Profiluri vampirice
Lamentoşii cronici. Ne vampirizează, deoarece cererea lor de afecţiune este permanentă şi noi suntem incapabili să i-o satisfacem. Ei ne învestesc cu rolul de salvator, chiar dacă noi nu avem capacitatea şi nici dorinţa de a fi aşa ceva. Aceşti eterni nemulţumiţi ne pun în situaţia frustrantă de a rata oferirea unui sfat, deoarece în realitate, nu sunt în starea de spirit pentru a ne primi sfatul.
Dependenţii. Ne cer constant dovezi de dragoste şi ne solicită pentru orice decizie, agăţându-se de noi ca nişte copii; ei ne pun în poziţia de părinţi şi ne pun pe umeri o responsabilitate copleşitoare. Când vrem să luăm distanţă, ne invadează sentimentul de vinovăţie.
Hipersensibilii. Sensibilitatea lor exagerată ne obligă să avem tot timpul grijă ce spunem sau facem: totul devine subiect de justificare, totul este susceptibil să provoace o dramă. Aceştia ne condamnă la un autocontrol permanent – ce stres!
Conflictualii. Pentru ei, rezolvarea problemelor trece prin agresivitate, ceea ce pe ei nu îi costă nimic, de vreme ce conflictul este modul lor specific de funcţionare. În schimb, acest tip de relaţie este bogat în emoţii pentru persoana agresată, care va ieşi secătuită de energie.
Cei în afara legii. Rolul şi teritoriul lor nu sunt clar definite, ceea ce ne obligă la o renegociere nesfârşită. Cum regulile nu sunt stabilite odată pentru totdeauna, fiecare trece în terenul celuilalt.
Soluţii: să învăţăm să punem limite, pentru a nu ne lăsa înghiţiţi de celălalt, altfel riscăm să ne supunem patologiei lui, să-i devenim victimă şi să ne afundăm în agresivitate şi ranchiună. De regulă, să ne îndoim total de rolul nostru de salvator! Uneori îi putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar îi putem salva! A ne lua rolul de salvator este mai degrabă un semn al slăbiciunii ego-ului. Atunci când ne creşte nervozitatea, să ne punem întrebarea: Sunt eu oare persoana care trebuie să se ocupe de aceste probleme? Trebuie să fiu eu persoana care ajută? Cel mai bun răspuns sunt emoţiile noastre! Sentimentul de nefericire sau frustrare este semnul că trebuie să punem stop! Terapeutul, de obicei, recomandă ruperea totală şi imediată (măcar pentru un timp) a cordonului care se afla între cei doi. Şi abia aici începe problema. Cel care este vampir energetic va simţi revolta donatorului de a-l alimenta. Dacă, din punct de vedere fizic, vampirul energetic era sănătos şi donatorul bolnav, se ajunge invariabil la colaps: unul se simte bine şi unul e bolnav! Unde-i logica? Ruperea legăturilor patologice dintre cei doi provoacă automat dezechilibru la vampirul energetic, trezindu-i un protest activ energetic. Secretul eliminării acestui comportament este să învăţăm să iubim şi să dăruim mai mult decât să aşteptăm de la alţii; astfel, vom primi o uriaşă cantitate de energie din Univers. Un vechi proverb spune:„Dăruind, vei dobândi”. Darul se reflectă asupra ta, se întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină reflectată de o oglindă şi te va împlini. Vei fi fericit cu tine însuţi şi pregătit să dăruieşti din nou.
Vampirii sociali
Vampirii sociali sunt peste tot. Uneori sunt deghizaţi chiar în prieteni. Ce fac vampirii de obicei? Vampirii îşi lasă victimele fără energie. De obicei, aceştia acţionează pentru a-şi transforma victimele tot în vampiri, asemenea lor. Vampirii, aşa cum îi ştim din poveşti, din mituri sau din filme, seamănă foarte mult cu vampirii sociali din zilele noastre, numai că cei moderni sunt mult mai mulţi şi acţionează într-o manieră mult mai rafinată. Iată-i pe cei 7, principali:
1. Vampirul neputinţei. Acest vampir social suge energia celor din jur spunându-le că nu or să reuşească niciodată. Dacă întâlneşte un om care şi-a propus să realizeze ceva, face tot posibilul pentru a-l seca de energie. Îi repetă la nesfârşit că nu va reuşi niciodată, că este prea greu, că este imposibil sau că este nerealist. Va încerca să-l convingă pe toate căile că trăieşte cu capul în nori, că nu este racordat la realitate. Asemenea vampirilor clasici, acesta încearcă să-şi convingă victima să devină una asemenea lui, adică o persoană lipsită de energie şi de încredere în forţele proprii. Vedem aşadar cât de rafinat acţionează acest vampir. Îl recunoaştem rapid, întrucât nu a realizat mai nimic niciodată şi ca urmare nu permite celor din jurul lor să realizeze ceva, fie că este vorba de viaţa personală, fie de cea profesională.
2.Vampirul invidiei. Acest vampir îi atacă pe acei oameni care au deja realizări. El spune fie că au reuşit pe căi necinstite, fie că au avut un noroc care nu va ţine mult. Aceşti vampiri invidiază oamenii care au un business, mic sau mare, îi invidiază pe cei care au acumulat ceva material, ajungându-se până la invidii mai rafinate cum ar fi familiile fericite sau care au copii reuşiţi. Asemenea vampirilor neputinţei, nici ei nu reuşesc să realizeze nimic bun în viaţă, din simplul motiv că aceste gânduri negative nu vor atrage nimic bun pentru ei. Cu cât vor gândi mai murdar, cu atât viaţa lor va fi mai murdară. Primeşti ceea ce oferi! Ei vor oferi doar invidie şi gelozie, vor fi permanent nefericiţi, având unicul scop de a-şi ataca semenii şi prietenii care au succes şi sunt fericiţi. Ei încearcă să intre în viaţa lor, să distrugă tot ce este bun, iar dacă nu reuşesc, încearcă să facă acest lucru în cercul lor social. Izolat, aceştia au şi reuşite, lucru care-i motivează să-şi continue demersul absurd.
3.Vampirul greşelii. Acest vampir stă la pândă zile, luni, săptămâni în şir, vânând greşeli. Pe acest vampir îl vom întâlni la tot pasul: la serviciu, în familii, în diferite cercuri sociale. Îl vei recunoaşte uşor, întrucât vei observa că este fericit când găseşte victime care au făcut greşeli. Atunci acţionează cu brutalitate, având în acelaşi timp o licărire ciudată în priviri, bucuros că în sfârşit ai greşit. Ei extrapolează greşeala, reducând sensul vieţii persoanei în cauză la greşeala respectivă. Scopul acestui vampir este de a distruge încrederea în sine a persoanei şi de a arăta celor din jur acest caz. La fel ca şi ceilalţi vampiri, încearcă să câştige adepţi din rândul victimelor. De obicei, pe aceşti vampiri îi vei recunoaşte uşor pentru că nu încearcă să facă nimic deosebit cu viaţa lor. Teama de a greşi este atât de mare pentru ei, încât vor accepta să facă numai acele lucruri care presupun un grad de risc foarte scăzut. Uneori, aceşti vampiri merg până acolo, încât creează mediul în care victimele pot greşi sau, altfel spus, întind capcane.
4. Vampirul conflictelor. În acest caz, avem de-a face cu un vampir rafinat. În forma lui cea mai simplă, el intră în conflict cu diferiţi oameni, secătuindu-i de energie. Forma periculoasă a acestor vampiri sociali este devastatoare când generează conflicte între oameni. El dezvoltă strategii prin care reuşeşte să pună două persoane sau două grupuri în conflict. Merge cumva şi după principiul „dezbină şi stăpâneşte”. Uneori, după ce a provocat conflictul, încearcă să joace rolul salvatorului încercând să medieze conflictul între cele două părţi, când de fapt scopul lui real este să se asigure că acel conflict va continua până la final. Uneori generând un conflict, urmăresc atingerea unui scop mai egoist pentru ei (acumulare materială, avansare în carieră).
5. Vampirul binelui. Această specie de vampiri este destul de greu de identificat. Ei joacă rolul salvatorilor de obicei şi se deosebesc cu greu de salvatorii autentici. Aceşti vampiri simulează că doresc binele semenilor sau al societăţii când de fapt această atitudine o folosesc doar pentru a deschide uşi. Aceştia sunt un fel de diavoli care umblă cu icoane în mână. Ei nu au o inimă cu adevărat curată, căutând victime inocente, cu ajutorul cărora să-şi pună planul în aplicare. Când întâlneşti un asemenea „salvator”, încearcă să gândeşti mai mult în perspectivă, să vezi care sunt consecinţele acţiunilor propuse peste un an sau mai mult, cere detalii şi cercetează aspecte în aparenta neimportante. În plus, poţi verifica informaţiile prezentate de aceştia pentru a te asigura dacă ai de-a face cu un salvator autentic sau cu un vampir deghizat.
6. Vampirul aroganţei. Această specie de vampiri sociali se consideră atoateştiutori. Ei minimizează orice efort, se consideră superiori şi au un sentiment plăcut când cei din jurul lor se simt trişti, neplăcuţi sau neputincioşi. Vampirul aroganţei pretinde că are toate răspunsurile din lume, singurele opinii valabile fiind ale lui. El este centrul universului! Îi lipseşte măsura, respectul şi bunul simt. Seacă de energie pe cei din jurul lui prin atitudinea sa, prin minimizarea oricărui efort depus de cei din jur, nimic nu le este pe plac. În esenţă, acest vampir îşi ascunde slăbiciunile şi neputinţa.
7. Vampirul victimizării. Aceasta este o specie de vampiri rafinaţi. Ei caută atenţie permanent şi se victimizează. Vor să se înconjoare de salvatori, însă nu vor permite nimănui să-i salveze cu adevărat pentru că rolul de victima este unul pe care-l vor juca toata viaţa. Aceşti vampiri acuză societatea, acuza colegii sau partenerii de viaţa de situaţia în care se afla. Ei strâng continuu dovezi că sunt victime. Îşi sug de energie potenţialii salvatori, scopul lor fiind acela de a strânge adepţi. Cerşesc o fericire şi o atenţie care nu folosesc la nimic, nici pentru ei nici pentru alţii, doar seacă de energie victimele. Aceşti vampiri sociali sunt deosebit de periculoşi, întrucât apelează la ce-i mai bun în oameni, şi anume dorinţa acestora de a ajuta.
Cum ne apărăm?
Aceste specii de vampiri nu apar neapărat doar în formele enunţate, pot fi şi combinaţii între două sau mai multe tipuri de vampiri sau alte tipologii la care eu nu m-am gândit. Ca de orice lucru de care dorim să ne apărăm, este nevoie în primul rând să recunoaştem pericolul. Să identificam corect atunci când avem de-a face cu un vampir social şi să nu reacţionăm imediat. Atenţie, aceşti vampiri nu se vor mulţumi să vă retrageţi, vă vor urmări până intraţi în acord cu ei. Prin urmare, paşii apărării sunt următorii:
Identifică în mod corect vampirul cu care ai de-a face. Nu reacţiona imediat. Încearcă o retragere elegantă (de preferat să te retragi cu mult înainte de a te prinde în jocul lor). Dacă eşti totuşi prins în jocul acestor vampiri sociali este inutil să încerci să te lupţi cu ei. Trebuie numai să duci o luptă cu tine însuţi pentru a-ţi păstra cumpătul, valorile şi direcţiile de acţiune stabilite iniţial şi să ieşi din joc pe cât posibil de repede. Limitează pe cât posibil timpul petrecut cu aceşti vampiri. Construieşte-ţi o aură şi imaginează-ţi că nimic nu poate trece prin ea. Nimic rău nu va intra la fel cum nimic pozitiv din ceea ce ai nu se va pierde. Vizualizează aceasta aură, zâmbeşte şi fii optimist. Este un remediu bun care va îndepărta vampirii. Poţi încerca folosindu-te de respiraţie, atunci când un asemenea vampir se năpusteşte asupra ta să-ţi sugă energia. Inspiră profund de 5-6 ori, gândeşte-te la lucrurile cu adevărat importante pentru tine şi fii fericit/ă că nu te-a prins în capcană. Nu-i contrazice, dar nici nu te pune de acord cu ei. Încearcă să adopţi o poziţie neutră pe cât posibil. Este cea mai sigură atitudine, care va bloca vampirul social să devină violent. Păstrează distanţa faţă de aceşti vampiri, nu-i lăsa să intre în spaţiul tău intim. Nu le face favoruri dar nici nu încerca să-i distrugi. Încercând să te lupţi cu ei, aceştia vor deveni mai puternici. Dezvoltă-te, perfecţionează-te şi crezi în puterile tale şi în potenţialul celor din jurul tău. Ce faci dacă eşti unul din aceşti vampiri? Ai varianta de a continua, convins fiind că nu vei aduce nimic bun în viaţa ta, sau poate vei conştientiza că poţi şi meriţi mai mult! Poţi să iubeşti, să ierţi, să zâmbeşti, să-ţi faci un rost în viaţă. Soluţii există, sunt mai aproape decât îţi închipui.
VAMPIRISMUL BIOENERGETIC
Până la începutul anilor ’70, nu ştiam mare lucru despre vampirism bioenergetic. Din cele citite şi auzite cu privire la presupusa existenţă a unui asemenea fenomen exotic, incredibil la prima vedere, n-aveam cum să ajung la concluzii structurate pe un eşafodaj informaţional corespunzător. Chiar şi ideea de furt din energia vitală a unei persoane mi se părea de domeniul science fiction. Întâmplarea a făcut să întâlnesc un fost amic din M.Ap.N., maiorul G.P., pasionat de fenomenologii de frontieră. Deşi era pus pe o funcţie la vedere, potrivit gradului, G.P. era ofiţer de contrainformaţii militare. Prin urmare, avea prilejul să pescuiască indirect şi date confidenţiale din domeniul unor cercetări experimentale mai puţin ortodoxe, aflate în colimatorul unor state din cadrul Tratatului de la Varşovia. Printre lucrurile discutate „la un pahar de vorbă”, ne-am oprit şi asupra controversatului vampirism bioenergetic şi subţirimea ştiinţifică a documentaţiei existente pe această temă. Întâmplător, G.P. se afla în posesia unor informaţii referitoare la acest sensibil subiect. După părerea lui, fenomenul putea fi real. Şi, după ce s-a asigurat că prin apropiere nu se află vreun curios cu urechile ciulite la conversaţia noastră, a adăugat în surdină că în unele ţări socialiste se aplică ceva asemănător pentru revigorarea unor tovarăşi bătrâni din conducerea superioară de partid şi de stat. Îmi dădu în acest sens şi câteva exemple atât de convingătoare, încât dacă discuţia noastră ar fi fost interceptată de o instituţie autohtonă culegătoare de informaţii la nivelul populaţiei, riscam să fim puşi la popreală pe termen nelimitat.
După un moment de ezitare, G.P. îmi spuse că era posibil să fie vorba de un fel de „bioenergofagie”, prin care indivizi aflaţi în deficit energetic vital reuşesc să-şi completeze resursele biologice în dauna unor persoane „donatoare”, cu sau fără ştirea acestora. „În orice caz, spunea ofiţerul, treaba asta ar merita o verificare mai atentă, desigur, ca fenomen bioenergetic; şi dacă e adevărat ce se şopteşte pe unele canale de informaţii, atunci ne-a pus Dumnezeu mâna în cap! Îţi dai seama ce simplu ar fi să te reîncarci cu energie vitală, stând doar câteva minute pe zi în preajma unor indivizi cu potenţial bioenergetic ridicat?”
Tema era incitantă, cu bătaie lungă şi la orizont se prefigura şi ceva profit în contul propriei sănătăţi. Prin urmare, nu mai erau necesare alte argumente pentru a mă determina să mă apuc de treabă. I-am promis lui G.P. să-l ţin la curent cu evoluţia investigaţiilor experimentale pe care urma să le întreprind, iar el avea să mă ajute, încercând să afle ce era cu fecioarele strecurate sistematic în aşternutul unui lider comunist dintr-o ţară „prietenă”, situată pe alt continent, lider ale cărui balamale erau prea şubrede pentru a mai fi suspectat de zbenguieli erotice nocturne.
În cele ce urmează, voi încerca să conturez câteva observaţii – nu neapărat concluzii – potrivit cărora vampirismul bioenergetic ar putea fi un fenomen extrasenzorial real şi destul de răspândit în viaţa noastră de zi cu zi.
Cercetătorii biologi cunosc faptul că mormolocii de broască, crescuţi în condiţii de laborator, se dezvoltă diferit faţă de cei din mediul natural. Totodată, se ştie că în situaţia în care convieţuiesc într-un vas cu apă pui de batracieni aflaţi în două stadii distincte de dezvoltare, prezenţa mormolocilor mari duce la încetinirea procesului evolutiv al celor mici, independent de temperatura apei şi concentraţia substanţelor nutritive din recipient. Se consideră că acest fenomen s-ar explica prin factori biochimici relativ cunoscuţi. Pe de altă parte, nu se exclude nici ipoteza existenţei unor interacţiuni electromagnetice încă neexplorate, ce ar avea loc între batracienii aflaţi în stadii avansate de dezvoltare şi cei rămaşi pe o treaptă evolutivă inferioară.
Pornind de la această constatare, să ne îndreptăm atenţia asupra unor cazuri întrucâtva asemănătoare, ce se întâlnesc îndeosebi în habitatul uman rural. Nu rareori, dezvoltarea fizică a copiilor care dorm în acelaşi pat cu fraţii lor mai mari, cu părinţii sau bunicii, este vizibil încetinită, comparativ cu a altor copii de aceeaşi vârstă, care dorm singuri. În situaţiile menţionate, întârzierea dezvoltării fizice are de cele mai multe ori un caracter ireversibil. În adolescenţă şi la maturitate, aceştia vor avea statura mai mică decât a fraţilor lor mai mari. Acest fenomen iese şi mai mult în evidenţă în situaţia în care copilul doarme împreună cu unul din bunici. Frecventa subdezvoltare a copiilor în cazurile semnalate ar trebui să dea de gândit; iar bunicii să chibzuiască bine înainte de a deprinde obiceiul să doarmă în acelaşi pat cu nepotul sau nepoţica, pentru ca micuţul sau micuţa „să le încălzească oasele şi să le aline durerile reumatismale”, cum se mai spune la ţară. Acest obicei arhaic poate avea consecinţe dintre cele mai neplăcute pentru sănătatea viitorului adult. Pe lângă statura redusă şi resurse fizice diminuate, acesta riscă să aibă şi o rezistenţă imunitară deficitară la agresiunea agenţilor patogeni. Cu alte cuvinte, va fi bolnăvicios.
Persoanele de vârsta a treia au pierderi însemnate de energie vitală şi nu rareori suferă de diverse maladii specifice bătrâneţii. În atari situaţii, copilul este nevoit să doarmă în elementele biochimice reziduale din biocâmpul persoanei în vârstă, să inspire vaporii sudorali şi scuamele dermale ale omului bătrân, să inhaleze gazele toxice expirate de către acesta. În acelaşi timp, se pare că are loc şi un alt fenomen, foarte puţin cercetat până la ora actuală, ce prejudiciază dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. O parte din energia lui vitală este „absorbită” în mod constant de organismul persoanei bătrâne, aflată în deficit bioenergetic. Acest straniu proces biofizic poate fi pus indirect în evidenţă prin analize clinice uzuale, sau operativ, prin intermediul biodetecţiei. (A se vedea în acest sens şi articolul Biodetecţia – între mit şi realitate din NEXUS Magazin, nr. 13, ed. în limba română). Pe parcursul observaţiilor menţionate, s-a ţinut cont - în limite rezonabile - de factori ereditari, interacţiuni sociale în cadrul familiei, nivel de trai şi de alte câteva criterii accesibile unei cercetări preliminare.
În anii următori, investigaţiile au fost extinse asupra unor subiecţi umani din medii sociale diferite, aflaţi în situaţii susceptibile de a avea loc interacţiuni bioenergetice involuntare. Mă voi referi succint la câteva dintre cele peste 200 de cazuri studiate de o echipă de cercetare multidisciplinară, constituită cu scopul de a se încerca elucidarea acestei ipotetice fenomenologii de frontieră:
Unul dintre subiecţii studiului, R.G., în vârstă de 70 de ani, secretar ştiinţific la o societate nonguvernamentală, lucra în aceeaşi încăpere cu secretara menţionatei instituţii - o doamnă în vârstă, aflată în pragul pensionării. R.G. se plângea în permanenţă de epuizare fizică şi psihică, stări de greaţă, palpitaţii, cefalee. Am controlat dacă biroul său se afla întâmplător sub incidenţa vreunui focar geopatogen sau a altor radiaţii electromagnetice cu efecte destructurante asupra materiei vii, însă rezultatul a fost negativ.
După pensionarea secretarei vârstnice şi angajarea pe aceeaşi funcţie a unei tinere de 22 de ani, starea generală a sănătăţii lui R.G. începu a se ameliora spectaculos. Vechile simptome i se atenuară, omul prinse culoare în obraji şi deveni vizibil mai comunicativ şi dinamic în relaţiile profesionale. Sigur că factorul psihologic, determinat de prezenţa acelei tinere în cabinetul său de lucru, a avut o contribuţie însemnată în procesul revigorării biologice a lui R.G. Pe parcursul timpului, s-a înregistrat însă şi o deteriorare semnificativă a sănătăţii noii secretare. În câteva luni de zile, fata începu să aibă simptome pe care anterior nu le avusese: oboseală fizică generalizată, somnolenţă, palpitaţii, stări de greaţă frecvente, contracţii musculare dureroase la nivelul gambelor. Dacă pe seama factorilor care au contribuit la revitalizarea funcţiilor fiziologice ale lui R.G. se puteau face unele speculaţii, în privinţa tinerei secretare lucrurile erau suficient de evidente pentru a nu fi trecute cu vederea, mai ales că situaţii asemănătoare au fost întâlnite şi în alte cazuri aflate în monitorizarea echipei menţionate.
În subsidiar, cred că s-ar cuveni semnalată şi una dintre observaţiile colaterale făcute cu acel prilej, ce ar putea contribui la investigarea factorilor ce stau la baza psihoterapiei. După retragerea din activitatea profesională, subiectul R.G. a decedat în urma unei maladii incurabile. De reţinut faptul că în prezenţa tinerei secretare starea sănătăţii sale se ameliorase în mod semnificativ şi obiectiv, situaţie confirmată de analize clinice.
Un al caz de posibile transferuri bioenergetice involuntare a fost remarcat în anul 1990, cu prilejul unor teste făcute asupra biocâmpului uman, la care au participat studenţi de la Facultatea de psihologie din Bucureşti. Experimentele s-au derulat cu aprobarea şi participarea ministrului învăţământului şi cercetării din acea vreme, prof. univ. dr. Mihai Golu. Printr-o împrejurare neprevăzută, devenisem şi eu, la un moment dat, „victima” ipoteticului vampirism bioenergetic. Cât timp am lucrat cu grupe de studenţi, nu am sesizat nici o alterare a sănătăţii mele. În schimb, în zilele în care veneau la teste subiecţi voluntari din rândul cadrelor didactice aflate la pensie, la sfârşitul programului plecam epuizat fizic şi psihic, iar odată am avut simptome comparabile cu cele ale unui preinfarct miocardic. Ceva asemănător am constatat şi cu prilejul testării nivelului de stres profesional al unor salariaţi de la Petromar, care lucrau pe platforme de foraj petrolier amplasate în largul mării. (Testele au fost făcute la solicitarea sindicatului de resort). În scopul evaluării simptomelor cauzate în urma pierderilor de potenţial bioenergetic vital prin ipoteticul fenomen al vampirismului bioenergetic, în final s-a procedat şi la o cercetare statistică bazată pe declaraţii verbale date de un număr de 50 de subiecţi umani, ce susţineau că în prezenţa unor anumite persoane simt disconfort fizic şi psihic inexplicabil, începând cu „banale” stări de oboseală până la disfuncţii organice severe, în funcţie de sensibilitatea fiecărui subiect în parte şi de nivelul general de sănătate al persoanei presupusă a fi patogenă. Prin urmare, cred eu, n-ar strica să fim ceva mai atenţi cu cine colaborăm, pe cine primim în casă, sau cu cine plecăm în vacanţă pentru a ne reîncărca bateriile, cum s-ar spune, pentru că există riscul să ne întoarcem cu ele „scurtcircuitate”.
Existenţa acestui fenomen „imposibil” mi-a fost confirmată şi cu un alt prilej, relativ recent. În urmă cu trei ani am colaborat cu un centru de terapii alternative, pentru tratarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală. Urmările prezenţei în cabinet a bolnavilor de cancer în stadii terminale m-au convins să mă las de „meserie”. După şedinţele de psihoterapie, pacienţii erau vizibil revitalizaţi, în timp ce, la sfârşitul programului, eu plecam acasă „stors” de orice brumă de energie, cu simptomele aferente.
Potrivit unor informaţii vehiculate pe căi neoficiale în anii ’70, studii experimentale pe tema vampirismului bioenergetic se făceau şi în alte ţări est-europene, dar, din motive necunoscute, rezultatele acelor investigaţii nu au fost încă declasificate. Nici ipoteza transferurilor bioenergetice involuntare între indivizi cu vârste şi niveluri de sănătate antagonice nu a fost confirmată sau infirmată în mod public.
Privind lucrurile din perspectiva cercetărilor româneşti în domeniul ipoteticelor transferuri bioenergetice involuntare, care ar putea fi asimilate vampirismului bioenergetic, trebuie reţinut şi faptul că acest enigmatic fenomen se manifestă în mod diferit de la un individ la altul, de la o împrejurare la alta. Există persoane excepţional dotate psihic şi moral care, indiferent ce vârstă au, pot determina, prin uşoare atingeri dermale sau prin simpla lor prezenţă, revitalizarea bioenergetică a celor aflaţi în suferinţă, pot săvârşi adevărate miracole în vindecarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală. Dar despre acest subiect vom discuta ceva mai pe larg într-un număr viitor dinJurnal paranormal.
-sursa - http://rudan.ro/content/vampirismul-bioenergetic-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu