și nouă ni se pare că avem parte de ceva minunat.
De aceea este atât de important să acceptăm să ne vedem traumele, să ne simțim emoțiile neprocesate și să ne vindecăm. (EldorRa)
Pentru initieri si terapii, va rog sa-mi scrieti pe adresa de email gabi.gabriela58@yahoo.com
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu