Misiunea noastră pe Pământ este de a face cunoscut necunoscutul din noi, adică de a face cunoscut pe Dumnezeul din noi.
Pentru ca să împlinim această menire este
nevoie să lucrăm mult şi conştient cu noi, pentru a discerne, a judeca
corect ce alegeri facem în viaţa de zi cu zi, clipă de clipă, moment de
moment. În primul rând este necesar să fim conştienţi şi responsabili că
fiecare gând, vorbă, sentiment sau faptă ne scrie realitatea viitoare.
În sensul că odată emis ceva, merge în univers, se încarcă cu energie de
aceeaşi vibraţie şi revine la creator.
De aceea se spune că Dumnezeul central
(Tatăl Ceresc) a lăsat omul stăpân peste, animale, păsări şi toate
vietăţile pentru a fi creator. Prin aceasta omenirea a înţeles creaţia
doar ce se vede: un copil, o casă, doar lucruri fizice materiale, adică
văzute de simţurile noastre din spectrul vizibil; dar de mii de ori sunt
mai multe şi mai importante lucrurile care nu se văd în spectrul
nostru, cu ochii fizici. Noi toţi vedem aceste realităţi energetice şi
informaţionale prin simţământ şi apoi prin trăire. Aici intervine
discernământul sau dreapta judecată, înainte de a emite ceva. După ce am
emis este prea târziu. În acest caz mai putem şterge prin rugăciuni,
concentrare, meditaţii directe asupra a ceea ce am creat. Adică noi am
făcut, noi putem desface. Vorba părintelui Ieronim de la schitul Bucium
(fostul meu duhovnic – decedat în 2001): „Uite Niculina vin la mine
şi îmi dau acatiste să mă rog ca să li se rezolve o anumită problemă,
dar ei nu fac nimic; eu îi pot ajuta doar 10 la sută dar dacă ei nu fac
inversul la ce au făcut nu se întâmplă mare lucru”. Din păcate
foarte mulţi din necunoaştere aşteaptă să le dezlege altcineva ce au
facut ei. Chiar dacă de multe ori vrem să responsabilizăm pe altcineva
să dezlege pentru noi (preoţi, duhovnici, maeştri), nu vor avea succes,
deoarece creaţia se întoarce la creator, aşa cum noi ne întoarcem în
sânul Tatălui Ceresc. Una este să lucrăm cu noi şi să mai cerem ajutorul
cuiva (duhovnici, vindecători, prieteni, parteneri, maeştri) şi una
este să lăsăm la voia întâmplării aceste lucruri.
Astfel emitem diverse prostii (emisii
necorespunzătoare) şi apoi spunem, cum vrea Dumnezeu să se întâmple una
ca asta? Ce nu înţelegem de multe ori este că Dumnezeu este Iubire, Bucurie, Pace,
şi nu el ne dă acea experienţă ci noi am creat-o cândva atunci când nu
am avut discernământul necesar să emitem responsabil pentru a ne crea o
realitate fericită. Adică Dumnezeu îngăduie, deoarece avem liber
arbitru, asta e legea pe care ne-a lăsat-o, o lege peste care nici el nu
trece. Prin libertatea nostră de a alege am creat ceva şi acel ceva se
întoarce la creator. De ex: atunci când critici, judeci, înşeli pe
cineva mai devreme sau mai târziu vei atrage în viaţa ta situaţii prin
care vei fi criticat, judecat, înşelat. Pentru a nu mai întâlni astfel
de situaţii este bine să fii responsabil şi conştient de tot ceea ce
faci. Este un drept al tău să primeşti ceea ce vrei, Dumnezeu îţi dă
conştiinţă şi energie şi prin câmpul cuantic se materializează ceea ce
vrei.
Un maestru spunea: “Conştiinţa şi energia creează natura realităţii.”
De exemplu optimiştii, care au o
încredere totală că totul va fi bine şi vor căpăta ce vor – aşa li se
întâmplă; versus pesimiştii care cred în rău şi ghinioane şi atrag în
realitatea lor acele rele în care cred. Astfel gândul concentrat aduce
după sine materializarea a ceea ce am gândit. Dacă gândim corect fără să
încălcăm demnitatea cuiva, atunci vom avea parte doar de experienţe
care duc la pace şi bucurie. Avem nevoie de discernământ atunci când ne
confruntăm cu reguli şi norme impuse de familia de bază şi de societate,
care sunt spre binele nostru şi care nu. Iar ca să discerni trebuie să
cunoşti. Cunoaşterea este ingredientul cel mai important pentru a putea
avea opţiuni în ceea ce priveşte calitatea vieţii noastre. Partea cea
mai grea în a ne cunoaşte este cu educaţia pe care am primit-o în cei 7
ani de acasă. Aici e greul pentru a reuşi să ne cunoaştem şi a vedea ce
s-a implementat în mintea noastră, în concordanţă cu fiinţa noastră
divină şi ce nu era în concordanţă cu noi. Pentru aceasta va recomand o
carte deosebită: “Drumul către tine însuţi” de M. Skott Peack, de la
editura Curtea Veche.De ce am spus că aici e greul? Deoarece noi în acea perioadă am preluat
de la cei din jur (familia de bază, grădiniţa) tot din comportamentul,
atitudinile, modul de a soluţiona problemele, mod de gândire. Acestea
s-au implementat în creierul nostru liber ca nişte programe în
calculator, au devenit obişnuinţe au intrat în mintea subconştientă şi
acum sunt ca o a doua natură a noastră. Atunci ni s-a implementat
scenariul de viaţă. De aceea nu ştim prea bine dacă unele atitudini sunt
ale noastre şi le alegem noi sau vin ca urmare a informaţiilor din
programare. De aceea cunoaşterea raţională şi cunoaşterea spirituală fac
casă bună pentru a ne redescoperi şi regăsi fiinţa divină. Dezvoltarea
discernământului ne duce la pace şi linişte sufletească în sensul că
nemailuând decizii prin care să ne călcăm sufletul, fiinţa noastră
divină nu mai are de suferit, suntem mereu bucuroşi şi fericiţi şi
devenim mai responsabili în a ne realiza misiunea de a face cunoscut
necunoscutul din noi.
- Sursa-Autor articol: Ph. Niculina Gheorghiță -
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu