Iertarea nu este un bine pe care i-l faci altuia; iertarea este un bine pe care ți-l faci ție însuți.
Sunt unii oameni care spun la modul pătimaș: “N-o să-l iert cât voi trăi pentru asta!”, ca și cum aceasta ar fi pedeapsa supremă pentru cel care nu este iertat.
De fapt, aceasta este o pedeapsă pentru cel care nu iartă, pentru că neiertarea este ca o otravă. Când ești încă pătimaș (plin de ură, de resentimente, etc) în legătură cu ceea ce s-a întâmplat și cu persoana care te-a supărat/ rănit/ înșelat este ca și cum ai bea otravă zi de zi.
Mai sunt și oameni care sunt hotărâți “N-o să-l iert niciodată!”, dar nu mai simt acea patimă; nu mai sunt atât de afectați emoțional de ceea ce s-a întâmplat, însă tot nu vor să ierte. Aceștia consumă doar câteva “picături de otravă” zilnic.
Ideea este însă să dăm deoparte otrava, să nu ne mai facem rău singuri: să iertăm. (Magenta Pixie)
Pentru initieri si terapii, va rog sa-mi scrieti pe adresa de email gabi.gabriela58@yahoo.com
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu