Parcursă cu pași strălucitori, lumea sacră spirituală, necesită mici retrospective și incursiuni printre grădini ce, deși se cer a fi lăsate departe de tulburări, cerându-și respectul timpului necesar regenerării, uneori aceste grădini ascund coduri ce aparțin deplinei ființări. Misterul își are timpul său și locul său. Revelarea codurilor nu face decât să nască înțelepciunea pașilor ce parcurg lumile sacre.
Astfel de coduri sunt și recompensele. Recompensele sunt mici clicuri ce ne țin departe de durere. Adânc, adânc uitat demult, am învățat fiecare să supraviețuim departe de durere. Ne-am transformat uriașa lume interioară, într-o lume interioară infimă, capabilă să ne facă să simțim în siguranță. În această lume infimă găsim amintirea faptului că suntem buni, că merităm, că dacă vom face anumite acțiuni atunci vom primi iubire, recunoaștere, valorizare. Din partea noastră desigur, vom primi. Sentimentul că am făcut ceea ce trebuie, că nu am intrat în conflict cu propria scală valorică, că am spus ce era corect, sau am jucat cum au dorit alții pentru a fi băieți și fete de gașcă, sau i-am ajutat pe alții să aibă o viață mai bună, totul face parte din mobilierul lumii interioare, construite atent pentru a ne apăra de durere. Recompensele sunt trăirile de mulțumire, pe care le avem în urma faptului că am făcut ceva bun din cele înscrise în cartea lumii interioare construite. O auto-iluzionare ce ne îndepărtează de ființă. Aici, în această lume suntem prinși adeseori de jucătorii ce știu și înțeleg mecanismul. Acești jucători știu, dacă ai putere sau nu ai putere, să spui “Nu”. Știu, dacă ai putere sau nu, să te opui. Știu ce prăjitură delicioasă să îți servească, încât să rămâi în capcană și azi, și mâine, atât cât au ei nevoie. Și tu pentru că primești recompensa, ce te face să te simți bine, acea recompensă ce iți vinde iluzia că ești dezirabil, iluzie pe care o cumperi ușor, pentru că vrei să fii dezirabil, rămâi în siguranța unei lumi meschine și umile crezând că ești divinul în persoană.
Divinul ești, ceva mai departe de aceste granițe ale lumii auto-compuse. Ființa strălucește cu tot cu imperfecțiunea ce ești, când permiți să fii vulnerabil, să spui “Nu”, și să îi lași pe ceilalți să aibă dreptate. Împreună cu un altul, în dialogul cu un altul, poți să înțelegi această complexitate a straturilor atent construite în defavoarea ta, împreună cu un altul dispus să pună la încercare temeliile micii lumi interioare blocante poți vedea cum ai crezut că recompensele sunt cele ce validează ființa ce nu cere nicio validare.
Atunci când înțelegi deopotrivă cu simțirea, că nu ai nevoie de mângâierea pe cap a nimănui drept recompensa dezirabilității tale, pentru că ești bun și însemni ceva, atunci când lumea doar este, colorată și plină de miracole, atunci misterul ființei naște darurile lumilor pe care nici nu știam să le visăm în adevăratele lor splendori.
Suntem ființele ce se dăruie pe sine și înspre sine, atunci când îmbrățișăm topind în inimi, și frică, și durere, și iubire.
https://jawescreator.gitlab.io/2020/04/29/recompense-mai-mici/
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu