Totalul afișărilor de pagină

12 dec. 2016

TREZIREA ...

Dragilor, vine un moment in viata cand filtrul inimii devine mai puternic decat filtrul ratiunii si identitatea transcede prin ea insasi din interior catre exterior. Cand tot mai multi oameni isi urmeaza modele de "cum" "cat" si "in ce fel" sa-si canalizeze energiile in construirea vietii, de cele mai multe ori ei uita sa mai traiasca efectiv.

Matricea acestui sistem este atat de bine de infiltrata in mintile majoritatii, incat atunci cand apare cineva care sustine ca frontierele vietii sunt inexistente si ca ea nu inceteaza a exista, fiind un foc continuu al Eternitatii, se gasesc destui sa afirme ca aceia sunt visatori sau nebuni.

Etichetele acestea pe care majoritatea oamenilor simpli le pun acestor avatari a-i Adevarului, acestor ingeri amestecati printre oameni pentru a le ridica constiinta si a le da vedere inalta, nu inceteaza parca sa se autodepaseasca din aceasta sfera a ridicolului si derizoriului.

Atunci cand inima bate la usa si isi cere dreptul, timpul se opreste in loc, esti fata in fata cu Creatorul si vapai din El te ating si toata fiinta ta scapara asemenea unui creme, dand voie luminii sa calatoreasca prin orice por al vietii, dandu-ti sens in mijlocul iluziei. Te trezesti dintr-odata ca dupa un somn lung in care viata, in tine, a vegetat, nefiind traita in calitate si conforma cu notiunile de fericire, abundenta, egalitate, pace si armonie. Ne trezim si observam gustul amar al iluziei, observam oglinzile celorlalti si apare dorinta primordiala de a-ti construi propria viata, urmand preceptele Iubirii si Pacii Universale.
Drepturile la fericire si liberatea fintei sunt garantate de Constitutia Universala, care a fost promulgata de Prim Creatorul la Creatie. Iubirea a fost si este liantul care uneste TOTUL intr-o armonie perfecta. Ne suntem datori cu o renastere spirituala mai intai a fiecaruia dintre noi, sa trezim focul interior si apoi sa unim aceste scantei in Focul Primordial al Prim Creatorului.

Constientizarea faptului ca am trait o viata care nu a fost conforma cu Iubirea, ne propulseaza sa sa amintim ca avem identitate divina si ca tot ceea ce am experimentat pana acum, a fost pentru acumularea de experienta, pentru insusirea intelepciunii sufletesti.

O daca ce valul iluziei este indepartat dintre inima si creier, acestea pot fuziona si renaste pe baza experintelor acumulate de suflet redandu-ne pe noi, noua insine. Ne-am trezit si incepem sa punem piesele jocului cap la cap pentru a reintregi imaginea de ansamblu. Ne-am trezit intr-o paradigma a lumii in care sistemul de conducere de pe acesta planeta este contrar vietii si evolutiei libere a oamenilor. In mod evident atunci cand o celula a organismului se imbolnaveste , organismul ca intreg ii sare in ajutor pentru ca totul este armonie si divin asistat. Ne vedem in situatia in care celula se trezeste si observa ca intreg organismul este bolnav. Important este cum va gestiona celula aceasta criza a organismului. In celula sunt ascunse, codificate toate informatiile de care organismul are nevoie sa se revitalizeze si sa functioneze asa cum trebuie. Ei bine, noi suntem celulele care reusim sa facem fata bolii intregului organism si prin intentia noastra, vom reusi sa vindecam intreg organismul.
In momentul in care te trezesti la realitate, vei incepe sa observi multitudinea de programe mentale menite sa destabilizeze fiinta, sa o faca sa devina robot impotriva vointei sale, impotriva naturii sale. Intrebarile incep sa se puna si raspunsurile vor curge neintrerupt. Observam in jurul nostru cum functioneaza aceasta Matrice a Intunericului, care a pus stapanire pe constiinta comuna, reusind sa-i induca o falsa realitate a fiintei.

Trezirea sau iluminiarea fiintei aduce in mijlocul ei, adevarata sa natura divina. Fiinta descopera adevarul din interiorul ei, faptul ca Dumnezeu traieste in ea si niciodata nu a fost in exteriorul ei. Matricea a fost atat de profund inoculata incat fara o revelatie a Spiritului, fara un imbold de la Sinele Superior al fiecarei fiinte, trezirea nu era posibila.

Se tot vorbeste despre Matrice si unii dintre noi nu inteleg ce inseamna sau ce vrea sa spuna. Asa este, se impune o explicatie. Matricea este un ansamblu de programe virtuale, menite sa vicieze adevarata perceptie a realitatii in care traim. Menirea ei este sa capteze si sa conduca catre o anumita tinta, atentia si perceptia, sa le focalizeze intr- un focar de intuneric, intr-o irealitate. Manipularea constiintei comune da castig de cauza celor care vor sa manipuleze in scopuri egoiste viata si implicatiile ei, daca individul in general este distras prin tot felul de tertipuri mentale de la adevarata realitate, va fi supus, docil fara a-si da seama, acestei idei de realitate, care nu reprezinta Adevarul.
Menirea celor care s-au trezit la realitate, este lumineze si sa distruga aceasta irealitate, aceast complex de programe negative care au inrobit de-a lungul multor ani, Umanitatea. Trezirea acestor fiinte face sa rupa lanturile acestei robii mentale a oamenilor si sa se manifeste ridicarea constiintei comune.

Trezirea aduce cu sine expansiunea constiintei individuale si Adevarul. In calitate de fiinta trezita, vei accepta ca timpul este ceva relativ si ca existenta civilizatiilor extraterestre este o certitudine. Scrutarea fiintei interioare duce la autocunoastere si la posibilitatea de a "evada" intr-o multitudine de directii si posibilitati, nemaifiind perimata perceptia pluriversala. Iluminarea face sa vedem ca noi cu totii suntem sau facem parte dintr-un Tot Unitar si ca manifestarea Spiritului niciodata nu cunoaste repaos. Adevarul fiintei este Iubirea!

Noi suntem Iubire si recrearea vietii in iubire tine de controlul si manifestarea gandurilor noastre cu intentie pe acest drum luminos si divin asistat. Pace si iubire!

-sursa- http://scanteiadivina2014.blogspot.ro/2014/04/trezirea.html-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Un comentariu:

  1. Foarte frumos aratat: Cred ca nu numai oameni simpli sufera de boala asta numita Trezirea la viata!
    -Eu unul ma incadrez in una daca nu ambele (Visator,nebun)de iubirea ce o port.Timpul meu e demult oprit in loc,distanta dintre inima si minte e prea mare iar cand ajunge in apropiere incep cearta care sa domine ,dar nu reusesc decat ce spune inima ...Si de multe ori devin plictisitor pentru fiinta iubita.Gustul amar al iluzie si astazi il simt pentru ca traiesc o iluzie,un vis ce nu cred ca se inplineste ,si totusi persist in a spera .Asa cum arati Spiritul nu are repaos si daca asta se numeste iubire,pot spune cu mandrie (recunosc ca IUBESC)si sper cand-va sa fiu pe aceasi unda cu persoana IUBITA.

    RăspundețiȘtergere