VIATA ESTE AICI SI ACUM ...

 Traieste total, traieste cu pasiune… In felul acesta fiecare moment devine de aur, iar intreaga ta viata se transforma intr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimba in aur.

 Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.

 Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.

Atunci cind te nasti, nu esti un copac, ci o saminta. Trebuie sa cresti, trebuie sa ajungi la o inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta, implinirea ta. Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatura decit cu tine, cu evolutia ta personala.

 Intelege, trebuie sa devii o adevarata celebrare pentru tine insuti!

 Daca tinjesti dupa o utopie, dorinta ta se indreapta de fapt catre o armonie individuala si sociala. Aceasta armonie nu a existat niciodata, intotdeauna a fost un haos.Societatea a fost impartita in diferite culturi, in diferite religii, in diferite natiuni – toate avind drept fundament diverse superstitii. Nici una din aceste impartiri nu e valabila. Ele arata insa ca omul este divizat in el insusi, iar acestea sunt proiectiile conflictului sau interior. Omul nu are unitate launtrica si, prin urmare, nu este in stare sa creeze o societate, o umanitate unica, nici in afara lui. Cauza nu se gaseste in exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiintei sale launtrice.

 Nimeni nu a acordat o atentie prea mare individului, si aceasta este cauza fundamentala a tuturor problemelor. Insa datorita faptului ca individul pare atit de mic si societatea atit de mare, oamenii au impresia ca societatea poate fi schimbata, dupa care individul se va schimba la rindul lui. Dar lucrurile nu stau deloc asa, caci „societatea” nu este altceva decit un cuvint; exista numai indivizi, nu exista societate. Societatea nu are suflet, in cadrul ei nu se poate produce nici o transformare. Schimbarea este posibila numai in cazul individului, indiferent cit de mica ar fi aceasta. Si odata ce invatati cum sa schimbati individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindani. Eu cred ca intr-o buna zi vom avea o societate care sa fie in deplina armonie, care sa fie mult mai buna decit toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasa.

 Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta, deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii. Nu te indrepti sprerealizarea propriului tau potential. Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii, insa acest lucru nu te va putea multumi niciodata. Iar cind apare nemultumirea, logica iti spune: „Poate ca ceea ce ai nu este suficient; straduieste-te sa obtii mai mult!” Atunci incerci sa obtii mai mult, incepi sa cauti. Si toata lumea apare cu o masca zimbitoare, toata lumea zimbeste fericita, astfel incit fiecare vrea sa-i pacaleasca pe toti ceilalti. Si tu porti, la rindul tau, o masca, astfel incit ceilalti cred ca esti ceva mai fericit; iar tu, la rindul tau, ai impresia ca ei sunt mai fericiti. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului.El priveste insa iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mladie, mai frumoasa. Acestea sunt iluziile pe care le creeaza distanta. Cind te apropii insa mai mult, incepi sa vezi ca nu este chiar asa. Dar oamenii ramin la distanta unii de altii. Chiar si prietenii, chiar si iubitii, se tin unul pe altul la distanta; o apropiere prea mare ar fi periculoasa, s-ar putea ca ei sa vada ceea ce esti in realitate. Iar eroarea isi are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel incit – orice ai face – nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de multi bani: iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii. Priveste la acest om! Cit de fericit pare sa fie! Asa ca alergi dupa bani. Un altul este mai sanatos; alergi dupa sanatate! Un altul face altceva si arata foarte multumit – il urmaresti! Dar de fiecare data e vorba de celalalt…

 Societatea a aranjat lucrurile astfel incit sa nu iti pui niciodata problema propriului tau potential. Si toata nefericirea provine din faptul ca nu esti tu insuti. Fii doar tu insuti si toata nefericirea si toata competitia cu ceilalti dispare; nu iti mai pasa ca altii au mai mult, ca nu esti tu cel care are mai mult. Daca vrei ca iarba sa fie mai verde, nu are rost sa privesti in curtea vecinului. Este atit de simplu ca iarba sa fie mai verde! Omul trebuie sa fie inradacinat in propria sa energie potentiala, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atit de multumita astfel, incit acest fapt vi se va parea pur si simplu incredibil.

 A fi viu inseamna a avea simtul umorului, a avea o profunda calitate de a iubi si de a te juca in voie. Sunt absolut impotriva oricaror atitudini negative in privinta vietii, iar respectul acordat Divinului a reprezentat intotdeauna o negare a vietii. Pentru a transforma acest respect in ceva pozitiv trebuie sa i se adauge neaparat calitatea jocului, simtul umorului si iubirea. Respectul fata de viata este singurul fel de respect care poate fi aratat Divinului, deoarece nimic nu este mai divin decit viata insasi.

 Omul poarta in interiorul lui un mare tezaur, insa el mai poarta in sine si intreaga mostenire animala. Aceasta trebuie indepartata, pentru a permite comorilor sa se inalte in cimpul constiintei, pentru a fi impartasite cu ceilalti. In realitate, aceasta este caracteristica bogatiei: cu cit o imparti mai mult cu altii, cu atit iti apartine mai mult.

 Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru ca nu le-am privit niciodata cu adevarat, nu ne-am indreptat niciodata atentia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele in realitate. Incercati sa creati numai lucruri frumoase, nu aduceti la viata nimic urit. Nu aveti prea mult timp si nu aveti nici multa energie de pierdut. Avind o viata atit de scurta, avind o sursa de energie atit de mica, este pur si simplu stupid sa o pierdeti in tristete, in furie, in ura, in gelozie. Folositi-va energia in iubire, folositi-o in actiuni creatoare, in prietenie, in meditatie; indreptati-va spre ceva care sa va inalte. Si cu cit va inaltati mai mult, cu atit intilniti mai multe izvoare de energie care stau la dispozitia voastra. Depinde numai de voi.

 Nici o fiinta umana nu este o insula. Trebuie sa va amintiti mereu acest lucru, deoarece el reprezinta unul din adevarurile fundamentale ale vietii. Insist asupra acestui fapt, deoarece exista mereu tendinta de a-l uita. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea. Daca nu am fi o singura unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibila.

 Omul poarta inca in el multe instincte animalice: furia, ura, gelozia, posesivitatea, siretenia. Tot ceea ce a fost condamnat in interiorul omului pare sa apartina unei parti inconstiente foarte profunde. Iar scopul alchimiei spirituale este acela de a produce eliberarea de intregul trecut animalic.
Daca nu se va elibera de acest trecut animal, omul va ramine divizat. Trecutul animalic si calitatile umane nu pot coexista, deoarece calitatile umane reprezinta tocmai opusul celor animalice. Deci tot ce poate sa mai faca omul este sa cada in ipocrizie. In ceea ce priveste comportamentul lui formal, omul se conformeaza idealurilor umane de iubire si adevar, de libertate, neposesivitate si compasiune. Toate acestea reprezinta insa numai un strat foarte superficial, iar animalul tinut ascuns se poate ivi la suprafata in fiecare clipa; orice intimplare il poate face sa apara. Insa, indiferent daca apare la suprafata sau nu, constiinta interioara este divizata. Aceasta constiinta divizata a facut sa se puna intrebarea: cum ar putea individul sa devina un intreg armonios? Acelasi lucru este insa valabil si in cazul societatii: Cum putem transforma societatea intr-un intreg armonios fara razboaie, fara conflicte, fara clase sociale; fara separare pe criterii de culoare, religie, casta sau natiune? In loc sa gindim in termeni de revolutie si sa schimbam societatea, structura ei, ar trebui sa ne punem mai serios problema meditatiei si a transformarii individului.Aceasta este singura cale ce poate duce la disparitia tuturor diviziunilor existente in cadrul societatii. Insa ele trebuie sa dispara din interiorul individului. Iar acest lucru este posibil.

 Nu exista nimic care sa poarte eticheta „ADEVAR”; adevarul nu este un lucru pe care il vei putea gasi intr-o buna zi intr-o cutie, si pe care, deschizind-o, sa exclami uimit: „Fantastic! Am gasit adevarul!” Nu exista o astfel de cutie.

 Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie… Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.

 O persoana cu adevarat non-violenta este cea care nu ucide pe nimeni si care nu face rau nimanui, deoarece este impotriva faptului de a ucide, este impotriva faptului de a face rau. Ea se va impotrivi insa si in situatia in care altcineva incearca sa ii faca ei vreun rau. Daca cineva incearca sa o ucida, ea se va impotrivi si in acest caz si nu va permite ca acest lucru sa se intimple. Ea nu va initia nici o violenta, insa daca impotriva ei va fi indreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai asa oamenii non-violenti pot ramine independenti; altfel vor fi sclavi, vor ramine saraci si vor fi intotdeauna exploatati de altii.

 A fi tu insuti iti ofera toate elementele pentru a te simti implinit, pentru ca viata sa aiba sens, semnificatie. Simplul fapt de a fi tu insuti si de a creste conform firii tale va duce la implinirea destinului tau.

 Fii plin de neprevazut si mereu schimbator. Nu te impotrivi schimbarii si nu inceta niciodata sa fii imprevizibil; numai atunci viata poate fi o permanenta bucurie. In momentul in care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot. Actiunile unei masini pot fi prevazute. Ea este astazi la fel ca ieri si tot asa va fi si miine. Este neschimbata. Numai omul are calitatea de a se schimba in fiecare clipa. In clipa in care incetezi sa te schimbi, intr-un mod foarte subtil ai si murit.

 Risca tot ce ai! Fii asemenea unui jucator! Risca totul, deoarece clipa urmatoare ar putea sa nu mai vina, asa ca de ce sa iti pese? De ce sa te intereseze? Traieste intens, traieste plin de bucurie. Traieste fara teama, traieste fara sa te simti vinovat. Traieste fara sa iti fie frica de iad si fara sa doresti raiul. Traieste pur si simplu.

 Fiecare greseala este o ocazie de a invata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat – ar fi o prostie… Insa comite cit mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti.

Religiozitatea inseamna pur si simplu o provocare pentru a creste, o provocare aruncata semintei pentru a ajunge la apogeul exprimarii sale, a se deschide in mii de flori si a-si raspindi parfumul ascuns in ele. Aceasta mireasma subtila este ceea ce numesc eu religiozitate.

 Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine insuti in legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta si impotriva intregii lumi: „De ce nu sunt perfect?” Dupa care privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune in fiecare. Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta. Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai intii in intregime acest mecanism. Deci, in primul rind: nu te mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile. Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat. La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.

 Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire. El este pe deplin multumit sa isi mestece aceeasi iarba in fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este in deplina armonie cu natura, cu el insusi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba bizonul in super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranta ca bizonii rid si intreaba: „Ce vi s-a intimplat? De ce nu puteti fi pur si simplu voi insiva? Ce nevoie aveti sa fiti altcineva?”. Primul lucru este asadar acela de a te accepta, in mod profund, pe tine insuti.

 Nu condamnati senzualitatea! Ea a fost condamnata in intreaga lume, si din cauza acestei condamnari energia care poate inflori in senzualitate se transforma in perversiune, gelozie, furie, ura; ea genereaza o existenta arida, lipsita de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvintarile omenirii. Este sensibilitatea voastra, este constiinta voastra. Este constiinta voastra filtrata prin corp.

 Parintii au crezut intotdeauna despre copii ca sunt proprietatea lor si ca acestia trebuie sa le fie intrutotul asemanatori, sa ii copieze intocmai. O copie este insa lipsita de orice frumusete, iar existenta nu apreciaza asa ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original. Trebuie sa iti ajuti copiii sa creasca, astfel incit sa te depaseasca. Trebuie sa ii ajuti sa nu te imite. Adevarata indatorire a parintilor este aceea de a-si ajuta copiii sa nu ii imite. Copiii sunt tentati, prin insasi firea lor, sa imite, si pe cine ar putea imita? Parintii sunt cei mai apropiati. Pina acum parintii au apreciat foarte mult faptul ca propriii lor copii le seamana. Tatal se simte mindru ca fiul sau ii seamana. Iar viata copilului este pierduta, el nu este dorit asa cum este el de fapt. Datorita acestei conceptii gresite, de a fi mindru de copiii care te imita, am creat o societate in care toata lumea imita.

 Obedienta nu presupune inteligenta. Toate masinile sunt obediente. Nimeni nu a auzit vreodata despre o masina care sa nu se supuna. Supunerea este, de asemenea, simpla. Ea te elibereaza de povara oricarei raspunderi. Atunci nu mai este nevoie sa elaborezi un raspuns, trebuie sa faci doar ceea ce ti se spune. Raspunderea apartine celui care a dat ordinul. Dintr-un anumit punct de vedere, esti foarte liber: nu poti fi condamnat pentru actiunile tale.

 Religiozitatea nu este ceva in care sa crezi – este un fapt care trebuie trait, experimentat; ea nu este o credinta pe care sa o ai in minte, ci o cunoastere a intregii tale fiinte. Mintea nu se poate mentine intr-o atitudine lipsita de judecata. Daca o fortezi sa fie astfel, se produce o blocare a inteligentei. Atunci mintea nu mai poate judeca asa cum trebuie. A adopta o atitudine lipsita de judecata nu este un lucru care sa tina de sfera mintii. Numai o fiinta care a transcens mintea poate sa fie libera de judecata; altfel ceea ce pare a fi o afirmatie valida, un lucru valabil, este numai o aparenta. Orice hotaraste mintea, orice afirma ea, este poluat de conditionarile sale, de prejudecatile sale – tocmai acestea o fac sa judece. De exemplu: vedeti un hot. Faptul ca el fura este ceva real, nu contesta nimeni asta; prin urmare, afirmati despre el un anumit lucru. Si, fireste, faptul de a fura nu este bun; astfel incit atunci cind afirmi despre un om ca este hot, mintea ta spune: „Ai dreptate; afirmatia ta este adevarata”. De ce ar fi insa un hot rau? Si ce este de fapt rautatea? De ce a fost oare obligat sa fure? Iar actiunea de a fura este numai una din actiuni: pe baza acesteia afirmati ceva aflat in legatura cu intreaga persoana. Si afirmati despre individul respectiv ca este un hot. El face insa si alte lucruri, nu numai faptul de a fura. Poate ca este un pictor talentat, poate ca este un dulgher bun, poate cinta frumos sau danseaza bine; acel om poate avea o mie si una de calitati. Omul, in intregul sau, este mult prea vast, iar faptul de a fura reprezinta o singura actiune. Si nu poti sa te bazezi numai pe aceasta actiune pentru a afirma ceva despre intreaga sa fiinta. Nu o cunosti deloc, si nu cunosti nici macar actiunea care a avut loc, conditiile care au determinat-o. Poate ca si tu ai fi furat in acele conditii. Poate ca in conditiile respective faptul de a fura nu este ceva rau, deoarece fiecare actiune depinde de circumstantele in care se produce. Daca privesti lumea din jurul tau si observi conditionarile oamenilor, parerile lor despre ceea ce este bine si rau, corect si gresit, vei vedea – pentru prima data – ca si propria ta minte face parte dintr-o anumita sectiune a omenirii. Ea nu contine nimic adevarat; este doar o parte. Si tot ceea ce privesti prin intermediul acestei minti poarta in sine amprenta faptului de a judeca.

 Existenta este una singura. Ea se exprima in milioane de forme, insa spiritul care este exprimat este acelasi. Este o singura divinitate, cu o varietate infinita de creaturi.

 Banii sunt un lucru ciudat. Daca nu ii aveti, lucrurile sunt simple, nu apare nici o problema. Insa daca ii aveti, problemele isi fac, cu siguranta, aparitia. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creeaza banii este faptul canu stii niciodata daca tu esti cel dorit sau ei. Si acest lucru este atit de dificil de aflat, incit ai prefera sa nu ii ai deloc. Atunci, cel putin, viata ar fi simpla. Banii, care ar fi putut reprezenta o mare placere, devin insa – in acest caz – o sursa de angoasa. Nu ei sunt insa adevarata sursa, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este nici un pacat sa ii ai, nu este nevoie sa ai un sentiment de culpabilitate.

 Acesta este modul in care mintea isi creeaza starea sa de nefericire. Chiar daca cineva te iubeste, nu ii pune aceasta intrebare delicata: daca va spune ca te iubeste, vei avea indoieli, iar daca va afirma ca este atras de banii tai, il vei crede. Insa, in acest din urma caz, daca atractia o reprezinta banii, intreaga relatie este terminata. Iar in cealalta situatie vei continua sa porti in tine banuiala ca este atras de banii tai, nu de tine. Insa nu e nimic rau: banii sunt ai tai, la fel cum ale tale sunt si nasul, ochii sau parul. Iar celalalt te iubeste in intregime. Banii reprezinta, de asemenea, o parte a ta. Nu ii considera ca pe ceva separat, si atunci nu va fi nici o problema. Incearca sa traiesti o viata fara complicatii si cu cit mai putine probleme posibil.

 A cunoaste intreaga lume nu este nimic in comparatie cu faptul de a cunoaste misterul interior al fiintei tale. Insasi ideea de a compara este in intregime falsa. Fiecare individ este unic, deoarece nu mai exista nimeni asemenea lui. Faptul de a compara ar fi fost ceva normal daca indivizii ar fi fost asemanatori. Dar nu sunt. Nici macar gemenii nu sunt absolut identici. Este imposibil sa gasesti o alta fiinta care sa fie exact ca tine. Noi comparam deci fiinte unice, si de aici provin toate problemele.

 Un lucru fundamental, si in acelasi timp foarte dificil, este acela de a nu imparti viata in actiuni frumoase si actiuni prostesti, de a nu crea nici o diviziune. Toate sunt parti ale aceluiasi intreg. Trebuie numai sa aveti putin simt al umorului. Iar pentru mine simtul umorului este esential pentru ca persoana sa reprezinte un tot unitar. Ce este rau in aceste maruntisuri, in aceste lucruri prostesti? De ce nu puteti sa rideti, de ce nu puteti sa va bucurati de ele? Tot timpul judecati ce este bun si ce este rau. Tot timpul sunteti asezati pe scaunul unui judecator, iar acest fapt va face sa fiti seriosi. Florile sunt frumoase, insa ce sa spunem despre spini? Si ei fac parte din existenta florilor. Florile nu ar putea exista fara ei; spinii le protejeaza. Ei au o anumita functie, un anumit rol, o anumita insemnatate. Daca insa imparti mereu, atunci florile sunt frumoase iar spinii devin uriti. Aceasta seva hraneste insa tulpina, floarea si spinii. In viata copacului nu se produce nici o impartire, nu are loc nici un rationament. Floarea nu este favorizata, spinul nu este doar tolerat; amindoi sunt in intregime acceptati. Si acesta ar trebui sa fie si modul nostru de a vedea lucrurile in propria noastra viata. Exista unele lucruri, lucruri marunte, care, daca le judecati, par stupide, prostesti. Insa acest lucru se intimpla datorita rationamentului vostru; in realitate ele indeplinesc, la rindul lor, un rol esential.

 Singura functie a mintii este de a diviza la nesfirsit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneste, lucru de care mintea nu este deloc capabila. Mintea nu poate sa inteleaga ceea ce se afla dincolo de cuvinte; ea poate sa inteleaga numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupata de existenta, de viata, de realitate. Mintea este, ea insasi, o fictiune. Poti trai si fara minte. Insa nu poti trai fara inima. Si cu cit existenta ta este mai profunda, cu atit este si inima ta mai implicata.

 Viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static.Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cit exista mai multa schimbare, cu atit viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine extraordinare schimbari, clipa de clipa.

 Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, si nu exista nici persoane egale intre ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberatie. Nu toti oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Insa aceasta nu inseamna ca Rabindranath Tagore este superior pentru ca nu poti fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred ca fiecare reprezinta o manifestare unica. Trebuie deci sa renuntam la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate si inegalitate si sa le inlocuim cu ideea noua de unicitate. Intr-adevar, fiecare individ este unic. Priveste doar cu mai multa iubire si vei vedea ca fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu il mai are nimeni altcineva.

 Fa pur si simplu doar ceea ce iti face maxima placere tie si celor din jurul tau. Fa ceva care sa inalte in tine un cintec si sa creeze un ritm al celebrarii in jurul tau. O astfel de viata o numesc religioasa. Ea nu se bazeaza pe principii, pe disciplina si nici pe legi. Ea se rezuma la o singura idee: aceea de a-ti trai viata in mod inteligent.

Obedienta are o anumita simplitate; nesupunerea presupune o inteligenta de ordin mai inalt. Orice idiot poate fi supus, si de fapt numai idiotii sunt supusi. Persoana inteligenta intreaba intotdeauna: „De ce ? De ce trebuie sa fac acest lucru? Pina cind nu voi cunoaste motivele si consecintele, nu ma voi implica in realizarea lui.” Numai asa devine cu adevarat raspunzatoare.

 Este imposibil pentru un sfint sa fie smecher, in timp ce un smecher poate fi sfint.

 Omul nu a invatat inca sa guste frumusetea singuratatii. El cauta mereu sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva – cu un prieten, cu un parinte, cu o sotie sau un sot, cu un copil… cu cineva. El a creat societati, cluburi – Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Insa toate acestea sunt necesare pentru a-l face sa-si uite singuratatea. Fiind in mijlocul acestor multimi incerci sa uiti ceva, ceva de care iti amintesti uneori in intuneric: ca te-ai nascut singur, ca vei muri singur, ca indiferent ce ai face, traiesti singur.Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca s-ti uiti singuratatea; trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti, este atit de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvintul „singur”, ca iti si amintesti de o rana; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple. Cuvintul „singuratate” nu are acelasi sens – de rana, de gol care trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Incearca deci sa gasesti centrul tau launtric in care esti totdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata, in moarte sau oriunde ai fi, esti mereu singur. Insa aceasta singuratate este atit de plina – nu este nici un gol -, atit de completa, atit de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvintarile existentei, incit imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea. In locul ei se va naste un ritm nou, de o extraordinara blindete, pace, fericire si binecuvintare. Aceasta nu inseamna ca un om care este centrat in singuratate nu isi poate face prieteni; in realitate, numai o asemenea fiinta poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezinta o nevoie, ci o impartasire. Fiinta umana are atit de mult, incit poate imparti cu altii.

 Facem cu totii parte din aceeasi existenta. Indiferent pe cine ranesti, in cele din urma te ranesti pe tine insuti. Poate ca acum nu iti dai seama de acest lucru, insa intr-o buna zi vei intelege si iti vei spune: „Dumnezeule! Acest lucru mi l-am facut cu mina mea.” Ai ranit pe cineva, crezind ca este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenta este una singura, este o unitate cosmica. Din aceasta intelegere se iveste non-violenta.

 Cind esti furios, te pedepsesti pe tine insuti. Arzi. Iti distrugi inima si calitatile ei inalte si te umpli de ura.

 Omul este plin daca este in armonie cu universul. Daca nu este in armonie cu universul, atunci este gol, in intregime gol; iar din aceasta stare de gol se naste dorinta de a poseda. Aceasta dorinta de a poseda poate fi umpluta cu bani, cu locuinte, cu mobila, cu prieteni, cu orice, deoarece nu poti sa traiesti in acest gol. Este ingrozitor. Este o viata de fantoma. Daca esti gol si inlauntrul tau, este imposibil sa traiesti. Pentru a avea senzatia ca interiorul tau este plin exista numai doua cai.  Fie intri in deplina armonie cu universul… te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile si cu toate stelele. Aceasta este adevarata implinire. Insa daca nu faci acest lucru, si milioane de oameni nu il fac, atunci singura cale este de a te umple cu tot felul de reziduuri. Dorinta de a poseda inseamna ca simti pur si simplu o stare de gol, pe care vrei sa o umpli cu orice, indiferent care ar fi respectivul lucru. Odata ce intelegi acest lucru, dorinta de a poseda dispare. Atunci apare dorinta de a intra in comuniune cu tot ceea ce este, astfel incit tot acest gol interior sa dispara.

 Intregul trecut al omenirii a pus un foarte mare pret pe saracie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogatie care i se poate intimpla unui om. Ea contine toate celelalte bogatii. Ea nu este impotriva nici unei alte bogatii; ea este, pur si simplu, impotriva oricarui fel de saracie. Pe de-o parte oamenii respecta saracia, iar pe de alta parte va indeamna: „Ajutati-i pe cei saraci!” Ciudat! Daca saracia este atit de spirituala, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat in unul sarac. Ajutati-i pe bogati sa devina saraci, astfel incit sa fie spirituali. De ce sa-i ajutam pe saraci? Vreti sa le distrugem spiritualitatea? A trai in abundenta este singurul lucru spiritual care exista. Banii sunt un subiect dificil de abordat, din simplul motiv ca nu am fost in stare sa punem la punct un sistem financiar sanatos, in care banii sa deserveasca intreaga omenire, si nu sa devina obiectul de manipulare al citorva indivizi posesivi. Banii reprezinta un subiect dificil, deoarece psihismul omului este plin de lacomie. Astfel, banii nu reprezinta decit un mijloc de schimb, o modalitate perfect adecvata schimbului; nu exista nimic rau in ei. Insa felul in care este pus la punct intregul sistem este complet gresit. Daca nu ai bani, esti condamnat, intreaga ta viata este o catastrofa. Si toata viata incerci sa cistigi bani, prin orice mijloace. Daca ai bani, asta nu schimba cu nimic lucrurile; doresti tot mai mult, iar aceasta dorinta nu mai are limite. Si in cele din urma ai atit de multi bani – cu toate ca nu sunt destui, nu sunt niciodata destui, sunt insa mai multi decit ai altora – incit incepi sa te simti vinovat, deoarece pentru a-i acumula ai folosit mijloace imorale, inumane, violente. I-ai exploatat pe ceilalti, le-ai supt singele, ai fost un parazit. Acum ai acesti bani, insa iti amintesti de toate crimele pe care le-ai comis pentru a-i cistiga. Astfel, vor exista doua categorii de fiinte: prima – cele care incep sa faca donatii unor institutii caritabile, pentru a se elibera de culpabilitate; a doua – cele care se simt atit de vinovate incit fie innebunesc, fie se sinucid. Existenta lor este o continua angoasa. Fiecare respiratie devine din ce in ce mai grea. Si cel mai ciudat este ca respectiva fiinta a lucrat din greu, o viata intreaga, pentru a acumula acesti bani, societatea fiind cea care sadeste dorinta, ambitia de a fi bogat, de a fi puternic. Iar banii aduc cu sine puterea; cu ei se poate cumpara orice, in afara de acele citeva lucruri care sunt imposibil de cumparat. Insa nimanui nu ii pasa de aceste lucruri. Meditatia nu poate fi cumparata, iubirea nu poate fi cumparata, nici prietenia sau gratitudinea; insa nimanui nu ii pasa de acestea.

 Priviti existenta, cu intreaga ei abundenta. De ce este nevoie de atit de multe flori in intreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienti. Existenta este, insa, abundenta – milioane si milioane de pasari, milioane de animale, totul exista din abundenta. Natura nu este ascetica, ea danseaza pretutindeni: in valurile oceanului, in zborul pasarilor. Ea cinta peste tot – in vintul care trece prin ramurile pinilor, in ciripitul pasarilor… De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem avind milioane de stele? Nu pare sa existe nici un motiv care sa justifice existenta lor, in afara faptului ca aceasta abundenta este in insasi firea existentei, aceasta bogatie este insasi esenta ei; existenta nu crede in saracie.

 Eu nu vad lacomia ca pe o dorinta. Ea este in realitate o boala existentiala. Nu esti in armonie cu intregul; si numai aceasta armonie cu intregul te poate vindeca. Pentru mine, lacomia nu reprezinta o dorinta, prin urmare nu trebuie sa faceti nimic pentru a o inlatura. Trebuie sa intelegeti acel gol pe care incercati sa-l umpleti si sa va puneti intrebarea: „De ce am aceasta senzatie de gol? Intreaga existenta este atit de plina, de unde aceasta stare de vid? Poate ca m-am ratacit. Nu mai merg in aceeasi directie. Nu mai apartin existentei, aceasta este cauza starii de gol pe care o incerc.” Ramineti deci in acest curent existential, lasati-va in voia lui; apropiati-va de existenta in tacere si in liniste, in meditatie. Si, intr-o buna zi, veti vedea ca sunteti foarte plini pe dinauntru; este un preaplin din care se revarsa bucuria, beatitudinea, binecuvintarea. Aveti atit de mult incit puteti sa daruiti intregii lumi, fara ca bogatia voastra sa se epuizeze. In acea zi veti fi pentru prima data liberi de orice dorinta de a poseda bani, mincare, lucruri… sau orice altceva. Vei trai insa liber de aceasta dorinta de a poseda, care nu poate fi satisfacuta, de aceasta rana care nu poate fi lecuita; vei trai firesc, si vei gasi tot ce ai nevoie.

 Fiecare se simte inferior intr-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului ca fiecare este unic. Nu se pune problema superioritatii sau a inferioritatii. Fiecare face parte dintr-o categorie care ii este proprie, si din acest lucru nu rezulta nici o comparatie. Noi nu le-am permis oamenilor sa se accepte pe ei insisi asa cum sunt. In clipa in care te accepti asa cum esti, fara nici o comparatie, orice inferioritate si orice superioritate dispare. In acceptarea totala de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toata viata.Si nu pot sa-mi inchipui o fiinta care sa aiba totul in aceasta lume. Unii n-au ezitat sa incerce, dar au esuat lamentabil. Fii doar tu insuti si va fi suficient. Esti acceptat de soare, esti acceptat de luna, esti acceptat de arbori, de ocean, de pamint. Ce poti sa iti doresti mai mult? Esti acceptat de intregul univers. Bucura-te si savureaza acest lucru!

Sursa: 

OSHO- Viata este "ACUM si AICI" 

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.