tale.
Fie ca Iubirea să mă ghideze permanent.
Fie ca nici avariţia, nici dorinţa de glorie să nu-mi denatureze inima, căci
duşmanii Adevărului şi Iubirii vor putea astfel să mă înşele cu uşurinţă şi
să mă facă să-mi uit ţelul; să fac bine copiilor Tăi!
Fie ca niciodată să nu văd în pacient altceva decât o fiinţă care suferă.
Dă-mi forţa, timpul şi ocazia de a corecta, fără încetare, ceea ce am
acumulat şi să-mi lărgesc constant orizonturile.
Cunoaşterea nu are limite şi eu pot azi, să-mi descopăr greşelile de ieri şi
mâine să obţin o claritate nouă, asupra lucrurilor de care cred că sunt
perfect sigur.
Dă-mi Lumina. Luminează-mă în întunericul celorlalţi pentru că, obligat
să pătrund in secretul corpurilor şi sufletelor lor, să nu greşesc drumul şi
să nu rănesc nimic în trecere.
Dă-mi Iubirea, pentru ca, încărcat de propria-mi durere şi fără refugiu
pentru mine adesea, să găsesc în mine o blândeţe, un adăpost, o forţă
pentru cei disperaţi care mă aşteaptă.
Dă-mi graţia pentru ca, în cel mai greu moment al meu, în incertitudinea
mea, în slăbiciunea mea omenească, în chinul meu, să rămân totdeauna la
fel de înţelept, la fel de bun, la fel de pur, demn de blândeţea sacră pe care
credinţa mi-a dat-o.
Dă-mi devotament în compasiune, pentru ca să nu uit, să nu abandonez pe
cei care au nevoie de mine.
Dă-mi forţa, Doamne, pentru ca greutatea să nu fie prea mare şi să nu mă
copleşească, pentru ca suferinţa pe care o duc să nu-mi atingă bucuria,
pentru ca rana pe care o pansez să nu-mi facă rău.
Amin.
gabriella
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu