La câte drepturi suntem dispuși să renunțăm în numele luptei împotriva coronavirusului?! Pe
fondul isteriei generale ce domnește în multe țări, este greu să mai
faci diferența între legalitate și abuz, între ceea ce e rațional și ce
nu. Între demnitatea umană și spiritul de turmă!Pentru a vedea ce ne-ar putea aștepta în zilele următoare, este
suficient să analizăm situația din Italia, unde, oricum ai lua-o, vorbim
de milioane de oameni care sunt, practic, în arest la domiciliu. Un
exemplu banal, amplu dezbătut zilele trecute pe rețelele sociale din
Peninsulă, este cel al unui cetățean oprit pe stradă la un post de
control și întrebat unde merge. „La cumpărături și la ziare.”
La care polițistul se scarpină o vreme după ceafă și decide doct:
„Ziarul nu-ți trebuie, fă-ți cumpărăturile și du-te acasă”. Aceasta în
condițiile în care chioșcurile de presă erau deschise, conform legii.Desigur, mulți au criticat acest abuz și tâmpenia polițistului
respectiv, dar, din nefericire, există numeroși cetățeni care vădesc un
apetit pentru dictatură de neimaginat până la debutul acestei crize.
Oameni care aplaudă extaziați un abuz comis de un agent oarecare,
învestit peste noapte cu puteri decizionale.Nu este nici pe departe singurul caz. La Milano, un alt agent s-a gândit
el să aplice legea pe un om al străzii, amendat pentru că… nu stă în
casă. La Napoli, un pensionar care era aşezat pe o bancă s-a trezit că
trece patrula poliției și unul dintre aceştia, învestit cu puteri mult
peste măsura propriului chipiu, a început să urle la megafon, spunându-i
să plece imediat acasă!
De la simpla necesitate de a ne feri de infectare, în câteva
săptămâni am ajuns într-un univers paralel unde așa-ziși experți se
consideră îndreptățiți să-și dea cu părerea dacă ai sau nu voie să ieși
la plimbare – aparent da, dar depinde peste ce agent dai. S-a pus chiar
întrebarea dacă ai voie să mergi alături de nevastă. Teoretic și asta e
voie, deși în presa din Italia unii specialiști au sfătuit populația să
păstreze distanța chiar și în casă…
Întrebarea care se pune este: suntem oare atât de speriați de acest
virus, care nu este totuși ciumă, încât am ajuns să cerem voie de la
stat pentru cele mai banale gesturi?
Nu e vorba doar de Italia. În presa noastră a apărut o știre despre
un copil de un an din Bacău depistat pozitiv cu coronavirus și
transferat la Iași. Iar doctorii și ziariștii remarcau cu oarecare
mirare că mama și-a exprimat dorința de a se interna alături de bebeluș.
Ce chestie! Chiar suntem nebuni de-a binelea? Ce mamă ar lăsa un copil
de un an singur în spital?
Din păcate, memoria colectivă e scurtă. Puțini
își mai amintesc de isteria de după 11 septembrie, când, speriați că o
să-i omoare teroriștii, oamenii au renunțat rapid și fără regrete la o
serie de drepturi și libertăți. Așa s-a ajuns să avem camere de
supraveghere pe toate străzile, așa s-au implementat controalele
aberante din aeroporturi, așa s-a ajuns ca în SUA autoritățile să poată
intercepta telefoane – totul în numele luptei împotriva terorismului și a
binelui colectiv! La câte drepturi suntem dispuși să renunțăm în numele
luptei împotriva coronavirusului?!
sursa-yogaesoteric.net
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu