Nu poti opri râul cu mana. Nici mintea
n-o poti opri cu propriile ganduri. Ceea ce e facut sa curga, e nevoie
sa fie lasat sa curga. Omul a evoluat fiindca a fost intotdeauna
creativ. A invatat sa redirectioneze apa râului, sa-i foloseasca forta.
La fel si mintea poate fi redirectionata, dar asta o poate face numai
inima. Inteligenta inimii este mult mai mare, mai puternica si mai
eficienta decat cea a mintii.
S-a demonstrat stiintific faptul ca
puterea gandului transforma realitatea potentiala in realitate concreta.
Iata de ce este teribil de important, pentru calitatea vietii, nu sa ne
controlam gandurile, ci sa le transformam prin inteligenta inimii,
intelegand ca prin ele transformam practic tot ceea ce traim.Prefer procesarea constienta autosugestiei, desi s-a demonstrat ca
functioneaza foarte bine si autosugestia, ca in experimentul lui Pavlov.
Insa, daca ii spui unui om teribil de frustrat sau necajit sa se
autosugestioneze ca se simte foarte bine, ca are o stare pozitiva, s-ar
putea sa-ti dea cu ceva in cap. :) Mai bine incearca sa-l faci sa
inteleaga care e sensul starilor sale, ce poate culege bun din ele si
cum poate sa le transforme.Nikola Tesla spunea ca undele Alfa emise de creierul uman se situeaza
intre 6-8 Hz, pe aceeasi frecventa functionand toate sistemele
biologice. Rezonanta electrica a Pamantului este intre 6-8 Hz. Asadar,
intreg sistemul nostru biologic, creierul nostru si Pamantul
functioneaza pe aceleasi frecvente. Undele Alfa sunt emise de creierul
nostru in stare de somn sau in stare relaxata, dar focusata. Frecventele
gandurilor pot fi adaptate si redirectionate. E ca si cum am cauta
frecventele posturilor radio. Putem alege frecventa dorita sau ce dorim
sa experimentam.
Gandurile sunt neutre, noi le incarcam
energetic cu informatie. Iar informatia n-are cum sa provina dintr-un
gand gol, neutru. Gandul e ca un plic in care pui o scrisoare.
Informatia pe care o trimiti prin gand vine mereu din inima, adica din
ceea ce simtim. Daca intelegem acest lucru simplu, ni se va parea o
joaca de copii sa ne reprogramam mintea. Simtim frica, grija, stres,
nevoia de control sau de siguranta? Gandurile noastre preiau
informatiile vibrational si le transforma in realitate. Asa ajungem sa
traim treji un adevarat cosmar.
Mintea e neutra, benigna, e un teren de
joaca. Mintea e gata sa transforme in realitate tot ceea ce doresti sa
experimentezi. Inteligenta universala e minunata, e taramul tuturor
posibilitatilor, din care noi alegem, constient sau nu, ceea ce vrem sa
traim. Nu alegem cu gandul, fiindca el este doar instrumentul care face
ca intentia noastra sa devina realitate; emotiile si sentimentele
noastre aleg pentru noi. De aceea inteligenta inimii este mult mai
profunda decat cea a mintii, fiindca in inima este “centrul de comanda”.
Ce simti, aia traiesti.
Ce simti e masurabil ca vibratie. Emiti
ca un post de radio pe o anumita frecventa. Daca frecventa ta este una
care nu se armonizeaza cu frecventa Pamantului, a Universului, viata ta
va fi realmente un iad tare concret si autentic, aici si acum, nu
post-mortem. E atat de simplu: amuza-te imaginandu-ti cum Universul isi
pune mainile la urechi fiindca il doare capul si ii tiuie urechile din
cauza frecventelor negative pe care le emiti.
Da, categoric putem alege ce vrem sa
simtim, asadar putem acorda emotiile noastre, implicit frecventele pe
care le emitem, cu frecventele Universului. Nimic exterior nu ma poate
impiedica sa multumesc, sa iert, sa iubesc, sa am compasiune, sa accept,
sa simt recunostinta. Toate emotiile noastre nu sunt decat simple
optiuni. Se spune ca furia (provenita din neiertare) este o emotie
negativa care il otraveste doar pe cel care o simte, nu pe cel impotriva
caruia este indreptata. E ca si cum ai bea otrava, in speranta ca va
muri celalalt.
Frica este o emotie-semnal. Umple
organismul de adrenalina instantaneu, pregatindu-l pentru actiune. Atat
ar trebui sa insemne frica, un semnal de alarma pentru supravietuire. In
momente extrem de critice, in care viata atarna de o decizie luata
intr-o milifractiune de secunda, de regula supravietuiesc cei care
renunta la frica, nu gandesc, actioneaza instinctiv si aproape
nebuneste, ca si cum ar fi gata sa moara. Cei care raman blocati in
frica mor. Se spune ca frica de o boala ucide mai repede decat boala in
sine. Frica de ceva atrage exact acel „ceva”. Iar noi ne-am obisnuit sa
traim in frica, suprasolicitandu-ne organismul cu o adrenalina care nu
este necesara supravietuirii. Pe acest fond de stres apar bolile. Putem
alege sa traim frica doar sub forma unui imbold care sa ne impinga la
actiune in acea directie noua, careia de regula ne impotrivim, fiindca
nu stim unde ne va duce. Dar daca nu incercam, nici nu vom sti vreodata.
Iubirea este o alegere cat se poate de
constienta. Actioneaza terapeutic, ca un medicament extrem de eficient,
daca este neconditionata. De indata ce ne limitam iubirea la „iubesc
pentru ca…”, motivele iubirii noastre devin egoiste. Iubim cu usurinta
ce ni se aseamana, ce ne serveste, ce ni se potriveste. Cam greu iubim
ceva absolut diferit de noi, provocator, ceva care este menit, de fapt,
sa ne arate o zona neexplorata si inca necunoscuta din noi. In acest
caz, eficacitatea medicamentului „Iubire” scade enorm. E ca si cum ai
lua Triferment cand te doare capul.
Ca sa inveti sa-ti transformi emotiile
negative in pozitive nici macar nu mai este nevoie sa sapi in interiorul
tau, sa trezesti monstrii ranilor tale, sa-ti intelegi trecutul ca sa
faci pace cu el, nici macar nu mai e nevoie de psihologul care sa-ti
scoata gunoaiele inconstiente la suprafata. De ce ne-am chinui cu asa
ceva? Timpul este pretios. Putem transforma totul aproape instantaneu.
Vreau o stare de bine? Imi ofer o stare de bine. Imi induc o stare de
bine. Ma conectez la o stare de bine. Continui exercitiul asta,
constient, treaz, atent, iar starea de bine continua sa se instaleze ca o
informatie pe un hard. Va sterge si inlocui automat informatiile
negative de care nu mai am nevoie, fara sa mai trebuiasca sa le
procesez, fara sa le mai rulez in sistem default, pe pilot automat,
inconstient, traind cu ochii deschisi scenele cam aceluiasi film de
cosmar.
Nu poti opri râul cu mana. Nu poti opri
gandurile, emotiile. Le poti directiona unde doresti, lasand totul sa
curga. Asa cum râul ia cu sine gunoaiele si le deverseaza in mare, la
fel energia noastra fluida, lasata sa curga, va curata reziduurile
interioare pe masura ce o acordam vibratiilor pozitive.
-sursa-https://liviabonarov.wordpress.com/2013/08/05/programarea-vibrationala/-
gabriella.
Adevarat
RăspundețiȘtergere