Totalul afișărilor de pagină

18 iun. 2018

Asumarea rolului tau...

Ca orice spirit in calatoria sa prin Univers, mai exista si momente in care ne dorim sa fim singuri, sa meditam, sa intelegem, sa ne cunoastem mai bine, sa procesam si sa integram informatiile si intamplarile din viata noastra. Intr-o astfel de perioada ma aflu eu de aproximativ 3 luni. Spunand “3 luni” nu imi vine sa cred ca deja suntem in martie. Ati observat cat de rapid trece timpul anul acesta? Este uimitor. Compar zilele de acum cu cele de cand eram copil si simt ca atunci o zi valora cat doua zile actuale. Dar timpul trece mai repede pentru ca si evolutia noastra curge mai repede. Avem posibilitatea sa ne echilibram, sa ne videcam si sa avansam in cunoastere mult mai repede decat au facut-o generatiile anterioare. Timpul se scurteaza din ce in ce pana cand…intr-o zi nu va mai fi. Pentru cineva complet ancorat in material si inconstient de latura sa spirituala, poate este o situatie nedorita…adica zilele trec, nu apuca sa faca ceea ce si-a planuit, timpul cu cei dragi este mai scurt…poate fi motiv de frustrare! Dar daca esti mai aproape de latura ta divina, timpul nu prea are mare relevanta, mai ales pentru ca traiesti in prezent continuu. Insa daca esti constient de ambele naturi ale tale, cu cat trece mai repede timpul pe Pamant, cu atat te reintorci mai repede Acasa. Eu am o senzatie bizara ca, cu cat timpul este mai rapid, cu atat ma expandez eu in constiinta mai mult.
In ultimele luni, am evoluat enorm. Am ajuns sa inteleg si sa cunosc anumite situatii pe care inainte nici nu le puteam accepta, sau concepe, dar apoi sa le integrez si sa invat din ele! Bineinteles, evolutia mea a fost cu un anumit pret. Am avut si momente de depresie, si momente de incrancenare, si suferinta, si insingurare, si multe conflicte interne si externe. Insa acestea toate au dus in cele din urma la efecte pozitive. Am eliberat blocaje mentale si fizice si inca ma straduiesc sa rezist facand asta in fiecare zi. Partea oarecum ” neplacuta” in acest proces este toata suita de stari si ganduri prin care treci atunci cand te cureti. Te urci practic intr-un montagnerousse cu buna stiinta, dar nu iti imaginezi cat de abrupte sunt pantele niciodata, dar nici cat sunt de inalte culmile. Ideea este ca se compenseaza totul. Cum s-ar spune, dupa furtuna rasare soarele mereu – si, oh, ce mai soare! Este naucitoare aceasta calatorie prin care trec omul si spiritul uman in ultima perioada. Cand esti zeu infloritor si te simti puternic, cand esti umil cersetor si cari sacosele trecutului.
In toata aceasta perioada, m-am intrebat de zeci de ori: unde imi este liberul arbitru? Simt ca multele decizii pe care le-am luat au fost luate de o alta versiune a mea, supradimensionala, de o forta puternica din mine, care nici macar nu mi-a cerut parerea. In unele situatii pur si simplu ma simt luata de val si dusa undeva unde nu prevedeam sa ajung. Si este bine, sa nu ma intelegeti gresit! Bine, chiar daca drumul este uneori anevoios si plin de constientizari dureroase, destinatia este intotdeauna buna! Insa naucita, ma intreb: eu, Diana, am avut si eu ceva de spus in toata treaba asta? Probabil ca nu. Si probabil pe buna dreptate. Pentru ca daca ar fi dupa mine, m-as fastaci doua sute de ani la marginea prapastiei agatandu-ma de toate blocajele mele dragi si ezitand, in loc sa ma arunc cu incredere in abis si sa vad ca – uite mai, tot pe moale am cazut. Daca ar fi dupa mine, as orbecai prin intuneric cu lanterna constiintei mele inca limitate. Dar vedeti, vine mereu forta asta mai mare decat mine, pe care putem in mod egal sa o numim “destin”, “sine superior”, “soarta”, “plan divin” sau “dumnezeu”…si ma impinge din spate fix in abisul ala care pe mine ma sperie. Abis = nou = necunoscut. Si cad, si ma zbat si urlu, si ma dor toate legaturile rupte cu trecutul si cu iluziile in care am trait, ma dor ca atunci cand iti zmulgi parul din cap, sau inima din piept, si strig dupa ajutor, si urasc forta care m-a impins – ca uite, eu acum tot cad si nu ma opresc si uite ce intuneric e si cat ma doare! si e frig si sunt singura – ca de obicei cand cazi, trebuie sa cazi singur! si trec prin iad de o mie de ori, inainte sa… cad pe moale.  Pentru ca da, de fiecare data cad pe moale. As prefera o scara, sa cobor pe ea, daca tot pe moale ajung, insa nu se poate. In vremurile astea, mi-ar lua vreo 3 vieti cu scara, si as pierde timpul. Trebuie sa tin ritmul, trebuie sa invat si sa simt prin ce trec ceilalti oameni, pentru ca am venit sa ajut, sa sustin. Si cum poti ajuta daca nu intelegi? Poti sa vorbesti in gura mare despre un lucru despre care habar nu ai? Nu prea poti. De cand am aflat ca sunt venusiana si am venit sa ajut, m-am intrebat de cateva ori – pai si atunci, de ce trebuie sa sufar si sa trec si eu prin tot procesul asta? Nu se poate fara? Si am primit raspunsul: cine intelege suferinta si efortul unui om, este capabil sa il ajute. Trebuie sa fii cu un picior in groapa langa el, si cu un picior sus, bine proptit, altfel nu reusesti sa scoti pe cineva la lumina. Sa fim amandoi jos nu se poate, ca e lupta pierduta. Sa fiu eu sus, iar nu se poate, pentru ca omul inca nu intelege ceea ce vine din alte lumi decat el si vorbeste alte limbi. Asa ca iata-ma. Experimentand tot procesul, de buna voie, ca asa am hotarat candva, cand m-am “inrolat”.
Lectia prin care trec momentan, este “Asumarea rolului propriu”.
Am inteles ca multi oameni inca traiesc neasumandu-si rolul propriu. Inca se ascund sub identitati sociale comfortabile sau, chiar si chinuitoare – pentru ca unii adora pozitia de victima. Sau pur si simplu stiu care le este rolul dar le este frica sa si-l asume. Sau, alt pur si simplu, sunt deconectati de la Sursa si au uitat rolul, nu stiu care este si umbla confuzi prin aceasta existenta. Daca va uitati  in jur, cred ca puteti sa numiti si voi cativa cunoscuti care nu isi asuma rolul pe acest Pamant. Sunt acei oameni care mereu tristi, se intreaba ce au de facut cu viata lor, care sunt nemultumiti profund de locul unde lucreaza, care simt ca si-au ratat viata, care nu isi exploateaza talentele, care mor cu fiecare zi ce trece, acumuland frustrari si depresie – singurele “averi” cu care vor parasi aceasta lume, carandu-le – bietii- cu ei in viata urmatoare. Dar stiti, nu este obligatoriu sa fie asa.
Ne-am invatat sa traim in frica. Frica, este opusul iubirii. Noi suntem spirite nascute din iubire, materia noastra prima din care suntem facuti este energia iubirii. Si experimentam o viata in frica. Frica este subtila, se furiseaza tacuta si perversa in inima si pleaca cu greu. Nu trebuie sa iti tremure genunchii sau sa fii speriat ca sa iti fie frica. Frica inseamna si cand, desi iti auzi chemarea sufletului, alegi sa iti inchizi urechile si ochii si sa mergi in directie opusa. Frica inseamna si cand esti agresiv pentru ca cineva are alta viziune decat tine. Frica inseamna si cand te uiti la televizor un weekend intreg in loc sa te dezvolti si sa socializezi. Frica inseamna toate acele lucruri marunte pe care le faci, intorcand spatele lucrurilor marete pe care le-ai putea face cu viata ta. Este frica de a iti asuma propria fiinta.Propria ta fiinta nu esti tu, Maria sau George, care esti manager sau operator PC, care ai 3 copii si 2 pisici, un apartament si niste parinti, o scoala terminata si mancare de facut diseara cand ajungi acasa, sau de platit factura la curent. Acestea sunt identitatea ta sociala si lucrurile pe care le detii sau care fac parte din rutina ta. Sunt masca pe care o porti, ascunzand sub ea soarele care esti. Imagineaza-ti un bec. Care lumineaza puternic. Daca pui peste el o esarfa neagra, becul nu lumineaza mai putin, el tot acolo este. Insa lumina lui va fi asa de slaba incat efectele produse in jurul sau vor fi aproape insesizabile. In loc sa luminezi lumea in care traiesti si sa fi suport si pentru cei din jurul tau, ti-ai ascuns lumina sub valul falsei tale identitati. Bineinteles, este normal sa avem o identitate umana. Este normal sa avem un nume, o familie, niste posesiuni si o istorie. Sunt necesare pentru a trai complet aceasta experienta. Insa cei mai multi oameni, se multumesc cu atat. Un nume, o scoala, o familie, un job pe care il detesta si care este cauza depresiilor, si o rutina zilnica. Am ajuns sa credem ca destinul omului este sa se casatoreasca si sa faca copii. Bineinteles, este si aceasta o parte – O PARTE – din misiunea unora. Dar nu este tot ceea ce pot face. Ma intristeaza cand aud oamenii spunand mandri si cu un aer de “am facut tot ce se putea face”, atunci cand ii intrebi ei ce au facut cu viata lor: ” Am facut doi copii!”. Sau cand se lauda, ei, cu reusitele copiilor lor…ca si cum ar fi ale lor. Unii dintre noi isi traiesc viata prin altii si mor incet-incet, ofilindu-se. Se mint ca au o viata infloritoare, pentru ca au casa, sot/sotie, copii, serviciu si au pus bani deoparte pentru concediu. Si doar ei stiu cum se simt, cand seara, cand se face liniste si toti dorm, in sfarsit pun capul pe perna si cad mastile.
Un mare adevar pe care trebuie sa il constientizam, este ca: desi am venit aici impreuna si ne sustinem, ne ajutam sa evoluam, noi oamenii, ca spirite, suntem individual in calatoria noastra, si avem datoria sa ne implinim misiunea. Avem datoria sa ne asumam rolurile in vietile noastre. Ne pierdem pe drum adesea. Ne ratam vocatiile si ne integram in sange identitatile false, zabovind prea mult in situatii si ganduri care ni se par satisfacatoare, dar sunt cu mult mai departe de extazul spiritual la care avem toti dreptul.
Si eu ma pierd uneori pe acest drum. Greseala pe care o fac este sa ma reduc la a fi doar umana. Ma preocupa grijile materiale, relatiile cu familia, lipsurile, si uit ca daca as fi macar putin mai aproape de natura mea divina, toate aceste frustrari nici macar nu m-ar atinge, pentru ca le-as intelege. As stii ca sunt necesare, as vedea imaginea de ansamblu si as accepta.
Acceptarea este o parte foarte importanta in procesul de asumare a rolului tau. Cand incetezi sa lupti impotriva curentului, sa te lasi dus de valurile vietii, sa spui “DA” in loc de “NU”, sa iti invingi fricile in loc sa le alimentezi, sa te iubesti cu tot ceea ce reprezinti in loc sa iti negi si ascunzi “defectele”, cand poti sa vezi de ce “persoanele care iti fac rau” sunt in viata ta si ce lectii valoroase iti dau, atunci esti pregatit sa accepti. Acceptarea inseamna sa intelegi profund si deplin ca daca ceva se intampla in viata ta, este pentru ca era menit sa se intample asa ci nu altfel. Dar ca ai puterea sa iti determini prezentul si viitorul, sa iti creezi realitatea si sa influentezi intreg Universul prin energiile pe care le emiti. Ca sa poti sa incepi sa primesti, trebuie sa stii sa accepti.
Accepta ce ai acum, ca sa poti primi mai mult. Accepta familia pe care o ai, dar seteaza tu limitele relatiei cu ei, astfel incat sa nu mai creada ca au dreptul sa te invadeze si sa te guverneze. Accepta relatia pe care o ai, ti-a adus multe lectii, dar propune-ti sa o imbunatatesti prin deschidere, comunicare, egalitate, corectitudine, iubire, daruire…sau sa va eliberezi pe amandoi daca va tineti pe loc. Accepta lipsa abundentei in acest moment, dar constientizeaza ca esti deconectat de la Sursa si ca detii mijloacele pentru a repermite abundentei sa curga in viata ta. Toti ne-am nascut bogati, dar undeva pe drum am pierdut codul de la seif. Accepta ca esti bolnav acum, dar hotaraste-te ca aceasta este ultima data cand vei mai fi, pentru ca starea ta adevarata este cea de sanatate si ti-o vei redobandi negresit. Accepta ca simti asa cum simti acum, dar stii in adancul tau ca poti sa iti imbunatatesti starea de spirit si viata, doar daca vrei. Accepta ca este sfarsitul unui drum, dar ridica ochii si vezi noul inceput de drum si promite-ti sa tii minte lectiile invatate din cel anterior. Accepta ca te doare, consuma durerea, vezi ce iti spun vocile ei, dar intra adanc in inima ta si fa curat ca sa arunci vechiturile care nu mai sunt necesare si sa gasesti vointa undeva ascunsa pe acolo. Accepta ca nu ai reusit de data asta, dar intelege ca tocmai pentru ca nu ai reusit azi, esti mai intelept si mai determinat sa reusesti. Accepta ca sunt in jur oameni diferiti si ca iti afecteaza viata momentan si planeta pe care traiesti, dar adu-ti aminte ca ai fost si tu candva ca ei si ca au fost lectii prin care a trebuit sa treci ca sa evoluezi si multumeste ca si ei evolueaza chiar acum. Accepta ca te-ai nascut in acest corp si nu in altul si gandeste-te cate situatii benefice ti-a adus corpul tau,pe care le-ai fi ratat daca aveai alt corp. Nimic nu este intamplator. Corpul tau este oglinda interiorului tau. Schimba-ti atitudinea, gandirea, starea de spirit, si vei radia.
Orice aspect din viata ta iti produce furie, frustrare, nemultumire, frica, negare, regret, dorinta de a te ascunde, vina, durere, trebuie acceptat si integrat. Adica este necesar sa intelegi ca acel aspect exista in viata ta nu intamplator si ca sigur ai o lectie de invatat din el. Dar lectia o inveti detasandu-te si privind obiectiv imaginea de ansamblu. Facand eforturi considerabile sa vezi si lucrurile bune care au reiesit din acest aspect pe care iti vine greu sa il accepti. Poti desena o schema in care sa pui in centru de exemplu : relatia cu mama. Si sa pui pe o parte lucrurile care te supara la aceasta relatie: nu ma intelege, ma subestimeaza, ma jigneste, nu avem o comunicare buna, ma santajeaza emotional etc. Si pe cealalta parte: mi-a dat viata si m-a ingrijit sa pot ajunge un om adult, chiar daca traumatizat; mi-a dat lectii ca sa invat sa fiu puternica si sa iubesc neconditionat, prin exemplul ei negativ, am invatat sa fiu o mama mai buna etc. Exista intotdeauna parti bune daca vrei sa le vezi. Aceasta schema te va ajuta sa accepti relatia cu mama ta. Sau un exemplu de schema pentru o situatie anume: am fost concediata -> nu mai am un loc de munca -> nu mai am un venit sigur momentan -> imi lipsesc multe lucruri esentiale -> constientizez valoarea banilor in viata mea -> incep sa imi doresc abundenta – > gasesc materiale pentru atragerea abundentei in viata mea – > invat cum sa imi atrag abundenta -> invat ca in viata trebuie sa fac lucrurile care imi plac ca sa imi atrag abundenta -> imi folosesc creativitatea pentru a crea bijuterii hand-made – > devin propriul meu angajat -> am si libertate, muncesc cu placere, abundenta curge in viata mea. Asadar, a iti pierde serviciul poate fi de fapt un lucru bun daca stii cum sa privesti. Orice situatie poate fi luata si analizata asa si veti vedea ce avantaje va aduc chiar si situatiile neplacute.
Orice situatie acceptata, este mai usor de cantarit si inteles. Este ca si cum datorita norului de frustrari pe care l-ai adunat in jurul ei, o vedeai mult mai mare, mai intunecata si mai monstruoasa decat era cu adevarat. Cand accepti aceasta situatie, dai la o parte acest nor si rezolvarile pentru ea vin imediat. Iti dai seama ca faceai din tantar armasar si drama asta toata era degeaba. Acesta este efectul constientizarii.
O lege in Univers este cea a echilibrului. Orice balanta ajunge in echilibru. Daca ceva te nemultumeste, fii sigur ca urmeaza ceva bun si concentreaza-te pe asta.Odata ce exersezi zi de zi sa accepti aspecte din viata ta, ajungi din ce in ce mai aproape de…tine insuti. In drama omeneasca, adesea ne identificam cu situatiile si persoanele din viata noastra. Cum spuneam si mai sus, ajungem sa credem inconstienti ca noi reprezentam : nume+posesiuni+studii+familie+rutina. Acceptarea are un efect foarte frumos: sparge iluziile ca pe baloane de sapun. Sa ne imaginam ca in fata noastra se afla un norisor de baloane de sapun. Multe, multe baloane pe care scrie: nu am bani, sunt singur, nu sunt iubit, mama nu ma accepta, tata este rece, prietenii mei au uitat de mine, serviciul meu este nesatisfacator, sefa mea se poarta urat, m-am ingrasat, sunt bolnav, imi detest viata etc. Si incep sa se sparga pe masura ce privesti detasat si intelegi ca: am un blocaj pe bani ce poate fi rezolvat, am un blocaj emotional care ma opreste din a imi construi relatii sanatoase si pot sa il vindec lucrand pe chakra inimii, parintii mei au rolul de a imi da lectiile necesare pentru a deveni un adult constient, imi pot schimba seriviciul si voi face ceea ce ma multumeste, sefa mea probabil incearca la nivel subtil sa ma faca sa inteleg ca nu e locul meu aici, e timpul sa ma ingrijesc de sanatatea mea, viata mea este plina de oportunitati si eu imi creez viata. Toate aceste constientizari te elibereaza si incepi sa capeti putere. Iti recapeti claritatea, puterea, incepi sa nu te mai pui mereu in postura de victima nedreptatita careia ii lipsesc si iarasi ii lipsesc atatea si nu va fi niciodata fericita.
In plus, intelegi ca nu esti tu vinovat pentru nimic din toate acestea. Nici nu se pune problema de a fi vina cuiva, ci pur si simplu fiecare om din viata ta isi joaca rolul pentru a te duce mai departe pe calea ta, incepi sa practici recunostiinta. Practicand recunostiinta, iti tai acele legaturi daunatoare, si tie si lor, cu cei pe care i-ai judecat. Treptat, iti lasi jos mastile: de abuzat, de victima, de nedreptatit, de neinteles, de diferit, de separat, de deprimat, de indurerat…sau de actor care ascunde sub veselie toate traumele prin care a trecut si pe care nu le-a inteles. Lasand aceste masti jos, te apropii mai mult de esenta ta. Incepi sa te vezi cu adevarat, fara sa te mai identifici cu proiectiile altora si ale tale. Cand intelegi relatiile tale cu cei din jur, ajungi la intelegerea ca sunteti interconectati doar spre binele cel mai inalt al vostru, ca nimeni nu este victima, ca nu esti dator nimanui si nimeni nu iti este dator tie. Prin urmare, devii liber de obligatii si capabil de relatii mai libere, mai frumoase, mai pline de recunostiinta. Si frica de a rani, de a dezamagi sau de a pierde pe cineva se disipeaza. Nu mai te simti obligat sa joci roluri ca sa fii pe plac, sa nu fi judecat, sa fii acceptat. Si iarasi te apropii tot mai mult de esenta ta.
Abia acum incepi sa intelegi cine esti cu adevarat. Ai crezut atata timp ca esti altcineva! Ai jucat rolurile si ai purtat mastile false atat de mult timp incat iti intrasera in carne si in sange si nu mai stiai cine esti de fapt! Cand incepi sa intelegi si sa accepti detaliile “neplacute” ale vietii tale de pana acum, totul se schimba si zgomotul infernal al gandurilor care judecau TOTUL incepe sa dispara, facand loc…vocii spiritului tau.
Si vocea spiritului tau stie totul despre tine. Stie de unde vii, cine esti si care ti-e rolul. Poate e greu de acceptat. Poate ca o sa auzi si nu o sa vrei sa crezi sau sa accepti. Poate te-ai pregatit o viata intreaga ca sa fii web designer si esti unul de succes acum si nu vrei sa dai totul pe nesiguranta unui nou inceput. Poate tragi cu dintii sa faci un compromis. Dar vezi si tu cu ochii tai ca cu cat mergi inainte pe drumul vechi care nu este si cel potrivit, cu atat totul se complica pentru tine si nimic nu mai merge bine…si cumva, nu te simti nici 100% implinit. Si semne sunt peste tot. Trebuie sa iei noua cale de care ti-ai adus aminte. Calea autentica. Trebuie sa iti asumi rolul. Simti ca toata viata ti se da peste cap, dar trebuie sa o faci.
Sau poate esti obosit dupa o lunga cautare in care ai stiut, ai stiut mereu, dintotdeauna, ca esti menit sa faci altceva, si erai asa de nefericit in mizeria ta cotidiana, si acum – iata dovada! Intelegi in sfarsit care ti-e rolul. Toate portile ti se deschid, stelele se aliniaza, abundenta curge, te simti liber si fericit ca o pasare in cerul senin.
Oricare ar fi situatia, calea este doar una. Aceea de a iti asculta inima si de a iti asuma rolul. E timpul sa incetezi sa joci roluri micute, de amator nepriceput, platit prost si nerecunoscut pentru maretia sa. E timpul sa joci rolul vietii tale. Nu iti fie teama, daca ai ajuns aici, asa trebuie sa fie. Fa saritura aia! Sari si nu te teme – chiar daca vei capata cateva zgarieturi si o sperietura zdravana, vei cadea pe moale. Cu cat vei persista in frica si indecizie, cu atat vei dezlantui mai tare haosul in viata ta. Astea sunt vremurile acum. Nu se mai poate sa zabovim.
Cei care trebuie sa citeasca aceste cuvinte, le vor citi. Eu pentru ei le-am scris. Nu vor ajunge la nimeni din greseala.
Acceptati si asumati-va rolurile de creatori. Daca aveti talente uitate, nefolosite, daca aveti chemari pe care le-ati ignorat, daca sunt semne pretutindeni in jur care va indruma intr-o anumita directie, atunci folositi-va talentele, ascultati-va chemarile, urmati semnele. Acum e timpul. In aceste timpuri ale schimbarii, este nevoie de oameni care sa isi arate adevarata esenta si sa straluceasca curajosi in lume.
-sursa- https://luminarasaritului.wordpress.com/-


 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

17 iun. 2018

Venim pe acesta lume ca sa experimentam la nivel individual,sa fim unici...

Venim pe această lume să experimentăm la nivel individual, să fim unici, să reducem toate posibilitățile la una singură. În corpul fizic, infinitul devine 1. Poate cea mai grea lecție pentru noi ca indivizi este să facem alegeri și să luăm decizii. Din alegerile multiple pe care le putem face în orice clipă avem de învățat să rămânem la una singură, iar odată luată decizia, să ne-o asumăm definitiv. Numai când alegerea respectă principiul numărului 1 suntem în acord cu Divinitatea, respectăm legile Universului, căci 1 este numărul lui Dumnezeu, din care decurg toate celelalte numere și puterile lor, deci tot ceea ce există.


Fiecare dintre noi are calea lui, care este de asemenea unică. Una singură. Pe calea noastră, cel mai important este să cerem și să păstrăm numai ceea ce este al nostru. Iată din nou exclusivitatea ca forță! Nu putem păstra mult timp ce nu ne aparține. În funcție de alegerile pe care le facem însă, dacă intrăm pe teritoriul altcuiva și trăim prea mult în dualitate, calea noastră începe să ocolească și ajungem să pierdem chiar și ce era al nostru până atunci. Dumnezeu redistribuie întotdeauna ceea ce este al nostru dar nu folosim. Simplu, îi găsește alt loc, îl ia și-l dă altuia.



Cât timp ne păstrăm în legea lui 1, în alegerile ferme, în deciziile asumate față de noi înșine și față de ceilalți, în exclusivitate, în integritate, toată puterea este la noi. Cu prima minciună față de noi înșine și față de alții intrăm în dualitate, sufletul ni se împrăștie, ieșind de pe drumul nostru. Unde ajungem? Pe drumul altuia! Ajungem să trăim viața altcuiva.
Cel mai evident transfer de putere se face la nivelul energiei sexuale. Sexul este cea mai mare putere din Univers, forța creatoare, prin care masculinul se unește cu femininul. Sexualitatea manifestată în iubire într-un cuplu asumat îl coboară pe Dumnezeu pe Pământ.



Ce se întâmplă când, în afara cuplului, unul dintre parteneri întreține relații sexuale cu altcineva? Sexul este desprins, în primul rând, de iubire și devine o manifestare a puterii. Partenerul care înșală face ceva pe ascuns, la adăpstul întunericului, deci scoate Lumina din cuplu, intrând într-un joc de putere pe care-l joacă cu ambii parteneri. Este evident că la mijloc există o neasumare, o lipsă de poziționare clară. Cel ce înșală pune în scenă un comportament evitant, deci fuge de asumarea unei decizii ferme. El/ea nu se confruntă cu alegerea, ajungând să fie prins/ă între două planuri. Din unicitate, plonjează în dualitate, separând sufletul de trup și ajungând să-și scadă puterea.



Ce nu stăpânești, te stăpânește. Atunci când cineva are de ales între doi parteneri de care se leagă sexual (să nu amintim cazurile în care vorbim de cel puțin doi parteneri), deja persoana cedează altcuiva puterea asupra sa. Altcineva e stăpân pe el/ea, de fapt ambii parteneri au drepturi asupra lui/ei. În relația paralelă în care nu dragostea este liantul, infidelul/infidela se conectează la toată Umbra partenerului, care ajunge să-l domine până la obsesie. 
-sursa-http://eulinterior.blogspot.com/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

16 iun. 2018

Repere psihologice ale omului evoluat spiritual...

In primul rand calmul este o caracteristica speciala a acestui om. Te afli intr-o mare de oameni agitati si dintr-o data vezi pe unul dintre ei ca e linistit si ca surade ca si cum nu ar fi deloc afectat de toata nebunia momentului. Deja vrei sa te indrepti spre el, sa il cunosti. Simti ca are ceva special si nu stii ce. Surasul lui nu e un suras orgolios, nu pare sa spuna “eu de voi rad acum”, ci e un suras care pare sa spuna ”stai linistit, si aceasta problema va trece si va veni iar soarele”.Da, optimismul este ceea ce nu trebuie sa lipseasca din personalitatea acestui om. In orice situatie stie ca exista si ceva de invatat din aceea agitatie, stie ca fiecare problema poarta in ea si solutia, dar inca nu e vizibila. Increderea in sine e atat de puternica, incat chiar si atunci cand oamenii din jur spun ca nu exista sanse de reusita, omul superior nu renunta. Nu mai are cum sa renunte, a investit tot sufletul in ceea ce face, daca ar renunta si-ar lasa acolo sufletul si ar ramane gol pe dinauntru.Foarte grea este urmatoarea caracteristica: asteptarea. Omul superior nu se plictiseste asteptand, el asteapta altfel decat ceilalti oameni. Pentru el asteptarea este cea care da valoare lucrului pe care il asteapta. Cum de poate sa astepte fara sa se plictiseasca ca ceilalti? Isi tine mintea atenta, sub control. Nu o lasa sa sara de la un gand la altul, el e atent numai la ceea ce cauta, ca un vanator in cautarea unei prazi. Nu renunta, nu se plictiseste de asteptare.
Cand cineva spune minciuni sau barfe despre el, acest om rade – nu intoarce vorbele in avantajul lui. Stie ca are deaface cu niste copii imaturi. Rezistenta la barfele si minciunile celorlalti este o alta caracteristica a personalitatii perfecte. Daca vrei sa reusesti asta si tu va trebui sa iti spui de fiecare data ca acesti oameni care te vorbesc de rau, de fapt au ei acele probleme pe care le pun pe umerii tai. Nu ii judeca, ci accepta ceea ce spun ei cu acelasi suras calm si detasat.Razbunarea este un cuvant care nu exista pentru omul care vrea sa se dezvolte. Razbunarea te face mic in ochii tai si ai lumii. Daca cineva simte dorinta de razbunare inseamna ca plateste cu aceeasi moneda raul care i-a fost facut. Asta pentru ca nu are monede mai valoroase. Omul superior iarta persoana care i-a facut rau, dar incearca sa repare acel rau. Nu sta cu mainile in san si nu face nimic, ci actioneaza, isi urmareste obiectivele. Nu se roaga de nimeni si din aceasta cauza pare un pic nesociabil. Oamenii din jurul lui ar vrea ca acesta sa ceara ajutor, nu le place sa aiba langa ei un om autonom. Insa omul pornit pe calea dezvoltarii personale este din ce in ce mai autonom. Fiecare zi ce trece el se maturizeaza si de la starea de copil neajutorat devine adult.
Visul – atunci cand un om incepe sa se dezvolte isi schimba visele, viata lui ii cere sa viseze ca zboara mai sus. Vrea mai mult, nu se mai multumeste sa fie numai bucuros, ci vrea sa fie fericit. Nu ii mai este deajuns o viata calduta, vrea o viata fierbinte. Cu toate astea obiectivele pe care si le stabileste nu ii devin obsesie. Daca ai inceput deja sa mergi pe aceasta cale stii ca omul superior este flexibil. Daca un obiectiv este de neatins nu se sinucide, se adapteaza. Nu trece peste cadavre ca sa isi atinga obiectivul – stie cand sa renunte.
E perfect adaptat la resursele pe care le are, nu sufera pentru ca dupa luni vine marti. Stie ca ceea ce e inevitabil trebuie acceptat cu calm. Atunci cand nu reuseste sa isi atinga obiectivele, cand are parte de esec, isi reanalizeaza strategia si o adapteaza. Pentru el succesul sau esecul sunt fiecare importante. Succesul ii spune ca a reusit sa inteleaga mecanismele universului si sa se adapteze la ele. Esecul, pe de alta parte, ii spune tot ce are nevoie despre lispurile cu care inca se confrunta. Esecul poarta in el mult mai multa informatie decat succesul. Omul superior stie asta si este atent la cauzele adevarate ale esecului, care de cele mai multe ori sunt in el, nu in afara lui. El stie ca poate a ales gresit strategia, sau ca poate nu isi doreste din toata fiinta acel obiectiv.
Ceva special il defineste insa pe acest om. Chiar daca si-a vazut visul distrus, nu abandoneaza. Nu poate sa abandoneze. Suporta orice, dar merge inainte. Daca nu ii reuseste o strategie si nu isi atinge un vis astazi, el maine insista din nou. Daca lumea ii spune ca ceva este imposibil, el spune ca in acest caz o sa il atinga un pic mai tarziu, dar cu siguranta il va atinge.Isi asuma riscuri – are asa mare incredere in oameni si in el incat risca totul. Risca sa piarda tot ce are pentru ca stie ca daca deja a reusit odata sa cladeasca, va reusi si a doua oara. Stie sa piarda fara sa renunte. Chiar daca cei din jur ii spun sa se opreasca pentru ca risca prea mult, el stie ca jocul este mai important pentru el decat castigul. Daca ar trebui sa aleaga intre castigul final si jocul in sine, ar alege jocul fara sa stea pe ganduri.
Omul superior daca este inconjurat de multime sau e singur in camera se comporta la fel. Pur si simplu se simte relaxat in ambele situatii. Nu cauta sa iasa in evidenta in mijlocul unui grup. Nu rade de ceilalti, dar nici nu sta rezervat facand pe desteptul. Pur si simplu se adapteaza. Cred ca acesta este cuvantul cheie care defineste cel mai mult acest model de om: adaptarea.
Atunci cand ceilalti oameni isi pun toata increderea in prieteni sau familie, omul superior stie ca nu are voie sa ceara nimanui nimic. Nu el este centrul universului, buricul pamantului. El stie ca nimeni nu s-a nascut ca sa il serveasca pe el, ca sa il faca pe el fericit. In orice relatie un asemenea om cere putin si ofera mult. Ii place sa ii faca pe altii fericiti, dar nu cere acelasi lucru de la ceilalti. Face contrar celor care spun “sa se comporte cu mine, asa cum ma comport eu cu ei”. El crede ca problemele lui sunt mai mici decat ale celorlalti, asa ca nu are voie sa ii incarce si el cu cereri.
Caracteristica mea preferata – poate si pentru ca am simtit-o numai pentru cateva momente in viata – este trairea prezentului. Omul superior nu se gandeste cu regret la trecut, nu zice ”ca bine a fost anul trecut, mult mai bine decat acum”. El stie ca fiecare moment are farmecul lui, daca stii sa il savurezi. Daca stii sa cauti ceva placut in fiecare clipa, o faci sa devina eterna. Viitorul nu il intereseaza decat pentru planificare. Nu se gandeste ca o sa ii fie bine in viitor. In viitor o sa ii fie exact asa cum o sa ii fie. Pentru el viitorul inseamna inca o zi in care va invata ceva nou. Isi propune obiective, dar le traieste deja din prezent.
Momentul prezent e cel care ii face bucurie, nu viitorul sau trecutul.
-Fragment dintr-un articol scris de Marius Simion-

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.


15 iun. 2018

Concluzia unui studiu ştiinţific: Viaţa după moarte este reală...

În cel mai mare studiu de acest gen realizat vreodată, cercetătorii au găsit dovezi că, după încetarea activităţii creierului, conştiinţa noastră continuă să existe. Această dovadă a vieţii după moarte a fost obţinută printr-un studiu condus de cercetători ai Universităţii din Southampton şi publicat în jurnalul Resuscitation.
“Contrar percepţiei, moartea nu este un moment specific, ci un proces potenţial reversibil, care are loc după o boală gravă, sau când un accident cauzează o încetare a activităţii inimii, plămânilor sau creierului”, a declarat dr. Sam Parnia. “Dacă se fac încercări pentru a inversa acest proces, atunci el se numeşte 'stop cardiac', iar dacă aceste încercări nu reuşesc, procesul se numeşte 'moarte.”
Aproape 40% dintre cei intervievaţi şi-au adus aminte că au experimentat anumite forme de conştienţă după ce au suferit stop cardiac (fiind pronunţaţi morţi din punct de vedere clinic).
O diversitate mare de experienţe în apropierea morţii
Studiul AWARE (Conştientizare în timpul Resuscitării) a urmărit utilizarea metodelor ştiinţifice pentru a investiga experienţe descrise în mod tipic prin termenii imprecişi ai “experienţei în apropierea morţii (EAM)” şi ai “experienţei în afara corpului (EAC)”. Cercetătorii au intervievat 2.060 de pacienţi din 15 spitale ce au suferit un stop cardiac de pe tot cuprinsul Austriei, Marii Britanii şi Statelor Unite.
“În acest studiu am dorit să trecem dincolo de termenul puternic încărcat emoţional, dar slab definit, al EAM şi să explorăm obiectiv ceea ce se întâmplă atunci când murim”, a declarat dr. Parnia.
Cercetătorii au descoperit că 39% dintre supravieţuitorii cazurilor de stop cardiac, care au fost intervievaţi, au descris o stare specială, ca şi cum ar fi fost “conştienţi” după stopul cardiac pe care l-au suferit. Dar, mulţi nu au avut amintiri specifice asociate cu acea percepţie.
“Acest lucru sugerează că mulţi oameni au activităţi mentale iniţial, dar apoi îşi pierd amintirile după recuperare, fie datorită efectului traumatismului cerebral, fie din cauza sedativelor”, a declarat dr. Parnia.
Dintre cei care au raportat o percepţie a conştienţei, doar 2% au descris o experienţă compatibilă cu idea populară de EAC, precum vederea sau auzirea unor evenimente care aveau loc în jurul corpurilor lor. Iar 9% au raportat experienţe compatibile cu ideea binecunoscută de EAM, precum senzaţii de căldură, sau prezenţa unei lumini. Totuşi, 46% au raportat experienţe care nu sunt în acord cu EAM sau EAC, incluzând experienţe terifiante, sau persecutorii.
Confirmare clinică a "experienţei în afara corpului"
Poate cea mai semnificativă descoperire a studiului a fost ceea ce ar putea fi prima confirmare clinică de până acum a EAC. În acest caz, un lucrător social în vârstă de 57 de ani a raportat cu acurateţe lucruri care s-au întâmplat în jurul său după ce activitatea sa cerebrală încetase.
“Este un fapt semnificativ, din moment ce deseori s-a presupus că experienţele în relaţie cu moartea sunt probabil halucinaţii sau iluzii, care au loc fie înainte ca inima să se oprească, fie după ce inima a fost repornită cu succes, însă, nefiind privite ca experienţe care corespund cu evenimente reale, ce au loc atunci când inima nu bate”, a declarat dr. Parnia.
“În acest caz, conştiinţa şi conştienţa păreau să se manifeste în timpul unui interval de 3 minute, când nu existau bătăi ale inimii. Acest lucru este paradoxal, din moment ce creierul, în mod tipic, încetează să mai funcţioneze la aproximativ 20-30 de secunde după încetarea bătăilor inimii şi nu îşi reia activitatea până când inima nu este repornită. Mai mult decât atât, amintirile detaliate ale percepţiilor vizuale conştiente din acest caz corespundeau unor evenimente verificate.”
Amintirile bărbatului nu numai că au fost precise, dar chiar au ajutat cercetătorii să îi plaseze experienţa într-un interval (definit, n.trad.) de timp.
“Bărbatul a descris tot ceea ce s-a întâmplat în cameră dar, mai important, a auzit două bipuri ale unei maşinării care emite sunete la intervale de 3 minute. Aşadar, putem măsura cât timp a durat experienţa sa”, a declarat dr. Parnia.
“El părea a fi foarte credibil, iar tot ceea ce a spus că i s-a întâmplat, de fapt, chiar i s-a întâmplat.”
“Cercetătorii trebuie să fie felicitaţi pentru finalizarea unui studiu fascinant, care va deschide şansa unor cercetări suplimentare şi mai complexe asupra a ceea ce se întâmplă atunci când murim”, a scris dr. Jerry Nolan, redactor-şef al jurnalului Resuscitation.
-sursa- http://epochtimes-romania.com/news/concluzia-unui-studiu-stiintific-viata-dupa-moarte-este-reala---226796
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

14 iun. 2018

Nivel inalt de constiinta...

Cauta tot ce este mai bun in fiecare, si lucreaza la acest nivel inalt de constiinta.
Ati incercat vreodata sa analizati omul de langa voi? Sa vedeti dincolo de ceea ce el arata? Voi nu trebuie sa ii priviti pe deasupra,pentru ca oamenii nu isi arata niciodata adevarata fata,tot asa cum nici voi nu va aratati sufletul.
Trebuie sa invatati sa cautati si bunul din om,pentru ca fiecare are si ceva bun in el dedesuptul cojii de suprafata.Sigur ca nu o sa gasiti la toti bunul,poate sunt si mai rai decat lasa sa se vada ,deci o sa aveti si surprize din acestea.
Stiti ce inseamna munca cu voi? Sunt multe de invatat,dar sa le luam pe rand.In primul rand trebuie atentie mare la modul cum vorbiti,cum ganditi,cum va manifestati.Luati pe rand fiecare lucru spus pana aici ,si sa il faceti cu mare atentie.Un nivel inalt de constiinta mai inseamna si ca voi ati cam scapat de tot ce era urat la voi.
Nu este deloc greu sa fiti un pic atenti la ce spuneti.De exemplu,elevati-va vorbirea in primul rand,auziti ce spuneti cand vorbiti,si imediat sa stergeti frazele care nu v-au sunat in urechi tocmai elevat,pe urma fiti atenti la modul cum simtiti cand cineva incearca sa va enerveze,si acolo trebuie multa intelepciune,ca sunteti inconjurati permanent de oameni care nu sunt intelepti.
Constiinta elevata inseamna ca tot ce am spus stiti deja,ati aplicat,sau aplicati la voi acest lucru.Lucrul cu voi insiva sa fie permanent pus in aplicare,pentru ca maine sa nu mai fiti ca astazi.Daca un om este doua zile la fel,inseamna ca nu ati pasit deloc,practic stagnati de la o zi la alta fara sa faceti nimic bun cu voi.
Suntem in ascensiune,deci ascendeti in constiinta.Sa stiti ca constiinta este foarte perisabila,este nevoie sa va suparati putin ca sa ramaneti fara constiinta voastra inalta.Degeaba munciti cu voi daca vin zile cand voi nu puteti stapani starile proaste din voi.

Afirma adesea
Sunt constient de mine,am grija sa fiu permanent intr-o stare de calm si pace interioara,sunt atent la tot ceea ce fac.Evoluez,asta este deviza sufletului meu.
Si asa si este
-sursa- http://familiacelesta1.blogspot.com/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

13 iun. 2018

Algoritm pentru refacerea sufletului ( SN )...

Se activeaza palmele cu toate simbolurile cunoscute cu intentia de deschidere si aducere inapoi catre toate planurile si dimensiunile , CKR,SHK,HZSN,DKM, ca sa dezleg tot ce este legat cu intuneric, CKR invers ca sa dezleg tot ce este legat cu lumina.
In numele Tatalui , al Fiului si al Sf.Duh sa vina in palmele mele din orice plan sau dimensiune sufletul meu( SN )originar , care mi-a fost luat,s-au l-am pierdut , sa vina acum in planul acesta material, intreg, limpede , curat , cum mi la dat Dumnezeu la nastere, ca-n baia Sfantului Botez si stralucitor ca lumina Sf.Duh.Doamne pune te rog informatia si lumina necesara, suficienta si eficienta, refaceri si curatari acestui suflet.
Asteptati sa simti palmele activate si se continua:
In numele Tatalui , al Fiului si al Sf.Duh cu lumina si iubirea Sfintei Treimi ce curge prin palmele mele se anihileaza si se transforma de pe ( numele persoanei ) toate programele si subprogramele malefice, toti algoritmi,conceptele si supraconceptele malefice,toate spatiile malefice,cu EBF( energia benefica fundamnetala) variabil si reintoarcere.Anihilez si transform toate amprentele si infoenergiile malefice, toate formele gand malefice si cu reintoarcere si tot ce s-a facut sau s-a trimis de rau pe sufletul ( numele persoanei ) si prin care mi s-a incalcat liberul arbitru sa raman curat pur si stralucitor ca lumina Sfantului Duh.Amin
Se face crucea dubla Radiestezica.
In numele Tatalui , al Fiului si al Sf.Duh se reface si se reintegreaza in toate structurile si campurile mele , in acest plan material si sa se manifeste acum , sufletul meu originar, pentru ca este al meu si mie mi la dat Dumnezeu.Doamne pune te rog informatia si lumina necesara , suficienta si eficienta refaceri acestui suflet.( Cu palmele activate se trage asupra persoanei).
Multumesc Doamne.
-sursa- http://www.caleasprelumina.ro/algoritm-pentru-refacerea-sufletului-sn/-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

10 iun. 2018

Copiii Luminii: poveștile unor copii cu experiențe de moarte clinică...

Într-o zi de primăvară a anului 1992, Cheryl Dile mergea, împreună cu cei doi copii ai săi, Ashley, de cinci ani, și Daniel, de un an, pentru a vedea “Iepurașul de Paști”. La un moment dat, mașina condusă de Cheryl a fost izbită frontal de cea a unui șofer aflat sub influența alcoolului. În urma tragicului accident, Cheryl și băiețelul au murit, dar Ashley a supraviețuit. După ce a stat două săptămâni într-o comă profundă, ea și-a revenit și le-a spus rudelor adunate împrejurul patului său că, după accident, a întâlnit un om cu barbă. “Mămica și Daniel s-au dus în Rai. Mămica era foarte fericită. Eu am vrut să rămân cu ei, dar omul cu barbă a zis că trebuie să mă întorc, că nu a venit timpul ca eu să mor!”

Cine sunt ”Copiii Luminii?”

Karen Moore, un psiholog pediatru care a tratat-o pe Ashley la spitalul Universității Columbia, a declarat:
“Sunt convinsă că micuța spune adevărul. Este doar un copil de cinci ani și nu există nici o posibilitate ca să fi inventat, cumva, toată această poveste, mai ales că a spus-o imediat după ce a ieșit din comă.”
Relatări despre experiențe în apropierea morții (NDE) sunt tot mai frecvente, în ultimele decenii, dar de obicei ele aparțin unor adulți și acesta este un motiv pentru care scepticii afirmă că respectivii ar inventa aceste povești. Faptul că există totuși și relatări de acest gen venite din partea unor copii vine să confirme că, într-adevăr, “dincolo de viață” se mai află ceva… Copiii relatează deseori că, în experiențele lor, îl văd pe Iisus sau alte ființe, îmbrăcate în purpură. Mai mult de 70% dintre subiecți văd îngeri cu aripi. Recent, doi americani, Brad și Sherry Steiger, care au avut experiențe în apropierea morții în copilărie, au editat o carte, intitulată “Copiii Luminii”, în care descriu viziunile copiilor întorși din morți.
“Cei mai mulți dintre ei descriu îngeri, ființe de lumină și  spun că aud voci călăuzitoare. O fetiță, Bonnie, care la maturitate a devenit profesoară, a avut, la vîrsta de 11 ani, o comă pe durata a patru săptămâni, în urma reacției adverse la administrarea unui antibiotic. “Îngerii m-au ajutat să trec de această piatră de încercare, afirmă ea. Mai târziu, când aveam 17 ani, am intrat iar în legătură cu ei și chiar și în ziua de azi comunicăm. Fiecare om are un înger păzitor!”

O transformare inexplicabilă

Chiar și în fața acestor dovezi, există mulți medici sceptici în ceea ce privește existența vieții de după moarte. Dr. Diane Komp, specialist în oncologie pediatrică la spitalul Yale-New Haven a fost, până nu demult, una dintre aceștia. Ea se declara atee convinsă și nu credea în nici o dovadă asupra vieții spirituale.
Asta până în ziua când a întâlnit o fetiță, pe nume Mary Beth, bolnavă de cancer în fază terminală. Înțelegând că nu mai este nimic de făcut, pediatra îi sfătuise pe părinți copilei să o ia acasă. După câteva zile, mama fetiței îi povestește un vis pe care micuța i-l destăinuise. Mary spunea că Iisus a venit la ea, în vis, împreună cu un bunic de-al ei, mort însă înainte ca fata să se nască. Iisus și bunicul i-au vorbit de moartea iminentă care o aștepta, dar au sfătuit-o să nu se teamă și au încurajat-o. Mary s-a trezit din vis o cu totul altă ființă, fără să mai fie înspăimântată de gândul morții, ca până atunci. Din clipa aceea, doctorița și-a schimbat net atitudinea, înțelegând că mărturia unui copil care vorbește și chiar îl descrie pe bunicul pe care nu-l văzuse niciodată și despre care părinții nu îi pomeniseră prea multe lucruri, nu poate fi decât adevărată.
-sursa-Tudor Gabriel


 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

9 iun. 2018

E dovedit stiintific: gandurile iti formeaza destinul. Aceasta teorie te va pune pe ganduri si, daca vrei, iti va schimba viata...

O mare parte dintre oameni spun: este o autoamagire sa te bucuri de esec si sa multumesti pentru catastrofe. Este o prostie. Si au dreptate. Insa aceasta dreptate le aduce fericire?
Majoritatea oamenilor reactioneaza la neplaceri tipic: cu iritatie, agresivitate si negativism. Omul incepe sa lupte cu situatia, opunand rezistenta. Este o iluzie sa crezi ca cu ajutorul iritatiei poti sa imbunatatesti situatia.
Ce scop are negativul? Nu are niciun scop. Ba dimpotriva, negativul genereaza si mai mult negativ si agresivitate.
Oamenii de stiinta care studiaza lumea cuantica spun: toata lumea este energie. Toate particulele se afla in acelasi timp peste tot. Acest fenomen se numeste incertitudine cuantica. Este un paradox. Cat nu este un observator – omul – lumea nu exista. Acesta este un fapt stiintific. Toate particulele elementare isi schimba starea numai din cauza ca sunt urmarite. Ceea ce inseamna ca asteptarile omului intotdeauna influenteaza rezultatul. Fiecare persoana are dreptate 100%. Tu mai intai crezi in ceva, dupa care gasesti confirmare convingerilor tale.
De exemplu, crezi ca nu-ti ajung bani. Si e adevarat. Tot timpul nu-ti ajung. Sau ca in acest oras nu este posibil de gasit un loc de munca bun. Si ai dreptate din nou. Insa vizavi de tine traiesc oameni, carora le ajung bani pentru toate. Si ei au un loc de munca bun. De ce? Au avut noroc? Nu.
Legea fizicii cuantice: Tu intotdeauna! Intotdeauna! Fara exceptii, primesti rezultatul pe care-l astepti!
Daca nu esti de acord cu punctul meu de vedere, ai dreptate 100%. Insa parerea ta iti aduce pacea, claritatea si bucuria pe care o vrei? Te ajuta ea sa depasesti greutatile? Daca raspunsul este da, eu cu placere voi invata de la tine. Sincer.
Propria experienta
Cand mi-am fracturat bratul, eram disperat. Medicii mi-au spus ca voi fi invalid. Si am crezut. Dupa aceea am citit despre oamenii care s-au recuperat dupa traume ingrozitoare. Si am crezut ca totul e posibil. Rezultatul: mana mea e absolut functionala.
La 15 ani credeam ca saracia este o sentinta. Munceam mult, dar in zadar. Iar apoi am inceput sa cred ca eu usor pot obtine libertatea financiara si am reusit. Eu credeam ca trebuie sa lupt cu viata si lumea mea era periculoasa, insidioasa si cruda. Acum cred: eu sunt protejat intotdeauna. Totul se face pentru fericirea mea. Lumea mea are grija de mine.
In fiecare clipa noi facem o alegere. In fiecare secunda noi ne cream propria realitate.
De fiecare data cand ti se intampla ceva ce nu ai vrea, tu ai de ales. Tu nimeresti la o intersectie cuantica si daca te-ai infuriat inseamna ca ai luat-o in directia gresita. Ai mers spre o lume plina de rautate.
Daca iti place acolo, atunci totul e bine. Daca nu, spune-ti ca totul e bine si revino in realitate. Realitatea este intotdeauna buna si neutra. Numai gandurile tale o coloreaza.
Atunci cand te bucuri sincer de experienta ta, toate problemele se vor rezolva de la sine. Neobisnuit da? Sa obtii ceva fara sa lupti. Daca tu vrei sa mai lupti, lupta. Insa mie imi place mai mult pacea.
-sursa- http://uti24.ro/autoeducare/e-dovedit-stiintific-gandurile-iti-formeaza-destinul-aceasta-teorie-te-va-pune-pe-ganduri-si-daca-vrei-iti-va-schimba-viata/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

7 iun. 2018

Ce credeţi că simte o persoană în apropierea morţii? Cel mai amplu studiu din domeniu ne oferă răspunsuri...

Ce credeţi că simte o persoană care se află în apropierea morţii? Groază, teroare, frică? Să ne uităm la concluziile celui mai amplu studiu de caz realizat până în prezent - cel al supravieţuitorilor devastatorului cutremur din Tangshan, China.
Pe 28 iulie 1976, în urma cutremurul din Tangshan, nu mai puţin de 240.000 de persoane şi-au pierdut viaţa şi aproximativ 160.000 au suferit răni grave. Medicii din cadrul Spitalului de Psihiatrie Anding au efectuat studii de caz pe unii dintre supravieţuitori, majoritatea dintre aceştia scoşi de sub dărâmăturile clădirilor prăbuşite şi salvaţi ulterior de medici, pentru a încerca să afle dacă au avut experienţe în apropierea morţii (Near-Death Experience), şi dacă da, cum s-au simţit în timpul acestora. Rezultatele au fost publicate în revista Popular Medicine, nr. 5 (1993).
Acest gen de experienţe sunt descrise ca fiind evenimente subiective profunde, experimentate în pragul morţii, raportate de-a lungul timpului de către oameni grav răniţi sau bolnavi care s-au recuperat în mod neaşteptat, precum şi de către oameni aflaţi în situaţii potenţial fatale, însă au supravieţuit.
Au fost selectaţi în mod aleator 100 de pacienţi ca subiecte de investigaţie, dintre care 19 au refuzat să participe la studiul de caz. Din cei 81 de pacienţi rămaşi, 43 de bărbaţi şi 38 de femei, 9 nu au simţit nimic neobişnuit, însă ceilalţi 72 au avut diverse senzaţii ieşite din comun.
Medicii au constatat că 32 dintre aceştia, adică aproxiamtiv 40% din totalul celor intervievaţi, au avut ceea ce se numeşte o experienţă în preajma morţii - marea majoritate dintre aceste trăiri fiind de tip cognitiv şi transcendental.
Mai mult de jumătate dintre supravieţuitorii intervievaţi au raportat că, în acel moment, nu numai că nu simţeau teamă ci, dimpotrivă, aveau senzaţia de pace şi euforie, mintea lor era clară şi calmă.
Alţii au revăzut scene petrecute de-a lungul vieţii, derulându-se cu rapiditate, scene care, de cele mai multe ori, erau fericite - precum momente amuzante din timpul copilăriei, ceremonii de nuntă, realizări sau premii obţinute la serviciu.
Mai straniu, aproape jumătate dintre persoanele intervievate au avut senzaţia că sufletul sau conştiinţa le-a părăsit corpurile. Unii dintre ei au descris această senzaţie ca "sufletul care iese din cochilie".
O treime din persoane au avut ciudatul sentiment de a fi în interiorul unei tunel sau că trec printr-un tunel. Uneori, această senzaţie a fost însoţită de zgomote puternice şi sentimentul de a fi tras şi comprimat. Ei au numit-o "experienţa tunelului". Unii oameni au avut sentimentul că au ajuns la capătul acestui tunel: au văzut lumina sau au simţit că "lumina va veni în curând".
Aproximativ un sfert dintre cei intervievaţi au experimentat întâlniri cu fiinţe care nu aveau corp de carne, de tipul spiritelor, ale căror corpuri păreau făcute dintr-un fel de lumină. Cele mai multe dintre aceste fiinţe erau rudele lor care au murit, prieteni, cunoştinţe, dar au fost şi cazuri în care s-au întâlnit cu străini sau cu diverse fiinţe de origine divină.
Medicii au clasificate experienţele în 40 de categorii de senzaţii diferite asociate cu controversatul fenomen, mulţi dintre cei intervievaţi trăind două sau mai multe dintre acestea în acelaşi timp. Vă prezentăm frecvenţa acestor senzaţii neobişnuite raportată la cei 81 de pacienţi care au participat la studiul de caz:
Ce au simţit pacienţii în preajma morţii
1. Sentimentul că şi-au părăsit corpul - 68%
2. Gânduri neobişnuit de vii - 65%
3. Inexistenţa emoţiilor - 63%
4. Senzaţii corporale neobişnuite - 60%
5. Viaţa părea a fi un vis - 58%
6. Sentimentul că vor muri - 57%
7. Un sentiment de pace sau euforie - 52%
8. Viaţa trece prin faţa ochilor ca un film - 51%
9. Gândire neobişnuit de rapidă - 51%

10. Senzaţie de accelerare a timpului - 43%
11. Experienţe extracorporale - 43%
12. Senzaţia că lumea este exterminată - 42%
13. Sentimentul de imponderabilitate - 40%
14. Senzaţia de ireal - 33%
15. Simţuri neobişnuit de intense - 28%
16. Înţelegeri străfulgerătoare - 28%
17. Întâlnire cu persoane decedate sau cu personalităţi religioase - 28%
18. Sentimentul că gândirea şi mişcarea nu sunt sub control conştient - 28%
19. Senzaţia că eşti tras şi comprimat - 28%
20. Un tărâm de existenţă nepământeană - 26%
21. Senzaţia că eşti controlat de o forţă exterioară - 23%
22. Simţuri neclare sau amorţite - 23%
23. Ambivalenţa despre moarte - 23%
24. Sentiment că eşti rupt de mediul înconjurător - 22%
25. Sentimentul că eşti judecat sau tras la răspundere - 22%
26. Lumea aparent ireală - 21%
27. Timpul pare să încetinească sau să se oprească - 20%
28. Viziuni ale viitorului - 17%
29. Un sentiment de unitate cosmică - 16%
30. Senzaţia de intrare într-un tunel întunecat - 16%
31. Gândire neclară sau amorţită - 16%

32. O graniţă sau un punct fără întoarcere - 15%
33. O lumină nepământeană nefiresc de strălucitoare - 15%
34. Sentimentul de a fi murit - 15%
35. Perceptii extrasenzoriale - 14%
36. Sunete semnificative - 12%
37. Un sentiment de bucurie sau plăcere - 10%
38. Viziuni pline de înţelesuri- 9%
39. Sentimentul de a fi o persoană diferită - 6%
40. Mirosuri neobişnuite - 1%
Deşi în urma studiului realizat pe supravieţuitorii cutremurului din Tangshan au rezultat doar 81 de studii de caz utilizabile, acesta este cel mai mare sondaj de acest gen din lume. După "întoarcerea din morţi", cele mai multe dintre aceste persoane şi-au amintit clar experienţele lor din apropierea momentului final, chiar şi după mulţi ani de la tragicul incident.
-sursa- http://epochtimes-romania.com/news/ce-credeti-ca-simte-o-persona-in-apropierea-mortii-cel-mai-amplu-studiu-din-domeniu-ne-ofera-raspunsuri

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

6 iun. 2018

Vreau sa ma intorc cat mai repede acolo...

"Buna, am trecut si eu printr-o experienta la limita mortii.
In cateva cuvinte pot spune ca a fost Minunat, cand am plecat de aici a fost momentul cand m-am regasit pe mine, complet, in multa libertate, lumina, iubire si frumusete.
Experienta a fost pregatita dinainte cam cu 2 luni, am inceput sa percep Ingeri, chiar sa-I vad, cu o saptamana inainte mi s-a transmis sa accept ce se va intampla, ca vine de la Dumnezeu :)
A fost ca un curs pregatit in detaliu de fiintele de Lumina, ma simteam atat de iubit si primit de Ei, intr-un mod atat de minunat, ca pastrez si acum savoarea acelei Iubirii nepamantene.
Nu a fost inregistrata de aparate o moarte clinica, nici nu eram la spital, ce bine a fost asa, nu erau medici cu mine care sa incurce lucrurile, asa ca procesul a fost natural si complet.
Am iesit cu totul din aceasta lume in lumina fiind, s-a luminat si mai mult (greu de explicat cum) si am intrat intr-o lume paradisiaca in care totul se desfasura intr-o libertate de nedescris, zburam printre fiinte de energie-culoare-lumina care se jucau ca intr-un dans cosmic, se uneau, se desparteau, semana cu o mandala uriasa si vie, construita din fiinte cu forme fluide, era un joc al iubirii perfect. Toate fiintele de acolo zburau continuu si isi exprimau fericirea, as zice intr-un mod foarte artistic.
Am revenit foarte greu, nu-mi mai aminteam deloc aceasta lume, chiar nu vroiam deloc sa ma intorc, parca reintrasem intr-o lume inerta, lipsita de viata, de iubire, foarte rigida, plina de lipsuri si limite. Chiar inainte sa ies din ea, lumea asta mi-a aparut intr-o viziune rapida ca fiind o mare hazna...Acea experienta este pentru mine un reper al vietii de neuitat. Vreau sa ma intorc cat mai repede acolo, unde am simtit ca este cu adevarat casa mea. O saptamana de zile dupa ce-am iesit cu totul am simtit deasupra mea vortexul de energie care este puntea dintre cele doua lumi. In tot acest timp experientele s-au tot repetat, comunicam cu Ingerii, ii simteam langa mine chiar si in mine, ii vedeam, mi-au dezlegat multe taine ale Universului. O experienta importanta a fost cea in care am perceput Divinitatea intr-un mod uluitor, era ca o Sursa uriasa, coplesitoare, infinita in care se gasea concentrat tot ce se manifesta si ce se poate manifesta, simteam in prezenta Lui ca ma dezintegrez din radacina fiintei, toata lumea Divina era acolo, in jurul Lui si asistau cu totii la spectacolul magnific, de cate ori imi aduc aminte ma trec fiorii si-mi revin starile minunate de atunci.ncepeam sa inteleg Universul, parca intelegeam totul, fiecare parte era legata cu Intregul si se nastea intr-un ritm rapid si precis, fara posibilitatea aparitiei dizarmoniei. Am inteles taina raportului de aur, taina fractalica a Universului, taina armoniei fara limite. Am vazut atunci cum ne limitam singuri noi oamenii, era simplu si clar: din moment ce nu-L punem pe Dumnezeu pe primul plan in tot ce facem, apar in evolutia noatra momente de colaps, necesare pentru reconstructie si o noua sansa. Pana acum am ratat-o mereu ca umanitate, dupa fiecare revolutie/razboi (manifestari ale colapsului) ne intoarcem din nou la ego si vrem sa traim cum credem noi, fara Divinitate. Am inceput sa fac apoi lucruri pe care inainte nu puteam sa le fac, mai exact in domeniul artistic.
Experienta aceea a fost atat de plina, chiar si de informatie, ca si cum as fi descarcat in fiinta mea un pachet concentrat de informatii pe care mintea mea le-a descifrat gradat pana in acest moment, posibil ca nici nu s-a terminat acest proces al descifrarii informatiei."


-sursa-Marius Mitea-
 
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

5 iun. 2018

Cum sa te folosesti de puterea de autovindecare...

Tu deții toată puterea, înțelepciunea și cunoașterea de care ai nevoie pentru a-ți vindeca trupul, mintea și sufletul, indiferent prin ce treci sau ce experimentezi.
Corpul tău este atât de puternic, atât de inteligent și de capabil încât nu trebuie să te îndoiești de abilitatea sa de vindecare.
Corpul tău nu are numai sângele și organele, ci și sufletul tău, care este o energie infinită și nelimitată, care poate crea minuni dacă ești deschis..
S-ar putea să fi auzit de oameni care își vindecă trupurile, întorcându-se la viață tratând bolile sau experimentând vindecări spontane. În ciuda felului în care poate mintea ta să perceapă aceasta, totul esre accesibil și este accesibil tuturor.
Vindecarea nu înseamnă neapărat că ești complet lipsit de simptome fizice, dar îți permite să te simți împăcat cu situația ta și să îți accepți situația.
Sigur, simptomele fizice pot dispărea, uneori chiar peste noapte, dar nu acest lucru este întotdeauna scopul vindecării.
Adevărata vindecare apare mai întâi la nivel emoțional și spiritual și apoi se extinde în tărâmul fizic.
Din această cauză, uneori este necesar ca mai întâi să fie terminată munca internă, înainte ca munca externă să poată începe.
Uneori vindecarea poate veni doar sub forma unei schimbări energetice sau a unei schimbări emoționale. Alteori, poate să vină sub forma unei transformări fizice.
Am experimentat o vindecare spontană atât la nivel fizic cât și la nivel energetic și am auzit nenumărate povești ale oamenilor care au făcut același lucru.
Aceasta nu este ceva limitat pentru oameni super-spirituali sau selectați, ci este valabil pentru oricine atât timp cât dorește acest lucru.
Cum să Activezi Potențialul de Auto-Vindecare
Nu există loc pentru ego atunci când vine vorba de auto-vindecare. Aceasta înseamnă că trebuie să lași egoul la o parte și să pășești în vibrația sufletului tău.
Uneori trebuie să trecem prin provocări fizice, emoționale, mentale sau chiar spirituale sau boli pentru a ajunge acolo unde trebuie să fim și acest lucru trebuie onorat.
Pentru ca adevărata auto-vindecare să aibă loc, toate câștigurile egotice personale trebuie lăsate la ușă și dorința ta adevărată de vindecare trebuie să vină din dorința de a atinge calea ta cea mai înaltă, care este dincolo de mintea ta rațională.
De asemenea, ai dreptul să te vindeci și să renunți la orice atașament sau sentiment de dependență pe care l-ai creat în legătură cu provocările personale sau cu boala ta.
Uneori am devenit atât de obișnuiți să fim “bolnavi”, încât egoul nostru începe să se bucure de partea de milă și de atenția care vine împreună cu boala.
Știi că, pentru a fi vindecat, egoul trebuie să fie complet dezvăluit și îndepărtat.
Pentru auto-vindecare, trebuie să dorești 100 la sută acest lucru și să fii pregătit să te vindeci.
Fiecare este pregătit la momentul său propriu și nu există nici o judecată asupra a ceea ce înseamnă să fii pregătit, deși, de obicei, există un sentiment puternic de a ști că ești gata să renunți la tot.
Împreună cu senzația de pregătire trebuie să îți permiți ție însuți să fii deschis la posibilitatea de a fi vindecat.
Trebuie să crezi în potențialul corpului tău de a se vindeca și trebuie să fii deschis la faptul că poți instant să îți vindeci viața.
Odată ce te-ai deschis la această posibilitate, trebuie să te retragi și să îi dai voie să se întâmple.e asemenea, este de ajutor să ceri ajutor și îndrumare din partea ghizilotr Spirituali sau îngerilor păzitori.
Ei sunt întotdeauna în jurul tău și sunt gata să te ajute atât timp cât ești pregătit să le auzi mesajele.


Pași pentru adevărata Auto-Vindecare
1. Lasă ego-ul la ușă, vindecarea poate avea loc la orice nivel și rezultatul poate să nu fie așa cum se așteaptă egoul tău ca să fie.
2. Trebuie să dorești să te vindeci. Trebuie să fii dispus să eliberezi complet și să renunți la boală și să renunți la câștigurile personale sau egotice, legate de vindecarea ta.
3. Trebuie să fii deschis la ideea de vindecare instantanee și să fii pregătit să îi dai voie să se întâmple.
4. Cere ajutorul din partea îngerilor sau ghizilor tăi Spirituali.
5. Odată ce ai acceptat ideea vindecării, trebuie să rămâi deschis la semnele, mesajele și sincronicitățile care apar. Trebuie să fii dispus să iei măsuri inspirate divin pentru a te ajuta în procesul de vindecare.
6. Dă timp procesului. Vindecarea trebuie să se întâmple mai întâi energetic și, dacă ești prea prins în dorințele și nevoile egoiste, este posibil să ratezi schimbările subtile ale vibrațiilor tale. După ce ai activat procesul de vindecare, trebuie să rămâi deschis, recunoscător și să accepți.
Activarea Vindecării Tale
Odată ce te-ai pregătit să primești vindecarea, trebuie să o activezi, permițând corpului și sufletului să știe că ești gata.
Sufletul tău conține înțelepciunea de a te vindeca și fiind pregătit, deblochezi această înțelepciune și are loc vindecarea.
Iată cum …
Găsește un loc liniștit. Stai și meditează pentru câteva minute pentru a-ți clarifica mintea.
Pune-ți mâna dreaptă pe abdomen, iar mâna stângă pe inimă. Inspiră și expiră ușor.
Începe să îți imaginezi o lumină aurie care înconjoară corpul. Imaginează această lumină aurie trecând prin corp de la picioare până la cap. Pe măsură ce lumina te înconjoară, imaginează-ți că intră în corp prin vârful capului și în jos prin coloana vertebrală.
Continuă să meditezi pe această vizualizare timp de cel puțin 3-5 minute până când o simți puternic în mintea ta.
Pe măsură ce privești lumina aurie care trece prin corpul tău, imaginează-ți că vindecă și curăță tot ce nu mai ai nevoie. Cere luminii să vindece și să curețe tot.
Permite respirației să devină tot mai profundă și mai adâncă și curăță toate lucrurile cu lumina aurie, permite expirațiilor să devină mai lungi și mai profunde, ca și când împingi afară energia stagnantă.
Continuă acest lucru timp de 10 minute. Permite-ți să simți orice emoție sau blocaj care apare și incearcă să impingi afară, orice gânduri sau distrageri conduse de ego.
Odată ce ai terminat meditația, spune o mică rugăciune sau binecuvântare sinelui, îngerilor și/ sau ghizilor spirituali și cere-le să vindece și să elibereze tot ce nu îți mai servește. Cere-le să îți susțină capacitatea de vindecare spontană.
De asemenea, ai putea dori să îi vorbești “bolii” și să-i spui că în timp ce ești recunoscător pentru prezența ei în viața ta, ți-ar place ca să treacă. Pentru a face asta, trebuie mai întâi să îți accepți situația și să îi fii recunoscător pentru ceea ce te-a învățat.
Nu există reguli în acest sens, dar, sper că acest lucru îți oferă o anumită îndrumare și înțelegere a modului în care să îți activezi auto-vindecarea.
Aceasta nu este desemnată să înlocuiască un cadru medical, dar corpul tău este un instrument minunat, inteligent care conține atât de multă putere și cunoștințe.
-sursa- http://revistasufletului.net/cum-sa-te-folosesti-de-puterea-de-autovindecare/


Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

2 iun. 2018

Suntem fiinte eterne....




Aici sunt descrise niste evenimente importante din viata mea care m-au facut sa vad in mod direct ca dincolo de asa zisa moarte este de fapt o realitate mult mai vie, plina de fericire, viata si iubire. Consider ca unul din motivele pentru care s-au petrecut aceste evenimente este si acest mesaj pe care il am de transmis celor care citesc acest articol: suntem fiinte eterne, moartea este doar o mica sperietoare care nu ne poate atinge! 
In dimineata zilei din ajunul craciunului din 2009 a inceput sa se manifeste o puternica criza de rinichi datorata prezentei unor pietre. In acel moment nu era nimeni cu mine si am inceput sa ma rog la Dumnezeu si la Ingeri sa ma vindece sau sa se petreaca ceva care sa-mi fie de ajutor. Dupa putin timp a sunat o prietena care s-a oferit imediat sa ma ajute, in plus imi putea face si injectiile necesare, era exact ce imi trebuia! In urmatoarea ora a sunat si sora mea apoi si fosta mea prietena. Specific ca ele nu ma sunau decat foarte rar, sora mea chiar de 3-4 ori pe an si acum in decursul a 1-2 ore sunasera amandoua.


Si ele s-au oferit imediat sa ma ajute, apoi inca un prieten care era medic, eram inconjurat din toate partile de grija si afectiune. Chiar daca durerile acute pe care le aveam nu au trecut usor ma simteam inconjurat de iubire. Catre seara am inceput sa simt si prezenta Ingerilor, chiar am simtit la un moment dat o mangaiere foarte fina si vaporoasa pe frunte si pe par, era ca si cum as fi fost mangaiat de niste degete de puf. Incepusem sa simt din ce in ce mai evident prezenta Ingerilor langa mine. A doua seara i-am simtit langa mine tot timpul, stateau langa patul meu, ma vegheau si ma duceau in planuri paradisiace elevate si cautau sa ma invete cum sa ma vindec singur. Imi spuneau: "nu exista boala si durere care sa nu fie invinsa de puterea mintii tale" Imi transmiteau subtil energie si putere. Incercau apoi sa ma faca sa realizez cum ma pot vindeca mental: "Hai s-o luam de la inceput" imi spuneau "intai golim mintea si incepem sa emitem numai ganduri pozitive, la inceput usor, cateva ganduri apoi din ce in ce mai multe, ca la scoala, cand nu le mai poti controla le oprim. Construim astfel pentru tine o lume noua, perfecta, la inceput simpla dar armonioasa, apoi gradat din ce in ce mai complexa, totul va fi pozitiv si armonios, astfel boala nu mai poate sa apara. In lumea voastra sunt atat de multe ganduri, in toate directiile ca nu mai puteti vedea lantul cauzalitatii, nu mai puteti controla nimic, nici macar nu va mai dati seama de puterea gandurilor si emotiilor, rezultatele gandurilor apar dupa un timp dar nu puteti vedea implicatiile si legaturile cu propriile ganduri" In acele momente datorita frecventei lor inalte de vibratie totul parea simplu si clar, chiar ma miram ca este posibila aparitia bolilor si a suferintei. Simteam ca ei ma pot vindeca usor dar nu m-au vindecat complet si de la inceput pentru ca eu trebuia sa invat aceste lectii.
A treia seara am iesit intr-un alt plan existential dar eram dezorientat la inceput, nu stiam ce sa fac, la cine sa cer ajutor, am fost inspirat apoi sa-l chem pe Arhanghelul Rafael in ajutor, stiam ca este Ingerul vindecator, l-am chemat mai mult timp dupa nume dar fara efect, nu era de gasit. Dupa cateva ore am simtit ca ceva din mine, din interior invoca prezenta Arhanghelului Rafael in mod continuu, se produsese un automatism care era insotit de o mai mare forta, apoi l-am simtit langa mine. A inceput sa-mi curete canalele care plecau de la rinichi, chiar si cel drept, la inceput am fost mirat apoi mi-am dat seama ca ma durea si rinichiul drept. Aceasta curatare era ca o mangaiere foarte fina si chiar placuta prin interiorul ureterelor. Incepusem sa simt cum se elimina nisip in mod treptat prin uretere. A durat mult timp, pana spre dimineata Ingerul Rafael a tot curatat canalele aferente rinichilor.

Credeam ca m-a vindecat complet dar dimineata dupa trezire a inceput o noua criza, nu mai intelegeam nimic, Ingerul curatase toata noaptea canalele si tot ma mai durea, eram din nou in lumea durerii, langa Inger totul era minunat chiar daca mai simteam o usoara durere, iar acum eram din nou intr-o criza. Acum cand eram in lumea aceasta si incepuse o noua criza incepeam sa nu mai cred in realitatea Ingerului si in vindecarea sa. Din fericire aceasta stare de deznadejde nu a durat mult, am simtit o forta mentala care provenea din interior, o stare de focalizare puternica in mijlocul fruntii. Concentrarea mentala incepuse sa fie atat de puternica ca durerea incepea sa cedeze, am continuat pana nu am mai simtit deloc durere, chiar simteam o stare de bine, energie si lumina in zona rinichilor, deci se putea si in lumea asta dar trebuia sa contribui si eu la vindecare. Ma gandeam chiar sa nu mai fac piafen (singurul calmant injectabil cu care imi trecea) pentru ca era unul foarte puternic dar destul de nociv pentru organism si in plus ma mai si facea sa alunec din zonele astrale minunate in zone confuze, intr-o noapte intrasem din aceasta cauza intr-o zona astrala in care era o cacofonie interminabila de sunete, nu era nici un fel de armonie acolo, era un fel de orchestra fara dirijor si partitura. Neavand inca curaj am acceptat pentru ultima oara sa fac piafen. In timpul zilei mi-a fost mai bine, dupa amiaza am inceput sa ma concentrez mental special ca sa dizolv piatra, dupa un timp nu am mai simtit deloc durere, credeam ca m-am vindecat complet. Nu a fost sa fie asa, seara tarziu a inceput o noua criza, de data asta nu am mai facut piafen, vroiam sa fiu constient cu orice risc. Simteam ca pot trece dincolo, in alt plan, chiar rasuna in interior intrebarea daca vreau sa fie definitiv. Referitor la acest aspect, chiar daca fizic nu eram intr-o situatie critica era necesar sa tai orice legatura care m-ar mai fi conditionat, numai asa puteam sa traiesc experientele care au urmat. 

Din profunzimea sufletului meu am auzit subtil dar destul de puternic intrebarea "cine sunt eu", rasuna ca o chemare a lui Dumnezeu. Imi puneam aceasta intrebare la modul cel mai sincer, vroiam sa aflu cu adevarat cine sunt dincolo de boala, de durere, dincolo de un trup muritor. Am continuat sa ma intreb "cine sunt eu?" La inceput am primit raspunsul interior: "sunt constiinta dincolo de  forma", desi era un raspuns destul de profund am simtit nevoia de mai mult, incet, incet am ajuns intr-o stare de constiinta pura, dincolo de un trup care imi facea probleme, iar mintea s-a oprit din fluxul obisnuit de ganduri. A inceput sa se lumineze in mijlocul fruntii pana am simtit in toata zona capului numai lumina. Treptat, durerea a cedat pana a disparut complet, in loc simteam o energie benefica si placuta, plina de iubire si lumina, se trezise o forta energetica nebanuita in partea inferioara a corpului care urca continuu si se unea cu lumina din zona capului, devenisem tot numai Lumina. Era in mine atata forta si energie ca a inceput sa se reverse in jur cu o forta uimitoare. In mod paradoxal simteam cum Divinitatea, printr-un bolnav de rinichi, transmitea lumina catre prietena care il ingrijea, catre ceilalti prieteni, apoi din ce in ce mai multa, catre omenire, catre intreg globul, am perceput cum aceasta lumina care izvora suvoi din mine invaluie planeta. Starea cred ca a durat cateva ore, dupa care am inceput sa intru intr-o alta lume, era mult mai elevat si mai puternic decat tot ce traisem pana in acel moment din ceea ce se numeste proiectii astrale, nu mai simteam nici o legatura cu corpul fizic. Am inceput sa percep si sa intru in niste formatiuni animate de lumina si culoare pe care le simteam vi, erau de o frumusete uluitoare, totul era perfect aranjat. Simteam ca sunt de fapt fiinte vi... greu de descris, mai degraba erau emanate de fiinte de energie care nu aveau corpuri strict delimitate, cu contururi precise, asa cum sunt in aceasta lume, erau foarte fluizi, zburau intr-o continua miscare si transformare formala. Faceau un adevarat dans mirific, se legau in grupuri, chiar se uneau in aceeasi forma si apoi se separau, totul intr-o armonie globala perfecta. Nu pot spune ca erau viziuni, era cu mult mai mult, eram in lumea lor, una cu ei. Imi transmiteau niste stari minunate de fericire, armonie, iubire, trezire, claritate, aceste stari si miscari le simteam in mine cu toate ca inaintam in acelasi timp printre ele, le puteam simti chiar si consistenta, ca si cum m-as fi hranit cu ele fara sa le afectez . Nici macar o mica parte componenta din aceste formatiuni uluitoare de corpuri astrale nu era pusa gresit sau fara sens. Aceste forme le simteam esentiale, le-as putea intr-un fel incadra in ce se numeste "geometrie sacra" dinamica, era o lume Divina esentiala, cu mult diferita de lumea noastra de forme precise, neschimbatoare si greoaie. Modul preceptiei era cu totul diferit fata de cel obisnuit, pot spune ca primeam informatia cu toata fiinta, intr-un mod foarte concentrat, la pachet.



La un moment dat, cand totul s-a luminat si am iesit complet din aceasta lume, am intrebat daca "am murit" si mi s-a raspuns "nu, dar asa este cand mori", era superb... Nu trebuie sa ne temem de moarte, daca ne gandim ca ne intoarcem acasa, Dumnezeu si Ingerii sai ne pot conduce mai usor catre Lumina, catre Imparatia Iubirii. Este foarte necesar sa depasim aceasta frica ancestrala pentru ca din pacate ne poate bloca calea catre Lumina si ne poate arunca in planuri astrale inferioare. Este bine sa traim cat mai des aici, in aceasta lume starea de regasire a fiintei noastre esentiale care este mereu unita cu Divinitatea, este necesar sa stim ca suntem iubiti extraordinar de mult de catre Dumnezeu si de catre fiintele angelice. Fac o paranteza aici pentru ca se leaga foarte frumos de experientele avute cu cateva saptamani inainte. Am perceput intr-o noapte in subtil  mesajul "ai sa mori inecat chiar astazi", cu toate ca nu simteam teama nu-mi venea sa cred, cum era posibil, asa de repede? Am auzit din nou in subtil, "adevarat iti spun c-ai sa te ineci", a doua zi am avut niste stari de iubire coplesitoare si foarte intense in care chiar am simtit cum ma inec in acea iubire. Apoi in alta noapte am simtit cum muream, chiar m-am trezit dar senzatia n-a disparut, traiam foarte intens starea de-a muri, parca totul se pierdea, ce era in jur apoi structurile personalitatii mele, le pierdeam pe rand, nu-mi parea rau de nimic, starea era foarte placuta, pierdeam de fapt tot ce era efemer. Starea aceasta de-a muri a culminat in momentul in care ma pierdusem cu totul, ma dizolvasem in Dumnezeu, numai El ramasese, simteam ce inseamna sa fi Divin, cat de magnific este. Revin acum la seara din timpul bolii, am mai preceput o perioada de timp mai multe formatiuni de fiinte paradisiace pline de armonie si frumusete dupa care am revenit in aceasta lume.
Revenirea a fost foarte dificila, imi venea foarte greu sa ma intorc in aceasta lume, dupa revenire nu-mi venea sa cred ca eu locuiesc in acest plan, imi era in mod evident foarte apropiat sufleteste cel de dincolo, imi parea rau ca m-am intors aici. Priveam patul si la inceput nu intelegeam ce este, treptat, treptat am realizat ca este un pat pentru ca am de fapt un corp fizic care are nevoie de ceva pe care sa se aseze, era foarte ciudat dupa experienta vietii dincolo de corp... Nu vedeam nimic care sa fie potrivit sufletului meu, totul imi era strain, apoi am vazut ce dezordine cumplita era in camera, chiar daca in mod normal camera mea este totusi ordonata, acum o vedeam intr-o stare jalnica, totul era de fapt jalnic. Imi aminteam foarte greu de aceasta lume, nu intelegeam ce rol au obiectele din jur, la ce-mi folosesc, de ce este totul asa de sumbru si in plus mai aveam si doi rinichi... apoi mi-am amintit si de boala.

Urmatoarea zi, cand m-am putut duce la spital am simtit cum Ingerii aranjeaza totul, credeam ca o sa astept timp indelungat la diferite cozi, nu a fost deloc asa, totul a mers usor, totul era legat de niste maini nevazute. Desi pietrele erau acolo cand am facut anlizele, simteam o alta stare, cu mult mai buna, chiar seara am eliminat doua dintre ele. Tot in acea seara am simtit la un moment dat o energie foarte puternica de absorbtie, se deschise partea de sus a capului, chiar si partea din spate. Mentionez ca aceasta energie de absorbtie semana cu vortexul energetic pe care l-am perceput la moartea mamei. S-a deschis din nou un plan astral foarte frumos, imaginile erau foarte bogate, vi si paradisiace, se succedau intr-un ritm foarte rapid, totul era plin de informatie si de o complexitate coplesitoare, la un moment dat am vazut mai multe fiinte, desi erau foarte vi, luminoase si frumos colorate simteam ca sunt doar proiectii de forme, acel plan nu ma amagea cum se petrece aici pe pamant, desi erau foarte clare si foarte reale stiam ca sunt in realitate proiectii ale sufletelor, in plus stiam in mod paradoxal ca tot ce se desfasura era parte din Dumnezeu, era o combinatie inedita si aparent contradictorie de basm si realitate extrem de vie. Tin minte ca am vazut doua fiinte astrale imbratisandu-se foarte intim, atat de intim ca degetele uneia au intrat tandru in corpul celeilalte, era o imbratisare minunata. Dupa alte cateva secvente mirifice proiectia astrala s-a inchis asemanator cum se inchide o carte. 

Am zburat apoi printre stele si am ajuns intr-o "zona" in care o fiinta statea in stare de imponderabilitate, acea fiinta nu facea nimic, se afla doar in starea simpla si naturala de-a fi. Nu era nimic in acea "zona", dupa putin timp chiar si fiinta care era acolo disparuse, acea zona nu era luminata din nici o parte, nu exista lumina absolut deloc dar nici intuneric nu era, nu era ca in acest plan, in intuneric se opreste privirea in fata la cativa centimetri, acolo priveam spre un orizont nesfarsit, era transparenta insasi. Acel Nimic lipsit total de atribute, fara forme, fara sunete, aflat dincolo de timp, nu avea nici o margine si in acelas timp era plin de o potential tacut infinit. Am stat "o perioada" acolo, simteam nevoia sa stau in acel vid absolut dupa cantitatea enorma de informatie si experientele de basm din planurile anterioare, era ca un somn fara vise in care eram pe deplin treaz. Simteam ca acea zona imi este familiara, mi-am adus aminte ca inainte de incarnare "meditam" destul de des acolo. Dupa revenirea in planul fizic am inteles ca acea "zona" este ceea ce se numeste in aceasta lume Dumnezeu nemanifestat sau Vidul transcendent beatific.



In aceeasi seara, in timpul unei explorari interioare profunde L-am vazut si perceput pe Dumnezeu ca esenta a totului, era foarte concentrat, in centru Imparatiei Sale, simteam langa mine mai multe fiinte astrale minunate, toti asistam la desfasurarea gradioasa din fata noastra. Desi era concentrat sa zic intr-un "loc spatial" era totusi imens si infinit in profunzime, de nepatruns, stiam ca percepem doar o mica parte din El si totusi aceasta revelatie a lui era teribila. Desi fara forma, in El insusi se manifesta o bogatie de forme, stari si valori esentiale pentru care nu am cuvinte, nu ma puteam apropia prea mult, simteam ca desi eram la o oarecare distanta, eram dezintegrat chiar din centrul fiintei mele, asta cat reuseam sa suport deoarece pentru mine era prea mult.
A doua zi simteam o stare foarte puternica de indragostire fata de Ingeri, simteam pentru ei o iubire care izvora din profunzimea fiintei mele, m-a cuprins un dor de ei asa de puternic ca am inceput sa vad chipuri, am inteles ca erau Ingeri, imi erau foarte familiare acele chipuri si foarte armonioase. In final mi-a aparut un chip de Inger feminin uluitor de frumos, erau atatea stari adunate in acel chip, un pictor cred ca ar lucra o viata pentru a-i face portretul. Era atata iubire, bucurie, compasiune, parca iubea totul si isi manifesta compasiunea pentru tot neamul omenesc, pentru toata planeta, avea fata intoarsa catre pamant, il tinea sub supraveghere cu o grija demna de o Mama Divina. Era o mare liniste si pace in acei ochi albastrii profunzi, se citea cu usurinta lipsa gandurilor, era profund in starea de centrare in Sine, in esenta, intr-un mod cat se poate de natural. Ne-am privit mai mult timp fara sa ne spunem nimic, nici nu era nevoie, simteam o comunicare extrem de fina, intima si profunda, dincolo de cuvinte si chiar de sfera mentala, era ca o comuniune de la Sine la Sine.

Intr-o alta seara am simtit prezenta Ingerilor mai intai, apoi am vazut trei Ingeri cum se roteau deasupra mea, isi luasera trupuri de bebelusi ca expresie a starii lor de puritate si jucausenie, erau complet goi si atat de haiosi ca mi-a venit sa rad, radeam intr-un mod asa de liber si de natural. Aceasta experienta privita superficial ar putea parea puerila si infantila dar nu este deloc asa, Ingerii sunt dincolo de forme dar isi pot asuma orice forma sub care ni se pot revela, eu aveam in acel moment de boala nevoie sa rad, aveam nevoie sa vad si sa simt starea de sanatate si de jucausenie a unor copii. Imi comunicau intr-un fel inedit: "noi nu suntem asa dar alegem sa ne aratam asa ca un dar special pentru tine". Apoi i-am simtit din nou ca vin la mine, erau un grup mai mare, poate chiar zece. Am inceput sa ne imbratisam ca dupa o foarte lunga despartire dureroasa, eram primit printre ei atat de frumos, stiam ca fac parte din ei, eram o parte din ei, m-au luat pe brate ca pe un ranit, ma duceau spre lumina si-mi sopteau: "te intorci acasa dragul nostru, te intorci acasa". Am vazut si o asezare sub forma de castel de lumina, splendid, n-am intrat insa, m-am intors aici. Cu toate ca iesisem pentru cateva secunde uitasem aceasta lume, imi era foarte greu sa-mi aduc aminte, ce rol are acel televizor din fata mea, ce rol are mobila, biblioteca cu carti, nu intelegeam la ce-mi folosesc aceste lucruri. In Imparatia lui Dumnezeu ma simteam cu adevarat eu insumi, parca niciodata nu iesisem din ea, faceam parte integranta din ea, pe aceasta planeta ma simteam strain, pierdut si deposedat de ceea cu sunt si ceea ce-mi apartine cu adevarat. Noptile urmatoare am simtit asa de intens prezenta Ingerilor incat simteam imbratisarea lor chiar la nivel fizic, intrau cu totul in trupul meu, era atat de placut si extaziant, ii simteam in fiecare particica a corpului. Intr-o alta zi am perceput in fata un culoar infinit care era alcatuit din Ingeri, era o adevarata arhitectura de Ingeri, erau foarte frumos organizati, nici unul nu era intr-o pozitie gresita sau usor deviata, arhitectura aceasta curioasa pentru mine, alcatuia mai multe cupole care erau dispuse sucesiv de-a lungul culoarului iar eu treceam pe sub ele fericit, inaintand spre Infinit...  

-sursa-http://www.emrys.ro/suntem_fiinte_eterne-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.