Nu trebuie să uităm niciodată aceste
lucruri. Atunci, acei care doresc să revină la viaţa instinctivă,
pasională, trebuie să ştie că, nemaifăcând eforturi, vor deveni din ce
în ce mai confuzi, oprindu-se din drum, şi mulţi o fac, gândindu-se că
este mai uşor, neştiind că vor întâlni în drumul lor obstacole şi mai
mari !
De exemplu, când ei dau frâu liber
anumitor nebunii, se simt minunat, neexistând oprelişti sau legi,
profesori pe care să-i respecte. Ei îşi spun atunci: “Ce bucurie !
Triumfăm, suntem fericiţi, nu mai respectăm nimic, nu ne mai controlăm,
am găsit, în sfârşit, o cale uşoară şi minunată de urmat !”. Din
nefericire, lucrurile se complică apoi…, din ce în ce mai mult, şi tot
ce era pe cale să se construiască, să prindă formă şi simetrie, începe,
din nou, să se deformeze, să se strâmbe, să se întunece; şi într-o zi,
când ei vor dori să reia drumul ascensiunii, în acel moment apare şi
plata, suferinţa, pentru că ei nu vor reuşi din cauza lucrurilor
acumulate, a dificultăţilor nenumărate, a imprudenţei comise. Astfel
apar regretele, remuşcările şi deziluziile… Da, ne lăsăm duşi repede de
plăcere, coborâm repede aşa cum o fac copiii iarna cu sania pe derdeluş,
şi când dorim să urcăm, ne apar dificultăţile. Da, v-o spun cu toată
sinceritatea, aşa se petrec lucrurile… Dacă nu ar fi fost aşa, aş fi
depăşit omenirea întreagă !… Iată ceea ce se întâmplă: unul se
justifică că a făcut dragoste doar cu o fată, altul că a dat foc numai
unei singure locuinţe, iar un altul că nu a omorât decât o singură
persoană… Ce nefericiţi, ce mizerabili ! Dacă nu aş fi avut acest
Învăţământ, aş fi devenit cea mai rea fiinţă de pe pământ… Rugaţi-vă
Cerului să nu-mi ia această învăţătură !… Când privesc la toţi
nefericiţii care au furat mii de franci, au omorât atâtea persoane, mi-e
milă, fiindcă eu aş fi putut escroca lumea întreagă ! Nu dorinţa este
cea care îmi lipseşte, ci nefericirea de a fi intrat în acest Învăţământ
! Ah, din fericire, voi nu mă credeţi, nu-i aşa ? Am observat la tineri
că logica, judecata lor, nu este încă pusă la punct. Concluziile vin de
abia după ce ei au trăit experienţe, după ce s-au ars; abia atunci ei
încep să gândească diferit. Atât timp cât nu au întâlnit şocuri,
izbituri, nenorociri, războaie, ei suprimă cu uşurinţă toate regulile,
legile, sfaturile ! Nu trebuie să elimine tot, deoarece, la rândul lor,
când vor avea copii, şi vor vedea că aceştia fac aceleaşi greşeli ca şi
ei, din cauza eredităţii, a clişeelor, atunci îşi vor smulge părul,
ţipând în gura mare… Vedeţi, dar, plata datoriilor se pot face şi după
10, 15, 20 sau 30 de ani, şi după, nimeni nu rămâne nepedepsit Ei nu realizează că, ignorând legile morale, eticii, înţelepciunii sau
ale esteticii – şi cu câtă bucurie o pot face – nu pot înţelege cum este
construită viaţa; dacă ar fi ştiut că totul se înregistrează, că
fiecare lucru declanşează, la rândul său, un altul nu tocmai armonios,
ce-l poate distruge, ar fi reflectat mai mult… Nu, ei nu o fac şi dau
frâu liber tuturor anomaliilor, libertinajului, dezmăţurilor; când li se
explică, ei găsesc că morala este demodată şi trebuie suprimată, că
sunt înşelaţi, că nimic nu este moral în viaţă !… Da, ei consideră că
trebuie să-şi urmeze instinctele şi nimic altceva ! Dacă ar fi dorit
măcar, să studieze mersul lucrurilor, cum a construit Dumnezeu omul în
atelierele Sale din Înalt, s-ar fi putut opri atunci, să mai judece
puţin… Da, ia să vedem ce câştigăm şi ce pierdem ! Acest lucru trebuie, mai întâi, inoculat tineretului: să studieze experienţele celorlalţi, să le urmeze, să aibă modele.
Dar nu, ei dau frâu liber la tot ceea ce simt: mobile, predispoziţii
fără măsură, fără reţinere, fără inteligenţă! Aici este problema: odată
ce te-ai obişnuit, controlul şi voinţa dispar, inteligenţa la fel iar
când vei dori să câştigi, să te afli pe primul loc, aceste instrumente
sunt slabe, uneori inexistente, şi nu vei reuşi ! Astfel, oamenii devin
nedrepţi, răi, cruzi, reproşează tuturor necazurile proprii… dar,
adevărul este că ei nu şi-au dezvoltat îndeajuns voinţa, controlul,
judecata, inteligenţa şi perfecţiunea ! Ei s-au lăsat duşi de plăceri,
aruncându-se cu capul înainte, spre prăpăstii, cu mâinile legate, ce
prostie !… Cum să-i faci să înţeleagă că ei însuşi se limitează, devin
independenţi, şi în momentul când sunt scuturaţi sau loviţi de alte
persoane pe care le-au jignit, le-au urât sau făcut rău, ei încep să se
gândească cum să repare răul făcut, cum să iasă din situaţia neplăcută ?
Da, dar odată ce ai abandonat inteligenţa şi voinţa, este greu să le
mai dezvolţi mai târziu ! Apar, astfel, lovituri fără sfârşit din partea
societăţii sau a forţelor naturii şi omul nu mai poate ieşi din acest
joc… Iar eu, ce fac eu ?… Cine mă poate împiedica să comit crime, am
atâtea mijloace să o fac ?… Ei bine, există un adevăr care mă împiedică,
care ne uşurează, ne schimbă, şi acest adevăr vi-l comunic eu vouă… Ar
fi bine ca tinerii să-l asculte puţin, să-l verifice, el există aşa de
milioane de ani, nu eu l-am creat, ci trebuie să-l studiem împreună,
să-l aprofundăm, să-i extragem beneficiile… De ce să-i reproşăm mereu
naturii mobile şi tendinţe lipsite de judecată ?… Ea are, totuşi,
scopuri precise, exacte, dar noi nu cunoaştem faptul că ele sunt puse în
slujba binelui ! Toate instinctele, toate pasiunile, pot servi binelui,
dar cu o singură condiţie: să le controlăm, să le măsurăm, să le dozăm,
să le orientăm…Vă veţi întreba de ce a creat natura vânturile, furtunile, inundaţiile,
torentele ? Ei bine, ea îşi are planurile ei şi noi nu trebuie să o
criticăm, ci să folosim, să controlăm şi să ne îngrijim de toate aceste
lucruri, şi încet-încet, oamenii vor putea controla toate aceste
cataclisme, transformându-le energia în folosul lor propriu. Nu putem
să-i reproşăm naturii ca ne-a oferit în străfundurile pământului
cărbune, petrol şi că acestea ne pot face rău ! Nu, ne vor face rău
numai dacă nu vom fi inteligenţi şi prudenţi; căci natura poate şi
fulgera… Dar, dacă ne vom dezvolta inteligenţa, voinţa şi controlul,
orientarea, da mai ales să ştim să ne orientăm lucrurile zi de zi, să
cunoaştem direcţia, vom observa că nu mai putem critica natura… Fiind
slabi şi proşti nu atragem decât răul ! Chiar şi binele pe care-l primim
ne poate face rău, căci nu l-am înţeles… În schimb, totul se poate
transforma în bine, dacă ştii cum să-l utilizezi. Într-o zi, într-o
conferinţă, am spus: otrăvurile, răul, tot ce este negativ, nociv, vor
constitui formidabile remedii pentru a vindeca tot, tot ! Răul va sluji
vindecarea, ameliorarea lucrurilor: numai să ştim cum să-l dozăm ! De
ce, pentru moment el este distrugător ? Pentru că există în doze
alopatice… Otrava este extrem de puternică, distruge ţesuturile,
îngroaşă sângele… În timp ce dacă o veţi doza, veţi putea vindeca toate
bolile, de exemplu cu veninul şerpilor, al cobrelor… De ce repetăm,
acum, aceleaşi lucruri ? Fiindcă nu le-am înţeles…, dacă le-aţi fi
înţeles eu nu le-aş mai repeta… De ce oare, lumea invizibilă, care se
găseşte deasupra mea, în spatele meu, mă inspiră, îmi oferă cuvintele,
subiectele, problemele pe care trebuie să vi le înfăţisez ? Deoarece, ea
observă că toate acestea nu au fost bine înţelese, folosite şi atunci
insistă prin intermediul meu… Nu-mi veţi putea reproşa că v-am spus
aceleaşi lucruri, de atâtea ori ! Dovada este faptul că mulţi dintre voi
vin şi îmi spun: “Maestre, de abia astăzi am înţeles această conferinţă”,
deşi ea fusese auzită de zece ori !… Da, este necesar să repetăm unele
lucruri, fiindcă la început, prima, a doua, a treia oară, nu suntem
pregătiţi să înţelegem, să vibrăm… Iată că, a zecea oară, s-a produs o
lumină şi am înţeles ! Iată, eu mă aflu în mâinile lumii invizibile, iar
dacă lumea invizibilă va considera că meritaţi să ştiţi unele lucruri,
ea mă inspiră, mă va însufleţi, îmi va oferi subiectele, căci adesea nu
eu sunt acela care stabileşte programul… Nu, eu nici măcar nu ştiu
despre ce să vorbesc când ajung în sală, nu am nimic în minte, şi lumea
invizibilă, ştiind ce se pretrece cu voi, că suferiţi, că sunteţi
nefericiţi, alege subiectele ! Nu, eu nu ştiu nimic, să nu-mi reproşati
apoi; unii dintre voi vin şi-mi spun că la conferinţă am continuat
discuţia avută cu unul sau cu celălalt ! Nu vă mai miraţi atât de mult,
pe mine toate acestea nu mă privesc… Vedeţi cum se petrec lucrurile ?
Totul depinde numai de voi; dacă vă veţi mări conştiinţa şi veţi acorda
importanţă Învăţământului, ce va mai urma ? Nu ştiu, n-am nici cea mai
vagă idee… Ce vi se va mai putea revela ?… Totul depinde de voi ! Când
am copii în jurul meu, nu le pot destăinui toate secretele, ci numai ce
ei pot înţelege… Dacă întâlnesc profesori universitari sau Iniţiaţi,
schimb şi limbajul şi subiectele…, totul depinzând de persoană. Dacă întâlnesc un pictor, îi voi vorbi
despre culori, unui muzician despre muzică, unui matematician despre
matematică. Deci avansaţi din ce în ce mai mult în această direcţie:
controlaţi-vă, dominaţi-vă, învăţaţi să judecaţi, să primiţi lumina, să
vreţi să ştiţi ceea ce este bun sau rău, angajându-vă într-o anume
direcţie ! Apoi, veţi putea vedea ce va ieşi de aici. Chiar şi eu mă
educ, prin propriile mele cuvinte !
Vă doresc o zi
bună, încercând să profitaţi cât mai mult de timpul petrecut aici, fără
calomnii şi critici, ci în meditaţie şi lectură, instruindu-vă ! Dacă
obosiţi, nu fortaţi, căci astfel vă veţi bloca multă vreme. Odihniţi-vă
şi reîncepeţi apoi munca şi veţi vedea mai târziu utilitatea. Peste tot
unde veţi merge, veţi aduce câte ceva minunat ! Oamenii au nevoie, ei se
află mereu în dezordine şi în certuri, în tristeţe şi nesiguranţă, nu
ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă ! De ce să nu îi ajutaţi ?
Câteva cuvinte numai, rostite cu iubire, vor produce uimire, iar voi
veţi fi mândri că aţi fost utili, folositori. De ce să nu aveţi acest
ideal ? Mulţi oameni îşi prăpădesc timpul, energia, prosteşte, când ar
fi putut câştiga mult mai mult altfel ! Când vă veţi întoarce acasă de
aici, oamenii vor fi uimiţi de schimbările ce s-au produs pe chipul
vostru, în gesturi şi priviri, în voce şi în cuvinte, în comportament şi
vă vor întreba cum s-a produs schimbarea. Voi le veţi putea răspunde,
ajutându-i: “Trebuie să trăiţi altfel, nu aşa cum o faceţi acum !
Continuând aşa, vă veţi întoarce în animalitate, în timp ce, dacă veţi
trăi după un sistem divin, după reguli precise, după ceva care nu este
artificial… Oamenii îşi imaginează că un sistem iniţiatic înseamnă
ceva în afara regulilor, ceva care te deformează. Nu, nu, ceea ce am
acceptat să trăim până acum înseamnă adevărata deformare; ne întoarcem
înapoi… În timp ce, Iniţiaţii ne ajută să ne apropiem cât mai mult de
această viziune a lumii, aceasta însemnând latura naturală şi normală a
lucrurilor. Nu trebuie să ne imaginăm că toate acestea sunt anormale şi
normale sunt lucrurile ciudate, urâte, tot ceea ce este dezagreabil.
Trebuie scoase din mintea oamenilor aceste judecăţi. După Inteligenţa
Cosmică este anormal dar, dupa mintea oamenilor obişnuiţi acestea par
normale. Spuneţi acum aceste lucruri tinerilor, ei o merită, au multe
lucruri bune în interiorul lor, numai că ele nu sunt bine orientate.
Chiar dacă unii dintre ei sunt ciudaţi, odată orientate, pot deveni
modele, iar eu le-o doresc, căci mă bizui mult pe tineret, el va schimba
lumea, ea va aduce Împărăţia Domnului, ea va realiza idealul nostru.
Da, ce vreţi, “ceilalţi se pregătesc de plecare, sunt obosiţi”. Da, tineretul nu trebuie lăsat astfel ! Ocupaţi-vă de el ! El constituie o forţă, dar care nu este bine orientată.
-sursa- https://detoatepentrutotisimaimult.blog/2017/07/13/initierea-inseamna-largirea-constiintei/-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu