Aici
sunt descrise niste evenimente importante din viata mea care m-au facut
sa vad in mod direct ca dincolo de asa zisa moarte este de fapt o realitate mult mai vie,
plina de fericire, viata si iubire. Consider ca unul din motivele
pentru care s-au petrecut aceste evenimente este si acest mesaj pe care
il am de transmis celor care citesc acest articol: suntem fiinte eterne, moartea este doar o mica sperietoare care nu ne poate atinge!
In dimineata zilei din ajunul craciunului din 2009 a inceput sa se
manifeste o puternica criza de rinichi datorata prezentei unor pietre.
In acel moment nu era nimeni cu mine si am inceput sa ma rog la Dumnezeu
si la Ingeri sa ma vindece sau sa se petreaca ceva care sa-mi fie de
ajutor. Dupa putin timp a sunat o prietena care s-a oferit imediat sa ma
ajute, in plus imi putea face si injectiile necesare, era exact ce imi
trebuia! In urmatoarea ora a sunat si sora mea apoi si fosta mea
prietena. Specific ca ele nu ma sunau decat foarte rar, sora mea chiar
de 3-4 ori pe an si acum in decursul a 1-2 ore sunasera amandoua.
Si ele s-au oferit imediat sa ma ajute, apoi inca un
prieten care era medic, eram inconjurat din toate partile de grija si
afectiune. Chiar daca durerile acute pe care le aveam nu au trecut usor
ma simteam inconjurat de iubire. Catre seara am inceput sa simt si prezenta Ingerilor,
chiar am simtit la un moment dat o mangaiere foarte fina si vaporoasa
pe frunte si pe par, era ca si cum as fi fost mangaiat de niste degete
de puf. Incepusem sa simt din ce in ce mai evident prezenta Ingerilor
langa mine. A doua seara i-am simtit langa mine tot timpul, stateau
langa patul meu, ma vegheau si ma duceau in planuri paradisiace elevate
si cautau sa ma invete cum sa ma vindec singur. Imi spuneau: "nu exista
boala si durere care sa nu fie invinsa de puterea mintii tale" Imi
transmiteau subtil energie si putere. Incercau apoi sa ma faca sa
realizez cum ma pot vindeca mental: "Hai s-o luam de la
inceput" imi spuneau "intai golim mintea si incepem sa emitem numai
ganduri pozitive, la inceput usor, cateva ganduri apoi din ce in ce mai
multe, ca la scoala, cand nu le mai poti controla le oprim. Construim
astfel pentru tine o lume noua, perfecta, la inceput simpla dar
armonioasa, apoi gradat din ce in ce mai complexa, totul va fi pozitiv
si armonios, astfel boala nu mai poate sa apara. In lumea voastra sunt
atat de multe ganduri, in toate directiile ca nu mai puteti vedea lantul
cauzalitatii, nu mai puteti controla nimic, nici macar nu va mai dati
seama de puterea gandurilor si emotiilor, rezultatele gandurilor apar
dupa un timp dar nu puteti vedea implicatiile si legaturile cu propriile
ganduri" In acele momente datorita frecventei lor inalte de vibratie
totul parea simplu si clar, chiar ma miram ca este posibila aparitia
bolilor si a suferintei. Simteam ca ei ma pot vindeca usor dar nu m-au
vindecat complet si de la inceput pentru ca eu trebuia sa invat aceste
lectii.
A treia seara am iesit intr-un alt plan existential dar eram dezorientat
la inceput, nu stiam ce sa fac, la cine sa cer ajutor, am fost inspirat
apoi sa-l chem pe Arhanghelul Rafael in ajutor, stiam ca este Ingerul
vindecator, l-am chemat mai mult timp dupa nume dar fara efect, nu era
de gasit. Dupa cateva ore am simtit ca ceva din mine, din interior
invoca prezenta Arhanghelului Rafael in mod continuu, se produsese un
automatism care era insotit de o mai mare forta, apoi l-am simtit langa
mine. A inceput sa-mi curete canalele care plecau de la rinichi, chiar
si cel drept, la inceput am fost mirat apoi mi-am dat seama ca ma durea
si rinichiul drept. Aceasta curatare era ca o mangaiere foarte fina si
chiar placuta prin interiorul ureterelor. Incepusem sa simt cum se
elimina nisip in mod treptat prin uretere. A durat mult timp, pana spre
dimineata Ingerul Rafael a tot curatat canalele aferente rinichilor.
Credeam ca m-a vindecat complet dar dimineata dupa trezire a inceput o
noua criza, nu mai intelegeam nimic, Ingerul curatase toata noaptea
canalele si tot ma mai durea, eram din nou in lumea durerii, langa Inger
totul era minunat chiar daca mai simteam o usoara durere, iar acum eram
din nou intr-o criza. Acum cand eram in lumea aceasta si incepuse o
noua criza incepeam sa nu mai cred in realitatea Ingerului si in
vindecarea sa. Din fericire aceasta stare de deznadejde nu a durat mult,
am simtit o forta mentala care provenea din interior, o stare de
focalizare puternica in mijlocul fruntii. Concentrarea mentala incepuse
sa fie atat de puternica ca durerea incepea sa cedeze, am continuat pana
nu am mai simtit deloc durere, chiar simteam o stare de bine, energie
si lumina in zona rinichilor, deci se putea si in lumea asta dar trebuia
sa contribui si eu la vindecare. Ma gandeam chiar sa
nu mai fac piafen (singurul calmant injectabil cu care imi trecea)
pentru ca era unul foarte puternic dar destul de nociv pentru organism
si in plus ma mai si facea sa alunec din zonele astrale minunate in zone
confuze, intr-o noapte intrasem din aceasta cauza intr-o zona astrala
in care era o cacofonie interminabila de sunete, nu era nici un fel de
armonie acolo, era un fel de orchestra fara dirijor si partitura.
Neavand inca curaj am acceptat pentru ultima oara sa fac piafen. In
timpul zilei mi-a fost mai bine, dupa amiaza am inceput sa ma concentrez
mental special ca sa dizolv piatra, dupa un timp nu am mai simtit deloc
durere, credeam ca m-am vindecat complet. Nu a fost sa fie asa, seara
tarziu a inceput o noua criza, de data asta nu am mai facut piafen,
vroiam sa fiu constient cu orice risc. Simteam ca pot trece dincolo, in
alt plan, chiar rasuna in interior intrebarea daca vreau sa fie
definitiv. Referitor la acest aspect, chiar daca fizic nu eram intr-o
situatie critica era necesar sa tai orice legatura care m-ar mai fi
conditionat, numai asa puteam sa traiesc experientele care au urmat.
Din profunzimea sufletului meu am auzit subtil dar destul de puternic intrebarea "cine sunt eu",
rasuna ca o chemare a lui Dumnezeu. Imi puneam aceasta intrebare la
modul cel mai sincer, vroiam sa aflu cu adevarat cine sunt dincolo de
boala, de durere, dincolo de un trup muritor. Am continuat sa ma intreb
"cine sunt eu?" La inceput am primit raspunsul interior: "sunt
constiinta dincolo de forma", desi era un raspuns destul de profund am
simtit nevoia de mai mult, incet, incet am ajuns intr-o stare de
constiinta pura, dincolo de un trup care imi facea probleme, iar mintea
s-a oprit din fluxul obisnuit de ganduri. A inceput sa se lumineze in
mijlocul fruntii pana am simtit in toata zona capului numai lumina.
Treptat, durerea a cedat pana a disparut complet, in loc simteam o
energie benefica si placuta, plina de iubire si lumina, se trezise o
forta energetica nebanuita in partea inferioara a corpului care urca
continuu si se unea cu lumina din zona capului, devenisem tot numai
Lumina. Era in mine atata forta si energie ca a inceput sa se reverse in
jur cu o forta uimitoare. In mod paradoxal simteam cum Divinitatea,
printr-un bolnav de rinichi, transmitea lumina catre prietena care il
ingrijea, catre ceilalti prieteni, apoi din ce in ce mai multa, catre
omenire, catre intreg globul, am perceput cum aceasta lumina care izvora suvoi din mine invaluie planeta.
Starea cred ca a durat cateva ore, dupa care am inceput sa intru intr-o
alta lume, era mult mai elevat si mai puternic decat tot ce traisem
pana in acel moment din ceea ce se numeste proiectii astrale, nu mai
simteam nici o legatura cu corpul fizic. Am inceput sa percep si sa
intru in niste formatiuni animate de lumina si culoare pe care le
simteam vi, erau de o frumusete uluitoare, totul era perfect aranjat.
Simteam ca sunt de fapt fiinte vi... greu de descris, mai degraba erau
emanate de fiinte de energie care nu aveau corpuri strict delimitate, cu
contururi precise, asa cum sunt in aceasta lume, erau foarte fluizi,
zburau intr-o continua miscare si transformare formala. Faceau un
adevarat dans mirific, se legau in grupuri, chiar se uneau in aceeasi
forma si apoi se separau, totul intr-o armonie globala perfecta. Nu pot
spune ca erau viziuni, era cu mult mai mult, eram in lumea lor, una cu
ei. Imi transmiteau niste stari minunate de fericire, armonie, iubire,
trezire, claritate, aceste stari si miscari le simteam in mine cu toate
ca inaintam in acelasi timp printre ele, le puteam simti chiar si
consistenta, ca si cum m-as fi hranit cu ele fara sa le afectez . Nici
macar o mica parte componenta din aceste formatiuni uluitoare de corpuri
astrale nu era pusa gresit sau fara sens. Aceste forme le
simteam esentiale, le-as putea intr-un fel incadra in ce se numeste
"geometrie sacra" dinamica, era o lume Divina esentiala, cu mult
diferita de lumea noastra de forme precise, neschimbatoare si greoaie.
Modul preceptiei era cu totul diferit fata de cel obisnuit, pot spune ca
primeam informatia cu toata fiinta, intr-un mod foarte concentrat, la
pachet.
La un moment dat, cand totul s-a luminat si am iesit complet din aceasta lume, am intrebat daca "am murit" si mi s-a raspuns "nu, dar asa este cand mori",
era superb... Nu trebuie sa ne temem de moarte, daca ne gandim ca ne
intoarcem acasa, Dumnezeu si Ingerii sai ne pot conduce mai usor catre
Lumina, catre Imparatia Iubirii. Este foarte necesar sa depasim aceasta
frica ancestrala pentru ca din pacate ne poate bloca calea catre Lumina
si ne poate arunca in planuri astrale inferioare. Este bine sa traim cat
mai des aici, in aceasta lume starea de regasire a fiintei noastre esentiale care este mereu unita cu Divinitatea, este necesar sa stim ca suntem iubiti
extraordinar de mult de catre Dumnezeu si de catre fiintele angelice.
Fac o paranteza aici pentru ca se leaga foarte frumos de experientele
avute cu cateva saptamani inainte. Am perceput intr-o noapte in subtil
mesajul "ai sa mori inecat chiar astazi", cu toate ca nu simteam teama
nu-mi venea sa cred, cum era posibil, asa de repede? Am auzit din nou in
subtil, "adevarat iti spun c-ai sa te ineci", a doua zi am avut niste
stari de iubire coplesitoare si foarte intense in care chiar am simtit
cum ma inec in acea iubire. Apoi in alta noapte am simtit cum muream,
chiar m-am trezit dar senzatia n-a disparut, traiam foarte intens starea
de-a muri, parca totul se pierdea, ce era in jur apoi structurile
personalitatii mele, le pierdeam pe rand, nu-mi parea rau de nimic,
starea era foarte placuta, pierdeam de fapt tot ce era efemer. Starea aceasta de-a muri a culminat in momentul in care ma pierdusem cu totul, ma dizolvasem in Dumnezeu,
numai El ramasese, simteam ce inseamna sa fi Divin, cat de magnific
este. Revin acum la seara din timpul bolii, am mai preceput o perioada
de timp mai multe formatiuni de fiinte paradisiace pline de armonie si
frumusete dupa care am revenit in aceasta lume.
Revenirea a fost foarte dificila, imi venea foarte greu sa ma intorc in
aceasta lume, dupa revenire nu-mi venea sa cred ca eu locuiesc in acest
plan, imi era in mod evident foarte apropiat sufleteste cel de dincolo,
imi parea rau ca m-am intors aici. Priveam patul si la inceput nu
intelegeam ce este, treptat, treptat am realizat ca este un pat pentru
ca am de fapt un corp fizic care are nevoie de ceva pe care sa se aseze,
era foarte ciudat dupa experienta vietii dincolo de corp... Nu vedeam
nimic care sa fie potrivit sufletului meu, totul imi era strain, apoi am
vazut ce dezordine cumplita era in camera, chiar daca in mod normal
camera mea este totusi ordonata, acum o vedeam intr-o stare jalnica,
totul era de fapt jalnic. Imi aminteam foarte greu de aceasta lume, nu
intelegeam ce rol au obiectele din jur, la ce-mi folosesc, de ce este
totul asa de sumbru si in plus mai aveam si doi rinichi... apoi mi-am
amintit si de boala.
Urmatoarea zi, cand m-am putut duce la spital am simtit cum Ingerii
aranjeaza totul, credeam ca o sa astept timp indelungat la diferite
cozi, nu a fost deloc asa, totul a mers usor, totul era legat de niste
maini nevazute. Desi pietrele erau acolo cand am facut anlizele, simteam
o alta stare, cu mult mai buna, chiar seara am eliminat doua dintre
ele. Tot in acea seara am simtit la un moment dat o energie foarte
puternica de absorbtie, se deschise partea de sus a capului, chiar si
partea din spate. Mentionez ca aceasta energie de absorbtie semana cu
vortexul energetic pe care l-am perceput la moartea mamei. S-a deschis
din nou un plan astral foarte frumos, imaginile erau foarte bogate, vi
si paradisiace, se succedau intr-un ritm foarte rapid, totul era plin de
informatie si de o complexitate coplesitoare, la un moment dat am vazut
mai multe fiinte, desi erau foarte vi, luminoase si frumos colorate
simteam ca sunt doar proiectii de forme, acel plan nu ma amagea cum se
petrece aici pe pamant, desi erau foarte clare si foarte reale stiam ca
sunt in realitate proiectii ale sufletelor, in plus stiam in mod
paradoxal ca tot ce se desfasura era parte din Dumnezeu, era o combinatie inedita
si aparent contradictorie de basm si realitate extrem de vie. Tin minte
ca am vazut doua fiinte astrale imbratisandu-se foarte intim, atat de
intim ca degetele uneia au intrat tandru in corpul celeilalte, era o
imbratisare minunata. Dupa alte cateva secvente mirifice proiectia
astrala s-a inchis asemanator cum se inchide o carte.
Am zburat apoi printre stele si am ajuns intr-o "zona" in care o fiinta
statea in stare de imponderabilitate, acea fiinta nu facea nimic, se
afla doar in starea simpla si naturala de-a fi. Nu era nimic in
acea "zona", dupa putin timp chiar si fiinta care era acolo disparuse,
acea zona nu era luminata din nici o parte, nu exista lumina absolut
deloc dar nici intuneric nu era, nu era ca in acest plan, in intuneric
se opreste privirea in fata la cativa centimetri, acolo priveam spre un
orizont nesfarsit, era transparenta insasi. Acel Nimic lipsit
total de atribute, fara forme, fara sunete, aflat dincolo de timp, nu
avea nici o margine si in acelas timp era plin de o potential tacut
infinit. Am stat "o perioada" acolo, simteam nevoia sa stau in acel vid absolut
dupa cantitatea enorma de informatie si experientele de basm din
planurile anterioare, era ca un somn fara vise in care eram pe deplin
treaz. Simteam ca acea zona imi este familiara, mi-am adus aminte ca
inainte de incarnare "meditam" destul de des acolo. Dupa revenirea in
planul fizic am inteles ca acea "zona" este ceea ce se numeste in
aceasta lume Dumnezeu nemanifestat sau Vidul transcendent beatific.
In aceeasi seara, in timpul unei explorari interioare profunde L-am vazut si perceput pe Dumnezeu ca esenta a totului,
era foarte concentrat, in centru Imparatiei Sale, simteam langa mine
mai multe fiinte astrale minunate, toti asistam la desfasurarea
gradioasa din fata noastra. Desi era concentrat sa zic intr-un "loc
spatial" era totusi imens si infinit in profunzime, de nepatruns, stiam
ca percepem doar o mica parte din El si totusi aceasta revelatie a lui
era teribila. Desi fara forma, in El insusi se manifesta o
bogatie de forme, stari si valori esentiale pentru care nu am cuvinte,
nu ma puteam apropia prea mult, simteam ca desi eram la o oarecare
distanta, eram dezintegrat chiar din centrul fiintei mele, asta cat
reuseam sa suport deoarece pentru mine era prea mult.
A doua zi simteam o stare foarte puternica de indragostire fata de
Ingeri, simteam pentru ei o iubire care izvora din profunzimea fiintei
mele, m-a cuprins un dor de ei asa de puternic ca am inceput sa vad
chipuri, am inteles ca erau Ingeri, imi erau foarte familiare acele
chipuri si foarte armonioase. In final mi-a aparut un chip de Inger feminin
uluitor de frumos, erau atatea stari adunate in acel chip, un pictor
cred ca ar lucra o viata pentru a-i face portretul. Era atata iubire,
bucurie, compasiune, parca iubea totul si isi manifesta compasiunea
pentru tot neamul omenesc, pentru toata planeta, avea fata intoarsa
catre pamant, il tinea sub supraveghere cu o grija demna de o Mama Divina.
Era o mare liniste si pace in acei ochi albastrii profunzi, se citea cu
usurinta lipsa gandurilor, era profund in starea de centrare in Sine,
in esenta, intr-un mod cat se poate de natural. Ne-am privit mai mult
timp fara sa ne spunem nimic, nici nu era nevoie, simteam o comunicare
extrem de fina, intima si profunda, dincolo de cuvinte si chiar de sfera
mentala, era ca o comuniune de la Sine la Sine.
Intr-o alta seara am simtit prezenta Ingerilor mai intai, apoi am vazut
trei Ingeri cum se roteau deasupra mea, isi luasera trupuri de bebelusi
ca expresie a starii lor de puritate si jucausenie, erau complet goi si
atat de haiosi ca mi-a venit sa rad, radeam intr-un mod asa de liber si
de natural. Aceasta experienta privita superficial ar putea parea
puerila si infantila dar nu este deloc asa, Ingerii sunt dincolo de
forme dar isi pot asuma orice forma sub care ni se pot revela, eu aveam
in acel moment de boala nevoie sa rad, aveam nevoie sa vad si sa simt
starea de sanatate si de jucausenie a unor copii. Imi comunicau intr-un
fel inedit: "noi nu suntem asa dar alegem sa ne aratam asa ca un dar
special pentru tine". Apoi i-am simtit din nou ca vin la mine, erau un
grup mai mare, poate chiar zece. Am inceput sa ne imbratisam ca dupa o
foarte lunga despartire dureroasa, eram primit printre ei atat de
frumos, stiam ca fac parte din ei, eram o parte din ei, m-au luat pe brate ca pe un ranit, ma duceau spre lumina si-mi sopteau: "te intorci acasa dragul nostru, te intorci acasa".
Am vazut si o asezare sub forma de castel de lumina, splendid, n-am
intrat insa, m-am intors aici. Cu toate ca iesisem pentru cateva secunde
uitasem aceasta lume, imi era foarte greu sa-mi aduc aminte, ce rol are
acel televizor din fata mea, ce rol are mobila, biblioteca cu carti, nu
intelegeam la ce-mi folosesc aceste lucruri. In Imparatia lui Dumnezeu
ma simteam cu adevarat eu insumi, parca niciodata nu iesisem din ea,
faceam parte integranta din ea, pe aceasta planeta ma simteam strain,
pierdut si deposedat de ceea cu sunt si ceea ce-mi apartine cu adevarat.
Noptile urmatoare am simtit asa de intens prezenta Ingerilor incat
simteam imbratisarea lor chiar la nivel fizic, intrau cu totul in trupul
meu, era atat de placut si extaziant, ii simteam in fiecare particica a
corpului. Intr-o alta zi am perceput in fata un culoar infinit care era
alcatuit din Ingeri, era o adevarata arhitectura de Ingeri, erau
foarte frumos organizati, nici unul nu era intr-o pozitie gresita sau
usor deviata, arhitectura aceasta curioasa pentru mine, alcatuia mai
multe cupole care erau dispuse sucesiv de-a lungul culoarului iar eu
treceam pe sub ele fericit, inaintand spre Infinit...
-sursa-http://www.emrys.ro/suntem_fiinte_eterne-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
| | | |
