Cauzele psihologice ale surplusului de greutate...

Excesul de grăsime pe care corpul meu o înmagazinează între interior și mediul exterior indică faptul că, inconștient, vreau să mă izolez față de comunicarea cu ceilalți oameni, sau că există o emoție sau un sentiment captiv în mine, pe care nu vreau să îl văd sau să îl accept. Prin acumularea unui exces de greutate caut o formă de protecție pe care o manifest tot timpul prin gândurile mele. Există o prăpastie între mine și lumea exterioară. Vreau atât de mult să iubesc și să mă aproprii de oameni, dar îmi este atât de frică! Îmi ascund nesiguranța de a fi expus, de a fi vulnerabil, evitând astfel să fiu rănit de observațiile, de criticile sau de situațiile care mi se par inconfortabile, mai ales cele legate de sexualitatea mea. Dacă am trăit o situație traumatizantă legată de sexualitate, doar mi-a fost frică sau chiar s-a întâmplat ceva la nivel fizic, acest lucru se manifestă, în cazul în care sunt femeie, printr-o luare în greutate la nivelul coapselor și al șoldurilor, pentru a îmi proteja organele genitale de o agresiune. Bărbatul are tendința de a se îngrășa în zona abdomenului, pentru ca astfel organele genitale să fie mai puțin vizibile. Poate fi vorba despre orice situație, nu neapărat legată de sexualitate, în care mă simt agresat. Sau excesul de greutate se poate interpreta și ca o dorință de a poseda totul. Am emoții și sentimente, precum egoismul, pe care refuz să le ignor. Mă agăț de trecut. Poate fi vorba de asemenea de un dezechilibru, de o revoltă față de cei din jurul meu, o reacție la gesturile, la situațiile pe care nu mai vreau să le văd, sau de care nu mai vreau să îmi amintesc.
Hrana terestră reprezintă, de asemenea, o hrană emoțională. Astfel voi mânca în exces pentru a umple un gol interior, am impresia că am fost abandonat, sau mănânc pentru a compensa singurătatea și izolarea pe care le trăiesc. Rămân inconștient într-o dependență, am nevoie de celălalt. Vreau să ascund rușinea și agresivitatea pe care le trăiesc față de o situație. Uneori prefer să dispar, pentru a nu mai suferi. Urăsc lucrurile imponderabile din viața mea, precum și toate lucrurile care îmi sunt impuse. Totuși simt eu însumi nevoia de a mă impune, pentru a mă afirma sau pentru a-i speria pe ceilalți, care vor fi nevoiți astfel să plece și să mă lase în pace. Este posibil să trăiesc o mare nesiguranță, atât pe plan afectiv, cât și pe plan material și, inconștient, am nevoie să fac provizii pentru a evita o penurie sau o lipsă care ar putea surveni. Vreau să am de toate în caz că se întâmplă ceva. Această lipsă poate a fost trăită în copilărie, mai ales în relația cu mama, care era legătura directă cu hrana și cu supraviețuirea prin alăptare Dacă un bebeluș are un surplus de greutate înseamnă că mama îl hrănește prea mult. Copilu poate dezvolta un reflex de a cere tot timpul, ca și cum nu ar fi sătul niciodată. Mama are dorința, fie ea și inconștientă, de a rămâne în fuziune cu bebelușul, și acestuia îi va fi greu, mai târziu, să se detașeze de mama lui.
Luarea în greutate se dezvoltă, de multe ori, după un șoc emoțional puternic sau după o pierdere importantă, iar golul interior devine prea greu de suportat, Mi-am pierdut conținutul. Trăiesc un sentiment puternic de abandon, un gol interior. Mă simt vinovat de plecarea sau pierderea unei ființe dragi. Sentimentul de abandon poate fi trăit în relație cu o persoană, dar și față de ceva mai abstract, de exemplu o afacere pe care a trebuit să o abandonez sau să renunț din motive personale. Am fost nevoit să abdic și acest lucru îmi sfâșie inima. A trebuit să abandonez un proiect care îmi era drag, de exemplu acela de a avea un copil, și mă consider laș sau perdant. Pot avea, de asemenea, impresia că mi-am pierdut controlul asupra unei situații sau a unei persoane. Nu mai sunt conectat cu materia. Am impresia că nu am destulă greutate într-o anumită situație. Îmi caut un scop în viață, încerc să fac ceva bun. Îmi este greu să mă poziționez prin vorbele și gesturile mele, astfel încât fac acest lucru ocupând mai mult loc cu corpul meu fizic. În plus, mă devalorizez cu privire la aspectul meu fizic: o mică imperfecțiune sau câteva kilograme în plus vor lua în ochii mei proporții uriașe și nu îmi voi mai vedea și aprecia calitățile fizice.
Dacă îmi voi concentra toată atenția pe ceea ce este dizgrațios, corpul meu va reacționa, adăugând încă mai multă greutate, pentru a mă face să îmi dau seama cât de sever sunt cu mine însumi și cât de mult mă distrug prin gândurile mele negative. Faptul de a face sport sau a ține un regim nu va fi suficient pentru a slăbi, deoarece trebuie să conștientizez adevărata cauză a excesului meu de greutate, care constă de obicei într-o situație de abandon. Fie că sunt copil, fie că sunt adult, conștientizez faptul că mă resping eu însumi. Este posibil să am impresia de a mă simți limitat în diverse aspecte din viața mea sau legat de proiectele mele. Acest sentiment de a fi limitat îmi determină corpul să se extindă, prin excesul de grăsime. Dacă sunt o persoană care acumulează gânduri, emoții sau lucruri, corpul meu va acumula și el, dar sub formă de grăsime. Trebuie să mă întreb care sunt beneficiile pe care le trag din faptul de a avea un surplus de greutate. Care sunt activitățile pe care le pot evita astfel și care mă sperie? Care sunt persoanele de care mă îndepărtez în acest mod? Am impresia că am mai puțin control sau mai puțină putere în anumite aspecte din viața mea și îmi convine acest lucru, deoarece am mai puțină responsabilitate și astfel mă implic mai puțin la nivel personal?
Un alt aspect important care trebuie luat în considerare este: care ar fi pericolul care mă pândește dacă ajung la greutatea mea ideală? De exemplu, în cazul unei femei care, o dată ce a pierdut din greutate, va deveni mai atrăgătoare în ochii bărbaților și se va afla frecvent în situații în care va trebui să refuze avansurile acestora. Astfel se va simți în pericol de a își pierde libertatea, spațiul vital, va trebui să învețe să se afirme, ceea ce poate fi foarte dificil în anumite cazuri. Faptul de a fi atrăgătoare poate, de asemenea, atrage stereotipul: „Are un corp frumos, dar nu are nimic în cap.”, de unde teama de a nu fi considerată inteligentă. Prin urmare, dacă creierul meu a detectat un pericol legat de faptul de a pierde din greutate și a avea o siluetă frumoasă, imediat ce corpul meu se află în situația de a apela la rezervele sale de grăsime, este tras un semnal de alarmă pentru a neutraliza această nevoie. Pot simți o scădere de energie, deoarece toate eforturile corpului sunt folosite pentru a-și păstra greutatea stabilă sau chiar pentru a o crește, dacă este nevoie. Corpul meu se opune, la fel ca mine, în anumite situații din viață. Greutatea este de multe ori legată de noțiunea de forță. Cineva care are o greutate mai mare este o persoană puternică sau voinică. Am impresia că trebuie să fiu puternic pentru a supraviețui și a reuși în viață? Trebuie să am un fizic mai impunător pentru a mă impune în relațiile mele și a alunga „prădătorii”? Aceasta este metoda mea de a acționa pentru ca oamenii să mă vadă, să mă observe mai ușor, altfel aș trece neobservat? Sau vreau să creez o contra-greutate într-o situație care pare dezavantajoasă pentru mine? Ori poate cred că opinia mea nu are suficientă greutate într-o anumită situație. Dacă surplusul meu de greutate se datorează unui metabolism lent, siguranța mea mă face să fiu foarte prudent, ceea ce mă împiedică să acționez.
Vindecare
Accept să îmi exprim emoțiile, să îmi recunosc valoarea și toate posibilitățile mele. Acum știu că golul pe care am impresia că îl trăiesc în viața mea poate fi umplut cu iubire și cu sentimente pozitive față de mine. Prin faptul de a mă accepta pe mine îi accept și pe ceilalți, și cu iubirea de care mă înconjor mă voi elibera de această durere și de nevoia de protecție.
Jacques Martel – “Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor. Cauzele subtile ale înbolnăvirii.”

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.