Cum? Simplu… atât de simplu că ştiu deja că risc să nu mă crezi. Şi oricum nu-ţi cer să mă crezi, ci doar să alegi să experimentezi. Merită să încerci. O să mă suni să îmi spui dacă nu-i adevărat. Îţi las la sfârşit numărul meu. Coboară încet din frunte, din gânduri, coboară spre piept şi du-te în capul pieptului, acolo unde bate ritmic gongul vieţii tale şi stai un pic pe loc şi-ascultă! Măcar două bătăi legate ascultă. Şi apoi alte două. Şi simte cum se duc sacii gândurilor şi vinovăţiilor vieţii tale. Respiră. Şi ia-o de la capăt. Ascultâ-ţi ritmul inimii şi respiră. Coboară treptele minţii şi aprinde lumina în tine. Operezi pe cord deschis. Acum respiră iar. Adânc. Şi iartă. Ascultându-ţi bătăile inimii şi atât. Plângi dacă simţi, sau râzi dacă vrei. Dar stai acolo. Acolo e vindecarea.
Vindecă-te de aşteptări, vindecă-te de mândrie, vindecă-te de iluzii, amintiri, doruri, neîmpliniri, tristeţi, vindecă-te de TINE, suflete! Uită de vină şi vinovaţi, uită de procese şi sentinţe, uită măcar câteva clipe legate, uită de tine cu totul! Şi dacă simţi că funcţionează aşa, mai coboară şi vindecă. Când poţi şi cât simţi. Vindecă-te repede că viaţa trece şi nu te aşteaptă. Tămăduieşte-te înainte să-ţi termini vremea pe acest pământ, că e păcat! Mare păcat să trăieşti bolnav şi în durere bruma aceasta de clipe ce mai ţi-e dată!
Asta îmi doresc mie şi din simplitatea sufletului meu îţi doresc şi ţie, prieten drag!
-sursa-Roxana Alexe-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu