NIVELUL FIINŢEI...

 Cine suntem?, de unde venim?, încotro ne-ndreptăm?, pentru ce trăim?, de ce trăim? … În mod incontestabil, bietul om, nu numai că nu ştie, ci pe deasupra nici măcar nu ştie că nu ştie… Cea mai rea dintre toate este situaţia atât de dificilă şi atât de ciudată în care ne aflăm, ignorăm secretul tuturor tragediilor noastre şi cu toate acestea suntem convinşi de faptul că ştim totul…

Duceţi un „Mamifer Raţional”, o persoană din cele care în viaţă îşi închipuie că sunt influente, în mijlocul deşertului Sahara, lăsaţi-o acolo, departe de orice oază, şi observaţi dintr-o aeronavă tot ceea ce se întâmplă… Faptele vor vorbi de la sine; „Umanoidul Intelectual”, cu toate că-şi închipuie că este puternic şi se crede un om şi jumătate, în fond, se dovedeşte înspăimântător de slab…

„Animalul Raţional” gândeşte despre el însuşi cele mai bune lucruri; crede că se poate dezvolta minunat prin intermediul Grădiniţei, al Manualelor de Bune Maniere, al Şcolilor Primare, al Liceelor, al Bacalaureatului, al Universităţii, al bunului prestigiu al lui tăticu’ etc., etc., etc…. Din nenorocire, în spatele atâtor studii şi bune-cuviinţe, titluri şi bani, ştim bine că orice durere de stomac ne întristează şi că, în fond, continuăm să fim nefericiţi… Ajunge să citim Istoria Universală pentru a şti că suntem aceiaşi barbari din străvechime, şi că, în loc să devenim mai buni, am devenit mai răi.

Acest secol XX, cu toată spectaculozitatea sa, războaie, prostituţie, sodomie mondială, degenerare sexuală, droguri, alcool, cruzime exorbitantă, perversitate extremă, monstruozitate etc., etc., etc., este oglinda în care trebuie să ne privim; nu există deci un motiv temeinic pentru a ne făli că am ajuns la o etapă superioară de dezvoltare… A gândi că timpul înseamnă progres este absurd…

În toate paginile sumbre ale „Negrei Istorii”, găsim întotdeauna aceleaşi îngrozitoare cruzimi, ambiţii, războaie, etc…. Totuşi, contemporanii noştri „Super-Civilizaţi” încă sunt convinşi de faptul că Războiul este ceva secundar, un accident trecător ce nu are nimic de-a face cu atât demult trâmbiţata lor „Civilizaţie modernă”. Bineînţeles, ceea ce contează este modul de a fi al fiecărei persoane; unii subiecţi vor fi beţivi, alţii abstinenţi, aceia cinstiţi şi ăştialalţi neruşinaţi; în viaţă există de toate…

Masa este deci extensia individului; nu este posibilă transformarea maselor, a popoarelor, dacă individul, dacă fiecare persoană, nu se transformă… Nimeni nu poate nega că există diferite niveluri sociale; există oameni de Biserică şi de bordel; oameni de comerţ şi oameni de la ţară, etc… Tot aşa există diferite Niveluri ale Fiinţei. Ceea ce suntem în interior, splendizi sau meschini, generoşi sau zgârciţi, violenţi sau liniştiţi, caşti sau desfrânaţi, atrage diferitele circumstanţe ale vieţii…

Un desfrânat va atrage întotdeauna scene, drame şi chiar tragedii de lascivitate în care se va vedea implicat… Un beţiv va atrage beţivii şi se va afla mereu prin baruri şi cârciumi, acest lucru este evident… Ce va atrage cămătarul, egoistul? Câte probleme, închisori, nenorociri? Totuşi, lumea plină de durere, obosită de a mai suferi, vrea să se schimbe, să întoarcă pagina istoriei sale… Bieţii oameni!

Vor să se schimbe şi nu ştiu cum; nu cunosc procedeul; se găsesc într-o situaţie fără ieşire… Ceea ce li s-a întâmplat ieri, li se întâmplă azi şi li se va întâmpla şi mâine; repetă mereu aceleaşi greşeli şi nu învaţă lecţiile vieţii nici cu lovituri de tun. Toate lucrurile se repetă în propria lor viaţă; spun aceleaşi lucruri, fac aceleaşi lucruri, se plâng de aceleaşi lucruri…Această repetiţie plictisitoare de drame, comedii şi tragedii, va continua atâta timp cât cărăm în interiorul nostru elementele nedorite ale Mâniei, Lăcomiei, Desfrâului, Invidiei, Orgoliului, Lenei, Gurmandismului etc., etc., etc…. Care este nivelul nostru moral sau, mai bine am spune: care este Nivelul nostru al Fiinţei? Atâta timp cât Nivelul Fiinţei nu se schimbă radical, repetarea tuturor mizeriilor, scenelor, nenorocirilor şi necazurilor noastre va continua…

Toate lucrurile, toate circumstanţele care se petrec în exteriorul nostru, pe scena acestei lumi, sunt exclusiv reflectarea a ceea ce purtăm la nivel interior. Pe bună dreptate putem afirma solemn că „exteriorul este reflectarea interiorului”. Când cineva se schimbă la nivel interior şi acea schimbare este radicală, exteriorul, circumstanţele, viaţa, se schimbă deopotrivă.

Am observat în aceste timpuri, (anul 1974), un grup de persoane care au invadat un teren străin. Aici în Mexic astfel de persoane primesc curiosul calificativ de „PARAŞUTIŞTI”. Sunt vecini ai cartierului rural Churubusco, se află foarte aproape de casa mea, motiv pentru care i-am putut studia îndeaproape… A fi sărac niciodată nu poate fi un delict, însă ceea ce este grav nu constă în aceasta, ci în Nivelul lor al Fiinţei…

Zilnic se bat între ei, se îmbată, se insultă reciproc, se transformă în asasini ai propriilor lor tovarăşi de nenorocire, trăiesc desigur în colibe infecte în care, în locul iubirii domneşte ura… De multe ori m-am gândit că dacă oricare subiect dintre aceia, ar elimina din interiorul său ura, mânia, desfrâul, beţia, bârfa, cruzimea, egoismul, calomnia, invidia, amorul propriu, orgoliul, etc., etc., etc., ar plăcea altor persoane, s-ar asocia prin simplă Lege a Afinităţilor Psihologice cu oameni mai rafinaţi, mai spirituali; acele noi relaţii ar fi definitive pentru o schimbare economică şi socială… Acesta ar fi sistemul care i-ar permite acelui subiect, să abandoneze „cocina”, „cloaca”…

Aşadar, dacă într-adevăr vrem o schimbare radicală, ceea ce trebuie să înţelegem mai întâi este că fiecare dintre noi (fie că este alb sau negru, galben sau arămiu, ignorant sau erudit), se află la un anumit „Nivel al Fiinţei”. Care este Nivelul nostru al Fiinţei? Voi aţi reflectat vreodată asupra acestui lucru? Nu ar fi posibil să trecem la alt nivel dacă ignorăm starea în care ne găsim.

Victor Manuel Gomez Rodri

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.