Spre infinit...

   Sufletul desprins din Sfera Inimii Creatiei Divine Dumnezeu, a pornit calatoria sa spre infinit ca suflet individualizat, unic care detine puterea de a crea si darul vietii.
  Sufletul este oglinda Creatorului si detine in esenta lui informatia Universului si toata conexiunea cu intregul.
  Vazut din perspectiva umana acest adevar ne va elibera de limitele impuse ale realitatii fizice, pasind dincolo de ele.
Este nevoie de echilibru si acceptare, credinta si iubire.
Misiunea noastra ca oameni aici este simpla: SA TRAIM.
   Multi dintre noi am ajuns sa luptam pentru a supravietui, sa ne pierdem intr-o societate inchisa si fara nicio credinta inalta. O societate bazata pe manipulare prin frica si dependenta.
  Sunt fericit cand vad suflete care trezesc oameni, care ajuta si iubesc neconditionat, care ajuta animale si intreaga natura.
Prin noi Divinitatea se manifesta prin iubirea si bucuria ce o daruim clipa de clipa.
   Sa ne traim viata in cel mai frumos mod, pentru asta suntem aici, iar ca suflet sa luminam drumul nostru si al omenirii.
  Bogatia noastra este in adancul sufletului, acolo unde fiecare gest oricat de mic este o gura de aer, un zambet pentru el.
   Sa avem incredere in noi, fara sa avem asteptari sau conditionari, pur si simplu sa credem in ceea ce ne dorim.
   Sunt recunoscator pentru fiecare experienta si bucuria cea mare este ca nu suntem singuri.
Incet dar sigur ne unim in acelasi gand, pe acelasi val, in aceasi barca a iubirii pure.
Ca suflet acum detii un corp fara de care nu ai avea aceasta experienta minunata.
Sa privim mereu din perspectiva inalta orice ne apare in cale.
Si imi spun: Eu sunt mai mult decat un om si iubesc intreaga Creatie, in primul rand pe Dumnezeu pentru ca El m-a creat si este prezent in tot ceea ce ma inconjoara, pentru ca imi da sens vietii si ma iubeste infinit asa cum si eu IL IUBESC, ma iubesc pe mine si fiecare fiinta din existenta mea si nu numai.
Suntem UNUL pentru ca suntem creati din aceasi energie si dincolo de mintea umana, iubirea ne uneste.
Suntem in mijlocul unor mari schimbari pe toate planurile, acum este momentul sa punem in practica ceea ce am invatat, sa cerem ajutor Sinelui Superior si al ghizilor si sa fim deschisi la ceea ce va veni.
Tot ce vine este spre binele nostru, cu iubire si bucurie sa ne imbratisam. Va iubesc.
-sursa-http://spre-infinit.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

IUBIREA NU SE JERTFESTE ...

Dragilor, nu de putine ori ati auzit din diverse surse despre ideea jertfei, a sacrificiului, pentru idealuri nobile sau in numele Divinitatii. Nu de putine ori ati auzit ca Divinitatea s-a sacrificat pentru binele Omenirii, prin “Fiul Domnului” care era asemanat cu “Mielul lui Dumnezeu”, care inainte de Paste trebuia sacrificat pentru a aduce ofranda Divinitatii, pentru a multumi pe Dumnezeu(Mama si Tatal) care sunt vesnic Multumiti.

In numele Divinitatii, sau in numele meu s-au dus razboaie, cruciade, s-au ars pe rug femei, s-au omorat copii, alimentand ideea ca Dumnezeu vrea jertfa si ca numai asa iti poti demonstra iubirea fata de El/Ea.

Nu cadeti in aceasta capcana mentala si sa credeti asa ceva, este doar programare mentala, ca multe de altfel, indusa de iluzie.

Oricine sustine ca vorbeste despre Divinitate si asociaza jertfa cu iubirea, vorbeste in numele iluziei si in folosul manipularilor, a controlorilor. Evident nu toti sunt rau-intetionati ci indusi in eroare de iluzie.

Iubirea nu cere sacrificii in numele Divinitatii, pentru ca Divinitatea Insasi este esenta iubirii. De ce ar mai avea nevoie Creatorul de o proclamatie a iubirii, cand El/Ea  sunt rodul Iubirii, chintesenta fluidului primordial si universal valabil?

Dualitatea prin esenta ei este o realitate denaturata, viciata, in care oamenii trebuie sa se regaseasca pe ei, laurii vor sta pe capetele celor care se ilumineaza atingand Constiinta Christica, este jocul care trebuie sa-ti aminteasca de esenta ta divina.

Radacina ideii de sacrificiu sau jertfa este adusa, inoculata, indusa in constiinta umana prin vechiul testament, biblia, cartea cartilor cum le place unora sa zica, cartea care reprezinta “Cuvantului Domnului”, zic altii…

Toate invataturile ar fi trebuit sa fie lasate testament pentru inima, nu pentru a domina si controla vietile oamenilor.

Dragilor, inca de mic ma intrebam in sinea mea de ce a fost nevoie sa fie introdus si un Testament Nou? Cel vechi ce avea?

Daca biblia reprezinta “Cuvantul lui Dumnezeu”, de ce a trebuit sa vina cu o completare la prima parte? Dumnezeu greseste? Nu!

Cand am venit acum 2000 de ani, impactul pe care l-am produs alaturi de echipa mea iubitoare, a fost o forta care a descatusat inimile si a deschis unora mintile. Iubirea prin ea insasi este putere, iar atunci cand ea este impartasita, reprezinta cheia prin care se desfac toate lacatele si se sparg toate zidurile ridicate de egou. De aceea, biserica din acele timpuri, a fructificat in folosul Maestrilor Papusari, denaturand acuratetea, claritatea si continutul plin de adevar al invataturilor pe care le-am impartasit alaturi de flacara mea geamana si prietenii nostrii, oamenilor.

Din acest considerent a aparut si “Noul Testament”. Aveau nevoie de forta pentru a reusi ca dominatia lor sa fie mentinuta. Vechiul testament era plin de contradictii si nu se mai plia pe cautarea multora de a se identifica cu ceva, de a da valoare vietii. Totul era ingust si nu mai ajungea la inimile lor. Tablitele si manuscrisele vremii, nu mai ajungeau la inima.  Noi am scris prin cuvintele noastre iubirea in inimile oamenilor, fiecare cuvant in parte era un balsam pentru inimile lor, era o imbratisare a Spiritului pe care Il regaseau in ei insisi, era o simfonie a viului pe Il descopeream lor. Cuvintele erau vii pentru ca ele se adresau inimii ci nu egoului si ratiunii. Inima este vie. Ratiunea si egoul nu va descopera pe voi in esenta. Noi le-am aratat calea prin care pot descoperi adevarul din ei insisi si placerea cu care trebuie traita viata, ajungand la intelegerea esentei tale.

Invatatura trebuia mai intai trecuta prin filtrul inimii pentru a realiza identitatea de sine. Oamenii erau asa curiosi si se apropriau de noi cu sete si foame de iubire in acelasi timp, invatatura era pentru sufletul lor si apa si hrana, era vibratia care le descretea fruntile si ii inalta in Duh.

Revenind la ideea de sacrificiu, nici unul din voi nu trebuie sa gandeasca sau sa rosteasca in numele Iubirii, ca se sacrifica, ca se jertfeste pe “altarul” Iubirii, este complet gresit, este o eroare. Iubirea nu se inchina nimanui, ea este starea de prezenta a Unitatii, a Eternitatii, Iubirea isi este de ajuns, Ea nu trebuie glorificata in niciun fel.

Multi dintre voi cei care aveti copii, nu de putine ori ati spus ca va sacrificati pentru copii vostrii, va jerfiti in numele iubirii pe care le-o purtati, ca sa le fie lor bine, caci voi ati avut o viata grea si plina de lipsuri materiale si nu doriti aceiasi viata si copiilor vostrii. Dragilor, copii vostrii au venit sa va arate drumul ratacit de voi, sa va reaminteasca identitatea voastra, sa experimenteze si sa-si insuseasca experienta umana.

Modul prin care este legata ideea sacrificiului, a jertfei de iubire reprezinta o contradictie, un experiment care a prins, deoarece oamenii dorm, ei nu pot discerne subtilitatile, desi spun ca au discernamant. Ei traiesc din ratiune, nu din inima, de aceea nu pot vedea ce trebuie vazut si nu pot atinge cu simtirea ce inima le descopera.

Multi dintre voi spuneti ca daca vrei mult, trebuie sa te sacrifici, sa razbati in viata, uitand practic, ca ati venit aici sa evoluati, nu sa va identificati cu actorul uman, ci sa “gustati” din experienta pe care planeta si ceilalti vi le ofera. Va irositi vietile pierzand esentialul, hranind egoul, care nu va aduce intelepciune ci doar desertaciune.  

Pe drumul acesta creat de dualitate, voi ati pierdut curajul, inteligenta si inocenta de altadata, dar nu va faceti griji, toate acestea va ofera experienta, va imbogatesc sub o alta forma.

Nu mai considerati ca viata in general este un sacrificiu, invatarea aduce durere pentru ca nu vedeti calea din prima si este nevoie sa se puna in lucru mecanismele prin care puteti vedea adevarul, prin care-l puteti simti cu fiecare celula a corpului.

Daca experienta vietii iti aduce intelepciunea, valul pe care dualitatea l-a atarnat pe fata ta, este inlaturat cu usurinta pentru ca vei reusi sa pui totul cap la cap, sa vezi imaginea de ansamblu, iar viata isi va deschide portile, vei incepe sa traiesti in armonie cu tine si cu ceilalti, nu vei mai considera ca te sacrifici, ca te jertfesti pentru tine si pentru cei pe care-i iubesti, deoarece vei fi descoperit iubirea.

Iar cand veti fi descoperit iubirea, animalele vor fi prietenii nostrii, nu vor mai sfarsi jertfite, sacrificate pentru a asigura hrana voastra. Este o asa mare durere sa-ti vezi prietenul omorat, doar pentru ca a imbracat alta forma prin care vroia sa-ti spuna ca te iubeste. Nu numai oameni va pot spune ca va iubesc, animalele fac acest lucru tot timpul, ele nu au rupt legaturile cu Creatorul, cu Viata.

Nu uitati ca sunteti aici pentru a va maturiza in spirit, pentru a acumula experienta, pentru a va desavarsi spiritual, atingand nivele din ce in ce mai inalte de constiinta.

Nu uitati sa luminati, sa va ajutati intre voi, sa binecuvantati ziua pentru foloasele ce vi le aduce, sa binecuvatati noaptea pentru stelele care stralucesc privirii voastre, nu uitati sa imbratisati frumosul, sa fiti calzi si placuti, nu va uitati inocenta, pastrati trecutul pentru a da identitate prezentului, nu uitati sa va iubiti.

Noi suntem Iubire!, Noi suntem Unul!

-sursa- http://scanteiadivina2014.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Legăturile karmice...

“Cu oamenii care îţi sunt acum foarte apropiaţi, sau care îţi sunt rude, ai avut relaţii strânse şi în vieţile anterioare, deşi probabil că în „roluri” diferite. Prietenii tăi din prezent ţi-au fost tovarăşi în trecut. Mama de acum ţi-a fost, poate, frate sau fiică şi soţul din această viaţă s-ar fi putut să-ţi fi fost atunci soţie sau un bun prieten. Ai ales să fii împreună cu oameni pe care i-ai cunoscut înainte şi cu care ai fost într-un anumit raport, pentru a putea avea ocazii de a-ţi echilibra karma pe care o ai cu ei, sau pur şi simplu din bucuria de a fi iarăşi împreună.
Când îi întâlneşti în această viaţă, sufletul tău îşi aminteşte de ei şi de momentele petrecute împreună cu ei în trecut.
Karma ta este o împletitură formată din relaţiile şi experienţele pe care le-ai avut cu oamenii din viaţa ta. Multe din relaţiile prezente sunt o reflectare a legăturilor vieţilor trecute cu oamenii cunoscuţi atunci. Dacă în trecut relaţia a fost negativă, înseamnă că acum aţi ales să fiţi împreună pentru a corecta karma prin echilibrarea ei şi aducerea ei la un nivel pozitiv. Atunci când aveţi probleme cu cei pe care îi cunoaşteţi acum şi cu relaţia cu ei, în majoritatea cazurilor acest lucru se datorează karmei negative dintre voi pe care v-aţi creat-o unul altuia în altă viaţă.
Dacă în trecut aţi avut o relaţie pozitivă, ea se continuă şi în prezent şi se întăreşte şi mai mult.
Când, întâlnind pe cineva pentru prima oară, simţi că între voi există o puternică legătură, înseamnă ca aţi trecut împreună, într-o viaţă anterioară, prin întâmplări şi experienţe comune, fie pozitive, fie negative. Mai există şi alţi oameni cunoscuţi cu care aţi stabilit legături karmice în alte vieţi. Poţi simpatiza sau antipatiza pe cineva de la prima privire, fără să îţi explici de ce. Este semnul clar al unei relaţii karmice din trecut. Ai senzaţia precisă că ceva trebuie făcut pentru echilibrarea relaţiei dintre voi.
Există totdeauna un motiv serios de a te întâlni cu cineva în această viaţă şi motivul devine evident la câtva timp – zile sau săptămâni sau luni – după ce întâlneşti persoana respectivă.
Relaţia voastră prezentă indică o legătură karmică trecută. Fie că cei pe care îi cunoşti sunt simple suflete de care eşti legat karmic, relaţia actuală cu ei are un scop precis. Scopul poate consta ori în aprofundarea relaţiei dintre voi, ori în rezolvarea karmei dintre voi prin echilibrare, karmă pe care v-aţi făcut-o cândva; în cele mai multe cazuri este vorba de o combinaţie a ambelor motive.
Stările emoţionale din vieţile trecute se transmit de la o viaţă la alta şi influenţează relaţiile şi simţămintele în mai multe vieţi succesive. Multe din problemele din prezent îşi au rădăcina într-o viaţă anterioară. Problemele create atunci, până ce se rezolvă, continuă să influenţeze relaţia prezentă şi experienţele trăite împreună cu acea persoană.
Relaţia ta de acum poate fi o continuare a unei relaţii precedente şi poate reflecta fapte care au avut loc şi nu s-au echilibrat atunci. Relaţia actuală există pentru a plăti datoriile karmice şi pentru a învăţa.
„În război şi în dragoste totul este permis” poate fi valabil într-un sens negativ în cazul unei răzbunări, dar sub nici o formă nu te ajută din punct de vedere spiritual la echilibrarea karmei pe care ţi-ai dobândit-o. Tot ce-ai făcut cuiva, într-o viaţă trecută sau în prezent, se întoarce împotriva ta, ca un bumerang, până ce se rezolvă. Dacă acum manevrezi pe altcineva, te vei găsi în situaţia unei marionete trasă de sfori în viaţa viitoare. Dacă tratezi pe cineva cu respect, tot aşa vei fi şi tu respectat.
Karma pe care o împarţi cu alte persoane existente acum în viaţa ta, se manifestă în moduri foarte variate. Dacă arunci o privire asupra situaţiilor prin care ai trecut cu persoanele care îţi sunt apropiate şi îţi laşi gândurile să curgă, încercând să vezi cum oglindeşte prezentul trecutul, vei conştientiza legăturile din trecut care vă leagă si care determină respectivele situaţii. Motivul de a fi împreună cu cineva în această viaţă este faptul că în acest moment împrejurările sunt cele mai potrivite pentru a vă rezolva karma existentă între voi.
PLĂTIREA DATORIILOR DIN TRECUT
Echilibrarea karmei şi învăţarea lecţiilor sunt complementare una faţă de alta, deşi ele pot fi separate şi distincte între ele. Sunt situaţii în care prima trebuie să fie învăţată lecţia şi pe urmă echilibrată karma, aşa cum în alte cazuri karma este cea care trebuie mai întâi echilibrată pentru a putea învăţa apoi lecţia. Plătirea datoriilor din trecut este trăită ca un proces care te conduce, prin diferite nivele de conştienţă şi înţelegere, la numeroase experienţe, pe măsură ce acţiunile, reacţiunile şi interacţiunile îşi fac apariţia în prezent.
Experienţele pe care le trăieşti reprezintă tot atâtea trepte care te ajută să ajungi în inima problemelor. Treptele sunt clădite din experienţe care duc una din alta. După ce înveţi o lecţie sau o parte din ea, te deplasezi mai departe pentru a învăţa alte părţi ale lecţiei, sau pentru a păşi mai sus spre o altă lecţie sau spre un nivel de conştienţă superior. Treptele se unesc şi formează o scară care te conduce, indicându-ţi modul de a-ţi completa lecţiile şi de a-ţi echilibra karma. Scara pe care păşeşti te ajută să înţelegi natura experienţelor prin care treci şi, în mod simbolic, treptele te conduc spre spiritualitate.
Când priveşti în prezent în tine pentru a afla trecutul, vei descoperi baza de plecare a lecţiilor din prezent şi a karmei. Vei vedea toate etapele parcurse până să ajungi unde te afli acum şi îţi vei da seama cum experienţele din trecut le-au creat pe cele din prezent. Examinând situaţiile prezente, vei conştientiza faptul că de fapt tu ştii intuitiv ce trebuie făcut pentru a-ţi echilibra karma şi a învăţa lecţiile.Stările tale emoţionale constituie un barometru permanent al modului cum te străduieşti să-ţi rezolvi echilibrul. Pe măsură ce-ţi conştientizezi karma, fii foarte atent la simţămintele pe care le încerci faţă de situaţiile şi relaţiile în care eşti implicat(a). Observă motivele şi cauzele subterane, încearcă să înţelegi de ce reacţionezi astfel în faţa evenimentelor vieţii. Simţămintele încercate îţi vor arăta care îţi este lecţia şi ce trebuie să faci ca să-ţi echilibrezi karma.”
-sursa- Sursa: drumuricatretine-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Rămâi prezent în prezență...

Mergând printre oameni cu trupul sau zburând prin văzduh cu cugetul, rămâi prezent în prezență. Fii de partea ta de la începutul răsăritului și până la sfârșitul apusului. Diminețile îți spun cu bucurie „Bine ai venit!” Înserările îți spun și ele cu pace „Bine ai sosit!”
Nu fi complexat că ești bărbat. Nu fi complexată că ești femeie. Nu te frământa nici că ești prea slab, nici că ești prea proporționată. Nu te măcina nici că ești prea bogat, nici că ești prea săracă. Să nu-ți pese dacă vreunul te lingușește, nici dacă vreun altul te sfidează. Nu regreta trecutul, nu îți fă griji nici pentru viitor. Doar fii prezent în prezență. Acolo unde te afli chiar acum, acolo ai un rol de îndeplinit și ai o mică misiune de rostuit. Nu-ți bate joc de locul pe care ți l-a rezervat Universul în această viață. Ci umple-l cu prezența și nu îl goli cu absența!
Nu te întuneca privind în jurul tău, ci luminează-te intrând înlăuntru. Oare ce găsești acolo, unde nimeni nu are acces, unde nimic nu poate pătrunde? Coboară și realizează încă odată cine ești, de ce ai venit aici și care e menirea ta printre oameni. Vorbește cu tine însuți și învață să te asculți, dincolo de zgomote, dincolo de vorbe, dincolo de șoapte...
Nu îți anihila glasul conștiinței, căci el este canalul prin care îți vorbește Universul către sinele tău. Zâmbește dacă vrei când citești aceasta, dar nu-ți călca pe sufletul sinelui tău. Ascultă acest glas căci el nu te minte. El vine din interior și pleacă tot în interior, pentru că în realitate nu există nici o despărțire între tine și mine, între tine și divinitate. Tu ești Eu iar Eu sunt tot Tu. Sinele e Una, doar personalitatea diferă. Iubirea e Una, dar manifestările ei sunt multiple. Așa că nu te precipita în zadar căutând confirmări din afară, căci singura ta confirmare veritabilă nu poate veni decât dinlăuntru!Când simți că te-a cuprins subit întunericul și nu te mai poți susține, iarăși rămâi prezent în prezență. Nu te lupta cu nimicul, ci doar observă-te până când lumina se va înfiripa iarăși în tine. Lasă gândurile negre să vină și să-și facă treaba. Dacă tot le-ai dat atâtea drepturi, vor și ele acum să își mănânce pâinea lor. Nu-i nimic, vor veni și iarăși vor pleca. Însă fii atent la ce simți în urma acestor gânduri negre și cum se insinuează panica ca un șarpe încălzit la sân. S-a obișnuit poate de o viață și între timp s-a instalat acolo unde îi e bine, adică între panică și disperare, între depresie și dezamăgire, între resemnare și pasivitate. Observă cum se creează acest mic șarpe și cum se mărește cu fiecare gând negativ generat. Nu pierde nici o senzație dar în acelați timp nu fi copleșit. Oprește această mașinărie și această minte de maimuță, după care iarăși observă-te și vezi ce simți. Oricât de rău ar fi, nu uita: până și acest moment mai greu va trece!
Dar fă într-un final saltul și trecerea de la întuneric la lumină. Scutură-te de penibil, renunță la prejudecăți. Înlătură și competiția dintre tine și un altul. Estompează și nevoia de a le da peste nas altora atunci când prințul egocentric din tine vrea să facă pe nebunul. Lasă-i pe ceilalți să facă pe nebunii în nebunia lor. Nu căuta pacea acolo unde e doar tulburare. Nu te hrăni cu răutatea, învață mai bine detașarea față de toate efemeridele vieții care țin decât numai o clipită.
Așadar, pe culmile disperării sau pe piscurile bucuriei, rămâi prezență! Într-o barcă sau în alta, pe o cale ușoară sau pe un drum mai greu, indiferent unde ai fi și indiferent ce ai face, te afli pe un drum. Acesta este drumul tău, unic, irepetabil. Onorează-te din plin mergând pe drumul tău, căci el îți aparține și tu ești singurul menit să mergi pe el. Celebrează fiecare obstacol ca fiind o nouă oportunitate de a te depăși, de a experimenta și de a te cunoaște. Privește în stânga sau în dreapta, în față sau în spate, dar nu te opri. Mergi doar înainte, nu un pas înainte și doi înapoi. Iar când drumul tău se intersectează cu drumul altuia, vezi să nu intri pe drumul lui, să rămâi acolo și să-ți pierzi identitatea. Respectă calea altuia, dar recunoaște-ți fără ezitare calea ta. Nu judeca și nu încerca să îndrepți calea altuia, căci acela are de trecut prin tot felul de etape pe drumul său, iar nu tu ești cel care respiră și trăiește în locul său, ca astfel să ai cumva vreo autoritate în fața alegerilor celuilalt. Nu te judeca nici pe tine pentru drumul pe care singur ți l-ai ales, aceea este calea pe care ai nevoie să o parcurgi în acest moment. Doar rămâi alături de tine, doar rămâi prezent în prezență!
-sursa- http://cristiciorcila.blogspot.ro/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Curatare energetica cu ajutorul luminii albe. Protectie ...

Pentru a-ti curata mintea, corpul, spiritul sau casa, biroul si orice loc unde petreci mult timp - foloseste lumina alba pentru a indeparta energia negativa care te afecteaza. Foloseste vizualizarea creativa pentru a-ti imagina lumina alba care iti spala corpul, si cum ai fi pasit sub o cascada. Simte-i puterea cum te inunda, din cap pana in picioare, si cum te curata de probleme si energia ostila atasata de tine, in acelasi timp ridicantu-ti vibratia. Odata ce simti cum pulsezi plin de pozitivitate, imagineaza-ti fluxul luminii albe mergand sub picioarele tale, unde formeaza o bula in jurul tau, care te protejeaza de sus pana jos. Acum imagineaza-ti niste oglinzi atasate de aceasta bula de protectie. Scopul acestor oglinzi este sa reflecte orice tip de energie negativa care incearca sa se reataseze de tine.Poti folosi lumina alba si protectia sa pentru casa, masina sau orice loc pe care doresti sa-l purifici. Acest exercitiu iti demosntreaza cum sa aplici curatarea si protectia luminii albe asupra casei tale, apoi poti folosi aceasta metoda asupra oricarui loc doresti. Incepe la usa din fata si misca-te prin casa, inundand fiecare camera cu lumina alba. Fa lumina atat de puternica incat sa ajunga in fiecare coltisor , chiar si in locurile pe care nu le vezi, pana cand nu ramane nici un locsor din camera neacoperit de lumina. Treci prin fiecare camera din casa facand acelasi lucru.
Imagineaza-ti ca lumina alba este o spuma care se misca repede si umple fiecare camera pana cand casa e plina. Trimite lumina alba prin casa pana ajungi la usa din spate si imagineaza-ti ca iese pe usa afara si se transforma intr-un dom sau o bula protectoare, in forma de oua, care iti acopera intreaga casa. Poti sa-ti imaginezi chiar ca patrunde sub fundatia casei, astfel incat casa sa fie complet imprejmuita. Pune oglinzi de protectie in jurul bulei si foloseste intentia pentru a-i da un scop luminii albe. Scopul este indepartarea influentelor negative in timpul curatarii si pastrarea lor la distanta, cu ajutorul bulei protective si a oglinzilor. Poti face acest exercitiu in cateva secunde , dupa ce ai parcurs viziualizarea de cateva ori. E rapid, eficient, te va curata si te va proteja instantaneu.
Cel mai important, functioneaza!
Poti realiza protejarea prin lumina alba pentru tine, pentru altii (cu permisiunea lor), oriunde si la orice ora.

Lumina alba este o nergie puternica, pe care o poti accesa oricand.
-sursa-http://spirituminfinitum.blogspot.ro/- 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Poti sa iti vindeci viata...

Cand mintea, corpul, sufletul si spiritul sunt in comuniune perfecta, lucrurile incep sa curga lin catre tine… Gasind aceasta carte minunata a lui Louise L Hay, m-am gandit ca este inca un material in plus pe piata… ulterior, aplicand afirmatiile, rezultatele nu au intarziat sa apara.
Suntem 100% responsabili pentru toate experienţele noastre. Fiecare gând pe care îl gândim, crează viitorul. Puterea este întotdeauna în momentul prezent. Toţi suferim de ură împotriva propriei noastre fiinţe şi vinovaţie. Ideea de bază pentru fiecare este: „Nu sunt destul de bun”. Acesta este doar un gând şi un gând poate fi schimbat. Resentimentul, criticismul şi vinovăţia sunt cele mai dăunătoare tipare de gândire. Eliberarea de resentimente poate dizolva până şi cancerul. Când ne iubim cu adevărat pe noi înşine, totul în viaţa noastră merge bine. Trebuie să ne eliberăm de trecut şi să iertăm pe toata lumea. Trebuie să vrem să începem a învăţa să ne iubim pe noi înşine. Aprobare de sine şi acceptare de sine sunt cheia schimbărilor pozitive. Noi creem fiecare aşa-numita „boală” în trupul nostru.
În infinitatea vieţii unde sunt eu, totul este perfect, întreg şi complet şi totuşi viaţa este în continuă schimbare. Nu există început şi sfârşit, numai un ciclu constant şi o reciclare a materiei şi experienţelor. Viaţa nu este niciodată blocată sau statică sau ţintuită pentru ca fiecare moment este veşnic nou şi proaspăt. Sunt una cu însăşi Puterea care m-a creat şi această Putere mi-a dat şi mie puterea de a-mi crea propriile circumstanţe. Mă bucur la gândul că pot folosi puterea minţii mele în orice mod doresc.
Fiecare moment al vieţii este un nou punct de început
care ne îndepartează de ceea ce este vechi. Momentul acesta este un nou punct de început pentru mine, chiar aici şi chiar acum.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA!
În infinitatea vieţii în care mă găsesc, totul este perfect, întreg şi complet. Cred într-o putere mai mare decât mine, care trece prin mine în fiecare moment al fiecărei zi. Mă deschid către înţelepciunea interioară, ştiind că există o singură Inteligenţă în acest Univers.
De la această Inteligenţă vin toate răspunsurile, Toate soluţiile, toate vindecările, toate creaţiile. Am încredere în această putere şi Inteligenţă, ştiind că tot ceea ce am nevoie să ştiu îmi este dezvăluit, şi tot ceea ce am nevoie să am vine la mine acolo unde trebuie, în ordinea în care trebuie, la momentul potrivit.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.
 În infinitatea vieţii unde sunt, totul este perfect,
întreg şi complet. Sunt întotdeauna protejat şi îndrumat în mod Divin. Pot să mă uit în interiorul meu fără să risc nimic. Pot să mă uit în trecutul meu fără să risc nimic. Pot să-mi lărgesc punctul de vedere despre viaţă, fără să risc nimic. Sunt mult mai mult decât personalitatea mea -trecut, prezent sau viitor.
Aleg acum să mă ridic deasupra problemelor mele de personalitate, ca să recunosc măreţia fiinţei mele.
Doresc din tot sufletul să învăţ să mă iubesc.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.

In infinitatea vieţii mele unde sunt totul este perfect, întreg şi complet. Nu mai vreau să aleg să cred în limitări şi lipsuri trecute. Acum, aleg să încep să mă văd aşa cum mă vede Universul, Perfect, întreg şi complet. Sunt acum perfect, întreg şi complet. Va fi întotdeauna perfect, întreg şi complet. Aleg acum să-mi trăiesc viaţa bazat pe această înţelegere. Sunt la locul potrivit, la timpul potrivit, făcând ceea ce trebuie să fac.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.
In infinitatea vieţii unde sunt, totul este perfect,
întreg şi complet. Acum, aleg cu calm şi obiectivitate să-mi văd vechile tipare, şi doresc să fac schimbări. Sunt uşor de educat. Pot să învăţ. Vreau să mă schimb. Aleg să fac schimbările cu plăcere.
Când descopăr încă ceva de care pot să mă eliberez, aleg să reacţionez ca şi cum am găsit o comoară.
Mă văd pe mine însumi schimbându-mă în fiecare moment. Gândurile nu mai au nici o putere asupra mea.
Eu sunt puterea în lumea mea. Aleg să fiu liber.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.
- extras din cartea Poti sa-ti vindeci viata, Louise L. Hay-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Puterea spiritului uman - află cum biografia noastră devine biologia noastră...

Falsele puteri ale omului sunt : banii, sexul și autoritatea externă. Adevărata noastră putere este cu certitudine, spiritul.
Energia emoțională, psihologică și spirituală stă la baza bolilor sau a momentelor dificile din viață. Nimic nu este ”creat” la întâmplare în corpurile noastre sau în viețile noastre. Lasă-te condus/ă prin viața ta și prin fiecare relație pe care ai avut-o în viață! Lasa-te condus/ă prin toate fricile pe care le-ai avut și identifică cum te-au controlat aceste frici atâta timp, încât energia vieții nu te-a mai putut hrăni!
Fiecare atitudine pe care o avem este o sursă de putere pozitivă sau negativă pentru care suntem răspunzători!Poți fi vegetarian și poți face sport zilnic, dar dacă ești prins într-o relație abuzivă sau îți urăști serviciul, sau ai certuri aproape zilnic cu unii sau cu alții, tu pierzi energie (puterea) într-un tipar comportamental care te conduce către boală sau care împiedică vindecarea de o boală.
Țesuturile noastre celulare conțin tiparele vibraționale ale atitudinilor nostre, ale sistemelor noastre de credință, ale convingerilor noastre; prezența sau absența unei anume și speciale frecvențe energetice sau a ” harului”, o putem activa prin retragerea spiritului nostru din atașamentele negative. Miracolele sunt de fapt naturale, ceva este greșit atunci când ele nu se întâmplă.
Trebuie să conștientizăm că tot ceea ce este viu pulsează de energie și toată această energie conține informație. Experiențele pozitive și negative din viața noastră se înregistrează atât în țesutul celular, cât și în câmpul energetic, prin urmare emoțiile noastre sunt stocate în corpul nostru.
Conform medicinii energetice, cu toții suntem cărți de istorie însuflețite. Corpurile noastre conțin istoria noastră - fiecare capitol, rând și vers al fiecărui eveniment și relație din viața noastră. În vreme ce viețile noastre se desfășoară, sănătatea noastră biologică devine declarație biografică ce trăiește și respiră, care ne relevă puterea, slăbiciunile, speranțele și fricile.
Fiecare gând pe care l-ați avut a călătorit prin sistemul vostru biologic și a activat un răspuns psihologic. Unele gânduri sunt ca și încărcăturile de adâncime, ce cauzează o întreagă recție în corp. Unele gânduri sunt mai subtile, iar altele chiar inconștiente. Multe sunt lipsite de sens și scop și trec prin corp precum vântul pe un ecran, nesolicitând nici o atenție conștientă, iar influența lor asupra sănătății este minimă. Cu toate acestea, fiecare gând conștient - și multe altele incoștiente - generează un răspuns psihologic.
Deci, atenție: toate gândurile noastre, indiferent de conținutul lor, intră mai întâi în sistemul nostru ca energie. Acele gânduri care poartă o energie emoțională, mentală, psihologică sau spirituală produc răspunsuri biologice care sunt apoi stocate în memoria celulară. În acest fel, biografiile noastre sunt imprimate în sistemele noastre biologice: gradat, încet, zilnic.
Ideea că biografia devine biologia implică faptul că noi participăm într-o anumită măsură în crearea bolilor. Dar - și acesta este un punct de vedere crucial - nu trebuie să abuzăm de adevăr prin a ne învinui pentru că am ajuns bolnavi sau trecem printr-o situație dificilă în viață.. Arareori oamenii aleg conștient să-și creeze o boală. Mai degrabă boala se dezvoltă ca o consecință a tiparelor comportamentale și a atitudinilor pe care nu le înțelegem ca fiind nocive biologic, până când nu au devenit deja astfel. Numai când boala ne forțează să ne revedem atitudinile noastre zilnice de frică sau de amărăciune, care sunt de fapt, substanțe negative biologic.Prin urmare, nu orice negativitate produce boală: pentru a crea boală, emoțiile negative trebuie să fie dominante și ceea ce accelerează procesul este să știm că acel gând negativ este toxic și cu toate acestea, să-i permitem să ne pătrundă conștiința oricum. De exemplu, s-ar putea să știți că trebuie să iertați pe cineva și totuși, decideți că a rămâne supărat vă dă mai multă putere. Rămânând furios sau supărat în mod obsesiv dă toate șansele creării unei boli, deoarece consecința energetică a unei obsesii negative este lipsa de putere. Energia este putere, iar transmiterea energiei în trecut prin retrăirea unor evenimente dureroase, vă stoarce puterea din corp din acest prezent, putând conduce la boală.
Puterea este esențială pentru vindecare și pentru menținerea vitalității! Mai ești încă supărat/ă pe cineva? Pentru binele și vindecarea ta, fă-ți rugăciunea de iertare cu toate persoanele pentru care simți supărare!
-sursa- http://frecventa.blogspot.ro/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

VIATA ESTE AICI SI ACUM ...

 Traieste total, traieste cu pasiune… In felul acesta fiecare moment devine de aur, iar intreaga ta viata se transforma intr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimba in aur.

 Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.

 Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.

Atunci cind te nasti, nu esti un copac, ci o saminta. Trebuie sa cresti, trebuie sa ajungi la o inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta, implinirea ta. Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatura decit cu tine, cu evolutia ta personala.

 Intelege, trebuie sa devii o adevarata celebrare pentru tine insuti!

 Daca tinjesti dupa o utopie, dorinta ta se indreapta de fapt catre o armonie individuala si sociala. Aceasta armonie nu a existat niciodata, intotdeauna a fost un haos.Societatea a fost impartita in diferite culturi, in diferite religii, in diferite natiuni – toate avind drept fundament diverse superstitii. Nici una din aceste impartiri nu e valabila. Ele arata insa ca omul este divizat in el insusi, iar acestea sunt proiectiile conflictului sau interior. Omul nu are unitate launtrica si, prin urmare, nu este in stare sa creeze o societate, o umanitate unica, nici in afara lui. Cauza nu se gaseste in exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiintei sale launtrice.

 Nimeni nu a acordat o atentie prea mare individului, si aceasta este cauza fundamentala a tuturor problemelor. Insa datorita faptului ca individul pare atit de mic si societatea atit de mare, oamenii au impresia ca societatea poate fi schimbata, dupa care individul se va schimba la rindul lui. Dar lucrurile nu stau deloc asa, caci „societatea” nu este altceva decit un cuvint; exista numai indivizi, nu exista societate. Societatea nu are suflet, in cadrul ei nu se poate produce nici o transformare. Schimbarea este posibila numai in cazul individului, indiferent cit de mica ar fi aceasta. Si odata ce invatati cum sa schimbati individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindani. Eu cred ca intr-o buna zi vom avea o societate care sa fie in deplina armonie, care sa fie mult mai buna decit toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasa.

 Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta, deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii. Nu te indrepti sprerealizarea propriului tau potential. Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii, insa acest lucru nu te va putea multumi niciodata. Iar cind apare nemultumirea, logica iti spune: „Poate ca ceea ce ai nu este suficient; straduieste-te sa obtii mai mult!” Atunci incerci sa obtii mai mult, incepi sa cauti. Si toata lumea apare cu o masca zimbitoare, toata lumea zimbeste fericita, astfel incit fiecare vrea sa-i pacaleasca pe toti ceilalti. Si tu porti, la rindul tau, o masca, astfel incit ceilalti cred ca esti ceva mai fericit; iar tu, la rindul tau, ai impresia ca ei sunt mai fericiti. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului.El priveste insa iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mladie, mai frumoasa. Acestea sunt iluziile pe care le creeaza distanta. Cind te apropii insa mai mult, incepi sa vezi ca nu este chiar asa. Dar oamenii ramin la distanta unii de altii. Chiar si prietenii, chiar si iubitii, se tin unul pe altul la distanta; o apropiere prea mare ar fi periculoasa, s-ar putea ca ei sa vada ceea ce esti in realitate. Iar eroarea isi are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel incit – orice ai face – nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de multi bani: iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii. Priveste la acest om! Cit de fericit pare sa fie! Asa ca alergi dupa bani. Un altul este mai sanatos; alergi dupa sanatate! Un altul face altceva si arata foarte multumit – il urmaresti! Dar de fiecare data e vorba de celalalt…

 Societatea a aranjat lucrurile astfel incit sa nu iti pui niciodata problema propriului tau potential. Si toata nefericirea provine din faptul ca nu esti tu insuti. Fii doar tu insuti si toata nefericirea si toata competitia cu ceilalti dispare; nu iti mai pasa ca altii au mai mult, ca nu esti tu cel care are mai mult. Daca vrei ca iarba sa fie mai verde, nu are rost sa privesti in curtea vecinului. Este atit de simplu ca iarba sa fie mai verde! Omul trebuie sa fie inradacinat in propria sa energie potentiala, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atit de multumita astfel, incit acest fapt vi se va parea pur si simplu incredibil.

 A fi viu inseamna a avea simtul umorului, a avea o profunda calitate de a iubi si de a te juca in voie. Sunt absolut impotriva oricaror atitudini negative in privinta vietii, iar respectul acordat Divinului a reprezentat intotdeauna o negare a vietii. Pentru a transforma acest respect in ceva pozitiv trebuie sa i se adauge neaparat calitatea jocului, simtul umorului si iubirea. Respectul fata de viata este singurul fel de respect care poate fi aratat Divinului, deoarece nimic nu este mai divin decit viata insasi.

 Omul poarta in interiorul lui un mare tezaur, insa el mai poarta in sine si intreaga mostenire animala. Aceasta trebuie indepartata, pentru a permite comorilor sa se inalte in cimpul constiintei, pentru a fi impartasite cu ceilalti. In realitate, aceasta este caracteristica bogatiei: cu cit o imparti mai mult cu altii, cu atit iti apartine mai mult.

 Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru ca nu le-am privit niciodata cu adevarat, nu ne-am indreptat niciodata atentia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele in realitate. Incercati sa creati numai lucruri frumoase, nu aduceti la viata nimic urit. Nu aveti prea mult timp si nu aveti nici multa energie de pierdut. Avind o viata atit de scurta, avind o sursa de energie atit de mica, este pur si simplu stupid sa o pierdeti in tristete, in furie, in ura, in gelozie. Folositi-va energia in iubire, folositi-o in actiuni creatoare, in prietenie, in meditatie; indreptati-va spre ceva care sa va inalte. Si cu cit va inaltati mai mult, cu atit intilniti mai multe izvoare de energie care stau la dispozitia voastra. Depinde numai de voi.

 Nici o fiinta umana nu este o insula. Trebuie sa va amintiti mereu acest lucru, deoarece el reprezinta unul din adevarurile fundamentale ale vietii. Insist asupra acestui fapt, deoarece exista mereu tendinta de a-l uita. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea. Daca nu am fi o singura unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibila.

 Omul poarta inca in el multe instincte animalice: furia, ura, gelozia, posesivitatea, siretenia. Tot ceea ce a fost condamnat in interiorul omului pare sa apartina unei parti inconstiente foarte profunde. Iar scopul alchimiei spirituale este acela de a produce eliberarea de intregul trecut animalic.
Daca nu se va elibera de acest trecut animal, omul va ramine divizat. Trecutul animalic si calitatile umane nu pot coexista, deoarece calitatile umane reprezinta tocmai opusul celor animalice. Deci tot ce poate sa mai faca omul este sa cada in ipocrizie. In ceea ce priveste comportamentul lui formal, omul se conformeaza idealurilor umane de iubire si adevar, de libertate, neposesivitate si compasiune. Toate acestea reprezinta insa numai un strat foarte superficial, iar animalul tinut ascuns se poate ivi la suprafata in fiecare clipa; orice intimplare il poate face sa apara. Insa, indiferent daca apare la suprafata sau nu, constiinta interioara este divizata. Aceasta constiinta divizata a facut sa se puna intrebarea: cum ar putea individul sa devina un intreg armonios? Acelasi lucru este insa valabil si in cazul societatii: Cum putem transforma societatea intr-un intreg armonios fara razboaie, fara conflicte, fara clase sociale; fara separare pe criterii de culoare, religie, casta sau natiune? In loc sa gindim in termeni de revolutie si sa schimbam societatea, structura ei, ar trebui sa ne punem mai serios problema meditatiei si a transformarii individului.Aceasta este singura cale ce poate duce la disparitia tuturor diviziunilor existente in cadrul societatii. Insa ele trebuie sa dispara din interiorul individului. Iar acest lucru este posibil.

 Nu exista nimic care sa poarte eticheta „ADEVAR”; adevarul nu este un lucru pe care il vei putea gasi intr-o buna zi intr-o cutie, si pe care, deschizind-o, sa exclami uimit: „Fantastic! Am gasit adevarul!” Nu exista o astfel de cutie.

 Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie… Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.

 O persoana cu adevarat non-violenta este cea care nu ucide pe nimeni si care nu face rau nimanui, deoarece este impotriva faptului de a ucide, este impotriva faptului de a face rau. Ea se va impotrivi insa si in situatia in care altcineva incearca sa ii faca ei vreun rau. Daca cineva incearca sa o ucida, ea se va impotrivi si in acest caz si nu va permite ca acest lucru sa se intimple. Ea nu va initia nici o violenta, insa daca impotriva ei va fi indreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai asa oamenii non-violenti pot ramine independenti; altfel vor fi sclavi, vor ramine saraci si vor fi intotdeauna exploatati de altii.

 A fi tu insuti iti ofera toate elementele pentru a te simti implinit, pentru ca viata sa aiba sens, semnificatie. Simplul fapt de a fi tu insuti si de a creste conform firii tale va duce la implinirea destinului tau.

 Fii plin de neprevazut si mereu schimbator. Nu te impotrivi schimbarii si nu inceta niciodata sa fii imprevizibil; numai atunci viata poate fi o permanenta bucurie. In momentul in care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot. Actiunile unei masini pot fi prevazute. Ea este astazi la fel ca ieri si tot asa va fi si miine. Este neschimbata. Numai omul are calitatea de a se schimba in fiecare clipa. In clipa in care incetezi sa te schimbi, intr-un mod foarte subtil ai si murit.

 Risca tot ce ai! Fii asemenea unui jucator! Risca totul, deoarece clipa urmatoare ar putea sa nu mai vina, asa ca de ce sa iti pese? De ce sa te intereseze? Traieste intens, traieste plin de bucurie. Traieste fara teama, traieste fara sa te simti vinovat. Traieste fara sa iti fie frica de iad si fara sa doresti raiul. Traieste pur si simplu.

 Fiecare greseala este o ocazie de a invata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat – ar fi o prostie… Insa comite cit mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti.

Religiozitatea inseamna pur si simplu o provocare pentru a creste, o provocare aruncata semintei pentru a ajunge la apogeul exprimarii sale, a se deschide in mii de flori si a-si raspindi parfumul ascuns in ele. Aceasta mireasma subtila este ceea ce numesc eu religiozitate.

 Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine insuti in legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta si impotriva intregii lumi: „De ce nu sunt perfect?” Dupa care privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune in fiecare. Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta. Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai intii in intregime acest mecanism. Deci, in primul rind: nu te mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile. Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat. La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.

 Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire. El este pe deplin multumit sa isi mestece aceeasi iarba in fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este in deplina armonie cu natura, cu el insusi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba bizonul in super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranta ca bizonii rid si intreaba: „Ce vi s-a intimplat? De ce nu puteti fi pur si simplu voi insiva? Ce nevoie aveti sa fiti altcineva?”. Primul lucru este asadar acela de a te accepta, in mod profund, pe tine insuti.

 Nu condamnati senzualitatea! Ea a fost condamnata in intreaga lume, si din cauza acestei condamnari energia care poate inflori in senzualitate se transforma in perversiune, gelozie, furie, ura; ea genereaza o existenta arida, lipsita de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvintarile omenirii. Este sensibilitatea voastra, este constiinta voastra. Este constiinta voastra filtrata prin corp.

 Parintii au crezut intotdeauna despre copii ca sunt proprietatea lor si ca acestia trebuie sa le fie intrutotul asemanatori, sa ii copieze intocmai. O copie este insa lipsita de orice frumusete, iar existenta nu apreciaza asa ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original. Trebuie sa iti ajuti copiii sa creasca, astfel incit sa te depaseasca. Trebuie sa ii ajuti sa nu te imite. Adevarata indatorire a parintilor este aceea de a-si ajuta copiii sa nu ii imite. Copiii sunt tentati, prin insasi firea lor, sa imite, si pe cine ar putea imita? Parintii sunt cei mai apropiati. Pina acum parintii au apreciat foarte mult faptul ca propriii lor copii le seamana. Tatal se simte mindru ca fiul sau ii seamana. Iar viata copilului este pierduta, el nu este dorit asa cum este el de fapt. Datorita acestei conceptii gresite, de a fi mindru de copiii care te imita, am creat o societate in care toata lumea imita.

 Obedienta nu presupune inteligenta. Toate masinile sunt obediente. Nimeni nu a auzit vreodata despre o masina care sa nu se supuna. Supunerea este, de asemenea, simpla. Ea te elibereaza de povara oricarei raspunderi. Atunci nu mai este nevoie sa elaborezi un raspuns, trebuie sa faci doar ceea ce ti se spune. Raspunderea apartine celui care a dat ordinul. Dintr-un anumit punct de vedere, esti foarte liber: nu poti fi condamnat pentru actiunile tale.

 Religiozitatea nu este ceva in care sa crezi – este un fapt care trebuie trait, experimentat; ea nu este o credinta pe care sa o ai in minte, ci o cunoastere a intregii tale fiinte. Mintea nu se poate mentine intr-o atitudine lipsita de judecata. Daca o fortezi sa fie astfel, se produce o blocare a inteligentei. Atunci mintea nu mai poate judeca asa cum trebuie. A adopta o atitudine lipsita de judecata nu este un lucru care sa tina de sfera mintii. Numai o fiinta care a transcens mintea poate sa fie libera de judecata; altfel ceea ce pare a fi o afirmatie valida, un lucru valabil, este numai o aparenta. Orice hotaraste mintea, orice afirma ea, este poluat de conditionarile sale, de prejudecatile sale – tocmai acestea o fac sa judece. De exemplu: vedeti un hot. Faptul ca el fura este ceva real, nu contesta nimeni asta; prin urmare, afirmati despre el un anumit lucru. Si, fireste, faptul de a fura nu este bun; astfel incit atunci cind afirmi despre un om ca este hot, mintea ta spune: „Ai dreptate; afirmatia ta este adevarata”. De ce ar fi insa un hot rau? Si ce este de fapt rautatea? De ce a fost oare obligat sa fure? Iar actiunea de a fura este numai una din actiuni: pe baza acesteia afirmati ceva aflat in legatura cu intreaga persoana. Si afirmati despre individul respectiv ca este un hot. El face insa si alte lucruri, nu numai faptul de a fura. Poate ca este un pictor talentat, poate ca este un dulgher bun, poate cinta frumos sau danseaza bine; acel om poate avea o mie si una de calitati. Omul, in intregul sau, este mult prea vast, iar faptul de a fura reprezinta o singura actiune. Si nu poti sa te bazezi numai pe aceasta actiune pentru a afirma ceva despre intreaga sa fiinta. Nu o cunosti deloc, si nu cunosti nici macar actiunea care a avut loc, conditiile care au determinat-o. Poate ca si tu ai fi furat in acele conditii. Poate ca in conditiile respective faptul de a fura nu este ceva rau, deoarece fiecare actiune depinde de circumstantele in care se produce. Daca privesti lumea din jurul tau si observi conditionarile oamenilor, parerile lor despre ceea ce este bine si rau, corect si gresit, vei vedea – pentru prima data – ca si propria ta minte face parte dintr-o anumita sectiune a omenirii. Ea nu contine nimic adevarat; este doar o parte. Si tot ceea ce privesti prin intermediul acestei minti poarta in sine amprenta faptului de a judeca.

 Existenta este una singura. Ea se exprima in milioane de forme, insa spiritul care este exprimat este acelasi. Este o singura divinitate, cu o varietate infinita de creaturi.

 Banii sunt un lucru ciudat. Daca nu ii aveti, lucrurile sunt simple, nu apare nici o problema. Insa daca ii aveti, problemele isi fac, cu siguranta, aparitia. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creeaza banii este faptul canu stii niciodata daca tu esti cel dorit sau ei. Si acest lucru este atit de dificil de aflat, incit ai prefera sa nu ii ai deloc. Atunci, cel putin, viata ar fi simpla. Banii, care ar fi putut reprezenta o mare placere, devin insa – in acest caz – o sursa de angoasa. Nu ei sunt insa adevarata sursa, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este nici un pacat sa ii ai, nu este nevoie sa ai un sentiment de culpabilitate.

 Acesta este modul in care mintea isi creeaza starea sa de nefericire. Chiar daca cineva te iubeste, nu ii pune aceasta intrebare delicata: daca va spune ca te iubeste, vei avea indoieli, iar daca va afirma ca este atras de banii tai, il vei crede. Insa, in acest din urma caz, daca atractia o reprezinta banii, intreaga relatie este terminata. Iar in cealalta situatie vei continua sa porti in tine banuiala ca este atras de banii tai, nu de tine. Insa nu e nimic rau: banii sunt ai tai, la fel cum ale tale sunt si nasul, ochii sau parul. Iar celalalt te iubeste in intregime. Banii reprezinta, de asemenea, o parte a ta. Nu ii considera ca pe ceva separat, si atunci nu va fi nici o problema. Incearca sa traiesti o viata fara complicatii si cu cit mai putine probleme posibil.

 A cunoaste intreaga lume nu este nimic in comparatie cu faptul de a cunoaste misterul interior al fiintei tale. Insasi ideea de a compara este in intregime falsa. Fiecare individ este unic, deoarece nu mai exista nimeni asemenea lui. Faptul de a compara ar fi fost ceva normal daca indivizii ar fi fost asemanatori. Dar nu sunt. Nici macar gemenii nu sunt absolut identici. Este imposibil sa gasesti o alta fiinta care sa fie exact ca tine. Noi comparam deci fiinte unice, si de aici provin toate problemele.

 Un lucru fundamental, si in acelasi timp foarte dificil, este acela de a nu imparti viata in actiuni frumoase si actiuni prostesti, de a nu crea nici o diviziune. Toate sunt parti ale aceluiasi intreg. Trebuie numai sa aveti putin simt al umorului. Iar pentru mine simtul umorului este esential pentru ca persoana sa reprezinte un tot unitar. Ce este rau in aceste maruntisuri, in aceste lucruri prostesti? De ce nu puteti sa rideti, de ce nu puteti sa va bucurati de ele? Tot timpul judecati ce este bun si ce este rau. Tot timpul sunteti asezati pe scaunul unui judecator, iar acest fapt va face sa fiti seriosi. Florile sunt frumoase, insa ce sa spunem despre spini? Si ei fac parte din existenta florilor. Florile nu ar putea exista fara ei; spinii le protejeaza. Ei au o anumita functie, un anumit rol, o anumita insemnatate. Daca insa imparti mereu, atunci florile sunt frumoase iar spinii devin uriti. Aceasta seva hraneste insa tulpina, floarea si spinii. In viata copacului nu se produce nici o impartire, nu are loc nici un rationament. Floarea nu este favorizata, spinul nu este doar tolerat; amindoi sunt in intregime acceptati. Si acesta ar trebui sa fie si modul nostru de a vedea lucrurile in propria noastra viata. Exista unele lucruri, lucruri marunte, care, daca le judecati, par stupide, prostesti. Insa acest lucru se intimpla datorita rationamentului vostru; in realitate ele indeplinesc, la rindul lor, un rol esential.

 Singura functie a mintii este de a diviza la nesfirsit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneste, lucru de care mintea nu este deloc capabila. Mintea nu poate sa inteleaga ceea ce se afla dincolo de cuvinte; ea poate sa inteleaga numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupata de existenta, de viata, de realitate. Mintea este, ea insasi, o fictiune. Poti trai si fara minte. Insa nu poti trai fara inima. Si cu cit existenta ta este mai profunda, cu atit este si inima ta mai implicata.

 Viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static.Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cit exista mai multa schimbare, cu atit viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine extraordinare schimbari, clipa de clipa.

 Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, si nu exista nici persoane egale intre ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberatie. Nu toti oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Insa aceasta nu inseamna ca Rabindranath Tagore este superior pentru ca nu poti fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred ca fiecare reprezinta o manifestare unica. Trebuie deci sa renuntam la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate si inegalitate si sa le inlocuim cu ideea noua de unicitate. Intr-adevar, fiecare individ este unic. Priveste doar cu mai multa iubire si vei vedea ca fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu il mai are nimeni altcineva.

 Fa pur si simplu doar ceea ce iti face maxima placere tie si celor din jurul tau. Fa ceva care sa inalte in tine un cintec si sa creeze un ritm al celebrarii in jurul tau. O astfel de viata o numesc religioasa. Ea nu se bazeaza pe principii, pe disciplina si nici pe legi. Ea se rezuma la o singura idee: aceea de a-ti trai viata in mod inteligent.

Obedienta are o anumita simplitate; nesupunerea presupune o inteligenta de ordin mai inalt. Orice idiot poate fi supus, si de fapt numai idiotii sunt supusi. Persoana inteligenta intreaba intotdeauna: „De ce ? De ce trebuie sa fac acest lucru? Pina cind nu voi cunoaste motivele si consecintele, nu ma voi implica in realizarea lui.” Numai asa devine cu adevarat raspunzatoare.

 Este imposibil pentru un sfint sa fie smecher, in timp ce un smecher poate fi sfint.

 Omul nu a invatat inca sa guste frumusetea singuratatii. El cauta mereu sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva – cu un prieten, cu un parinte, cu o sotie sau un sot, cu un copil… cu cineva. El a creat societati, cluburi – Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Insa toate acestea sunt necesare pentru a-l face sa-si uite singuratatea. Fiind in mijlocul acestor multimi incerci sa uiti ceva, ceva de care iti amintesti uneori in intuneric: ca te-ai nascut singur, ca vei muri singur, ca indiferent ce ai face, traiesti singur.Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca s-ti uiti singuratatea; trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti, este atit de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvintul „singur”, ca iti si amintesti de o rana; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple. Cuvintul „singuratate” nu are acelasi sens – de rana, de gol care trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Incearca deci sa gasesti centrul tau launtric in care esti totdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata, in moarte sau oriunde ai fi, esti mereu singur. Insa aceasta singuratate este atit de plina – nu este nici un gol -, atit de completa, atit de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvintarile existentei, incit imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea. In locul ei se va naste un ritm nou, de o extraordinara blindete, pace, fericire si binecuvintare. Aceasta nu inseamna ca un om care este centrat in singuratate nu isi poate face prieteni; in realitate, numai o asemenea fiinta poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezinta o nevoie, ci o impartasire. Fiinta umana are atit de mult, incit poate imparti cu altii.

 Facem cu totii parte din aceeasi existenta. Indiferent pe cine ranesti, in cele din urma te ranesti pe tine insuti. Poate ca acum nu iti dai seama de acest lucru, insa intr-o buna zi vei intelege si iti vei spune: „Dumnezeule! Acest lucru mi l-am facut cu mina mea.” Ai ranit pe cineva, crezind ca este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenta este una singura, este o unitate cosmica. Din aceasta intelegere se iveste non-violenta.

 Cind esti furios, te pedepsesti pe tine insuti. Arzi. Iti distrugi inima si calitatile ei inalte si te umpli de ura.

 Omul este plin daca este in armonie cu universul. Daca nu este in armonie cu universul, atunci este gol, in intregime gol; iar din aceasta stare de gol se naste dorinta de a poseda. Aceasta dorinta de a poseda poate fi umpluta cu bani, cu locuinte, cu mobila, cu prieteni, cu orice, deoarece nu poti sa traiesti in acest gol. Este ingrozitor. Este o viata de fantoma. Daca esti gol si inlauntrul tau, este imposibil sa traiesti. Pentru a avea senzatia ca interiorul tau este plin exista numai doua cai.  Fie intri in deplina armonie cu universul… te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile si cu toate stelele. Aceasta este adevarata implinire. Insa daca nu faci acest lucru, si milioane de oameni nu il fac, atunci singura cale este de a te umple cu tot felul de reziduuri. Dorinta de a poseda inseamna ca simti pur si simplu o stare de gol, pe care vrei sa o umpli cu orice, indiferent care ar fi respectivul lucru. Odata ce intelegi acest lucru, dorinta de a poseda dispare. Atunci apare dorinta de a intra in comuniune cu tot ceea ce este, astfel incit tot acest gol interior sa dispara.

 Intregul trecut al omenirii a pus un foarte mare pret pe saracie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogatie care i se poate intimpla unui om. Ea contine toate celelalte bogatii. Ea nu este impotriva nici unei alte bogatii; ea este, pur si simplu, impotriva oricarui fel de saracie. Pe de-o parte oamenii respecta saracia, iar pe de alta parte va indeamna: „Ajutati-i pe cei saraci!” Ciudat! Daca saracia este atit de spirituala, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat in unul sarac. Ajutati-i pe bogati sa devina saraci, astfel incit sa fie spirituali. De ce sa-i ajutam pe saraci? Vreti sa le distrugem spiritualitatea? A trai in abundenta este singurul lucru spiritual care exista. Banii sunt un subiect dificil de abordat, din simplul motiv ca nu am fost in stare sa punem la punct un sistem financiar sanatos, in care banii sa deserveasca intreaga omenire, si nu sa devina obiectul de manipulare al citorva indivizi posesivi. Banii reprezinta un subiect dificil, deoarece psihismul omului este plin de lacomie. Astfel, banii nu reprezinta decit un mijloc de schimb, o modalitate perfect adecvata schimbului; nu exista nimic rau in ei. Insa felul in care este pus la punct intregul sistem este complet gresit. Daca nu ai bani, esti condamnat, intreaga ta viata este o catastrofa. Si toata viata incerci sa cistigi bani, prin orice mijloace. Daca ai bani, asta nu schimba cu nimic lucrurile; doresti tot mai mult, iar aceasta dorinta nu mai are limite. Si in cele din urma ai atit de multi bani – cu toate ca nu sunt destui, nu sunt niciodata destui, sunt insa mai multi decit ai altora – incit incepi sa te simti vinovat, deoarece pentru a-i acumula ai folosit mijloace imorale, inumane, violente. I-ai exploatat pe ceilalti, le-ai supt singele, ai fost un parazit. Acum ai acesti bani, insa iti amintesti de toate crimele pe care le-ai comis pentru a-i cistiga. Astfel, vor exista doua categorii de fiinte: prima – cele care incep sa faca donatii unor institutii caritabile, pentru a se elibera de culpabilitate; a doua – cele care se simt atit de vinovate incit fie innebunesc, fie se sinucid. Existenta lor este o continua angoasa. Fiecare respiratie devine din ce in ce mai grea. Si cel mai ciudat este ca respectiva fiinta a lucrat din greu, o viata intreaga, pentru a acumula acesti bani, societatea fiind cea care sadeste dorinta, ambitia de a fi bogat, de a fi puternic. Iar banii aduc cu sine puterea; cu ei se poate cumpara orice, in afara de acele citeva lucruri care sunt imposibil de cumparat. Insa nimanui nu ii pasa de aceste lucruri. Meditatia nu poate fi cumparata, iubirea nu poate fi cumparata, nici prietenia sau gratitudinea; insa nimanui nu ii pasa de acestea.

 Priviti existenta, cu intreaga ei abundenta. De ce este nevoie de atit de multe flori in intreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienti. Existenta este, insa, abundenta – milioane si milioane de pasari, milioane de animale, totul exista din abundenta. Natura nu este ascetica, ea danseaza pretutindeni: in valurile oceanului, in zborul pasarilor. Ea cinta peste tot – in vintul care trece prin ramurile pinilor, in ciripitul pasarilor… De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem avind milioane de stele? Nu pare sa existe nici un motiv care sa justifice existenta lor, in afara faptului ca aceasta abundenta este in insasi firea existentei, aceasta bogatie este insasi esenta ei; existenta nu crede in saracie.

 Eu nu vad lacomia ca pe o dorinta. Ea este in realitate o boala existentiala. Nu esti in armonie cu intregul; si numai aceasta armonie cu intregul te poate vindeca. Pentru mine, lacomia nu reprezinta o dorinta, prin urmare nu trebuie sa faceti nimic pentru a o inlatura. Trebuie sa intelegeti acel gol pe care incercati sa-l umpleti si sa va puneti intrebarea: „De ce am aceasta senzatie de gol? Intreaga existenta este atit de plina, de unde aceasta stare de vid? Poate ca m-am ratacit. Nu mai merg in aceeasi directie. Nu mai apartin existentei, aceasta este cauza starii de gol pe care o incerc.” Ramineti deci in acest curent existential, lasati-va in voia lui; apropiati-va de existenta in tacere si in liniste, in meditatie. Si, intr-o buna zi, veti vedea ca sunteti foarte plini pe dinauntru; este un preaplin din care se revarsa bucuria, beatitudinea, binecuvintarea. Aveti atit de mult incit puteti sa daruiti intregii lumi, fara ca bogatia voastra sa se epuizeze. In acea zi veti fi pentru prima data liberi de orice dorinta de a poseda bani, mincare, lucruri… sau orice altceva. Vei trai insa liber de aceasta dorinta de a poseda, care nu poate fi satisfacuta, de aceasta rana care nu poate fi lecuita; vei trai firesc, si vei gasi tot ce ai nevoie.

 Fiecare se simte inferior intr-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului ca fiecare este unic. Nu se pune problema superioritatii sau a inferioritatii. Fiecare face parte dintr-o categorie care ii este proprie, si din acest lucru nu rezulta nici o comparatie. Noi nu le-am permis oamenilor sa se accepte pe ei insisi asa cum sunt. In clipa in care te accepti asa cum esti, fara nici o comparatie, orice inferioritate si orice superioritate dispare. In acceptarea totala de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toata viata.Si nu pot sa-mi inchipui o fiinta care sa aiba totul in aceasta lume. Unii n-au ezitat sa incerce, dar au esuat lamentabil. Fii doar tu insuti si va fi suficient. Esti acceptat de soare, esti acceptat de luna, esti acceptat de arbori, de ocean, de pamint. Ce poti sa iti doresti mai mult? Esti acceptat de intregul univers. Bucura-te si savureaza acest lucru!

Sursa: 

OSHO- Viata este "ACUM si AICI" 

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.