Reiki Usui.: Vrăjitoria – o armă de care n-ar trebui să ne temem...

Am întâlnit oameni care nu cred că există vrăji, că totul e „păcăleală” şi în consecinţă nu se tem de aşa ceva. Am întâlnit oameni care aveau o frică teribilă de vrăji, descântece, blesteme şi farmece. Adevărul este între cele două extreme. Aceste manifestări ale răului există, nu le putem ignora, dar teama în faţa lor nu face decât să ne apropie de ele, să le dea putere asupra noastră. Ce sunt de fapt vrăjile? În condiţiile în care Universul în care trăim nu este decât energie şi informaţie, ele sunt energii, încărcate cu informaţie. Fie că sunt sub formă de duhuri, de demoni, de elfi, ori energii imprimate în obiecte, alimente, etc., aceste „suporturi purtătoare de informaţie” sunt în slujba vrăjitorului şi execută comanada ce li s-a dat. Puterea le e dată de mulţi factori ce ţin atât de vrăjitor cât şi de destinatarul vrăjii. Ceea ce contează cel mai mult este nivelul energetic al fiecăruia, mai bine zis puterea spirituală. Ca o comparatie metaforică pot spune că una e să adie în jurul tău o briză uşoară şi alta e să vină peste tine un uragan. Apoi contează informaţia cu care e încărcată energia. Distanţa e un lucru total irelevat şi timpul la fel. Un blestem poate urmări generaţii întregi ale unui neam, o vrajă te poate afecta toată viaţa. Asta desigur dacă nu ştii să o îndepărtezi sau nu alegi pentru asta să apelezi la ajutorul cuiva. În lumea spirituală nu există spaţiu şi timp, la un anumit nivel totul se petrece simultan şi în acelaşi loc.

Ce face un vrăjitor?

În general un vrăjitor lucrează cu energii de vibraţie joasă încărcate cu informaţii malefice. Două lucruri importante trebuie să ştim:

1) Informaţiile emise către ceilalţi rămân şi în câmpul energetic al autorului, el e automat „blestemat” să suporte consecinţele vrăjilor sale. De aceea aceşti oameni o sfârşesc rău şi deseori nu ajung la bătrânete (chiar dacă în aparenţă o duc bine!), nemaivorbind de sufletul lor care se duce într-o lume de aceeaşi vibraţie cu cea emisă în timpul vieţii. Răul îşi cere plata!

2) Pe lângă aceasta şi cel care apelează la un astfel de om prin legătura creată va suporta şi el consecinţele. Nu are importanţă dacă apoi se roagă sau îşi cere iertare; ca să o primească va trebui să suporte el însuşi efectele cererii sale de a face rău altuia. Şi vrăjitorul se poate întoarce cu faţa spre Dumnezeu dar consecinţele pentru el sunt tot aspre. Se va curăţa dar i se va cere plata, care e foarte grea. Un exemplu ar fi Sfântul Ciprian care din slujitor al răului s-a transformat în slujitor al lui Hristos, însă a suportat consecinţele. A meritat? Desigur. Nu s-a dus în Iad, e sfânt. E sfântul ce ştiind puterea răului şi cum acţionează ea, se luptă acum cu ea, alături de slujitorii lui Hristos. CUM PUTEM SCĂPA DE O VRAJĂ?

Aceste energii pot fi îndepărtate printr-o energie de vibraţie înaltă. Am putea spune că sfinţii nu pot fi afectaţi, nici preoţii, nici cei ce lucrează cu Lumina, dar nu este întotdeauna aşa! Această energie luminoasă a „oamenilor luminoşi” chiar dacă nu şterge informaţia (care nu se poate şterge pentru că nimic din ce-a fost creat nu va dispărea în neant, ci doar se va transforma în altceva), poate fi un adevărat scut protector ce stă în faţa săgeţilor răului. Caz în care energia malefică se întoarce ca un bumerang contra răufăcătorului. Un „om luminos” îi poate ajuta pe ceilalţi. Da. Cum? Poate îndepărta energia, o poate trimite în altă parte, iar astfel informaţia în funcţie de natura ei o poate urma. Un exemplu relevant este exorcizarea făcută de Iisus în care el nu a distrus diavolii din cel demonizat ci i-a trimis în turma de porci, care în cele din urmă s-a aruncat în mare. Demonii au ajuns astfel înapoi în iad. Şamanii trimit energia şi informaţia negativă într-un animal pe care îl sacrifică ulterior, se poate face încărcarea unui alt obiect cu acea informatie, etc. Ar mai fi purificarea prin foc… dar nu e posibila întotdeauna.

Cine este afectat de vrăji?

Toti putem fi afectaţi la un moment dat. Toţi putem avea un moment de slăbiciune, indiferent cât de luminoşi şi plini de har am fi. Dacă deschidem o poartă răului printr-o stare sprituală proastă, prin gânduri negative, prin mânie, prin furie, prin supărare, prin atacuri personale la adresa cuiva, devenim vulnerabili. Şi să nu uităm că oricât de veche ar fi o vrajă în lumea sufletească, timpul şi spaţiul sunt iluzii.

De ce lasă Dumnezeu să se întâmple aşa ceva?

În primul rând am fost creaţi cu libertatea de a alege, care nu ni se poate lua. Putem alege de partea cui suntem, ne putem alege calea şi starea sufletească, putem alege să fim mereu protejaţi sau să lucrăm cu răul. De ce sunt atacaţi oameni care deseori fac bine?

Pentru că ei pot avea momente de vulnerabilitate, pot greşi spiritual, iar greşelile se pot întoarce şi sub aceasta forma ( chiar dacă ele n-au constat în vrăjitorii) , deci o vrajă ce „se prinde” de cineva poate fi o plată karmică. Poate fi răscumpararea unei greşeli ce se plăteşte aşa, poate fi efectul unui gând rău îndreptat cândva contra cuiva, o invidie mare, un blestem aruncat chiar şi într-o doară. Cu cuvintele nu ne putem juca! Ştiu pe cineva care drăcuie în continuu, dând celui rău chiar propriile lucruri şi proprii copii (pe care dealtfel afirmă că îi iubeşte mult!). Aceştia sunt bolnavi, vulnerabi şi au un destin prost. Desigur nu întâmplător e aşa. Cuvântul este vibraţie, cuvântul rostit declanşează în mod subtil energia semnificaţiei sale. Familiile sunt unite energetic, păcatele făcute de părinti îi afectează pe copii, dacă aceştia nu ştiu să se elibereze.

CUM NE PUTEM APĂRA?

O măsura de protecţie foarte mare este iertarea celor care ne-au supărat. Detaşarea totală, completă, de aceste persoane are ca efect faptul că nu mai rezonăm cu ele. Iertarea duşmanului e unul din cele mai tari scuturi de protecţie. Atenţie! Iertarea nu implică neapărat reluarea relaţiei cu acea persoană. Orice relaţie este creatoare de karmă. Deseori e mai bine ca drumul să ne fie diferit de cel al celor care ne vor răul, nu din teamă ci din pragmatism. Energia folosită la apărare, efortul de a ierta, pot fi mult mai bine utilizate în scopuri mai folositoare, în construcţia a ceva.

Poate un şaman sau vrăjitor să facă o dezlegare?

Majoritatea din ei afirmă că da. Ar trebui să fie mai puternic decât cel care a creat vraja, deseori nu se întâmplă aşa. Puţini din ei lucrează într-adevăr cu Lumina, sau cu energiile de vibraţie înaltă. Puţini au cunoaşterea necesară de a le accesa. Dincolo de aceste dezlegări, mulţi afirmă că fac magie albă. Exista şi aşa ceva. Adică încercarea de a forţa roata destinului, mâna lui Dumnezeu, ca să obţinem ceva, chiar şi o vindecare. E acceptată de divinitate? Da, dar nu în mod gratuit. E un joc periculos pe care dacă nu ştii să-l joci pierzi şi asta se plăteşte scump. Dar despre asta altă dată…

-sursa-– Carla von Vlad-