Ne aflam in fata unei mari cotituri a vremurilor. In masura crescanda puterile cosmice ne influenteaza viata actuala.
Sub efectul legilor atot-puternice, pe care nu le putem percepe in toate detaliile, puterile cosmice actioneaza atat in pamant cat si pe pamant. Ele actioneaza si asupra intregului sistem solar si provoaca, pretutindeni, schimbari. Sub efectul lor, bolile si lovituri ale soartii, care inca dormiteaza in sufletul sau in corpul nostru fizic, se trezesc. Cauzele lor se afla in vietile anterioare. Puterea cosmica aduce la lumina zilei tot ce nu este inca ispasit.
Pamantul se roteste in jurul axei sale, in alternanta dintre zi si noapte. Dupa alte legi cosmice imuabile, pamantul se roteste in jurul soarelui, donatorul vietii substantei materiale, in alternanta primaverii, verii, toamnei si iernii.
Dupa alte legi intangibile, curg mari epoci bogate in spiritualitate si puteri cosmice. Fiecare epoca contine in ea evenimentele care pot trezi omul la o cunoastere spirituala superioara. Astfel, multi dintre noi recunosc ca viata noastra adevarata este cosmica, asadar eterna, si ca noi suntem incatusati in corpul nostru si legati de planeta Pamant doar pentru un scurt timp, pentru o scurta existenta.
Fiinta noastra reala, eterna, este un copil al universului, copilul Tatalui etern. Nu putem face altceva decat sa ne orientam spre aceasta putere cosmica, spre Dumnezeu, deoarece suntem copii ai cosmosului si mostenitori ai eternitatii.
Traim in epoca atomului si, in acelasi timp, din punct de vedere spiritual, in epoca Varsatorului, care ne conduce mai departe si ne stimuleaza spre o viata spirituala si interiorizare.
Tot mai multi oameni nu mai gasesc un sens si un sprijin in viata materiala. Adevarul etern apare multora. Ei incep sa caute idealuri si valori superioare. Ei tind sa intre in interiorul lor pentru a gasi, acolo, mantuirea si viata.
Tot mai multi oameni se imbolnavesc si multi sunt infricosati. Ei traiesc intr-o teama continua: “Cand ma va cuprinde o boala si ma va tintui la pat? “. Sau: “Voi fi un om iradiat de razele atomice si voi suferi?” Cu cat creste frica in el, cu atat mai intens va cauta omul mantuirea, siguranta, speranta si increderea.
In aceasta vreme agitata in care oamenii nu mai sunt la adapost de radiatia atomica, de boala si de stari de apatie, fara a mai sti ce alimente sunt inca bune si care sunt contaminate, ei incep să caute salvarea in interiorul lor.
Spiritul etern, purtatorul mantuirii si al vietii, Dumnezeu, iubirea, nu ii paraseste pe oamenii aflati in nevoie. Cu cat necazurile omului sunt mai mari, cu atat mai puternic actioneaza Dumnezeu in aceasta lume. El ii invata pe copiii Sai si le daruieste ameliorare si vindecare.
Trebuie, insa, ca omul sa poata accepta si recunoaste in el Spiritul, Viata, pe Dumnezeu, ca izvor al puterii. Acesta este primul pas spre mantuirea interioara. Al doilea pas este cel de a obtine pacea cu semenii sai, precum si puritatea in senzatii si ganduri. Omul incepe sa isi iubeasca semenii care sufera la fel de mult ca si el. In el creste intelegerea pentru semen si va merge catre acesta pentru a-l ajuta. In acel moment, el se apropie de Dumnezeu, de medicul si vindecatorul nostru interior in Christos, Mantuitorul nostru.
Fiindca Spiritul din noi vrea sa fie, in acelasi timp, calea noastra, medicul si vindecatorul nostru. El este Acela care ne conduce pe inaltimile cosmice, spre primavara eterna a fericirii, in masura in care dovedim bunavointa si ne putem deschide pentru El, pentru puterile Sale vindecatoare. Doar Spiritul este calea care duce la crestere interioara, vindecare si sanatate.Lumea este supusa unei transformari continue. O transformare de o amploare nebanuita va veni asupra oamenilor, intr-un viitor apropiat, o transformare mai cuprinzatoare si mai profunda decat ne putem imagina acum. Radiatia atomica va creste si viata noastra pamanteasca va fi tot mai amenintata. Mai devreme sau mai tarziu vom vedea ca tot mai multe lucruri gandite si create de om vor iesi din ordinea lor. Va trebui sa recunoastem ca natura, ierburile, fructele si legumele sufera din cauza abuzurilor oamenilor si devin tot mai putin comestibile.
Spre ce sa se indrepte omul cand il apasa necazul, supararea si durerea, cand boala si apatia ii marcheaza corpul? Unde sunt oamenii care aduc alinare si vindecare? Sunt ei cei care tin astazi mari discursuri linistitoare si care, in ciuda tuturor semnelor care te lasa sa presimti pericolul pentru viata pe pamant, isi continua activitatile? Pentru moment ei au inca rolul conducator. Dar cand mizeria va creste printre oameni, cand boala si apatia se vor raspandi chiar si ei vor trebui sa taca si sa Il caute, in final, pe cel care este Viata, Cel care este deasupra temporalului, a bolii, a grijilor si necazurilor. Este medicul si vindecatorul interior, Spiritul, Dumnezeu, salvatorul sufletului nostru si purtatorul salvarii pentru corpul nostru.
Cum timpul inainteaza si amenintarea atomica creste, multi vor recunoaste epoca Varsatorului, in care Spiritul staruie sa se reveleze. Cei netreziti si nestiutori se vor lamenta si se vor plange si mai tare si isi vor pune toate sperantele in lucrurile valabile pana in prezent. Pentru cel netrezit, lumea se va prabusi deoarece ceea ce insemna pentru el siguranta va ncepe sa se clatine, sa se prabuseasca. Ultimul sprijin i se va lua, mica lui fericire i se va rapi. In aceasta stare, el rataceste de ici-colo si isi pune intrebarea: “Unde este sprijinul in viata mea. unde este refugiul?”
Nimic nu se pierde – recoltam ceea ce semanam
Cel treaz stie, insa, unde se gaseste sprijinul de nedistrus, unde trebuie cautata lumea adevarata si unde poate fi gasita ea. El stie ca moartea corpului nu este sfarsitul, ci ca ea este doar o poarta spre existenta urmatoare a sufletului. Aceasta din urma traieste, pe mai departe cu toate caracteristicile luminoase si umbrite pe care si le-a insusit pe cand era in corpul omenesc.
Nimic nu se distruge. Ceea ce omul seamana, el va si recolta doar daca nu se straduieste cu seriozitate sa se analizeze si sa se recunoasca. Intr-adevar, prin aceasta el intelege, imediat, ceea ce este rau in actele sale. El devine constient de incalcarile fata de Legea divina si se straduieste, indata, sa le repare. Aceasta este o viata traita in mod constient.
Cine stie ca totul este energie si ca energia nu se poate pierde, acela stie si ca: toate energiile, pe care eu, omul, le emit, senzatii, ganduri, cuvinte, actiuni bune si rele, frica, ura, invidia, dusmania si gelozia, se reintorc asupra mea. Acestea intra in sufletul meu si se reflecta, conform cu felul meu de a gandi si de a actiona, in corpul meu. Deoarece ceea ce eu, omul, am semanat, devine vizibil in corp, in aceasta viata, in alte vieti terestre sau in domeniile de purificare. Cel care intelege ca nimic nu se pierde, nu se distruge, acela merge catre radacina lucrurilor in el insusi, se auto-analizeaza. El incepe sa respecte legile divine si se indreapta, din nou, spre patria sa interioara.
Prin auto-recunoastere si prin purificarea sufletului, el ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu si se simte in siguranta in Christos. El nu are motiv sa se teama, deoarece nu cauta siguranta in exterior. El stie ca bucuria si suferinta nu vin din interior, de la Spiritul etern, ci ca el singur a creat aceste energii. Ele «acopera» activitatea Spiritului si se manifesta ca energii, care sunt rezonante, in corp.
Ceea ce noi purtam ca oameni: bucurie pace, armonie sau boala, lovituri ale sortii, singuratate si necazuri, toate acestea noi singuri le-am dobandit candva sau noi ni le-am impus printr-un mod de gandire sau printr-o actiune corepondenta, fie pozitiva, fie negativa.
Noi insine, suntem, asadar, constructorii vietii noastre.
(Extras din cartea « Dumnezeu Vindeca, Vindecare prin Spiritul lui Dumnezeu, fara medicamente si substante vegetale » scrisa de Gabriele din Wurzburg, o mare mistica contemporana conform crestinismului originar; In curand in limba romana. © Editura Viata Universala, www.universelles-leben.org)
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu