Moartea nu reprezinta sfarsitul
In copilarie obisnuiam sa-mi urmez maestrul pretutindeni; si pentru ca ma crescuse de la o varsta foarte frageda il consideram mai mult parinte decat maestru. La acea varsta nu eram intotdeauna convins de adevarul invataturii sale. Uneori, chiar cand paream linistit si calm, o multime de indoieli imi apareau in minte. Maestrul meu m-a trimis adeseori sa vizitez alti Swami.
La inceput, gandeam: "Aceasta este o pierdere de timp. Nu sunt decat niste fiinte care nu au atins telul ultim in Yoga, niste persoane care s-au retras din lume si stau sub copaci sau in pesteri. Ce sens are ceea ce fac ei?
Treptat, am inteles ca trebuie sa invatam sa ne indoim numai de indoielile noastre si sa analizam fiecare neincredere si suspiciune care ne apare in minte. Cand aveam 16 ani, am fost trimis deci sa vizitez un mare intelept ce fusese discipolul maestrului meu, dar atunci nu stiam aceasta. Maestrul meu mi-a spus: "Daca doresti sa inveti de la un swami autentic, du-te si viziteaza acest maestru si locuieste catva timp la el".
Mi s-a spus sa merg intr-o zona de langa orasul Gangotri unde voi gasi pestera in care sta acest swami. Am ajuns acolo, m-a uimit forma extraordinar de armonioasa a corpului sau. La varsta aceea eram foarte interesat de "bodybuilding", dorind sa-mi formez un corp cat mai puternic si mai armonios.
Din primul moment, am fost foarte invidios pe el: avea umerii largi si puternici, talia ingusta, iar muschii foarte bine conturati. Am fost foarte uluit cand am aflat ca are 85 de ani. Dupa ce ne-am salutat, primul lucru care m-a interesat sa-l intreb a fost: "Maestre, ce mancati dumneavoastra aici?" Pentru ca tocmai venisem de la colegiu, unde dobandisem un mod foarte occidental de a gandi, eram foarte preocupat de hrana.
Swami mi-a raspuns: "Ti-e foame?"
"Da" - i-am raspuns.
"Bine, atunci du-te in coltul pesterii, unde vei gasi cateva radacini. Ia-le si pune-le pe jar! Dupa cateva minute, ridica-le si mananca-le!"
Am facut asa cum mi-a spus si am descoperit ca acele radacini erau delicioase. Aveau un gust de budinca de orez cu lapte. N-am putut sa mananc toata radacina, dar eram fericit ca voi sta aici o perioada de timp, unde se gasea ceva bun de mancare. Am stat cu el trei zile, timp in care nu am vorbit deloc. In a treia zi am decis ca este o pierdere de timp si de energie sa stai in tacere, alaturi de un om care nu te poate invata nimic.
In timp ce gandeam acestea, mi-a spus: "Baiete, tu nu ai venit aici ca sa primesti cunoastere intelectuala. Aceasta o poti dobandi si din carti. Ai venit sa experimentezi ceva. Peste trei zile imi voi parasi corpul". Am fost uimit, neintelegand cum poate o fiinta umana sa doreasca sa-si paraseasca corpul: "Maestre dar aceasta este sinucidere si nu este bine pentru un intelept ca tine sa comita o sinucidere". "Eu nu ma voi sinucide", mi-a raspuns el. "Cand indepartezi un invelis vechi de pe o carte si o pui in altul nou, asta nu inseamna ca distrugi cartea. Cand schimbi acoperamantul pernei, asta nu inseamna ca distrugi perna".
La acea varsta eram tot timpul suspicios. I-am spus: "Dar aveti un corp atat de minunta. Mi-as dori sa am un copr macar pe jumtate atat de frumos." Astfel gandeam ca-l pot convinge ca este o mare greseala ceea ce intentioneaza sa faca. M-a ascultat cateva minute, fara sa-mi raspunda.
Dupa inca o perioada de timp, in pestera a intrat fratele meu spiritual, ceea ce m-a mirat extraordinar. I-am spus: "Cum ai ajuns aici? Ultima data cand te-am vazut te-am lasat la o distanta foarte mare de Gangotri". El s-a asezat alaturi de mine si mi-a spus: "Nu-l mai deranja! Tot timpul ii pui o multime de intrebari copilaresti. Tu inca nu esti capabil sa intelegi un intelept. Lasa-l sa-si paraseasca corpul in liniste!"
Dar eu, incantat ca am cu cine sa discut, am inceput sa-i spun fratelui meu spiritual: "Dar el are un corp atat de frumos! De ce sa-l paraseasca? Aceasta nu e Yoga, ci doar un caz de sinucidere". In ciuda spuselor fratelui meu, am ramas neincrezator si convins ca swamaiji greseste. Cand ne-am dus dimineata sa ne spalam, i-am spus fratelui meu urmatoarele: "Acest om sanatos, cu un corp minunat, ar trebui sa mearga sa-i invete pe oameni cum sa-si construiasca un astfel de corp si cum sa-l pastreze sanatos".
Dar el mi-a raspuns ca, din pacate, eu nu sunt in stare decat sa-i apreciez corpul si ca nu pot sa vad mai mult de atat. Fratele mau spiritual era mai mare si mai intelept decat mine. Mi-a spus: "Linisteste-te! Sunt inca multe lucruri pe care trebuie sa le inveti. Hai sa ne pastram sufletul si mintea deschise si vei vedea ca exista inca nenumarate enigme in viata, pe care, incetul cu incetul, le vei intelege".
Swami nu ne-a mai vorbit timp de 24 de ore, asa ca, la un moment dat, i-am spus fratelui meu spiritual ca eu nu pot sa invat nimic din tacerea lui si ca vreau sa parasesc acel loc. M-a intrebat: "Tu chiar nu doresti sa fii martor la momentul in care el isi va parasi corpul?" "Acesta este un lucru prostesc. Daca tot as dori sa mor, as muri intr-un spital, unde macar sa fiu sub ingrijirea unui medic bun, decat sa mor intr-o pesterea. Ce este nebunia aceasta?"
Atunci ideile mele erau materialiste si moderne. Fratele meu mi-a raspuns: "Tu nu intelegi. Maestrul ti-a spus sa vii aici si sa stai linistit. Daca nu doresti decat sa te certi cu mintea ta, poti sa pleci; este treaba ta. Eu nu te pot opri. Dar te rog, nu ma deranja si pe mine". In final, swamiji ne-a vorbit: "De fapt, nu eu sunt cel care a hotarat ca voi parasi corpul peste trei zile. Cand vine momentul si trebuie sa o faci, stii, nu decizi tu. Moartea ajuta fiinta sa-si continue evolutia. Fiinta nu trebuie sa se teama de moarte, pentru ca aceasta nu afecteaza in nici un fel esenta ei eterna. Nu intelegi acest lucru?"
Eu i-am raspuns: "Dar eu nu vreau sa mor, asa ca nu vreau sa inteleg ceea ce spui tu". "Atitudinea ta nu este buna. Trebuie sa intelegi moartea si sa nu-ti fie frica de ea. Noua ne este frica de atatea lucrui, incat, din cauza aceasta, nu putem trai fericiti. Moartea nu te anuleaza. Ea doar te separa de corpul fizic".
"Dar eu nu vreau sa traiesc fara corpul meu".
"Mai devreme sau mai tarziu, omul trebuie sa moara. Nimeni nu poate trai in acelasi corp pentru totdeauna. Corpul este supus transformarilor, degradarii si mortii. Trebuie sa accepti acest lucru. Foarte putine fiinte cunosc metode prin care sa poata evita aceasta si intotdeauna aceste metode fac parte din sistemul yoga. Invatand, de exemplu, tehnici de meditatie, vei putea sa ai un perfect control asupra corpului, mintii si sufletului fiintei tale sau, folosind tehnici de respiratie, iti vei putea stabili armonia intre minte si corp. Cand respiratia se opreste, se spune ca fiinta se separa de corpul fizic si acest fenomen se cheama moarte. Dar trebuie sa intelegi ca fiinta continua sa existe".
"Cum poate sa existe cineva fara corpul fizic?" - l-am intrebat eu.
"Cum te simti tu cand iti dai jos camasa de pe tine? Simti ca esti un altul?"
"Nu".
"La fel se intampla si cand pierzi legatura cu corpul fizic" - mi-a raspuns el. Dar, pentru ca aveam un mod imatur de a gandi, indiferent ce-mi spunea nu ma putea convinge. Cu o zi inainte de a parasi corpul fizic, swamaiji ne-a spus: "Maine dimineata, la ora cinci, imi voi parasi corpul fizic. Va rog sa-l duceti si sa-l inecati in Gange. Puteti face asta pentru mine?"
"Bineinteles" - i-am raspuns eu curajos. "Pot sa o fac chiar singur" si l-am luat si l-am ridicat, ca sa arat ca pot sa o fac. Gangele era foarte aproape de pestera in care ne aflam, doar la cateva sute de metri.
Cea mai mare parte din noapte am ramas treaza, incercand sa inteleg care pot fi motivele pentru care o fiinta doreste sa paraseasca un corp atat de frumos si de armonios. De obicei, ma sculam la ora trei dimineata (orele de la trei la sase dimineata sunt considerate cele mai bune pentru meditatie, asa ca in acea perioada obisnuiam sa dorm intre orele opt si zece seara si sa ma scol in zori). Dar, in acea dimineata, ne-am trezit foarte devreme si am inceput sa vorbim. Swami m-a intrebat: "Ce ti-ai dori tu? Promit ca o sa-ti indeplinesc orice dorinta".
"Tu esti muribund. Ce poti cere unei fiinte, inainte sa moara?"- i-am raspuns plin de ignoranta.
"Dar, baiete, moartea nu este decat o trecere si un maestru poate sa-si ghideze discipolii si dupa ce isi paraseste planul fizic".
S-a intors spre fratele meu spiritual si i-a spus zambind: "Nu stiu cum il suporti. Cred ca ti-e tare greu". Fratele meu spiritual a zambit si a dat din cap afirmativ. Intre ora cinci si cinci jumatate dimineata am continuat sa vorbim, la un moment dat, Swami ne-a spus: "Acum asezati-va amandoi in meditatie. In urmatoarele cinci minute urmeaza sa-mi parasesc corpul fizic.. Timpul sau s-a sfarsit. Acest instrument pe care il numim corp nu mai este capabil sa-mi daruiasca nimic in plus fata de ceea ce am primit pana acum."
Dupa cinci minute, el a cantat "AAUUMMM..", dupa care s-a lasat o adanca tacere. I-am controlat pulsul, bataile inimii si m-am gandit: "Si le-a suspendat pentru o perioada de timp, dupa care s-ar putea sa inceapa din nou sa respire".
Dupa alte cateva minute, i-am controlat temperatura corpului, m-am uitat la ochi, i-am luat din nou pulsul. Fratele meu spiritual mi-a spus: "Gata, ajunge, trebuie sa accepti ca a murit. Acum trebuie sa-i ducem corpul sa-l inecam in Gange, inainte de rasaritul soarelui."
"Nu-ti fa nici o grija, o s-o fac chiar eu" - i-am raspuns.
"Bine, te voi ajuta" - mi-a spus fratele meu.
Cand am incercat sa-l ridicam, am descoperit ca trupul era deosebit de greu. Am luat o creanga si am introdus-o intre corp si pamant, ca sa-l putem misca. Orice incercare a noastra a esuat. Ne-am chinuit timp de o ora sa-l miscam, prin toate metodele, dar nu am reusit sa-l clintim nici macar un centimetru. Tin minte ca astazi tot ceea ce s-a intamplat. Nu voi uita niciodata aceasta experienta. Cu cateva minute inainte de rasaritul soarelui, am auzit o voce care spunea: "Acum il luam noi".
Nu era nimeni in jurul nostru, asa ca m-am gandit ca halucinez. M-am uitat la fratele meu si l-am intrebat: "Ai auzit ceva?"
"Da, si eu am auzit. Crezi ca halucinam sau ce se intampla?" Dintr-odata, trupul lui Swami s-a ridicat in aer si s-a miscat lent pana deasupra Gangelui si apoi s-a scufundat in apa.
Swami Atmananda - Relatarile unui discipol despre maestrii din Himalaya
-sursa- http://dimline.blogspot.ro/
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu