Viata mea este o energie minunata care se numeste Dumnezeu.Urmez si Cred in Firul Minunii!
Sunt un Lucrator cu Lumina.. Imi doresc sa ajut oamenii sa isi gaseasca puterea si echilibrul interior, sa le aduc aminte ca nu sunt singuri, sa le propun sa inceapa sa se cunoasca nu numai prin intermediul mintii, ci si prin puterea intuitiei, a inimii.
Furia este o emoție primară pe care o au toate ființele umane. Se
spune adeseori în literatura de specialitate că este o emoție firească,
că trebuie acceptată, numită și povestită, însă de cele mai multe ori nu
se vorbește despre …. trăirea ei efectivă! Cum trăiesc furia? Încep să
mă enervez și apoi respir ca să mă calmez? O trăiesc și o revărs prin
agresivitate fizică sau verbală asupra celor din jur? Unde și cum o
trăiesc efectiv? Iar dacă o reprim, ce se întâmplă? Una dintre scriitoarele mele mult-iubite este Alice Miller care, în cartea sa Drama copilului dotat scria
că atunci când trăirile noastre sunt reprimate, noi începem să ne
construim un alt sine care să fie pe placul părinților noștri. Cel mai
des reprimată emoție de către copii este furia. Fiindcă manifestarea
furiei prin țipete, mișcări sacadate ale corpului, umflarea venelor de
la gât, strângerea pumnilor etc, sperie. Nu, nu cred că trebuie să
trântim obiecte, să spargem, să jignim sau să țipăm la cei dragi. Însă
cred că furia trebuie trăită și nu întotdeauna…..respirată, pentru a mă
calma! Există momente în care nu îmi pot trăi furia și atunci respir, ca
să mă calmez. Sau sun un prieten apropiat ca să țip în telefon, sau în
pernă. Sau, și mai bine, o pot trăi în cabinetul terapeutului, care nu
se sperie de emoția umană. Furia în forma ei autentică apare atunci când drepturile noastre au
fost încălcate, iar noi trebuie să ne facem dreptate. Fiindcă merităm și
fiindcă sinele nostru are nevoie de noi înșine să ne ridicăm și să
facem acest lucru. Când suntem mici, avem nevoie inițial ca părinții
noștri să ne apere drepturile, pentru a învăța că merităm și pentru a
vedea că trebuie și putem să ne apărăm și noi. Pe noi, sau pe ceilalți. Ce se întâmplă când reprimăm furia? Spre deosebire de băieței, cărora furia le-a fost permisă, pentru că
unui băiat îi șade bine să fie furios, când eram fetițe, noi am fost
învățate să fim mici, dulci, delicate și nefurioase! Nu ne stătea bine
să fim așa urâte și drăcoase și rele. De aceea, ne-am reprimat furia și,
pentru că a trebuit să o înlocuim cu o altă emoție, am ales să o înlocuim cu vina.
De aceea, decât să mă înfurii când mi s-au încălcat drepturile, pentru
că dacă mă înfurii voi fi respinsă (așa am învățat în copilărie), mai
bine mă simt vinovată că nu am făcut eu totul bine. E vina mea că nu mi
s-a mărit salariul, fiindcă nu am performat cum trebuie. E vina mea că
am țipat la prietena mea cea mai bună când a greșit față de mine,
fiindcă am cam exagerat și eu, nu era așa de important. E vina mea că nu
merge sexul, fiindcă nu sunt destul de creativă. E vina mea că a
flirtat cu altcineva, pentru că eu nu sunt destul de seducătoare și nu
știu să fiu atrăgătoare. E vina mea că nu sunt o mamă bună! Doar citesc
atâtea cărți și articole. E vina mea peste tot. Uneori înlocuim frica cu furia Dacă societatea a văzut furia drept o emoție masculină, tristețea a
fost percepută ca fiind una feminină care nu i se potrivește decât unei
fetițe mici și dulci, în căutare de protecție, nicidecum unui băiat. De
asemenea, unui băiețel nu i se permite nici frica, fiindcă nu e demnă.
Așadar, societatea a împărțit aceste emoții în feminine și masculine,
făcânu-ne tuturor o defavoare, fiindcă noi avem cu toții nevoia să le
simțim și să le trăim în totalitate, indiferent de gen. Astfel, deoarece
frica și tristețea nu au fost încurajate la băieței, aceștia au ales de
multe ori să se înfurie. De aceea, când li se propune să facă ceva nou,
de care le e teamă în sinea lor, spun adeseori “Nu am chef”, sau “Nu
vreau”. Mai sunt momente când avem o frică profundă, de a fi respinși, de a
fi abandonați, frică de care deseori nu devenim conștienți decât în
procesul de terapie. Fiindcă acea frică existențială veche a înghețat.
Și atunci ne înfuriem. Astfel, furia devine o mantie care acoperă o
frică sau do durere. Această furie o trăim în toate relațiile: și cu
copiii, și cu partenerul de cuplu, și cu prietenii, și cu colegii de
serviciu. Spre exemplu- când simțim că partenerul de cuplu nu ne
sprijină, intrăm în panică și ne temem profund că vom fi singuri în
situațiile grele, fără susținere. Este o teamă veche, din copilărie care
apare acum la suprafață – poate am fost mult prea responsabili față de
casă, de relațiile cu părinții, de frați. Sau ne înfuriem când iubita
sau iubitul flirtează pentru că ne temem că vom fi abandonați pentru
altcineva – și această teamă e veche. Sau mă înfurii când copilul meu nu
își face temele, fiindcă teama mea mascată de furie este că acesta nu
va avea succes în viață. Așadar, de multe ori furia ascunde o frică profundă, izvorâtă de
mult, într-o întâmplare de demult, când am perceput că existența noastră
era amenințată și când ne-am simțit singuri. Cum să trăim furia? Copiii au nevoie să le acceptăm furia nu doar declarativ, ci și la
nivel de trăire. Atenție, ei vor să le acceptăm trăirea furiei, nu
manifestările distructive. Ei se simt vinovați dacă le permitem să ne
lovească pe noi, pe frați, sau să distrugă lucruri. Este firesc să ne
temem de furia copiilor noștri, fiindcă atunci când eram mici am văzut
multe manifestări nepotrivite și înspăimântătoare ale furiei. E firesc
să ne temem de furia noastră, fiindcă nu mai avem control, iar una din
nevoile profunde ale ființei umane este aceea de a-și controla propriile
manifestări ale emoțiilor, cum spunea o dată psih. Diana Vasile. Noi,
adulții, respirăm când ne înfuriem în situații în care nu trebuie să o
facem. Însă atunci când ne permitem, o putem trăi și exprima în
relațiile apropiate terapeutice. Listening partnership, instrumentul de
ascultare pe care îl promovez de mulți ani este foarte valoros, findcă
îl putem accesa cu partenerii de listening oricând avem nevoie. Iar
terapia este foarte valoroasă fiindcă un specialist iubitor de oameni și
cunoscător al psihicului uman ne susține și ne acceptă necondiționat.
Astfel, trăirea furiei o putem face în medii safe, în care nu stricăm
relațiile cu cei dragi și eliberând-o acolo, o vom face mai puțin în
familie și ne vom autoflagela mult mai puțin. -sursa- http://otiliamantelers.ro/despre-furie-ce-ne-spune-si-ce-ascundem-spatele-ei-iar-daca-reprimat-o-cu-ce-inlocuit-o/
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella
Fantomele sunt definite ca fiind tiparele energetice ale unor
persoane decedate. Prin apariția lor, fantomele avertizează asupra
problemelor ce urmează să apară în lumea celor vii. Ele apar în locurile unde defunctul a trăit sau au existat evenimente
importante care i-au marcat viața. Apariția lor produce o schimbare
bruscă de temperatură, de lumini, de sunete. Fantomele active îi trag pe cei vii în locuri dosnice, izolate,
pentru a-i ataca energetic. Altele sunt numite mesageri și transmit
mesaje pentru ceea ce va urma. Unele fantome își fac prezența la
perioade regulate de timp, sau în perioadele de criză ale unei persoane. Multe
persoane consideră că fantomele sunt simple halucinații și contestă
existența lor. Pun aceste apariții pe seama unor percepții și a
imaginației complexe. Cu toate acestea, de-a lungul timpului au existat
întâmplări, în urma cărora și cei mai atei subiecți și-au schimbat
opinia. Biblia face referiri la ființe spirituale, bune și rele.
Spiritele pot intra în lumea fizică în care trăim, sub formă de îngeri
și demoni. În timp ce demonii sunt îngerii căzuți, răi și înșelători,
îngerii sunt apariții benefice. Poate că mulți dintre noi am simțit că
suntem atinși de o mână nevăzută, că am auzit voci sau strigăte sau
suntem urmăriți de cineva care este invizibil, pe care îl vedem cu coada
ochiului. Dacă luăm în considerare că tot ceea ce este în jurul
nostru este vibrație, trebuie să acceptăm că după trecerea în altă lume
rămâne amprenta genetică. La români, există credința că sufletul
se înalță după 40 de zile. Părintele Cleopa a vorbit despre ceea ce se
întâmplă cu sufletul după moarte. El spunea că există 24 de vămi între
cer și pământ. În prima zi, este o luptă cu demonii. În a doua zi, este
retrospectiva vieții. La nouă zile de la moarte, sufletul este trimis în
iad, unde vede Gheena. După 40 de zile, sufletul ajunge la judecata de
apoi, unde se hotărăște unde merge.
Cinci semne că ai casa bântuită de fantome
Zgomote bizare Acestea pot fi sunete de paşi, lovituri, zgârieturi, bufnituri. Aceste zgomote pot fi slabe sau foarte puternice. Uşile de la dulapuri se deschis şi se închid
Acest fenomen nu are „martori oculari”, însă cei care povestesc despre
el sunt convinşi că au auzit uşile de la dulapuri închizându-se şi
deschizându-se. În plus, cei care au trăit o asemenea experienţă spun că
au găsit uşile închise, deşi le lăsaseră deschise, şi invers. Luminile se sting şi se aprind Ca
şi în cazul uşilor de la dulapuri, luminile sau orice alt obiect care
funcţionează cu electricitate se pot aprinde sau stinge în mod
inexplicabil. Oamenii care au declarat că au avut parte de astfel de
evenimente au spus că au găsit pornite sau oprite diverse obiecte,
invers decât le lăsaseră. Obiecte care dispar şi reapar misterios Setul de chei este „răpit” cel mai des întâlnit. Mulţi oameni care au
„păţit-o” spun că după ce ani de zile au pus cheile în acelaşi loc,
acestea au dispărut pur şi simplu şi au reapărut după lungi căutări
exact în locul în care ar fi trebuit să fie de la bun început. Dacă în
unele cazuri cheile au reapărut în câteva ore, au fost şi oameni care au
spus că obiectele dispărute au reapărut după câteva luni Umbre inexplicabile Poţi sesiza cu colţul ochiului forme, umbre, contururi. -sursa-https://www.efemeride.ro/fantomele-tipare-energetice-ale-decedatilor
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Revărsarea Graţiei Divine în viaţa oamenilor a reprezentat întotdeauna un
miracol absolut, un mister insondabil, încărcat de o fericire sublimă
şi de semnificaţii fundamentale. Dincolo de caracterul concret de
ajutorare, manifestările Graţiei Dumnezeieşti au permis totodată
conştientizarea prezenţei atotputernice a lui Dumnezeu şi a iubirii Sale
copleşitoare pentru creaţia Sa.
Într-un sens
foarte concret, Graţia Divină este actul prin care Dumnezeu salvează,
ajută pe cineva aflat într-o situaţie extrem de dificilă, la limită.
Într-un sens mai profund însă, conceptul Graţiei Dumnezeieşti rezumă,
esenţializează relaţia dintre Divinitate şi fiinţa umană. Putem
conştientiza că în realitate absolut totul există şi se manifestă prin
Graţia lui Dumnezeu. Noi cu toţii trăim de fapt în permanenţă
îmbrăţişaţi de oceanul nebănuit al Graţiei Divine. Însuşi faptul că
existăm este tot un act de Graţie. Suntem noi oare conştienţi de faptul
că ar fi fost posibil să nu fi existat niciodată? Suntem oare suficient
de recunoscători lui Dumnezeu chiar şi pentru acest simplu fapt că
existăm? Mai mult decât atât, dacă vom conştientiza cu atenţie, vom
înţelege că tot ceea ce apare în viaţa noastră este un dar divin.
Fiecare eveniment, fiecare situaţie este o şansă ce ne permite să
învăţăm ceva, să ne cunoaştem, să ne transformăm. Totul este în esenţă o
lecţie divină. Aceasta este valabil atât pentru evenimentele pe care le
considerăm „favorabile” nouă, cât şi cele pe care adesea le considerăm –
din ignoranţă – ca fiindu-ne „defavorabile”. Şi totuşi, chiar şi din
acestea, sau poate mai ales din ele, noi învăţăm, obţinem experienţe
extrem de preţioase, a căror valoare o decantăm de obicei abia mult mai
târziu.
Tradiţiile
înţelepciunii universale spun că de fapt acesta şi este scopul Creaţiei:
acela de a fi un cadru care să ne ofere şansa de a evolua. Dar aşa cum
un peşte care înoată în apă nu e conştient de apa în care se află, tot
la fel majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi că trăim într-un
ocean infinit de Graţie Dumnezeiască.
Pentru a
deveni conştienţi de această infinită Graţie este necesar în primul rând
să ne deschidem inimile, pentru a primi revărsarea bunătăţii şi iubirii
divine în sufletele noastre. Oamenii sfinţi spun că dacă am şti cât de
mult ne iubeşte Dumnezeu, am plânge de fericire. Se mai spune de
asemenea că, generic vorbind, dacă noi facem un pas către Dumnezeu,
atunci El va face zece paşi către noi. Dar este esenţial ca noi să facem
acel prim pas. Pentru că Dumnezeu ne respectă întotdeauna liberul
arbitru şi dacă noi suntem indiferenţi (sau chiar ostili) şi nu dorim ca
El să ni se reveleze, atunci El nu o va face.Dumnezeu îşi revarsă Graţia Prezenţei şi Iubirii Sale în special celor care merită şi care sunt
pregătiţi să o primească. Chiar şi pentru aceştia, ceea ce rămâne
esenţial este ca ei să ceară şi să implore coborârea Graţiei cu toată
fiinţa lor, cu sinceritate, cu credinţă totală, plini de umilinţă.
Atunci, la momentul ales de Dumnezeu, Graţia Divină se revarsă în valuri
copleşitoare, care îl umplu întotdeauna pe cel ce a cerut de uimire şi
recunoştinţă.Dar coborârea Graţiei nu poate fi privită
doar ca o „recompensă” oferită celor care au îndeplinit un fel de
„standard”. Graţia Divină este deasupra oricăror legi sau criterii. Este
o expresie a manifestării complet libere a Conştiinţei Divine Absolute.
Tocmai de aceea, ea vine nu de puţine ori chiar şi pentru cei care sunt
departe de a fi merituoşi prin faptele lor sau pentru cei care au
greşit amarnic şi care sunt literalmente „scufundaţi” în păcat. Graţia
Divină poate coborî chiar şi pentru aceştia. Cu condiţia necesară ca ei
să înţeleagă greşelile pe care le-au săvârşit şi să se căiască din toată
inima pentru ele. În acest sens, exemplul poate cel mai cunoscut din
tradiţia creştină este redat de Iisus Hristos prin Parabola
fiului risipitor. În această parabolă aflăm că un om foarte bogat avea
doi fii. Iar unul dintre ei a ales să părăsească familia şi casa
părintească şi să plece în lume. După o viaţă uşoară în care a risipit
în van toată averea pe care o luase cu el de la tatăl său, el realizează
nimicnicia faptelor sale şi intenţionează să se întoarcă umil şi plin
de regrete la părintele său. Înţelegând aceasta, tatăl îl primeşte cu
mare cinste, organizând chiar o sărbătoare festivă în cinstea revenirii
fiului risipitor. Intenţia tatălui de a-şi cinsti cu atâta fală fiul cel
rătăcit trezeşte o anumită nedumerire şi chiar invidie în fiul cel
cuminte, care stătuse acasă şi nu ieşise din cuvântul tatălui său. Mesajul
acestei pilde este acela că pentru Dumnezeu fiecare suflet este extrem
de preţios, iar experienţa în urma căreia fiecare dintre noi se
îndreaptă din propria sa voinţă şi convingere către ceea ce este bine îi
aduce lui Dumnezeu o neţărmurită bucurie. Iar această bucurie este mai
mare pentru El decât aceea în care rămânem pasivi într-o anumită
conformitate, care nu este însă înţeleasă în profunzime.Graţia şi bucuria divină sunt astfel cu
atât mai mari atunci când nu doar un singur om, ci o întreagă comunitate
se re-orientează plină de căinţă către calea cea bună. O altă
istorisire biblică ne exemplifică şi o asemenea situaţie care, mai ales
acum, este plină de învăţăminte pentru noi toţi, în aceste vremuri de
mare rătăcire pentru actuala societate în care lipsa de moralitate şi
devierea de la firescul bunului-simţ au atins deja cote revoltătoare.
Istorisirea la care ne referim este cea despre avertismentul adresat de
Dumnezeu locuitorilor cetăţii Ninive. Cetatea
Ninive era în urmă cu foarte mult timp capitala Asiriei, un regat mare
şi puternic. Ninive era atât de mare încât era nevoie de trei zile ca
cineva să o străbată pe jos de la un capăt la celălalt. Locuitorii
cetăţii erau însă deosebit de cruzi, violenţi, trăind într-o cumplită
decadenţă şi perversitate. Văzând toate acestea, Dumnezeu i s-a adresat
în duh profetului Iona şi i-a poruncit să meargă la Ninive şi să
propovăduiască întoarcerea din păcat către cele sfinte pentru că
altminteri cetatea va fi distrusă din temelie de dreapta mânie a lui
Dumnezeu. Iona s-a temut însă şi nu a vrut să asculte Voia divină. El
s-a împotrivit şi a ales să fugă cu o corabie spre Tars, aflat într-o cu
totul altă direcţie faţă de Ninive. Dumnezeu a făcut însă ca o furtună
teribilă să se abată asupra corăbiei în care se afla Iona, spre
disperarea tuturor marinarilor. Fiind convinşi că furtuna are o cauză
supranaturală, marinarii i-au somat pe toţi cei aflaţi la bord să
mărturisească cine i-a supărat pe zei. Întrucât Iona recunoaşte că el nu
a împlinit o cerinţă divină, corăbierii îl aruncă peste bord. Profetul
neascultător este înghiţit de un peşte uriaş, în burta căruia ajunge să
regrete plin de umilinţă că a refuzat să fie unealta Graţiei lui
Dumnezeu. După trei zile el este totuşi adus de peşte la ţărm şi este
lăsat liber, neîntâmplător, chiar în apropiere de cetatea Ninive. Iona
îşi începe astfel misiunea încredinţată de Dumnezeu şi le transmite
locuitorilor că dacă în 40 de zile nu se leapădă de toate relele lor şi
nu se îndreaptă către Dumnezeu, atunci nu va mai rămâne piatră peste
piatră din cetatea lor. Şi iată că avertismentul lui a fost luat foarte
în serios de locuitorii cetăţii, care de la mic la mare, până la regele
cetăţii, s-au îmbrăcat în pânză de sac, şi-au pus cenuşă în cap şi au
postit căindu-se pentru faptele lor necurate. Observând acestea,
Dumnezeu a cruţat locuitorii şi nu a mai distrus cetatea. Această
pildă ne arată aşadar că Dumnezeu nu vrea niciodată distrugerea
păcătosului, ci îndreptarea lui. Înţelegem astfel că trăsăturile care
impregnează şi definesc în primul rând Graţia Dumnezeiască sunt iubirea
infinită şi compasiunea fără margini.
Sfinţii ne mai transmit un lucru foarte important: că această nesfârşită Graţie a Celui Prea
Înalt coboară şi se manifestă „pe aripile” (prin intermediul) Duhului
Sfânt. Nimic nu este şi nu poate fi desăvârşit în orice efort omenesc
fără această revărsare a Duhului Sfânt. Omul este invariabil limitat
atâta timp cât e rupt de Dumnezeu. Un act de iertare, de exemplu, nu
este niciodată complet doar prin iubirea, înţelegerea şi puterea
omenească. Doar prin coborârea în inimă a Sfântului Duh iertarea este
completă şi definitivă. Altfel în sufletul omului rămân într-o anumită
măsură resentimentele şi ranchiuna. De aceea se spune că „a greşi este omenesc, iar a ierta este dumnezeiesc”. Doar într-o stare de conştiinţă divină, atunci când în inima noastră coboară Duhul Sfânt, iertarea este desăvârşită.
De asemenea, oamenii înţelepţi au spus dintotdeauna că cea mai adecvată stare care atrage Graţia Divină este starea de candoare,
starea de copil. Starea de candoare a fost de altfel definită chiar de
domnul nostru Iisus Hristos, care nu întâmplător a spus „Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor”.
Tocmai de aceea nu trebuie să uităm că această atitudine interioară de
candoare, de deschidere şi de puritate pe care copilul o are, reprezintă
o veritabilă cheie de boltă ce poate să deschidă calea către revărsarea
Graţiei Divine. Atunci când această stare de candoare există, Graţia
Dumnezeiască poate fi resimţită ca o protecţie a lui Dumnezeu, ca o
inspiraţie sau o ghidare a Sa, chiar şi în momentele în care lângă noi
nu există un ghid spiritual fizic sau o altă fiinţă care să ne apere.
Această stare de candoare este cu atât mai mult luată în seamă de Dumnezeu când ea este asociată cu atitudinea de dăruire şi cu cea de umilinţă. Aceste trei aspecte – candoare, dăruire, umilinţă – creează premisele revărsării şi manifestării Graţiei Divine.
Dar ce
înseamnă mai exact să simţi coborârea Graţiei Divine în inima şi în
fiinţa ta? Cum putem recunoaşte aceasta? Nenumăratele descrieri şi
relatări ale celor care au trăit această sublimă experienţă consemnează
că ceea ce este cel mai evident este apariţia unei impresii copleşitoare
şi euforice de uşurare, despovărare, eliberare. Este ca şi cum cineva
ţi-a luat brusc din spate o mare greutate, o mare povară. Apare de
asemenea o stare în care ştii fără dubii că ai fost iertat de Dumnezeu
pentru păcatele care te apăsau. Această stare este cunoscută prin
expresia „s-a îndurat Dumnezeu pentru păcatele lui” sau că „Dumnezeu l-a mântuit”.
Iertarea divină devine în acest caz cu atât mai evidentă cu cât din
fiinţa celui ce a păcătuit este eradicată chiar şi vechea tentaţie către
păcat. El a depăşit acum complet atracţia către acel rău şi orice
ispită în acea direcţie nu îl mai afectează.
De asemenea,
în fiinţa celui în care s-au revărsat sublimele valuri ale Graţiei
Divine apare o profundă purificare sufletească, o stare de sacralitate
şi chiar de sfinţenie. Recunoştinţa unei asemenea fiinţe umane este
dincolo de puterea sa de exprimare şi în ea creşte o iubire puternică şi
statornică faţă de Dumnezeu, precum şi o dorinţă intensă de comuniune
cât mai plenară, în veşnicie, cu Cel Absolut.
Cel asupra căruia s-a pogorât Graţia Divină trăieşte după această experienţă sentimentul
că e re-născut. Întreaga sa viziune despre viaţă, despre lume şi despre
existenţă capătă cu totul alte perspective. Apare în primul rând o
stare de trezire intensă şi profundă a inimii spirituale. Aceasta ne
face să înţelegem în intimitatea fiinţei noastre răspunsul pe care Iisus
Hristos l-a dat celor care îl întrebau unde este Împărăţia Cerurilor
despre care el le vorbea mereu. Răspunsul lui Iisus poate să pară
paradoxal: el le-a spus că „Împărăţia Cerurilor este în voi înşivă”.
Ce poate să însemne aceasta? Că nu are rost să ne axăm în căutarea lui
Dumnezeu într-un sens exterior nouă pentru că în acest fel nu Îl vom
găsi cu adevărat nicăieri. Putem eventual întâlni unele semne ale Sale,
dar e posibil ca nici pe acelea să nu le înţelegem. Ceea ce este
esenţial este să Îl căutăm plini de iubire şi de aspiraţie mai întâi în inimile noastre,
doar acolo îl vom găsi, mai ales la început. Abia după aceea Îi vom
regăsi prezenţa peste tot şi în jurul nostru, pentru că în realitate
Dumnezeu este omniprezent.
Mai mult,
prin această revelaţie care ne vine din trezirea spirituală a inimii
ajungem plini de uimire să participăm la viaţa grandioasă a lui Dumnezeu
şi chiar să ne expansionăm conştiinţa devenind astfel tangenţi cu
necuprinsul.
Este de
asemenea cunoscut că revărsarea Graţiei aduce de multe ori cu sine şi
manifestarea unor diferite haruri dumnezeieşti extraordinare sau altfel
spus puterea de a înfăptui anumite minuni (aşa-zis acţiuni paranormale).
Unul dintre
acestea este harul vindecării prin puterea rostirii cuvântului divin şi
prin puterea Duhului Sfânt. Cel ce deţine acest har intermediază
manifestarea puterii vindecătoare a lui Dumnezeu, care este infailibilă.
Nenumărate exemple în acest sens ne-a oferit domnul nostru Iisus
Hristos, care a vindecat de toate bolile pe toţi cei care l-au implorat
aceasta, cu condiţia ca ei să fi avut deschiderea de a primi în ei
lucrarea Domnului.
Un alt har divin descris în Biblie este cel al cunoaşterii tuturor limbilor (gnosolalia)
pe care l-au primit apostolii după ridicarea la cer a Mâtuitorului
atunci când acesta a trimis asupra lor, aşa cum deja îi anunţase
dinainte, puterea Duhului Sfânt. Apostolii au fost atunci capabili să
predice perfect învăţătura divină în limba nativă a oricărui
interlocutor, indiferent de naţia acestuia, chiar dacă ei, apostolii, nu
învăţaseră niciodată respectiva limbă.
Un alt har
divin este cel al viziunii lumilor nevăzute prin vederea omenească
obişnuită. Prin acest har sunt văzuţi foarte limpede îngerii sau demonii
şi se poate comunica deosebit de clar cu aceştia.
De asemenea,
ca urmare a primirii Graţiei Divine, poate să mai apară puterea
discernământului spiritual ce permite ghidarea şi îndrumarea înţeleaptă a
altor fiinţe sau poate să apară puterea creativităţii divin inspirate,
pe care nicio minte omenească nu ar putea-o egala.
Un astfel de exemplu de inspiraţie divină sunt aşa-numitele „texte sacre”, care au fost scrise
în stări speciale de conştiinţă de către unii oameni inspiraţi de
Dumnezeu. Merită să ne raportăm în acest sens chiar la textul Bibliei,
care continuă să uimească cercetătorii care au constatat că acest text
conţine o uriaşă matrice informaţională ce poate fi accesată printr-un
anumit cod. Verificat cu o rigoare ştiinţifică, acest cod al Bibliei a
revelat informaţii deosebit de exacte de diverse tipuri, atât despre
evenimente din trecut, cât şi despre unele care au avut loc după mai
mult de 2000 de ani de la scrierea Bibliei, în zilele noastre, datele
fiind pe deplin confirmate.
Este esenţial să mai observăm că manifestarea ulterioară a
harurilor dumnezeieşti în fiinţa celui asupra căruia se revarsă Graţia
Divină depinde foarte mult de modul în care respectiva fiinţă umană
reacţionează. Dacă în cel care primeşte aceste daruri apare o stare de
orgoliu şi chiar tentaţia de a folosi aceste puteri într-un mod nedemn,
meschin şi egoist, atunci ele se estompează gradat şi dispar. Dacă însă
fiinţa respectivă este recunoscătoare, plină de umilinţă şi de bun-simţ,
atunci aceste haruri se fixează, pot fi „accesate” oricând şi chiar pot
fi transmise şi altor fiinţe umane care merită aceasta.
Un alt efect
transformator fundamental care survine după revărsarea Graţiei Divine
este că cel care a fost în felul acesta binecuvântat are revelaţia că
existenţa sa face parte dintr-un vast Plan Divin şi că el are un anumit
„rost” pe lume sau, altfel spus, o anumită „menire”. Prin înţelegerea şi
împlinirea acestei meniri, pe care o avem de fapt absolut fiecare
dintre noi, apare apoi sentimentul unei inefabile „cooperări” cu Planul
Divin, ceea ce face ca manifestările de revărsare a Graţiei Divine să
devină tot mai dese şi mai ample.
Învăţăturile
spirituale spun că atunci când aceste stări excepţionale de revărsare a
Graţiei Dumnezeieşti se repetă tot mai des, atunci fiinţa umană
respectivă trăieşte mai mereu o stare de comuniune cu Fiinţa intimă a
lui Dumnezeu, ajungând la ceea ce poartă numele de „starea de
îndumnezeire”.
Merită să
reţinem în final, ca o concluzie, că toate tradiţiile spirituale afirmă
că oricâte eforturi pe calea transformării de sine ar face o fiinţă
umană, oricât
ar fi ea de învăţată, de pură sau plină de aspiraţie, ea nu poate
accede la Desăvârşirea spirituală Ultimă decât printr-un act de Graţie
Dumnezeiască.
Tradiţiile
spun însă că nu trebuie să uităm că fiecare dintre noi suntem într-un
anumit sens ca un copil al lui Dumnezeu pentru că în fiecare dintre noi
El a sădit o părticică infimă din Conştiinţa Sa. Tocmai aceasta face ca
atunci când o fiinţă Îl imploră pe Dumnezeu Tatăl plină de dăruire,
candoare şi umilinţă să se unească pe deplin cu El şi să îl îmbrăţişeze
debordând de iubire pentru veşnicie, atunci, la un moment dat, El va
răspunde. Şi atunci acea conştiinţă umană va bascula prin Graţia lui
Dumnezeu, în mod extatic, în nelimitat, în infinit.
Acuma,ca tot sunt intrebata cum isi da cineva seama care este un
Maestru adevarat si care nu… Acuma,ca tot am intalnit atatia oameni care sunt cu adevarat maestri sau care vand iluzii… Acuma,ca de-a lungul anilor tot au trecut prin mana mea o multime de
oameni,cu fel de fel de titluri de maestri si ghizi
(spirituali,instructori sau facilitatori, traineri in diferite metode de
vindecare, parapsihologi ,profesori.
Unii dintre ei,ca marea majoritate a popilor din Romania, amenintau cu fel de fel de blesteme ale unui
Dumnezeu fioros si razbunator ,cu „sabii de lumina” si alte grozavii, ca sa controleze multimea credula si nestiutoare… Acuma,ca tot am vazut atatia preoti si calugari din Romania sau din lume
pe vremea cand iubeam bisericile si manastirile mai dihai decat ma iubeam
pe mine insami ( dar ce eroare in ochii lui Dumnezeu!). Mai aud pe unii care trimbiteaza ca „toti suntem maestri”.
Departe de adevar. Asta este doar asa , ca sa ne pacalim si gratulam cu iluzii…
Cum bine spunea un prieten… poate fiecare suntem niste „mici maestri”…
In sensul ca in viata le mai dam cu crosa la patina unora si altora,
iar aceia invata prin suferinta si nu prin iubire. Iar de facem asta ,100 % nu suntem deloc maestri de lumina. Constiinta celor care ranesc sau asupresc sau impun prin mijloace oculte sau fie si doar
tracaseaza sau tachineaza…este sub 200 dupa Scala Constiintei
a lui David Hawkins. Deci sunt in negrul intuneric. Va dau doar o orientare de cum am perceput eu la toate nivelele
(energetic,mental, spiritual, fizic) , ce este un Adevarat Maestru,
fara sa am pretentia ca asta ar fi litera de lege. Cum se spune,negru pe ALB, ce este un MAESTRU de Lumina ? Un Maestru este un OM.
Iubeste mult oamenii ,misiunea sa,tot ceea ce este,fara conditionare si asteptari,
vorbindu-le numai de bine, dandu-le putere si bucurie prin prezenta , gandurile si faptele sale.
Este un facator de pace.
Este un canal de vindecare.
Este un sprijin de evolutie. UN MAESTRU am observat ca manifesta CONCOMITENT si PERMANENT
mai multe stari si atitudini, ca o reflexie exterioara a propriei stari de constiinta:
1. E mereu in pace, deci nu tu ingrijorare, nu tu suparare…
2. E mereu deschis catre cei care vor si merita sa ajunga la el;
3. Demonstreaza cine este prin ceea ce este si face, nu prin ceea ce spune;
4. E simplu in purtare , lipsit de egocentrism si infatuare spirituala gen „cine mi-s eu”sau”ïa vezi ce pot sa fac si ai grija…”
5. Are privirea ferma si clara , in orice circumstante;
6. Vorbeste pe intelesul tuturor, palavrageste putin ,dar transmite mult;
7. Imputerniceste mereu prin vorba lui si nu defaimeaza niciodata pe altii;
8. Aduce pe calea dreapta pe cei rataciti;
9. Are MAI MULTA IUBIRE, DECAT CUNOASTERE;10. E nedogmatic si a patruns tainele universului mai mult decat arata;
11. Face acte de bunatate si compasiune ;
12. Stie multe , dar nu arata decat in anumite contexte si cui trebuie ceea ce stie;
13. Are mereu un zambet senin pe fata ca o expresie a unei bucurii profunde interioare;
14. Este neaservit politic, economic sau vreunei structuri; este doar in slujba lui Dumnezeu ;
15. Primeste cu bucurie, recunostinta si fara exaltare ceea ce i se
ofera ca plata, atat un colt de paine, cat si o bucata de aur;
16. Ridica palate de bucurie si incredere in sufletele celor care ii cer sfatul si ajutorul;
17. Darima intunericul prin puterea cunoasterii sale si a ajutoarelor invizibile ceresti, fara sa faca parada de asta;
18. Poate fi si cersetor si bucatar si invatator si pustnic sau orice
alege sa faca, fara sa lase sa se distinga prin insemne exterioare ca
este „maestru”.
19. Evita sa se etaleze sau sa se faleasca cu vreuna sau alta dintre
„vindecarile” sau „minunile” permise de Dumnezeu a se infaptui prin el;
20. Imbratiseaza si imbratisarea lui vindeca;
21. Priveste si privirea lui vindeca vindeca;
22. Atinge si atingerea lui vindeca;
23. Vorbeste si vorba lui vindeca;
24. Tace si tacerea lui vindeca;
25. Se hraneste cumpatat si curat; masa lui e ca o rugaciune: simpa si pura;
26. Locuieste simplu si in armonie cu fortele universului;
27. Lumineaza constiinta cu vorba sa inteleapta pe oricine intalneste;
28. Singura lupta care o duce este cu intunericul din sine insusi si niciodata cu ceilalti;
29. Greseste ca orice om,dar se prinde foarte repede si corecteaza, metamorfozeaza si plateste pe loc asta;
30. Comanda doar propriei minti;
31. Slujeste doar Luminii;
32. Radiaza din fiinta sa un CEVA, ca o iubire-intelepciune, care te lasa curat si mut;
33. Exceleaza si stapaneste cu gratie si naturalete tehnici psiho-energo-informationalefolosindu-le doar spre binele suprem al oamenilor, dupa legile divine;
34. Viciatii manifesta in preajma lui, daca au reusit in vreun fel
totusi sa ajunga la el, acele acte,fapte, vorbe, ganduri …care ii
arunca, instantaneu, foarte departe de el, in timp si spatiu, pe legea
rezonantei.
35. Un maestru de multe ori nu este neaparat un lider spiritual; e alegerea lui daca se face vazut de lume;
36. Maestrii pot fi si din partea Luminii si a intunericului; si unii si
altii au putere asa ca ar putea fi o dificultate sa ii gasesti pe cei
de Lumina (daca asta cauti , desigur ) , mai ales daca vibratia ta
interioara contine mai mult intuneric. Faima nu este tocmai cel mai
valabil criteriu pentru ca maestrii intunericului sunt mari magicieni in
a atrage si magnetiza poporul cu mijloace oculte de care oamenii nu
sunt constienti.
Cred ca am intalnit vreo doi maestri de LUMINA in viata in mea.
Dar aia nu prea tin conferinte si cursuri.
Am vazut si de ceilalti. Invatatorii spirituali nu sunt intotdeauna MAESTRI. Unii Maestri aleg
sa transmita invataturile lor, altii nu. Ai crezut ca o sa-ti dau o reteta de cum sa gasesti un Maestru? Ei nah…va fi asa: vei avea parte de acel maestru care esti pregatit sa il intalnesti,
de pe acel nivel de constiinta pe care esti.
Cand iti doresti sa gasesti un Maestru, totul este important:ce simti si ce nu simti, ce gandesti si ce nu gandesti, ce mananci si
ce nu mananci , unde stai si unde nu stai, ce spui si ce nu spui …totul
!
Dar mai ales , sa ai acel sentiment de abandon receptiv…dar emisiv… care
nu are legatura cu starea de” frunza in vant”, ci starea de receptie a
lui „faca-se voia ta Doamne” din abandonul profund al inimii in fata lui
Dumnezeu Tatal sau a Universului,
indiferent cum vrei sa denumesti Puterea Atotcreatoare Suprema.
Ai grija de sufletul tau si succes divin in a-ti gasi MAESTRUL de LUMINA! -sursa- http://www.conferintespiritualeromania.ro/cum-recunosti-un-adevarat-maestru/
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Poate
ca te intrebi cum poate o femeie simpla, fara o pregatire speciala,
fara cursuri si diplome, fara initieri si pregatiri speciale, sa fie o
vindecatoare, o vindecatoare pentru ea insasi in primul rand. De cele
mai multe ori, fara o calauzire speciala, nu poate. O autovindecatoare
este acea femeie in care se cuprind, ca intr-un buchet de trandafiri,
toate acele calitati pretioase si toate acele elixiruri care o hranesc
si o vindeca mai intai pe ea, apoi si altii, printre care :
darul energetic de la Dumnezeu ( adica primeste fara limite ajutor din univers pentru ca face parte din planul ei divin),
cunoasterea functionarii fiintei umane,
intelegerea si disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalti, cu toata dragostea,
echilibrul propriu foarte bun,
capacitatile naturale de vindecare scoase la lumina prin experienta personala sau „furata” de la mai vechii cunoscatori,
cadrul familial si natural benefice, pline de putere si care o sustin din plin,
Am uitat oare noi, femeile, printre atatea “dezvoltari personale”,
tehnici si terapii care se gasesc aproape intotdeauna, undeva, la
cineva “care stie” sau la “un initiat”, ca si noi avem puteri
vindecatoare? Dar oare cum au ajuns femeile sa gandeasca asa ? Prima si cea mai mare si deliranta convingere a multor femei este ca
vindecarea este oriunde in alta parte, numai in ele insele, nu.Stim cu
totii ca Iisus a spus ca vor veni vremurile in care vom putea face si
noi minuni la fel de mari ca ale lui sau altele si mai mari. Eu cred ca
acele vremuri au venit !
Orice femeie poate fi propria vindecatoare
Ceea ce lucrezi cu sfintenie, cu smerenie, cu entuziasm si cu multa
iubire asupra ta insati, este cel mai valoros lucru. Cand te apleci
asupra ta si ai grija de sufletul si trupul tau, poti sa fii in putere
si deplina capacitate sa-i ajuti si pe altii. Femeile au trecut prin veacuri de suferinte si umilinte. Chiar si in
viata aceasta poate unele dintre noi au avut parte de episoade sau
experiente de neinteles, coplesitoare, ametitoare, potrivnice.. Si, fara
incredere in iubirea si suportul divin deplin , au pierdut increderea
in ele insele, au pierdut drumul… Trebuie doar sa iti reamintesti,
femeie ! Toate invataturile diferitelor tehnici psihologice, emotionale
si spirituale si fizice, fac parte dintr-o intelepciune divina ce
transforma aproape orice femeie intr-o autovindecatoare. Exista semne si
conditii ca o femeie sa se „elibereze”in viata asta de suferinta
proprie si sa ii invete si pe altii sa o faca. Aceste rinduri sunt doar un infim impuls ca sa cauti mai departe , sa
te cauti pe tine si sa te regasesti ca autovindecatoare sau
vindecatoare.
Femeia, un vindecator minunat
Femeia
, ea insasi, este acel amestec sublim al atator feluri de energii
minunate . Se aseamana cu aureola boreala ,care isi schimba mereu
culorile si este hipnotic de frumoasa, dar niciodata aceeasi. Femeia vindicator vorbeste cu apa , cu focul, cu pamantul si cu vantul. Femeia vindicator danseaza si incanteaza. Femeia vindicator binecuvanteaza si este ca un bio-receptor-transmitator de energie divina. Femeia vindicator este smerita ca o floare de colt. Femeia vindicator ghideaza si imparte cuvinte blinde , ce indruma. Femeia vindecator cunoaste legile energiilor, legile divine si legile naturale. Femeia vindicator binecuvanteaza mancarea si casa, poteca pe care paseste si tot ce intalneste; Femeia vindicator binecuvanteaza si trimite Lumina oamenilor, prieteni sau dusmani; Femeia vindecatar are inima plina de dragoste si o incarca mereu din sursa suprema; Femeia vindecator se ocupa de alchimia sa interioara ,in cel mai sublim mod; O astfel de femeie priveste, sufla, insufla, atinge, emite si …
minunile se petrec. Totul cu o simplitate desavarsita si fara urma de
pretentie. Cateodata, cerul o testeaza si ii trimite incercari, iar ea
are rabdare si se intoarce mereu si mereu doar spre interiorul sau si
spre divin.
Primele 7 din cele 49 de chei
Pentru
a fi tu insati o femeie vindecator trebuie sa descui cele 49 de nivele
care se gasesc inauntrul tau. Exista 49 de chei de deschidere a acestor
usi care duc spre comorile interioare. Vi le voi imapartasi pe primele 7 din cele 21 de chei ale
autovindecarii si din 49 ale vindecarii altora. Fiecare dintre cele 7
nivele are cate 7 usi. Fiecare usa are cheia sa. Cand ajunge sa descuie toate cele 21 de usi de la primele 3 nivele
si sa aduca multa lumina , iubire si ordine in aceste 21 de lacasuri,
femeia poate deveni autovindecator. Pe fiecare usa scrie ce sa faci cand pasesti inauntru. Cheia
potrivita trebuie sa o gasesti singura si sa o folosesti constant. Iata
primele 7 usi si cheile lor : USA 1. Curata, vindeca, iarta trecutul, neamul si pe toti cei cu care
te-ai intalnit de la inceputul inceputurilor in experiente care te-au
suparat in vreun fel; CHEIA este IERTAREA. USA 2.Ajuta-te in primul rand pentru tine insati si familia ta , la
nivel sufletesc, spiritual, personal si social, financiar ,universal.
CHEIA este UNIUNEA CU NEAMUL TAU. USA 3. Aduti aminte mereu ca esti suma trecutului si radacina
viitorului, toate intr-un singur si perfect prezent. CHEIA este A TRAI
in PREZENT. USA 4. Incarca-te permanent cu energie libera din univers, nu de la oameni. CHEIA este CONECTAREA cu SURSA. Usa 5. Respecta toate formele de viata , de la pietre la animale, de la pamant la cer. CHEIA este RESPECTUL fata de NATURA . USA 6. Respecta-i pe parintii, stramosii, mentorii si invatatorii tai. Cheia este RESPECTUL fata de INAINTASI. USA 7. Adu pacea si lipsa de ingrijorare in viata ta si ramai in aceasta stare cat mai mult. CHEIA este MEDITATIA. Acestea sunt primele 7 dintre cele 21 de chei ale autovindecatoarei.
Urmeaza inca 28 de chei care se adauga acestora, pentru nivelurile
invatatoarei si ale vindecatoarei. Le voi dezvalui cand va veni momentul.
Pacea din femeie salveaza lumea
Pacea
din tine aduce iubire, incredere si siguranta pentru cei din jur . Cu
cat este mai profunda, cu atat ii vindeca si pe ei, pur si simplu prin
simpla ta prezenta si intentie. Se uita la tine, te asculta si pur si simplu primeste raspunsuri. Se uita la tine , te asculta si le vin idei salvatoare sau creatoare. Stau linga tine si pur si simplu ii cuprinde o stare de pace. Le vorbesti sau ii atingi usor si pur si simplu iubirea tisneste si ii inlacrimeaza. Lumea crede ca pentru a fi vindecatoare ar trebui sa ai o bunica
vrajitoare care sa te fi invatat niste farmece bune sau sa fi parcurs
continentele ca sa intalnesti maestri peste maestri. Acestea ajuta
intr-o masura oarecare, dar adevaratul DAR de vindecare vine prin
instruirea interioara divina , prin experienta si invataturile vietii ,
prin selectia vibratiilor din ce in ce mai inalte. Orice mina, orice privire, orice mangiere de femeie sunt minunate
pentru a alina, a oferi tandrete, a ocroti si a transmite vibratia
iubirii . Fie ca ceea ce atingi cu ochii, cu mainile, cu suflul, cu vorba, cu
gindul sa se transforme in tarimurile de aur ale fericirii omenesti si
divine. Daca doresti sa stii mai multe despre parcursul vindecarii interioare
sau despre celelalte nivele de autovindecare sau cauti calauzire in
drumul tau ca femeie vindecator, ma gasesti, cu dragoste, oricand, aici -sursa- Genoveva Salvaras
Holistic Therapist
Avem in fata o zi cu parfum de soc si primule. Amandoua ne deschid
portile catre comorile ceresti, ne indruma sa lucram cu noi, sa ne
detoxifiem de ganduri si convingeri vechi, care nu ne mai folosesc. Luminita de seara sau primula ne aduce scanteia luminii in intuneric,
ne inspira sa sapam in propriul subconstient si sa curatam de acolo
buruienile care impiedica recolta celor mai frumoase flori sa se
dezvolte. Aceste energii sunt favorizante pentru a scoate si a elimina tot ce
nu ne mai foloseste, pentru a impulsiona”metabolismul” spiritual.
Respiratia vietii este mult imbunatatita cand curatam caile care o
favorizeaza, cand ne incarcam cu aer proaspat si marim aportul de
oxigen. Inima si sistemul nervos au de castigat cand eliminam toxinele,
deseurile energetice. In realitate, toate structurile noastre
beneficiaza prin aceasta terapie de curatare energetica. Eliberati de poveri, cu Spiritul liber, putem gasi cele mai bune solutii la preocuparile noastre. Ingerii ne ajuta sa regasim speranta si sa ne trezim din ce in ce mai mult spiritualitatea, intarind muschii credintei. Sa fim curajosi si sa initiem acele actiuni care ne scot din umbra,
pastrand intentia clara a succesului. Cu indrazneala si curaj. Nu e in
regula in aceste momente sa „jucam” in siguranta in cutia impusa de
sinele mic. Ci, mai degraba, sa dezlantuim partea aventuroasa din noi si
sa indraznim, lasand la o parte fricile. Ingerii ne mai recomanda ca astazi sa aducem mai multa bucurie si sa
ne simtim bine, asemenea copiilor. Aceasta bucurie lucreaza strans cu
pacea interioara. Cand ne protejam de vibratiile cu frecventa joasa, filtram totul prin valul iubirii, benficind nu numai noi, dar si ceilalti. Sa chemam ajutorul Arhanghelilor Mihail, Rafael si al echipelor
angelice de vindecare, dar si ai Ingerilor Bucuriei. Ne vor insoti pe
parcursul zilei, sustinandu-ne procesul de curatare, vindecare,
energizare. -sursa- https://medicinasufletuluisite.wordpress.com/2017/12/09/sa-favorizam-metabolismul-spiritual/
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Cine îl are pe Dumnezeu, acela este fericit Un om este nefericit pentru că nu ştie că este fericit, acesta este
singurul motiv. Cine îl are pe Dumnezeu, acela este fericit. În viaţă
niciodată nu poţi să spui că nu se întâmplă nimic. Nu există momente
obişnuite. Totul e nou. Viaţa înseamnă o continuă alegere între lumină şi întuneric, între
prezent şi viitor, între somn şi înviere. Taina existenţei umane nu
constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti. Totul începe cu o joacă şi se sfârşeşte cu un scop. Există o armonie
cosmică de forme şi mărimi. Pentru noi pare haos, dar văzut de deasupra,
ca Dumnezeu, totul se potriveşte. Ne întâlnim zilnic cu Dumnezeu şi, cu
toate acestea, încă Îi mai cerem explicaţii. Minune este şi felul cum
ne purtăm unii cu altul, întrecându-ne în a ne ajuta, a ne vorbi
delicat, a ne face viaţa cât mai plăcută unul altuia. Nu ai nevoie de arme ca să te aperi de tine sau de cei din jur. Spală
inima şi mintea în rugăciune şi spovedanie. Dacă nu ar fi iubirea
dumnezeiască, ne-am condamna unii pe alţii şi nu ar mai ajunge nimeni în
Rai. Lasă pe Dumnezeu să repare, să vindece, să lucreze ceea ce omul nu
poate face. Duioşie inexplicabilă în suflet şi o nevoie imperioasă de a
plânge. Pace interioară într-o dulceaţă spirituală. Iradiind invizibil
prin toţi porii fiinţei tale te va învăţa bucuria de a ierta şi a fi
iertat. În inimile noastre curge acelaşi sânge. Sângele lui Hristos. Te
vizitează harul… Stăruieşte! Puterea nu se dă decât aceluia care
îndrăzneşte să se aplece s-o ridice.
Sunt aici să pansez răni, să mângâi, să iert, să iubesc şi să
binecuvintez. Dragostea învinge! Suflete, nu te pierde, crede în iubire!
Nu îţi frânge inima! Dacă în inima ta sălăşluieşte căinţa, înseamnă că
iubeşti cu adevărat. Iar dacă iubeşti, Dumnezeu te va primi la Sine…
Iubirea plăteşte totul, răscumpără totul… „A te ruga pentru cineva
înseamnă a-i îmbrăca sufletul cu carnea ta, a-i încălzi inima cu
suflarea ta, a-i hrăni fiinţa cu viaţa ta, a-l vizita în temniţa sa
lăuntrică, a-l găzdui peste noapte în inima ta… A te ruga pentru cineva
înseamnă a-i oferi lui Dumnezeu trupul cu care să-l poată iubi…(Marius Iordăchioaia)Rugăciunea este şi ca un sandwich, amestecat cu lacrimi sau nu.
Împachetăm totul în recunoştinţă şi gânduri bune. Mulţumesc, Doamne
pentru toate pe care le ştiu şi pe care nu le ştiu! Rămâi peste noapte
în casa sufletului meu şi acoperă-mă cu o aripă de înger, moale, caldă,
albă!… Înșelăciunea să nu ne amăgească sufletul. M-ai lovit peste
obrazul stâng, nu-i nimic. L-am întors şi pe dreptul, ba mai mult, ţi-am
oferit chiar o compresă pentru a o pune pe mâna cu care m-ai lovit….Nu
poţi greşi tu cât pot ierta, nu pentru că te iert eu, ci Dumnezeu este
Cel care iartă şi vindecă! Până în ultima secundă din ultima clipă.
Puiule de om, nu uita să visezi cu zâmbetul curat! Nu uita să îţi laşi
inima să cânte acel cântec pe care îl auzi doar tu şi Doamne. Porţi
paradisul în tine… Când ai făcut ultima data o bucurie cuiva?! Ce citat să pun în
încheiere?! Încape durerea sau bucuria ta acolo?! Cum crezi că aş putea,
sau ai putea, să împăcăm toţi oamenii? Nici Hristos nu a reuşit, nici
un om nu va reuşi. Ne întâlnim în rugăciune, acolo unde inimile îşi
vorbesc altfel, dincolo de cuvinte… În tăcerea de după rugăciune… autor-Ierom. Hrisostom Filipescu
Simbolul infinitului este un opt pe care-l puteţi desena în mod repetat de câte ori vreţi cu scopul de a dizolva durerile.
Se desenează cu degetul arătător începând de la centrul optului, la
dreapta pe partea de sus, în jos, centru, sus pe partea stângă, din nou
la punctul de plecare. Desenat pe zona afectată se elimină boala şi
problema din partea aceea de corp. Când se face această mişcare în mod repetat, veţi simţi ca şi cum aruncaţi energia spre exterior. De asemenea, se poate folosi pentru a armoniza locuri sau persoane.
Opt este numarul echilibrului cosmic, conţine energia Yin şi energia
Yang, fluxul energetic va circula prin cele două cercuri magnetice.
Vindecarea relațiilor cu una sau mai multe persoane se poate face
aplicând acest simbol. Dvs într-o buclă, persoana cealaltă în a doua
buclă. Se pot face simboluri pentru fiecare relaţie: dvs şi o altă
persoană. vreţi aplicând câte o persoană așeza persoanele formând alte
bucle. Dar ni se atrage atenţia: „Atunci când atragem pe cineva în
cercul nostru de Putere este manipulare. Cel cu putere mai mare va
domina şi s-ar putea să nu fii tu acela ! Intenția se plătește!
Simbolul infinitului desenat de mai multe ori formând o piramidă conică
sau desenat într-o astfel de piramidă poate fi folosit ca undă de
comunicare cu persoane celebre din orice timp și spațiu. -sursa- ProgrameSpirituale.com-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Cu totii avem ingeri pazitori pe acest pamant, el sta cu noi de la nastere pana in momentul mortii.Pentru a primi mai usor informatii de la el, e important sa ii cunoastem numele. In momentul in care l-ati aflat, nu dati buzna pe google sa aflati mai multe despre acest nume.Numele lui ar trebui sa il pastrati in secret si sa existe o relatie unica, speciala numai cand intrati in contact cu el.Pentru a descoperi numele lui, va
trebuie un loc linistit, confortabil fara a fi intrerupti de ceva sau
cineva. Poate fi in camera dvs, intr-o pozitie relaxanta sau unde va in
mijlocul naturii,intr-o padure sau langa o apa, dar sa fiti neaparat singuri.Respirati adanc, mintea trebuie sa fie goala de ganduri si emotii pentru a primi un mesaj clar.Vizualizati o lumina alba, calda care va inconjoara.Daca va ajuta sa va relaxati puteti sa numarati de la 1 la 20, sa simtiti cum va cuprinde o pace interioara.
Spuneti cu voce tare sau in gand Inger pazitor, te rog vino la mine si spune-mi numele tau
Puteti afla imediat numele lui sau il
veti afla printr-un tablou, un nume intr-o carte sau prin alte semne
prin care sunteti informat ca acela este numele pe care il cautati. Daca nu reusiti conectarea la inger, puteti incerca in alta zi, tot la fel, cu rabdare il veti afla.Ingerul pazitor poate avea un nume comun sau poate fi unul special dintre milioanele de nume. In momentul in care ati aflat numele,
multumiti si fiti recunoscator ca l-ati aflat, este minunat sa il
cunoasteti si sa il chemati pe nume atunci cand aveti nevoie, el va veni
imediat la chemarea dvs.Eu am aflat numele ingerului meu, dar il pastrez numai pentru mine, este mai bine asa. Ii multumesc ingerului meu si ii sunt recunoscatoare. -sursa- http://iubirepentruingeri.blogspot.ro/2014/12/cum-poti-afla-numele-ingerului-pazitor.html-
Iti transmit din suflet Iubire si Lumina gabriella.
Viteza gandului intrece viteza luminii, modul de deplasare a gandului
este instantaneu. Deplasarea undei mentale invinge orice spatiu si
ajunge la orice destinatie, in una si aceeasi clipa in care ea a fost
emisa. Gandul este o emisie de asa natura ca poate penetra orice materie
intalnita in cale, fie ca e vorba de materie terestra, planetara fie ca
e vorba de materie cosmica. Gandul poate ajunge la extremitatea Universului (desi nu exista asa
ceva) in aceeasi clipa in care a fost emis, fara a se deteriora sau
pierde ceva din esenta ta. Esenta gandului este mult mai fina decat a
energiei cosmice. Modul de propagare al gandurilor este foarte
asemanator, ca sa facem o comparatie, cu undele ce se produc pe
suprafata unei ape datorita unei pietre ce a fost aruncata de pe mal: se
formeaza cercuri concentrice de unde, de forma concentrica. Comparatia
este valabila si cu undele luminoase emanate de flacara unei lumanari.
Meditati la aceste asemanari si mintea vi se va deschide!In cazul gandurilor, mediul de propagare al acestora de la o minte la
alta este substanta mintii cosmice, care umple Universul. Gandul, odata
ajuns in mentalul cosmic, penetreaza alte mentaluri dand nastere
concomitent unor vibratii subtile de anumite frecvente. Aceasta
frecventa caracteristica gandului bun e numita armonie, iar pentru
gandurile rele invers. Fiecare dintre noi traim intr-un ocean infinit al
gandurilor. In acesta, conform nivelul si rezonantei noastre mentale,
acceptam sau respingem gandurile care incearca sa ne intrepatrunda.
Orice entitate are posibilitatea de a-si face un univers particular de
ganduri. Gandul este, deci, o forta cosmica imensa, o forma superioara de
manifestare a spiritului prin mental. El este vesnic. Dupa ce omul isi
inceteaza existenta fizica, gandurile nu dispar niciodata. Desi are o
forta imensa, o forma gand poate fi totusi modificata, transformata,
transmutata, insa numai prin forme gand, dar de alta vibratie. La
nivelul planului fizic se poate adauga ca una dintre materile prime ce
influenteaza puterea formei gand este alimentatia. O alimentatie pura da
nastere unor ganduri de-o foarte mare si inalta frecventa. Gandurile emise sunt atat eterne cat si vii. Reprezinta cea mai vie
si subtila forta a Universului existential. Este clar deci ca latura
negativa a gandului reprezinta un potential pericol la adresa omenirii.
Caci exista entitati predispuse la a capta pe acestea, de a le absorbi
chiar, actionand conform lor. Mai mult, gandul, odata receptionat, daca
este emis din nou este emis cu o frecventa amplificata exponential. Daca
este pozitiv gandul este un balsam atotvindecator. Minunile,
insanatosirile bruste, se explica prin actiunea unor ganduri puternice
care pun in actiune si in functiune materia energetica cosmica (prana)
dandu-i calitati vibratori neobisnuite, aducand totul la starea de
perfectiune. Formele elaborate ale gandurilor stau la baza alcatuirii
lumii superioare si la baza realitatilor subtile intre entitatile umane. Intelegeti, asadar, ca necesitatea de prim rang este linistirea
gandurilor. Urmeaza apoi antrenarea formei gand pe fondul folosiri unei
alimentati naturale, utilizand alimente care contin viata, in special
cruditatile. Un rol important in autoinstruirea si consolidarea
mentalului il are retragerea intr-un mediu cat mai natural (macar
temporar). La acest nivel cei care-si exerseaza mentalul prin meditatie
pot face incercari din ce in ce mai reusite de a transmite forme gand
(bune) tuturor fintelor.Problemele incep din momentul in care gandurile incep a fi emise. Atunci
incepe o catastrofala conlucrare cu multe actiuni primejdioase,
incarcari karmice, dar si cu imediate deznodaminte fatale. Iata de ce
este necesar un puternic autocontrol. Acesta insa nu este posibil in
afara cunoasterii, a antrenarii formei gand ce are ca inainte-mergator
educatia gandului. -sursa- http://www.almeea.ro/forta-imensa-a-gandului-in-univers/
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Toate simbolurile Reiki
sunt tridimensionale, au înălţime, lăţime şi adâncime, aşa că experimentează-le
pe toate pe rând, desenându-le în aer la dimensiuni foarte mari, imaginându-ţi
că se măresc, şi apoi intră în ele. Lasă esenţa fiecărui simbol să-ţi intre în
corp şi în minte şi probabil că vei simţi înţelegere sau inspiraţie. Această
tehnică se pretează cel mai bine la spaţii deschise, dacă reuşeşti să găseşti
un loc unde să ai intimitate.
Păşitul pe simboluri
Imaginează-ţi că unul
dintre simboluri este desenat pe jos şi păşeşte în interiorul lui. Aşteaptă
puţin, până când poţi simţi Reiki curgând, apoi începe să păşeşti, urmărind
forma simbolului, încet şi constant. Dacă ai un spaţiu potrivit (mare),
probabil că ţi-ar plăcea să închizi ochii, deoarece acest lucru sporeşte
senzaţia pe care o ai. Experimentează frumuseţea formei simbolului în timp ce
spui în linişte mantra sa. Dacă foloseşti Simbolul Distanţei, îţi poţi
imagina şi faptul că te conectează cu viitorul Sine, formând un pod peste timp.
Această experienţă poate să fie deosebit de puternică şi pătrunzătoare.
Am reusit pe parcursul timpului,in timp ce invatam de
toate,sa ma si analizez pe mine insami,nu numai lumea de langa mine.Eram
focusata pe a intelege cum functioneaza lumea,ca desi traiam in lume, nu
intelegeam cum functioneaza ea.Asta se intampla pentru ca eu o percepusem
intr-un anumit mod ,pe cand ea functiona in alt mod.Cam asa cred ca face cam
tot omul,isi creaza o impresie,crede ca lumea este cum vede el,desi nu este
asa.Ca sa cunosti lumea ,trebuie sa cunosti cat mai multi oameni in profunzimea
sufletelor lor,nu doar asa de aparenta,ce lasa omul sa se vada,de aici ne cream
niste impresii ,ori ele sunt total gresite,pentru ca omul cand iese din casa
lui isi pune o masca,si noi vedem acea masca care vrea el sa ne-o arate.Daca am
cunoaste omul la el acasa,alta ne-ar fi parerea despre el,acolo scoate
masca,devine o fiinta altfel,depinde ce masti foloseste si acolo,si de regula
cam lasa sa se vada ce este in el cu adevarat,deci acolo este adevarul sa zicem
in proportie de 80% despre acel om,desi si acolo se poarta prosteste de prea
multe ori,deci si acolo poate fi fals in intregime,sau destul de mult,deci de
unde sa cunoastem noi adevarul despre om?
Asa m-am analizat si eu pe mine,sigur ca acasa sunt
alcineva,in societate alcineva,si ma chinui ca in societate sa fiu cineva de
care sa nu se vorbeasca prea mult,si in niciun caz de rau,pe cand acasa incerc
sa rectific ce am eu defect,ca tot omul mai are cate un gand negativ,deci
muncesc cu mine de ani buni sa ma schimb sa devin un om evoluat,sa invat ce
inseamna schimbari la mine,si mai ales sa invat ce inseamna lumea care ma
inconjoara,ca acolo am gresit eu cel mai mult,am considerat ca oamenii imi sunt
asemanatori ca suflet,ori ei nu sunt deloc asa,marea majoritate sunt doar niste
suflete pierdute pe propriile lor cai ,care le fac fara prea multa
inteligenta,rai unii dintre ei,cu idei ca sunt destepti,si in realitate sunt
doar niste pierduti in propria viata,asa ca am gresit avand incredere in
oameni,sau vazandu-i printr-o realitate falsa.
Falsul este la tot pasul,daca este sa analizam lumea in
care traim,cu greu dai de oameni simpli ca suflet si frumosi ca si
comportamente,si totusi noi credem de cele mai multe ori ca omul este cum il
percepem noi.Gresit,nu este deloc asa,si ne luam tepe mari de tot cu increderea
asta data asa rapid,ne trezim ca facem legaturi cu fiinte ce practic nu au cap
deloc,ce sa mai zicem de sentimente,de bun simt,si multe alte lucruri ce nu ar
trebui sa lipseasca de la un om decent,si cu cap.
Voi v-ati analizat vreodata viata? V-ati vazut asa cum
sunteti? Va place ceea ce sunteti? Eu as spune ca daca v-ati apuca de
cercetari,de analizat profund,si mai ales sa fiti si cinstiti cu voi insiva
,ati gasi o gramada de nereguli cu voi,ati avea in fata un tablou urat.Nu sunt
multi ce au curajul sa se analizeze si sa mai fie si cinstiti cand isi pun
analiza in fata,sa vada ca acolo este grava situatie,si este de luat in calcul
o schimbare drastica de tot.
In fianal ,va spun ca trebuie sa aveti aceasta analiza cu
voi insiva,ca doar asa vedeti pe unde este nevoie de schimbari.Daca nu o faceti
nici nu veti sti ce sa schimbati la voi,deci mare atentie la voi si la modul
cum va percepeti voi ca oameni.
Multi oameni nu reusesc sa fie fericiti, sa obtina ceea
ce doresc, pentru ca, nu reusesc sa se elibereze de atasamente. Atasamentul ne
leaga si ne aduce nefericire, fie ca este legat de lucruri materiale ,sau
personale. Putem avea tot ce ne dorim, atat timp cat in interiorul nostru nu
depindem de acel lucru, acesta din punct de vedere fizic, nu spiritual, nu
legat de Dumnezeu. Nu trebuie sa depindem de nimic care pot sa dispara, de
lucrurile trecatoare, cu cat suntem mai atasati de ceva , cu atat vom suferi
mai tare cand le pierdem. Nu acesta este scopul nostru de a suferi, de a ne incarca negativ, de a ne
dezechilibra, in cazul ca nu putem sa tinem carma in mainile noastre. Cel mai
intelept lucru este sa invatam care ne sunt atasamentele, in cazul ca nu ne dam
seama de ele, si apoi sa eliminam aceste atasamente. Oamenii sunt atasati de
bani, de bunastare, de lux, de putere, de ordine, de dominare, de iubire fizica
la nebunie, de animale, de copii,
exemple pot continua. O data ce reusim sa constientizam un atasament pe
care il avem, vom reusi mult mai usor sa il eliminam. Daca atitudinea pe care o
avem in interior este de detasare, si putem ''pierde'' fara probleme si suferinta, atunci suntem capabili sa
eliberam atasamentele. Cand suntem detasati ,rezonam cu adevarul spiritual. De
cate ori nu s-a intamplat sa ne dorim ceva insistent. Am facut tot ce am crezut ca duce la
rezolvarea acelei dorinte, dar nu s-a rezolvat. In momentul cand nu ne-am mai
gandit, ne-am detasat de acea dorinta,
aproape am uitat-o, ea s-a indeplinit. Deci, o data detasati va apar multe
lucruri pe care le doriti. Atunci cand nu avem atasamente, avem o fericire pe
care nu o putem pierde, poate atunci realizam ca nu este important sa avem un
lucru sau altul. Cand vom avea pacea si binecuvantatea, altele vor fi dorintele
noastre. -sursa- http://dincolo-de-mine-sunt-eu2012.blogspot.ro/2017/12/eliberati-va-de-atasamente.html?m=1
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Fiecare dintre noi stim ca atunci cand suntem priviti de catre
cineva, simtim o anumita energie directionata spre noi. Simtim aceasta
vibratie energetica si stim ca ceva sau cineva s-a conectat cu noi
intr-un fel. Suntem cu totii telepatici intr-o anumita masura, desi unii
dintre noi suntem mai constienti si ne-am dezvoltat aceasta abilitate
innascuta mai mult decat alti oameni. #1. Interconectarea – Trupurile noastre sunt facute
din energie. In interiorul si in afara fiintei noastre functioneaza
anumite circuite care trimit impulsuri nervilor pentru a se conecta si
pentru a comunica cu alte impulsuri de energie. Suntem cu totii
interconectati in acest urias camp energetic de viata si gandurile
noastre calatoriesc cu viteza fulgerului in acest urias camp de energie,
conectandu-ne unul cu celalalt. #2. Cordoanele energetice – Atunci cand ne indreptam
in mod constant gandurile si energia noastra catre o persoana anume,
loc sau lucru, vom incepe sa realizam o conexiune printr-un cordon
energetic cu acea persoana, loc sau lucru. Cu cat trimitem mai multa
energie spre respectiva persoana, loc sau lucru, cu cat ne gandim mai
mult la acea persoana, loc sau lucru, cu atat mai gros si mai mare
devine cablul respectiv. In acest fel, energia noastra se ataseaza fata
de acea persoana, de exemplu. Astfel, in timp ce energia noastra curge
din fiinta noastra acolo unde este nevoie, pierdem energie. Nu numai ca
ne pierdem energia, ceea ce multi numesc “a-ti da puterea personala”,
dar, de asemenea, permitem propriei noastre energii sa devina incurcata
cu energia persoanei respective.
#3. Detasamentul iubitor – De fiecare data cand ne
atasam de ceva, capacitatea noastra de a circula liberi, fara povara,
este redusa considerabil. Budistii definesc suferinta ca fiind
“atasament”. Asta nu inseamna ca ne deconectam de viata sau de cei din
jurul nostru. Asta inseamna ca, atunci cand alegem sa ne conectam o vom
face dintr-un loc iubitor, din inima. Conectarea din inima este adecvata
daca suntem capabili sa o facem dintr-un loc al detasamentului iubitor.
Asta inseamna ca ne oferim dragostea noastra in mod liber, fara
atasamente. Noi nu iubim din nevoia de a iubi, din insecuritate, din
ego, pentru a dovedi ceva sau pentru a obtine ceva. Noi pur si simplu
iubim si simtim apreciere asa cum o facem pentru un apus de soare
frumos. Acesta este detasamentul iubitor. Conectarea dintr-un loc al
detasamentului iubitor nu ne ingreuneaza si nici nu incearca sa obtina
energie de la celalalt. Pur si simplu iubeste.
Un vindecator minunat din Londra mi-a spus odata povestea unei femei
tinere in varsta de 21 de ani, enorm iubita de parintii ei, care era in
coma, gata sa moara de cancer. Parintii ei au mers la radio si disperati
le-au cerut oamenilor sa se roage pentru ca fata lor sa traiasca.
Oameni din intreaga lume au raspun cererii lor, iar tanara femeie se
afla in continuare pe patul de moarte. In cele din urma, intr-o zi,
acest vindecator a fost vizitat de spiritul tinerei femei care parea sa
se afle intr-o criza si intr-o suferinta profunda. Prin urmare, el a
mers sa o viziteze si cum statea langa patul ei, a vazut ca ea era
infasurata din cap pana in picioare de cordoane energetice, mentinand-o
legata de planul terestru si nepermitanu-i sa paraseasca acest plan. Ea a
venit la el sa-l roage sa o elibereze. In timp ce statea langa ea, el a
ajutat-o sa taie cordoanele tuturor rugaciunilor pe care le-au trimis
oamenii, care au avut de fapt o intentie buna, cu toate ca nu cunosteau
consecintele actiunilor lor. Apoi, el s-a intors acasa. O zi mai
tarziuu, ea a aparut iar zambitoare si odihnita. Mai tarziu, el a auzit
ca a murit in acea zi. #4. Iubirea neconditionata – Atunci cand venim
dintr-un loc al nevoilor, atunci cand avem nevoie de ceva de la o alta
persoana, atasam un cordon la acea persoan, nu din inima, ci din alte
locuri, mai putin clare. Aceste cordoane sug efectiv energia de la
cealalta persoana si pot provoca consecinte care nu lucreaza pentru
binele suprem. Acesta este motivul pentru care adevarata iubire este
numita neconditionata. Noi nu putem pune conditii sau asteptari in
aceasta privinta. Aceasta iubire este oferita in mod liber. #5. Unisonul si autorizarea – Pentru a trai sanatos,
trebuie sa avem toata propria noastra energie in propriul nostru spatiu
si in corpurile noastre. Noi nu incercam sa conducem sau sa influentam
vietile altora sa sa cream legaturi. Nu avem nevoie de energia altora
pentru a supravietui. Fiecare dintre noi suntem propriul nostru
generator de energie, cu resurse infinite de energie la dispozitia
noastra. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa fim in ton cu acea sursa
divina de energie si sa o lasam sa curga prin noi. Aceasta este energia
vietii, cea pe care o respiram cu fiecare respiratie si care umple
fiecare celula a fiintei noastre, oferindu-ne viata.
#6. Taierea cordoanelor – Atunci cand ne simtim
confuzi, obositi, iritati, deranjati sau drenati un instrument important
de vindecare este scanarea corpulu interior, atat din fata cat si din
spate. Cordoanele energetice pot fi simtite, iar unii oameni au
capacitatea de a le vedea. In cazul in care vezi sau simti un cablu care
pleaca de la altcineva catre tine, sau un cablu care pleaca de la tine
catre altcineva, iti poti imagina cum tai efectiv aceste cordoane si
cum ii permiti energiei sa se intoarca acolo unde ii este locul. De asemenea, poti spune o rugaciune in timp ce tai cordoanele “Tatal,
Fiul si Sfantul Duh, Sfanta Treime, ajuta-ma in deconectarea tuturor
conexiunilor energetice negative care pleaca de la mine catre altii si
de la atii catre mine.” #7. Libertate – Prin eliberarea de aceste cordoane
energetice, poti sa cunosti libertatea si poti impartasi cu cei din
jurul tau numai ceea ce iti doresti cu adevarat sa impartasesti si ceea
ce este spre beneficiul tuturor. -sursa-https://www.cocoon.ro/taierea-cordoanelor-eterice-care-te-leaga/#
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
