Uneori
viaţa noastră aici, pe Pământ, unde am ales experienţa încarnării
pentru a avea şansa de a experimenta şi de a trăi umanul sub toate
formele sale, nu e tocmai perfectă. Orice om are provocări, evenimente
neplăcute sau grave, eşecuri, crize existenţiale. Ceea ce face diferenţa
între oameni nu sunt experienţele lor de viaţă ci modul cum s-au
raportat la aceste experienţe, cum au ales să le depăşească şi să le
transforme în oportunităţi de creştere.
Când
suntem în miezul unui eveniment nedorit, emoţiile ne copleşesc iar
mintea încearcă zadarnic să găsească soluţii de ieşire. Ea apelează la
raţiune pentru a căuta explicaţii, motive şi pentru a găsi soluţii.
Nimic mai fals! Viaţa însăşi va găsi rezolvarea pentru toate problemele
care apar. Ea merge înainte indiferent de nenorocirile care se întâmplă.
Mintea este locul unde acea experienţă dureroasă s-a născut şi este
ştiut faptul că atunci când avem o problemă nu o putem rezolva la
nivelul la care ea a apărut ci la un nivel superior. Când decidem asta
accesăm energii mai înalte care înseamnă mai multă detaşare şi mai multă
putere.Singurul
lucru de care trebuie să avem grijă şi pe care trebuie să-l gestionăm
îl reprezintă emoţiile. Asta pentru că evenimentul în sine nu reprezintă
o problemă, adevărata problemă este felul în care ne simtim noi faţă de
el. Sentimentele noastre vin din sistemul nostru de credinţe adânc
înrădăcinat în subconştient. Decomprimarea emoţiilor este un fenomen
asemănător deconectării unui aparat de la sursa de energie. În acel
moment accesăm o stare de pace şi de linişte interioară. Din acel moment
ne situăm înafara emoţiei şi devenim observator. Ne dăm seama în acel
moment că emoţiile dureroase pe care simţim sunt rezultatul unui sistem
de credinţe şi nu rezultatul experienţei în sine. E unanim recunoscut
faptul că la moartea cuiva, cei apropiaţi trebuie să experimenteze
durerea, suferinţa. De ce? Pentru că socialul a etichetat această
experienţă ca fiind dureroasă. Şi noi aducem în experienţa proprie acest
sentiment.Atunci când depăşim dualitatea şi nu mai punem etichete înţelegem că stă în puterea noastră de a trăi acea experienţă în felul în care noi alegem. Putem experimenta înăuntrul nostru ceea ce se petrece înafară de fapt, dar putem foarte bine să nu aducem acea energie în interior pentru a nu ne provoca suferinţă sau durere. De fapt ideea nu este de a lăsa sau nu energia emoţiei să se manifeste ci să nu ne lăsăm ,,trăiţi" de ea ci să fim noi cei care o manevrăm şi o ,,trăim".
Procesul e simplu: ,,Intrăm în emoţie, trecem apoi dincolo de emoţie şi ne oprim din a o mai chema în vreun fel.(...)Esenţa eliberării este capitularea în faţa energiei, până în profunzime." (D. R. Hawkins)
-sursa- http://amas40.blogspot.ro-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu