Efortul...

Au ajuns la noi din adancul timpului,niste notiuni spirituale. Se spune ca sunt,baza realizarii  ca suntem Fiinte . Ele au ajuns cumva la noi pentru ca Adevarul isi gaseste propriul drum de a  continua  sa straluceasca. Se invata despre aceste lucruri si mai toata lumea isi doreste sa ajunga la trairile maestrilor din vechime. Si totusi,efortul de a fi bun,spiritual,de a fi calm,iubitor,de a fi in pace,duce la o agitatie mentala,pentru ca este un efort mental. Asa apare ceva fals ,care imita;bunatatea,calmul,iubirea,pacea. Dar ele nu sunt reale,sunt ceea ce ne imaginam ca trebuie sa fie,sunt false. Imaginea mea nu sunt eu.E doar o proiectie ,o oglindire. Efortul,necesar la inceput,de observare,de infranare de la a judeca sau a lupta(nu pentru ca asa trebuie ci pentru ca nu are rost)devine in mod sigur un obstacol pentru ca tine mintea activa pe teluri care sunt ale ei(credem noi) dar nu ale Fiintei. Pana ce nu esti bun in mod natural si fara efort,poti doar sa imiti. Pana nu iubesti natural si fara efort,poti doar sa-ti inchipui ca iubesti. Dar o inchipuire nu este adevarul. Cand totul este natural,pentru ca aceasta este esenta noastra,nici nu gandesti ca esti bun. Esti si atat.De ce ar trebui sa-i dai un nume? Nu-ti trece prin cap sa-ti evaluezi semnalele de iubire,cand Iubirea se trezeste. Ea este si atat. Nu-ti dai seama ca esti in vreun fel care poate fi denumit. Esti si totul este asa cum este. Fara efort. Esti tu,in fiecare gand, cuvant ,actiune. Liber si bucuros . 
-sursa- http://uriel-anael.blogspot.com/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.