Calatoria in Lumea de Sus
Urmatorul pas care se face in cadrul
primelor calatorii samanice este acela care ne conduce catre Lumea de
Sus, pentru a ne intalni cu un Invatator/Ghid spiritual.
Pentru a porni in aceasta calatorie vom
alege, de asemenea, un loc din natura, de data aceasta un loc care sa ne
aminteasca de inaltime; unii samani folosesc arborele vietii, iar in
alte traditii se foloseste scara, funia, urcarea cu ajutorul unei
tornade sau a unei vantoase ori chiar pe fumul ce iese din horn; nu mai
putin obisnuita este gasirea unei pasari si urcarea spre aceasta lume pe
aripile acesteia; sunt persoane care urca folosind un balon cu aer
cald. Oricare dintre modalitatile pe care le gasim este utila.
La fel ca la calatoria in Lumea de Jos,
plecam din acel loc din natura, doar observand ce apare ca fiind o cale
de a urca; Sandra spune ca putem sa rugam si animalul nostru de putere
sa ne insoteasca iar el o va face.
Atata timp cat mai vedem planete si stele
vom sti ca inca mai suntem in Lumea de Mijloc si atunci vom continua sa
ne concentram pe intentia noastra, aceea de a ne intalni un Invatator/
Ghid spiritual. Vom simti ca un fel de tranzitie atunci cand vom intra
in Lumea de Sus, pe care unii pot sa o resimta ca pe un strat de nori
sau ceata si despre care e bine sa ne reamintim ca nu este o bariera in
calea noastra.
Ne vom lasa sa traversam acest spatiu de
tranzitie si vom intra in primul nivel al Lumii de Sus, observand daca
suntem asteptati de catre vreun invatator, caz in care il vom intreba
daca este invatatorul nostru; cand raspunsul este afirmativ il rugam sa
ne raspunda la o intrebare importanta pentru noi sau sa ne dea ajutor in
vindecare. In situatia in care nu suntem asteptati vom continua
cautarea noastre prin diferite nivele ale Lumii de Sus pina cand vom
gasi aceea fiinta care este Invatatorul/Ghidul nostru spiritual si
ramanem in calatorie pina cand toba ne va chema inapoi.
Hank Wesselman spune ca prin intalnirea
cu Invatatorul ne putem reconecta cu Sinele nostru superior in Lumea de
Sus sau cu aspectul nostru transpersonal, intalnire ce poate constitui o
extraordinara schimbare in viata, asa cum de altfel putem afla ca
invatatorul nostru spiritual suntem de fapt noi insine, dar noi insine
mai degraba in Lumea de Sus decat in realitatea ordinara.
Multi inteleg ca acest aspect al nostru
nepieritor, etern, ca sursa a intuitiei si inspiratiei noastre, sine
superior ce poate comunica cu noi prin vise si viziuni sau idei ce apar
in minte ca raspuns la nevoile naostre; este ceea ce numim sinele divin
sau ingeresc ori martorul transpersonal care ne iubeste neconditionat,
ne asculta rugaciunile si lucreaza in moduri tainice.In traditia hawaiana kahuna este numit Aumakua; makua inseamna “parinte” iar au
inseamna “timp”, facand din aceasta fiinta transpersonala “parintele in
timp” al nostru; in aceasta traditie referirea la Aumakua se face de
cele mai multe ori la plural, ca fiind strabunii; in calatoriile pe care
le facem il descoperim ca fiind un mozaic compus din mai multe
personalitati. Asa ca in relatiile noastre putem adesea sa aflam aceste
personalitati ca fiind sinele noastre din alte vieti, calatorind in
timp, evoluand si imbogatindu-se ca urmare la ceea ce facem si devenim
in existenta noastra fizica din Lumea de Mijloc. In acest sens, domeniul
suprasinelui sau a sinelui superior poate fi considerat ca fiind una
din liniile noastre de descendenta, dezvaluindu-ni-se astfel ca avem
trei linii stramosesti: cea a mamei, cea a tatalui si domeniul nostru
ancestral personal.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu