Al Doilea Corp...

Există un obstacol major (poate unicul) în calea studierii celui de-al Doilea Corp şi a
manifestărilor acestuia. Acest obstacol, prezent la toţi oamenii, fără excepţie, este frica. Frica
oarbă şi iraţională, care se va transforma, treptat, în panică şi apoi în groază, pe care însă trebuie
neapărat să o depăşiţi.
Personal, sunt sigur că, în fiecare noapte, mulţi dintre noi depăşesc, inconştient, acest obstacol.
Subconştientul, care ia locul conştientului, nu este inhibat de sentimentul de teamă (cu toate că
pare a fi influenţat de gândul şi activitatea minţii conştiente) şi înţelege mai bine tot ceea ce este
legat de această altă lume. Noaptea, când mintea conştientă „îşi încetează activitatea”, această
Supraminte preia întregul control.
Procesul de studiere a celui de-al Doilea Corp şi a manifestărilor acestuia pare a fi o îmbinare a
conştientului cu această Supraminte, care va duce, aproape automat, la depăşirea fricii.
Frica este un sentiment complex, cea mai cumplită fiind fiica de moarte. Şi întrucât
desprinderea de corpul fizic „seamănă” foarte mult cu ceea ce credem noi că se întâmplă în clipa
morţii, prima noastră reacţie este aceea de a asculta „sfatul” propriului instinct de conservare, care
ne spune: „Întoarce-te repede în corpul fizic! Vrei să mori? Viaţa ta este aici; întoarce-te!”Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Dar după vreo douăzeci de încercări, am reuşit să adun destul
curaj (şi curiozitate) pentru a rămâne în afara corpului fizic mai mult de câteva secunde şi a
observa totul cât mai obiectiv cu putinţă. Al doilea aspect al obstacolului pe care îl reprezintă frica
este şi el legat de frica de moarte: voi putea oare să mă reîntorc în corpul fizic sau să intru din nou
în el? Ani de zile m-am temut de acest lucru, până când am găsit un răspuns cum nu se poate mai
simplu şi anume teoria probabilităţilor: de vreme ce „ieşisem” de câteva sute de ori din corpul
fizic, în care mă „întorsesem”, de tot atâtea ori, „viu şi nevătămat”, exista probabilitatea ca şi data
următoare să mă „reîntorc” la fel de „teafăr”.A urmat apoi frica de necunoscut. Dacă regulile şi pericolele lumii noastre fizice ne sunt, dacă
nu cunoscute, măcar previzibile, iar reflexele noastre, „pregătite” să le facă faţă, în schimb, atunci
când este vorba de „lumea de dincolo”, de legile ei complet diferite de cele ale lumii noastre, de
fiinţele care o populează şi care par să ştie totul, necunoscutele şi semnele de întrebare se
înmulţesc de-a dreptul îngrijorător. Nu există nici legi scrise, nici hărţi, nici cărţi ale buneicuviinţe,
nici cursuri de fizică sau de chimie, nici autorităţi incontestabile, cărora să le poţi cere
sfatul.
Mai există şi frica de urmări (atât în ceea ce priveşte corpul fizic, cât şi judecata), şi ea cât se
poate de reală, pentru că istoria noastră, cel puţin din câte ştiu eu, nu pare să conţină relatări
exacte referitoare la această „zonă”. Avem studii privind paranoia, schizofrenia, fobiile, epilepsia,
alcoolismul, boala somnului, acneea, bolile infecţioase etc., dar nu avem date în legătură cu
patologia celui de-al Doilea Corp.
Calatorii Extracorporale- Robert Monroe 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.