Așteptările noastre cunoscute și necunoscute, recunoscute și nerecunoscute ...

Din ciclul De ale mele

Așteptările, un subiect fierbinte și care nu știu când va fi epuizat. Pentru că toți avem așteptări, fie că le cunoaștem fie că nu, fie că recunoaștem acest fapt, fie că nu. Așteptările sunt un mod de programare al realității noastre și uneori sunt naturale, iar alteori sunt forțate, uneori le putem recunoaște, alteori nu.

O așteptare naturală este ca atunci când semeni grâu să nu te aștepți să culegi portocale, ci să te aștepți să ai o recoltă de grâu. O așteptare nenaturală este să te aștepți să culegi portocale. Cel puțin deocamdată. Este amuzant cum oamenii susțin că nu au așteptări. Toți avem așteptări. Faptul că nu le conștientizăm, sau recunoaștem, este altceva.

Toți cei care se consideră treziți se așteaptă ca și ne-treziții, după părerea lor, să se trezească. De ce ne-treziți după părerea lor? Păi haideți să vedem cât de relativă este noțiune de trezit – ne-trezit. Poate cineva defini ce înseamnă trezit? Este un termen care s-a încetățenit în spiritualitate, dar care nu poate fi definit, ca orice altceva, concret.

Este acceptat ca termen care-i definește pe cei care s-au trezit la anumite adevăruri spirituale legate de ființa noastră mai înaltă. Nu am de gând să definesc acest termen, am să spun doar că această împărțire este foarte tristă și hilară, gen alb/negru, corect/greșit, bun/rău și așa mai departe. Astfel de împărțiri nu există pentru că fiecare dintre noi este la un moment dat, sau pentru unii, bun și într-un alt moment, sau pentru alții, rău. La fel, faptele noastre pot fi considerate de unii corecte, iar de alții greșite.

Tot așa suntem, fiecare dintre noi, treziți și ne-treziți în același timp. Suntem treziți la ceea ce cunoaștem și suntem ne-treziți față de ceea ce nu cunoaștem. Mai simplu, luați o ființă umană aflată în dimensiunea a patra. Ea este trezită față de dimensiunea a treia și, parțial sau total, față de a patra, dar ne-trezită față de dimensiunea a cincea. Această ”trezire” este un proces continuu și constant început o dată cu nașterea unui suflet. Tot timpul te ”trezești” la ceva ce n-ai cunoscut, față de care erai ne-trezit. Face parte din procesul de evoluție a sufletului.

Foarte multe persoane își fac un titlu de mândrie din faptul că ele sunt trezite și alții nu. Nu-i chiar așa, pentru că în dimensiunea a treia, cu un creier trei dimensional, nu poți fi trezit la tot ceea ce presupune trezirea. V-ați întrebat de ce unii țin neapărat să facă și să afirme în gura mare această diferențiere față de alții? Dincolo de ego, mândrie prost înțeleasă, etc.? Din frică, dragii mei. Din frică. Frica de a trece neobservați, de a nu fi băgați în seamă, de a nu-și putea etala trezirea și nemaipomenitele rezultate obținute de ei/ele. Este această persoană una trezită? Și da și nu. Dar aceasta este lecția ei și va fi necesar să-și găsească singură motivațiile.

Să revin la așteptările mai greu de recunoscut. Una dintre ele este ca și ceilalți să se ”trezească” ca să putem trăi cu toții ”fericiți până la adânci bătrâneți”, ce o fi însemnând asta pentru fiecare. Este o așteptare, una ascunsă și care crează multă presiune și de o parte și de alta. Nu este vorba aici de trezire sau ne-trezire. TOȚI suntem treziți, dar în ritmul potrivit pentru fiecare, suntem fiecare exact acolo unde sufletul nostru ne vrea și când vom înțelege acest lucru, vom putea fi mai reținuți cu afirmații de genul ”ne-treziții ăștia ne țin pe loc/trag înapoi.”

Îmi imaginez o entitate din dimensiunea a cincea privindu-ne pe noi ”treziții” și neînțelegând de ce o luăm la dreapta când drumul clar și natural pentru noi este la stânga. Noroc că o entitate din dimensiunea a cincea nu ne mai judecă, dar poate că ”își dă ochii peste cap” și zâmbește în colțul gurii corpului său de lumină.

Da, fiecare dintre noi avem așteptările noastre, diferența este dată doar de nivelul lor de subtilitate. Absolut orice crează nemulțumire pornește dintr-o așteptare. Dar, după cum am spus, așteptările pot fi și bune, naturale și benefice, dar pot fi și apăsătoare, limitative și de neacceptat. Cum le putem deosebi? Intrând în noi și văzând dacă acel gând, soluție, rezolvare ne face să simțim libertate, expansiune și bucurie sau, dimpotrivă, presiune, neplăcere, rezistență sau orice sentiment constrictiv.

Noi oamenii se pare că suntem foarte prolifici în a găsi tot felul de motive și tertipuri în a ne diferenția unii de ceilalți. Poate că a sosit momentul să înțelegem că nu suntem chiar atât de diferiți și că a venit vremea să găsim în ce suntem asemenea și să onorăm acele aspecte mai mult decât pe celelalte. Dorința de unicitate nu face altceva decât să trădeze frica de Unime și Unitate. Dar asta numai la cei care nu au experimentat încă Unimea și Unitatea.

Planeta se schimbă, energiile se schimbă, totul se schimbă și la fel și noi. Vălurile cad, pentru fiecare atunci când îi vine momentul pe care singur și l-a ales. Fiecare văl căzut este o nouă naștere, o naștere la un nou Eu, o nouă trezire la Adevărul Ființei noastre. Haideți să onorăm împreună aceste nașteri ale noastre fără să creăm presiune asupra altora care, chipurile, nu sunt ca noi. Dacă încă nu-i vezi ca fiind tu și nu le poți onora procesul, atunci și tu dormi încă fratele/sora mea!

Iubirea Necondiționată nu este numai un concept sau o energie, este un mod de viață. Chiar dacă încă mai întâmpinăm greutăți în trăirea ei constantă, ea își urmează cursul și curgerea până când ne va umple cu totul. Tot ce nu recunoașteți a deține este ceea ce creați/re-creați în voi. Puteți alege să fiți orbi la ele sau puteți să le recunoașteți, onorați și să le transformați/transmutați în voi înșivă. Apoi ele vor fi transmutate și în conștientul colectiv uman, pentru că oricât ne-am nega unimea/unitatea, ea este un Adevăr. Și, nimic din ceea ce este Adevăr nu poate fi distrus, după cum nimic din ceea ce este iluzie nu se poate menține.

Namaste!

-sursa- http://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.ro-de Monica Poka-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.