Bolile cronice şi ereditare din perspectiva cauzelor subtile ...

Primesc deseori întrebarea: dacă bolile se nasc din gândire, atunci cum se explică bolile ereditare? Evident, întrebarea este pusă de cele mai multe ori de sceptici sau materialişti, sau de cei care nu au încă suficient de vaste cunoştinţe ezoterice. Chiar şi aceste boli au un motiv foarte clar şi o explicaţie simplă:
    „Dacă bolile se nasc din gândire, atunci cum se explică bolile ereditare”? – deşi mintea raţională este oarecum spus creată în această viaţă, bazele ei profunde sunt mult mai vechi. Ele nu aparţin acestei vieţi. În cazul acestor boli este vorba despre extinderea dizarmoniei bolii (în plan subtil şi/sau fizic) pe un interval mult mai mare de timp, de ordinul vieţilor. Evident, această perspectivă este imposibilă fără conceptul reîncarnării, care din păcare nu este prea „popular” în lumea creştină. Totuşi, acesta a fost constatat şi documentat de nenumărate ori, chiar dacă „presa liberă” a zilelor noastre nu abordează subiecte care duc la ieşirea din necunoaştere, ci preponderent subiecte de scandal, subiecte care trezesc emoţii inferioare, şi informaţii de joasă speţă.
    Anumite aspecte (crezuri, energii, etc) care au ajuns la un anumit nivel de profunzime nu se disipă odată cu moartea trupului fizic (şi dizolvarea învelişurilor energetice apropiate de acesta) ci rămân impregnate în ceea ce se numeşte adeseori „memoria sufletului” şi „călătoresc” astfel de la o viaţă la alta în căutarea împlinirii lor (în cazul celor benefice) sau a armonizării lor (în cazul celor nefaste).
    Din ultima categorie fac parte şi anumite boli sau predispoziţii către boală. Deoarece obiceiul nefast de gândire nu a fost armonizat la timp (şi implicit lecţia aferentă lui a rămas „restantă” pentru sufletul respectiv) acesta o „însoţeşte” în continuare pe acea fiinţă în noua încarnare. Uneori încă din stadiu embrionar, energiile formatoare ale fiinţei şi chiar ale trupului, în manifestarea lor, impregnează  respectiva dizarmonie în noul corp fizic, iar noi, din perspectiva planului fizic, spunem ca „s-a născut astfel”, ca şi cum neşansa ar fi lăsat aleatoriu o disfuncţionalitate la întâmplare tocmai în acel om.Asumarea conştientă este cea mai înţeleaptă atitudine
    Precum felurite obiceiuri de gândire şi de atitudine, şi bolile cu care ne-am născut sunt ale noastre. Ar fi absurd ca într-o Creaţie atât de minunat şi înţelept structurată să avem de suferit din întâmplare sau fără vreo motivaţie profundă. Deşi nu suntem conştienţi de sursa lor, bolile ne sunt lăsate împreună cu o anumită lecţie şi cea mai potrivită atitudine este aceea de a accepta situaţia cu umilinţă (fără revoltă inutilă) şi de a căuta apoi dedesubturile acesteia, împreună cu vindecarea bolii.
    De asemenea este bine să avem doza necesară de răbdare, pentru că, deoarece a fost creată în mult timp încât să „dăinuie” de la o viaţă la alta, dizarmonia respectivă va avea nevoie de un timp (conex cu un efort) aferent pentru a fi depăşită. Felul deficitar de a gândi şi de a simţi a devenit demult un firesc pentru noi aşa că va trebui cu multă atenţie să îl analizăm şi să constatăm ce anume este nepotrivit în cazul lui, în paralel cu măsurile de transformare pe care le aplicăm.
-sursa- Prof. astrolog Daniel Iepure

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.