Eu cred ca Sănătatea este o zestre cu care venim pe lume fiecare; Sursa creatoare, in inteligenţa şi generozitatea ei, ne-a inzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru călătoria vieţii – hartă, ghizi, indicatoare şi resurse de toate felurile.
Starea de sănătate este efectul capacităţii noastre de a ne ne conecta la planul inalt a cărui parte importantă suntem toţi. Uneori insă, ştim bine, deşi ne propunem o ţintă şi un drum bun pentru a ajunge la ea, se intamplă să ne rătăcim; o alee ce ne pare mai scurtă, mai frumoasă sau mai… răcoroasă decat drumul ales iniţial, ne atrage, o luăm pe acolo şi incepem să ne indepărtăm de calea iniţială; ne putem indepărta puţin doar, iar cand vedem că aleea nu duce nicăieri, ne intoarcem; sau ne indepărtăm atat de mult, incat nu mai rămane timp pentru intoarcere chiar dacă avem resurse; ori avem timp, dar resursele cu care am fost inzestraţi la inceputul călătoriei vieţii sunt (de) limitate.
Sănătatea se termină acolo unde incepe dizarmonia, conflictul cu tine insuţi şi cu ceilalţi, frica, neincrederea, necredinţa, vinovăţia, resentimentul, uitarea iubirii… Iar toate acestea incep să se manifeste in viaţa noastră odată cu deconectarea de la resursele indestulătoare cu care am fost inzestraţi, prin ignorarea legilor şi principiilor universului. Am fost creaţi ca Trup, Minte, Suflet. Fiecare din aceste părţi ale noastre sunt strans conectate intre ele şi conectate Ia Sursa creatoare. Cand legătura dintre aceste părţi slăbeşte, sau cand este distrusă, fiinţa noastră ca intreg pierde contactul cu Sursa. Şi atunci, singurele resurse pe care ne putem baza sunt cele interioarre, din zestea iniţială.
Cand mintea noastră suferă, pentru că nu inţelege ceva, pentru că e epuizată, suprasolicitată, insuficient folosită, pentru că se află in conflict cu inima sau pentru alte motive, suferă in egală măsură şi sufletul şi trupul.
Cand inima noastră plange, pentru că se simte rănită, pentru că se simte dezamăgită, pentru că se simte insingurată sau pentru alte motive, suferă in egală măsura şi trupul şi mintea.
Cand trupul nostru e bolnav, pentru că a fost neingrijit, pentru ca a fost agresat, pentru că a fost intoxicat, sau pentru alte motive, suferă in egală măsura şi mintea şi sufletul.
Cand măcar una din aceste părţi este in suferinţă, manifestăm, cel mai adesea şi cei mai mulţi dintre noi, neincredere, frică, indoială, conflict interior, vinovăţie, adică exact acele manifestări care stau Ia originea bolii. Intrăm intr- un cerc vicios, pe o spirală descendentă, intr-un labirint intortocheat şi intunecos.
Odată rătăciţi şi deconectaţi de la Cale şi de la Sursă, proviziile devin din ce in ce mai sărace, noi din ce in ce mai speriaţi. Boala, starea de rău, ne ţin cu ochii in pămant, trişti, cu braţele incrucişate ori cu ele atarnand pe langă noi a neputinţă. Căutăm ieşirea cu disperare şi ajungem adesea să rătăcim şi mai mult, să ne afundăm şi mai tare. Nu orice luminiş este locul unde trebuie să ajungem şi nu orice izvor e tămăduitor.
Ca să putem ieşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să facem o „cale -intoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, acel gand, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc. care ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a indepărtat de calea cea bună şi de sănătate.
Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nicidecum prin continuarea mersului inainte. Ieşirea dintr-un labirint intunecat se poate face prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt in inălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături in adancime. Ieşirea dintr-o prăpastie adancă, atat de adancă incat ecoul strigătului tău nu ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…
Vindecarea presupune credinţă in sursa creatoare şi increderea in resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci cand resursele trupului de a străbate drumul inapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi increderea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt in inălţime sau prin zbor…
Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare.
Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece intotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…
Vindecarea este in Tine.. Iar Calea spre Vindecare trece intotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea… Vindecarea este in Tine. Jacques Martel
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu