In numele Divinitatii, sau in numele meu s-au dus
razboaie, cruciade, s-au ars pe rug femei, s-au omorat copii, alimentand ideea
ca Dumnezeu vrea jertfa si ca numai asa iti poti demonstra iubirea fata de
El/Ea.
Nu cadeti in aceasta capcana mentala si sa credeti asa
ceva, este doar programare mentala, ca multe de altfel, indusa de iluzie.
Oricine sustine ca vorbeste despre Divinitate si
asociaza jertfa cu iubirea, vorbeste in numele iluziei si in folosul
manipularilor, a controlorilor. Evident nu toti sunt rau-intetionati ci indusi
in eroare de iluzie.
Iubirea nu cere sacrificii in numele Divinitatii,
pentru ca Divinitatea Insasi este esenta iubirii. De ce ar mai avea nevoie Creatorul
de o proclamatie a iubirii, cand El/Ea sunt rodul Iubirii, chintesenta fluidului
primordial si universal valabil?
Radacina ideii de sacrificiu sau jertfa este adusa, inoculata,
indusa in constiinta umana prin vechiul testament, biblia, cartea cartilor cum
le place unora sa zica, cartea care reprezinta “Cuvantului Domnului”, zic altii…
Toate invataturile ar fi trebuit sa fie lasate
testament pentru inima, nu pentru a domina si controla vietile oamenilor.
Dragilor, inca de mic ma intrebam in sinea mea de ce a
fost nevoie sa fie introdus si un Testament Nou? Cel vechi ce avea?
Daca biblia reprezinta “Cuvantul lui Dumnezeu”, de ce
a trebuit sa vina cu o completare la prima parte? Dumnezeu greseste? Nu!
Din acest considerent a aparut si “Noul Testament”.
Aveau nevoie de forta pentru a reusi ca dominatia lor sa fie mentinuta. Vechiul
testament era plin de contradictii si nu se mai plia pe cautarea multora de a
se identifica cu ceva, de a da valoare vietii. Totul era ingust si nu mai
ajungea la inimile lor. Tablitele si manuscrisele vremii, nu mai ajungeau la
inima. Noi am scris prin cuvintele noastre
iubirea in inimile oamenilor, fiecare cuvant in parte era un balsam pentru inimile
lor, era o imbratisare a Spiritului pe care Il regaseau in ei insisi, era o
simfonie a viului pe Il descopeream lor. Cuvintele erau vii pentru ca ele se
adresau inimii ci nu egoului si ratiunii. Inima este vie. Ratiunea si egoul nu
va descopera pe voi in esenta. Noi le-am aratat calea prin care pot descoperi
adevarul din ei insisi si placerea cu care trebuie traita viata, ajungand la
intelegerea esentei tale.
Revenind la ideea de sacrificiu, nici unul din voi nu
trebuie sa gandeasca sau sa rosteasca in numele Iubirii, ca se sacrifica, ca se
jertfeste pe “altarul” Iubirii, este complet gresit, este o eroare. Iubirea nu
se inchina nimanui, ea este starea de prezenta a Unitatii, a Eternitatii,
Iubirea isi este de ajuns, Ea nu trebuie glorificata in niciun fel.
Multi dintre voi cei care aveti copii, nu de putine
ori ati spus ca va sacrificati pentru copii vostrii, va jerfiti in numele
iubirii pe care le-o purtati, ca sa le fie lor bine, caci voi ati avut o viata
grea si plina de lipsuri materiale si nu doriti aceiasi viata si copiilor
vostrii. Dragilor, copii vostrii au venit sa va arate drumul ratacit de voi, sa
va reaminteasca identitatea voastra, sa experimenteze si sa-si insuseasca
experienta umana.
Modul prin care este legata ideea sacrificiului, a
jertfei de iubire reprezinta o contradictie, un experiment care a prins,
deoarece oamenii dorm, ei nu pot discerne subtilitatile, desi spun ca au
discernamant. Ei traiesc din ratiune, nu din inima, de aceea nu pot vedea ce
trebuie vazut si nu pot atinge cu simtirea ce inima le descopera.
Daca experienta vietii iti aduce intelepciunea, valul
pe care dualitatea l-a atarnat pe fata ta, este inlaturat cu usurinta pentru ca
vei reusi sa pui totul cap la cap, sa vezi imaginea de ansamblu, iar viata isi
va deschide portile, vei incepe sa traiesti in armonie cu tine si cu ceilalti,
nu vei mai considera ca te sacrifici, ca te jertfesti pentru tine si pentru cei
pe care-i iubesti, deoarece vei fi descoperit iubirea.
Noi suntem Iubire!, Noi suntem Unul!
Multi dintre voi spuneti ca daca vrei mult, trebuie sa
te sacrifici, sa razbati in viata, uitand practic, ca ati venit aici sa
evoluati, nu sa va identificati cu actorul uman, ci sa “gustati” din experienta
pe care planeta si ceilalti vi le ofera. Va irositi vietile pierzand
esentialul, hranind egoul, care nu va aduce intelepciune ci doar desertaciune.
Pe drumul acesta creat de dualitate, voi ati pierdut
curajul, inteligenta si inocenta de altadata, dar nu va faceti griji, toate
acestea va ofera experienta, va imbogatesc sub o alta forma.
Nu mai considerati ca viata in general este un
sacrificiu, invatarea aduce durere pentru ca nu vedeti calea din prima si este
nevoie sa se puna in lucru mecanismele prin care puteti vedea adevarul, prin
care-l puteti simti cu fiecare celula a corpului.
Iar cand veti fi descoperit iubirea, animalele vor fi
prietenii nostrii, nu vor mai sfarsi jertfite, sacrificate pentru a asigura
hrana voastra. Este o asa mare durere sa-ti vezi prietenul omorat, doar pentru
ca a imbracat alta forma prin care vroia sa-ti spuna ca te iubeste. Nu numai
oameni va pot spune ca va iubesc, animalele fac acest lucru tot timpul, ele nu
au rupt legaturile cu Creatorul, cu Viata.
Nu uitati ca sunteti aici pentru a va maturiza in
spirit, pentru a acumula experienta, pentru a va desavarsi spiritual, atingand
nivele din ce in ce mai inalte de constiinta.
Nu uitati sa luminati, sa va ajutati intre voi, sa
binecuvantati ziua pentru foloasele ce vi le aduce, sa binecuvatati noaptea pentru
stelele care stralucesc privirii voastre, nu uitati sa imbratisati frumosul, sa
fiti calzi si placuti, nu va uitati inocenta, pastrati trecutul pentru a da
identitate prezentului, nu uitati sa va iubiti.
-sursa- http://scanteiadivina2014.blogspot.ro/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu