Ați văzut vreodată cât de limpede și lină e marea după o furtună? Fără niciun val, ca o respirație profundă, corectă, pătrunzătoare, fără tremur și efort.
Cam așa se întâmplă și cu noi. Abia după ce trăim furtuna interioară o putem lăsa să treacă și putem simți.
Nimic nu e pentru totdeauna, totul trece, dacă îl lăsăm să fie. Purtăm după noi ceea ce blocam, nu ceea ce ne permitem să trăim. De asta în terapie dezgropam morții, că am fugit prea mult de ei și au devenit prea grei de dus. Luptând-ne să ocolim durerea, o facem permanentă. Trăind-o, se estompează. Se calmează. Nu mai face valuri."
- Sursa: Florin Ionescu
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu