Viaţa nu arată ca o problemă de matematică. Arată aidoma unei
poveşti, derulându‑se scenă după scenă. Te trezeşti. Ce urmează apoi?
Nici nu apuci să te dezmeticeşti – trebuie să intri în scenă, să iei ziua
în piept. Poate e vreme bună. Poate afară e vreme rea. Poate te invită
prietenii să mergi cu ei la pescuit. Poate rămâi fără slujbă.
Viaţa se desfăşoară ca o piesă de teatru. Am dreptate, nu? Fiecare zi
are un început şi un sfârşit, cu tot soiul de personaje şi decoruri. Trece un
an precum un capitol dintr‑un roman. Uneori pare că e o tragedie. Alteori
o comedie. Mare parte a vieţii e ca o telenovelă. E o poveste de la cap la
coadă, indiferent de ce s‑ar întâmpla.
„Întreaga viaţă e o poveste”, ne aminteşte Madeleine L’Engle.
E bine de ştiut. Când vine vorba de viaţa pe care o trăieşti chiar tu,
ai face mai bine să afli şi restul poveştii.
Te întorci într‑o seară acasă şi îţi vezi maşina făcută praf. Tot ce
ştii e că i‑ai împrumutat‑o fiicei tale adolescente pentru câteva ore, şi iată
maşina zob. Primul lucru pe care îl poţi rosti este: „Oare ce s‑a întâmplat?”
Cu alte cuvinte: „Spune‑mi povestea”.
Cineva are de dat explicaţii, şi poţi face asta doar ascultând povestea
pe care acel om o are de spus. Atenţie mare însă – ai putea trage concluzia
greşită. Nu ţi se pare totuşi că situaţia se schimbă dacă nu fiica ta e cea
care a apăsat prea mult pe acceleraţie ci o altă maşină a trecut pe roşu la
semafor? Asta te face să vezi totul dintr‑o altă perspectivă. Doamne‑ţi
mulţumesc că fata nu a păţit nimic!
De fapt, trebuie să afli şi restul poveştii dacă vei dori să înţelegi cât
de cât ceva în viaţă. Poveştile de iubire, şomajul, prăbuşirea imperiilor,
crizele economice, ce i s‑a mai întâmplat copilului tău la şcoală – nimic
nu are sens în absenţa unei poveşti.”-sursa-http://www.aquaforte.com/pdf/
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu