Toată lumea vorbeşte despre propria suferinţă. De ce se pune accentul atât de mult pe suferinţă?
De ce i se acordă atâta importanţă?
Aminteşte-ţi una dintre legi: oricărui lucru vei da atenţie, acesta va creşte. Atenţia este mâncare – dacă îi vei da atenţie unui lucru, va creşte tot mai mult.
Chiar şi o plantă creşte mai bine atunci când grădinarul îi acordă atenţie.
Dacă este neglijată, atunci nu mai contează nici pământul, îngrăşământul, ploaia sau razele soarelui; dacă i se va oferi orice, dar nu şi atenţie constantă, atunci va creşte mai greu.
Dacă iubeşti planta şi îi acorzi atenţie şi uneori îi spui că o iubeşti, atunci ea va creşte frumos.
Atenţia este un fel de vitamina. Atenţia este esenţială în viaţă. Dacă nu te iubeşte nimeni, începi să te ofileşti.
Dacă nimeni nu îţi acordă atenţie, moartea îşi face loc; vrei să mori.
Dacă o persoană te iubeşte, atunci începi să tânjeşti după ea.
Dacă cineva îţi acordă atenţie, prinzi din nou viaţa. Atenţia este viaţa, elan vital.
Dacă ai putea să te iubeşti, atunci ai putea să ai grijă de tine şi nu ai mai avea nevoie de atenţia nimănui.
Dacă dai prea multă atenţie suferinţei, atunci nu vei face altceva decât să o sporeşti.
Dacă dai multă atenţie fericirii, atunci ea va spori.
Să nu te transformi în propriul duşman.
Dacă eşti cuprins de suferinţă, atunci acest lucru nu se datorează decât faptului că ai dat atenţie unor lucruri greşite.Schimbă centrul atenţiei tale.
Chiar dacă nu ai decât o singură amintire a unui moment de binecuvântare, aceasta îţi va fi de ajuns.
Dă-i atenţie şi se va dezvolta.
Sămânţa se va dezvolta şi din ea va creşte un copac!
-sursa-https://drumuricatretine.wordpress.com/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu