" Cândva îmi doream cerul. Mă fascina imensitatea aceea albastră
presărată cu nori pufoși, sau bezna din care răsăreau miliarde de stele.
Iubeam libertatea pe care mi-o inspira, libertatea vântului care se
strecura prin tot și toate, care se dezlănțuia în voie deasupra
pământului. Pământul? Îmi părea inert, anost, fără viață. Viața este
acolo sus, în împărății de poveste, acolo unde încă mai zburdă zmeii de
hârtie.
Acum? Îmi doresc mai mult siguranța pământului, stabilitatea,
liniștea. Da, știu, este o liniște aparentă. Din când în când pământul
se cutremură sau își dărâmă munții, dar îmi rămâne siguranța câmpiei și
sentimentul că cineva mă ține strâns în brațe. Până la urmă, nu asta
înseamnă forța gravitațională? Îmbrățișarea pământului care nu se îndură
să ne lase cerului..."-sursa Naivul.-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu