El , Lumina lumii , Cuvantul , Logosul , Imparatul cerului si al pamantului , a mancat pe malul marii cu pescarii !
Un comentariu mai vechi insa bine ancorat in prezentul fiecaruia dintre noi ..” Emoţionant text ! mereu faţă de apropiaţii noştri avem sentimente speciale şi nemăsurate griji, mai ales cînd aceştia sînt copii. Şi tu, tu cel care poate citeşti aceste rînduri, ştiu că mă vei certa sau nu îmi vei da dreptate, nici nu caut şi nu scriu pentru a-mi acorda cineva dreptatea, dar mă gîndesc la ce a dus ca relaţiile noastre dintre oameni de acelaşi fel, cu tipologii asemănătoare , cu aceleaşi bucurii- cam puţine-nevoi, neînţelegeri şi toată panoplia de sentimente şi emoţii SĂ NE ÎNDEPĂRTEZE , SĂ NE ÎNSTRĂINEZE ATÎT DE MULT PE UNII DE CEILALŢI ? NU MAI AVEM RĂBDAREA ASCULTĂRII, NU MAI AVEM NICI O AŞTEPTARE, SÎNTEM APLATIZAŢI, ÎNCRÎNCENAŢI, BLAZAŢI ÎN SINEA NOASTRĂ, NU AVEM NICIODATĂ TIMP PENTRU LUCRURI APARENT NESEMNIFICATIVE, MAI TOT TIMPUL PE FUGA DUPĂ CEVA, CINEVA IMPORTANT, ÎN NEOBOSITĂ GOANĂ DUPĂ PLINUL BURŢII, PORTBAGAJULUI, BUNĂSTĂRII CASEI NOASTRE ŞI FAMILIEI, N-avem timp pentru mîna întinsă, judecîndu-i aspru şi calificîndu-i leneşi, impertinenţi, delăsători şi muulte alte invective care sună mai mult a ignoranţă , scuză,nepăsare….. Mereu închidem uşa celui mai mărunt, considerîndu-l nesemnificativ şi FĂRĂ DE VREUN FOLOS ÎN MERSUL INTERESELOR PERSONALE….şi dacă totuşi se întîmplă să dăm şi noi cîte un semn de OMENIE e pentru că aşa e acum în trend şi DĂ BINE FAŢĂ DE SUS PUŞII NOŞTRI, VECINI, RUDE, CUNOSCUŢI-OAMENI DE CARE AVEM NEVOIE şi apoi mai dă bine şi la CV-ul nostru de onorabili cetăţeni. Dar vedeţi dumneavoastră cum timpul parcă nu mai are răbdare cu fiecare şi nu şti prin ce împrejurări se întîmplă, cum e cazul acum în zilele noastre , ca SIGURANŢA , aceea a unui LOC DE MUNCĂ , SĂ NU MAI FIE O CERTITUDINE, să survină pe nepusă masă o boală de care nu ştiai şi nici nu bănuiai a o avea, sau poate că tocmai fiinţa care te-a ridicat, ajutat, pus pe poziţia din care astăzi EŞTI SAU FACI PE GROZAVUL , deodată să …….. şi atunci ce faci ? Prima stare care te cuprinde este FRICA, TEAMA CĂ nu mai poţi asigura casei tale bunurile de care pînă acum nici nu visai că-ţi vor lipsi întro bună zi. Apoi cu ochii minţii încerci să găseşti soluţii, colacii de salvare SAU UŞILE pe care NU le-ai lăsat deschise şi ai fost categoric, trîntind-o în faţa celor care cînd ERAI MARE ŞI TARE , le-ai trîntit-o-n nas. Sau poate te bazezi pe profesia ta şi cunoştinţele profesionale în domeniu, dar ca un pus…. nimeni nu mai are nevoie de această profesie , piaţa muncii robotizîndu-se în varii domenii, numărul celor fără de ocupaţie crescînd alarmant. Poate vrei să te duci la un fost şef….dar niciodată acela nu te-a avut în graţiile sale, ori prin nişte cunoştinţe aranjezi , contra unui (cadou consistent) să fi primit la un interviu….dar ţi se răspunde că vîrsta matale e problema şi că firma respectivă caută numai tineri……. CE FACI ? ……Singur trist, descurajat, înfrînt, rememorezi şi cauţi să înţelegi unde…UNNNDEEE….AI GREŞIT ? ?? ???….. Îţi vin în minte crîmpeie de imagini, cum ieşind din supermarket cu căruciorul burduşit de tot felul de cumpărături , un om al străzii a întins mîna către tine, apoi cum TU, cu o mînă ţinînd căruciorul , cu cealaltă l-ai împins ,jignindu-l, făcîndu-i morala cîinelui…l-ai lăsat căzut jos, în timp ce oamenii te priveau dezaprobator…îţi mai vine din din trecut o imagine în care fiind la birou, un coleg te-a rugat să-i pui o vorbă bună şefului pentru un nepot venit din provincie şi care are oarece pregătire , dar fiind fără experienţă cam toţi îl flituie. Mai ţii minte cum aşa ca într-un trecător apropoo, schiţînd un zîmbet străpezit în colţul gurii, ţi-ai întrebat colegul , CE PICĂ ? Te-a privit surprins, apoi după cîteva clipe şi-a cerut scuze că a apelat la tine…… Şi cum naiba se întîmplă acum , ca tooocmai acum după mai bine de douăzeci de ani, acel coleg să fie pus, bine mersi întro poziţie cheie , tocmai pe un domeniu la care tu eşti As, daaar cum să-l abordezi ? CE MOTIVE SĂ-I INVOCI ? cum să te prezinţi în faţa lui ştiind că, cîndvaaa……………..şi muluulte alte fragmente ale trecutului îţi vin în minte şi nu eşti deloc mulţumit de constatările prezente, cum SINGUR SINGUREL ŢI-AI ÎNCHIS PE RÎND CÎTE-O UŞĂ iar acum nu şti la cine să apelezi, cine ar putea fi îngerul tău salvator…….. Asta se întîmplă în zilele noastre cu tot mai mulţi semeni de ai noştri…o vorbă din bătrîni spune :Lasă-n urma ta măcar o uşă din cînd în cînd întredeschisă, nu şti niciodată….poate tocmai aceea e uşa de care cîndva ai nevoie. Dar dintre ATÎTEA UŞI pe care viaţa ţi le-a pus înainte ca probe, ŞTI TU CARE E CEA LA CARE VEI APELA, DACĂ VA FI CAZUL ,VREODATĂ ? ”
-sursa-https://treziredivina.wordpress.com/
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu