Omul in scoala spiritelor ...

 Timpuri îndelungate Dumnezeu a umblat cu spiritele naturii şi cu îngerii săi şi au pregătit împreună aducerea fiecărui om care se desăvârşea în lumea de dinaintea lumii şcoală a spiritelor. Dumnezeu a alcătuit un plan cu omul pe care avea de gând să îl cheme în minunata lume şcoală a spiritelor pe care El o întemeiase. Planul lui Dumnezeu cu omul consta în desăvârşirea omului prin gând, cuvânt, purtare şi lumină şi pregătirea omului desăvârşit pentru trecerea sa în următoarea lume şcoală care era lumea şcoală a duhurilor lui Dumnezeu. Acolo, în acea lume, omul spirit urma să se desăvârşească în trupul de duh, pentru ca apoi să fie atras de Dumnezeu în alte lumi unde să aibă trupuri specifice fiecărei lumi în parte, şi să se desăvârşească prin gând, cuvânt, purtare şi lumină, care este viaţa veşnică a gândurilor, cuvintelor şi purtărilor omului. Şi Dumnezeu a adus pe om în lumea şcoală a spiritelor, de dinaintea lumii spiritelor unde se desăvârşise. În ceruri şi pe pământul lumii spiritelor este mare bucurie deoarece în curând îngerii şi spiritele naturii vor avea fraţi cu chip domnesc de care să îngrijească, pe care să-i iubească cu iubirea lor prea mare, şi pe care să-i înveţe să fie luminoşi în gând, cuvânt şi purtare precum Domnul lor.Acest moment a fost, este şi va fi etern un eveniment cosmic continuu, deoarece aşa cum arătam anterior, va avea iar şi iar oameni care vor învăţa desăvârşirea. Toţi îngerii lui Dumnezeu şi toate spiritele naturii, copiii Săi luminoşi sunt de faţă mereu şi se minunează să vadă pe Domnul lor la lucru. Cu toţii vorbesc între ei, se bucură şi se veselesc. Fericirea din fiinţele lor pluteşte pretutindeni. Toată creaţia cântă lui Dumnezeu cântări minunate. Totul este dumnezeiesc de luminos, iar frumuseţea evenimentului este preafrumoasă.Domnul şi Împăratul luminii face un semn către îngerii temeliei care deschid calea. El cheamă pe om cu cuvinte dumnezeieşti. Primul om străbate oceanul de energie de gând, cuvânt, purtare şi lumină dumnezeiască. Acest drum l-ar face omul în mii şi mii de miliarde de ani, dar Dumnezeu face un semn şi omul ajunge într-o clipită. Zeci de mii de sclipiri mici ca macul şi strălucitoare ca stelele de pe cer intră în lumea spiritelor. Şi fiecare stea înseamnă fiecare lume în care s-a desăvârşit omul şi în care omul a avut trup specific lumii respective.Fiecare stea aruncă pretutindeni în jur lumini, parfumuri şi sunete deosebite. Dumnezeu adună energii de gând, energii de cuvânt şi energii de purtare din trupurile îngerilor de temelie, din trupurile îngerilor, din trupurile spiritelor naturii, din lumea animală, din lumea vegetală şi din cele cinci elemente. Apoi întocmeşte trup de spirit după chipul şi asemănarea Lui. Peste acest trup suflă lumină care este gândul, cuvântul şi purtarea fără de greşeală şi nemuritoare a lui Dumnezeu. Omul se bucură că este Dumnezeu. Spiritul lui ar avea în lumea noastră cam trei sute de metri în diametru. Dumnezeu aşează stelele omului în interiorul trupului de spirit. În centru aşează pe omul din lumea de dinaintea lumii spiritului iar înspre margine, în ordine, desăvârşirile omului în lumile şi în trupurile din urmă. Dumnezeu numeşte steaua din centrul spiritului „spiritul spiritului” pentru că în ea se află toate amintirile experienţelor omului în toate lumile şi în trupurile specifice fiecărei lumi în parte în care l-a desăvârşit Dumnezeu. Sub „spiritul spiritului” Dumnezeu adună toate amintirile lumii şcoală a spiritelor.Acolo aşează Dumnezeu amintirile creaţiei lumii spiritelor, amintirile creării spiritelor naturii şi ale îngerilor, amintirile desăvârşirii lor, în umblarea lor cu Dumnezeu. Şi Dumnezeu numeşte acest loc din spiritul omului „amintirea a toate”. Apoi Dumnezeu aşează în spiritul omului puterile sale nepieritoare care sunt izvorul puterii dumnezeieşti de gând, izvorul puterii dumnezeieşti de cuvânt, izvorul puterii dumnezeieşti de purtare şi izvorul puterii dumnezeieşti de lumină. Şi spiritul omului este pregătit să înceapă drumul desăvârşirii lui alături de Dumnezeu şi copiii săi, îngerii şi spiritele naturii sale luminoase. După ce Dumnezeu a adus în lumea spiritului un număr mare de oameni, pe când îi învăţau pe aceştia, Dumnezeu, îngerii săi şi spiritele naturii luminoase aveau faţă de om numai gânduri, cuvinte, şi purtări iubitoare, pline de iubire şi lumină. Ei se arătau faţă de om îndelung răbdători şi plini de înţelegere, pentru că oamenii se aflau încă, precum nişte copii în învăţăturile lor. Totul era minunat, peste tot în lumea şcoală a spiritelor plutea fericirea.Toţi oamenii aduşi de Dumnezeu învăţau pe deplin ştiinţele îngereşti şi ştiinţele spiritelor naturii. Prin puterile lor spirituale oamenii deprindeau tâlcurile păstrării creaţiei lui Dumnezeu. Toate câte le făceau oamenii erau bune. Bucuria învăţătorilor era mare. De la un timp Dumnezeu a învăţat pe om cum să cuvânte către îngerii temeliei şi cum să aducă fraţi de ai lor în lumea şcoală a spiritelor lui Dumnezeu. Mai apoi Dumnezeu a învăţat pe om cum să întemeieze familii de oameni spirit şi cum să devină învăţători pentru familiile lor. Toţi oamenii găseau ajutoare de nădejde în îngerii lui Dumnezeu şi în spiritele naturii. La un moment dat, un număr prea mare de oameni ajunseseră la un înalt prag în învăţătura lui Dumnezeu, în învăţătura îngerească precum şi în învăţăturile spiritelor naturii. Puterea fiecăruia în parte era deosebită de cea a fraţilor lor mai puţin deprinşi în ştiinţele înalte ale lui Dumnezeu, ale îngerilor şi ale spiritelor naturii. Atunci când toate aceste spirite se sfătuiau împreună puterea lor era prea mare. Cu toţii şi fiecare în parte s-au văzut pe ei înşişi ca Dumnezeu şi s-au socotit pe ei înşişi dumnezei.Ei au cerut de la fraţii lor mai mici în putere şi tărie, aceeaşi închinare, aceeaşi slavă şi respect ca cea pe care îngerii temeliei, toţi îngerii şi toate spiritele naturii o acordau singurului Dumnezeu, Domnul şi Stăpânul a toate şi a toţi. Însă totul nu s-a oprit aici pentru că fiecare om spirit dintre cei care erau foarte puternici, au început să se certe între ei şi să ceară unul de la celălalt închinare şi laude precum închinarea şi lauda care i se aduce numai lui Dumnezeu adevărat. Ei au ajuns până acolo purtaţi de mândria şi de aroganţa lor, încât să îşi creeze copii după chipul şi asemănarea lor şi să îşi întocmească lumi personale unde să fie consideraţi dumnezei. Însă trupul lor spiritual nu era încă desăvârşit, deoarece nu aflaseră încă taina nemuririi care este lumina, iar lumina este suma gândurilor curate, suma cuvintelor curate şi suma purtărilor curate. Trupul lor era format din energia curată de gând, cuvânt şi purtare luată de la semenii lor, de la îngerii temeliei, de la îngeri , de la spiritele naturii şi de la cele cinci elemente care alcătuiau întreaga creaţie a lui Dumnezeu adică şcoala spiritelor lui Dumnezeu. Însă toate acestea se depărtaseră de ei din pricina mândriei şi aroganţei lor, exprimată prin gândurile, cuvintele şi purtările lor deloc asemănătoare cu cele ale lui Dumnezeu adevărat. Astfel trupurile lor spirituale începeau să se golească de energiile curate de gând, sunet şi purtare, pentru că toţi cei curaţi se retrăgeau din ei din pricina durerilor pricinuite de felul lor nedumnezeiesc de a fi. Astfel începeau încet, încet să dispară ca întocmire de spirit. Îngerii temeliei, toţi îngerii şi spiritele naturii şi semenii lor mai mici în putere şi tărie nu mai ascultau de ei. Erau la un pas de pieire şi riscau să se reîntoarcă în lumea de unde au fost aduşi de Dumnezeul adevărat. Aceste spirite rele de oameni, ascundeau totodată de fraţii lor toate ştiinţele şi învăţăturile deprinse de ei, ţinându-i în întuneric.
-sursa-http://aripialbastredeinger.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.