Totalul afișărilor de pagină

30 dec. 2017

Iisus : Elemente de alchimie spirituală ...

Eu sunt CALEA, adevărul şi viaţa.” [v. Ioan 14,6] Iisus.
Este bine să lăsăm deoparte orice supărare, prejudecată şi pretenţie. Această atitudine ne va permite să primim mai multă energie şi informaţie de o calitate mai bună.SINTEZĂ Când Iisus îşi îndeamnă ucenicul să lase morţii să-şi îngroape morţii ne arată că în starea normală viaţa trece pe lângă noi ca şi cum am fi adormiţi, pentru că pentru conştiinţa obişnuită, ordinară, trecutul este timpul real, iar prezentul este doar trecerea de la trecut la viitor, este doar o trecere momentană. Trecutul este real şi la fel şi viitorul, dar prezentul este ireal pentru conştiinţa obişnuită. Când ne trezim, numai prezentul este real iar trecutul şi viitorul devin amândouă ireale. Gradul de transformare al fiecărei persoane este în funcţie de cât reuşeşte să se deschidă cu sufletul pentru a primi energia Întregului. Din acest motiv Iisus le spune tuturor “Credinţa ta te-a vindecat”.   Transformarea nu prezintă nici un risc întrucât sistemele proprii ale fiecărei persoane se autoreglează, în funcţie de modelul divin din fiecare. Alchimia este ştiinţa transformării lucrurilor în aur, în această substanţă perfectă, incoruptibilă. În gândirea oamenilor aurul este simbol pentru spiritul pur. Alchimia spirituală semnifică transformarea fiinţelor umane în aur şi transformarea calităţilor noastre inferioare, precum frica, ignoranţa, vrăjmăşia şi ruşinea, în cele mai preţioase lucruri care există: iubire şi împlinire. Ajungem să trăim în prezent şi să ne bucurăm tot mai mult de fiecare clipă. Starea normală este de bine, de sănătate, de bogăţie. Noi trebuie să ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu pentru a o putea trăi. Soluţia alchimică a fost căutată foarte mult timp.Dar aurul poate fi cumpărat şi cu bani.  În aceste condiţii alchimia spirituală este mult mai importantă pentru că un suflet frumos nu poate fi cumpărat cu toate bogăţiile din lume.
Alchimia spirituală are ca efect şi alchimia corpului. Cercetările confirmă că se produc transformări chiar şi la nivel de ADN. De asemenea cercetările confirmă creşterea imunităţii sub influenţa gândirii frumoase. Corpul este format din miliarde de celule. Ele intră în diverse combinaţii până formează corpul. Şi noi suntem o parte din ceea ce numim Creaţie Divină. Menţionez că aşa cum ne arată Iisus prin intermediul tuturor Dumnezeu Tatăl, Întregul, este cel care face lucrarea. În cazul meu observ cum influenţa alchimică se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Este suficient să-i verific parametrii unei persoane, sau să discut cu altcineva despre ea şi să înceapă procesul de îmbunătăţire a parametrilor, de armonizare. Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu restul Creaţiei Divine. Împreună cu cei de care mă ocup suntem pe o cale directă. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi a viitorului sunt o rezultantă a acesteia.
Cercetările pe care le fac confirmă că influenţa este profundă. Această influenţă, îmbunătăţirea sănătăţii şi a viitorului, se transmite şi spre cei apropiaţi – neamuri şi prieteni – dar în primul rând spre copii şi nepoţi. Aceasta demonstrează încă odată că toţi suntem in legătură, că formăm un tot. Cca. 95% din cei care ajung la mine sunt ajutaţi. Nu poate fi ajutat cel ce nu vrea să se deschidă cu sufletul pentru a primi energia Întregului pe care-l numim Dumnezeu. Este stimulată, în primul rând, regenerarea naturală a sistemului uman şi numai în caz de urgenţă se intervine clasic medical. Potenţialul de regenerare naturală este mult mai mare decât ne putem imagina. Consider că este important să fie o colaborare cât mai bună intre toţi terapeuţii si medicina clasică. Acestea toate pot fi privite şi din punct de vedere ştiinţific şi din punct de vePentru a mă putea înţelege mai bine am să răspund la câteva întrebări:

1.     CE ESTE ALCHIMIA SPIRITUALĂ?
Alchimia spirituală semnifică transformarea fiinţelor umane în aur şi transformarea calităţilor noastre inferioare, precum frica, ignoranţa, vrăjmăşia şi ruşinea, în cele mai preţioase lucruri care există: iubire, iluminare, fericire şi împlinire. Paşii alchimiei, care încep de la naştere şi duc în cele din urmă la transformarea totală, au fost parcurşi atunci când o persoană a trecut dincolo de limitări, a aruncat toată teama şi a descoperit spiritul pur din interiorul său. Adevărata alchimie este înlăuntrul nostru. Maestrul este un agent catalizator.

     2. CE ESTE VIAŢA?
Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul.  În mod similar fiecare dintre noi suntem o parte din Creaţia Divină, din Întreg. Aşa cum arată şi dr. Janine Fontaine corpul fizic reprezintă numai 5 – 10 % din ceea ce este omul, restul fiind energie şi informaţie de vibraţie înaltă (suflet, spirit…). Prin intermediul acesteia suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri, prieteni …Toate formele de viaţă sunt sisteme de energie, care transmit semnale şi vibraţii. Noi – corpul nostru fizic, emoţional, mental şi spiritual – suntem câmpuri de energie în mişcare, cu toţii rezonând şi vibrând la propria noastră frecvenţă de vibraţie unică şi transmiţând unde de energie.Viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului nostru cu restul Creaţiei Divine. În parabola fiului rătăcitor Iisus ne descrie călătoria de la perfecţiunea inconştientă, prin imperfecţiunea aparentă şi „rău”, până la perfecţiunea conştientă. Fiecare trebuie să ne urmăm propria cale. O credinţă devine eliberatoare numai prin experienţă proprie. Indicatorul nivelului de armonie este bucuria. Iisus ne arată că Dumnezeu este Lumină şi Iubire. Trebuie să fim în contact cu corpul, să-l iubim, să fim conştienţi de el, să ştim mereu ce e cu el.

     3. CE ESTE BOALA?
Starea de sănătate este starea de armonie perfectă cu Întregul. Orice stare de dizarmonie este stare de boală şi creează încetiniri ale funcţionării pe subtil şi ulterior pe fizic. Şi un gând de vibraţie joasă are ca efect reducerea imunităţii. Bolile şi necazurile le văd ca semne ale insuficientei armonii între sufletul nostru şi restul Creaţiei. Deşi medical clasic toate bolile sunt grupate sub diferite denumiri, din punct de vedere energetic şi informaţional fiecare boală este diferită de celelalte. Ori de câte ori apare o boală, cu până la şase luni înainte de a se manifesta pe corpul fizic sunt transmise continuu semnale. Schimbările apar mai întâi în sistemul energetic şi informaţional şi apoi se manifestă în corpul fizic. 4. CARE SUNT CAUZELE BOLILOR?
Toxicitatea din gândurile negative, emoţiile negative nerezolvate, poluanţi, gunoaie, hrană necorespunzătoare etc., afectează câmpurile de energie ale corpului. Expunerea repetată sau prelungită la stres eliberează substanţe chimice hormonale, cum ar fi cortizonul, colesterolul şi adrenalina, care slăbesc sistemul imunitar şi cresc riscul apariţiei de cheaguri de sânge şi a întăririi arterelor. Stocarea de emoţii negative în corpul fizic creează blocaje de energie care, în caz că sunt nerezolvate, vor conduce la distrugere şi boală. Consider că toate bolile sunt ale sufletului. Una din principalele cauze ale bolilor este orgoliul. Cel orgolios nu se poate conştientiza ca parte a Întregului si ca efect nu-şi poate primi corespunzător energia şi informaţia de care are nevoie.. Aceasta creează dificultăţi sufletului chiar şi după plecarea din această viaţă.   5. PAŞI PE … CALE
Calea ne-o arată Iisus de 2000 de ani. Tot mai mult, pe măsură ce progresează, o reconfirmă şi ştiinţa. “Deveniţi o mlădiţă din vie” ne indică Iisus. Importantă e trăirea şi nu teoria pentru că toată teoria din lume nu face cât un gram de practică. Cei de care mă ocup conştientizează că deşi este important şi ceea ce discutăm este mult mai importantă energia pe care o primeşte sufletul lor fiind în legătură cu mine. Mulţi o percep ca fiind între noi, o legătură continuă, iar când intrăm în legătură prin telefon sau direct, ridicarea lor este şi mai puternică. Să conştientizăm că Dumnezeu este în toţi şi în toate, că totul este un imens templu divin din care facem şi noi parte,  şi făcând tot ce simţim nevoia să facem să lăsăm grijile în seama lui Dumnezeu.
Indiferent ce fac ceilalţi, noi cu bine să răspundem pentru că prin aceasta noi ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu şi primim mult mai multă putere … Să conştientizăm că Dumnezeu este lumină şi iubire şi de ceea ce iubim ne putem apropia. Pentru a se duce răul care este de altă dată în jurul nostru trebuie să ne rugăm, dar trebuie să învăţăm şi să ne rugăm. Să conştientizăm că şi bolile şi necazurile sunt îndemnuri de a ne întări armonia sufletului cu Dumnezeu. Să ne bucurăm de binele celorlalţi şi în rest  să-i lăsăm în seama lui Dumnezeu să-şi înveţe lecţiile, să nu-i judecăm.Sufletul nostru trebuie să fie numai în legătură cu Dumnezeu. De orice ne ataşăm se creează probleme. Starea normală este de bine, de sănătate, de bogăţie. Bogăţia să o înţelegem ca un cadru divin în care ne aflăm şi nu ca fiind a noastră. Urmaşii trebuie să-i vedem ca daruri de la Dumnezeu şi abia apoi ca pe copiii şi nepoţii noştri. Să trăim în prezent şi să ne bucurăm de fiecare clipă. Singurul timp real este prezentul. Numai când trăim în prezent putem fi în legătură cu Dumnezeu, ne trăim cu adevărat viaţa, suntem cu adevărat vii. Când ne bucurăm se înalţă sufletul spre Dumnezeu, se curăţă de aspectele mai puţin bune, se luminează viitorul. Să facem cu bucurie şi mulţumire ceea ce simţim nevoia să facem. Când suntem mulţumiţi cu ceea ce facem efectul la ceea ce facem este cu atât mai bun şi înălţarea sufletului spre Dumnezeu cu atât mai stabilă.

Să avem întotdeauna imaginea de bine spre care tindem ca şi cum Dumnezeu le rezolvă pe toate. Să facem tot ce simţim nevoia să facem, şi pe măsură ce se înalţă sufletul spre Dumnezeu se curăţă şi informaţia care vine de la Dumnezeu, o primim mai clară, gradul de adevăr din ceea ce simţim că trebuie să facem este mai ridicat. Să ne bucurăm că se face voia lui Dumnezeu, să le primim pe toate cu smerenie, bucurie, mulţumire, sufletul deschis.5.1 Dacă se poate să fim în legătură cu un maestru
Adevărata alchimie este înlăuntrul nostru. Maestrul este un agent catalizator. Tot ceea ce avem nevoie este înăuntrul nostru. Într-o reacţie chimică, pentru ca ea să poată avea loc, suportul de energie şi informaţie vine de la catalizator. În mod similar, de la maestru vine energia şi informaţia de care avem nevoie pentru a ne putea transforma. Discipol este cel care este gata să primească, care e pasiv, deschis, vulnerabil. Iar maestru e cel care curge, care se revarsă, împrăştiindu-şi spiritul în existenţă. Şi cea mai bună cale este să devină hrană pentru aceia care caută adevărul. Asta este împărtăşania lui Iisus.Oricând discipolul e pregătit maestrul apare. Când eşti pregătit Dumnezeu te caută. Oricând eşti pregătit, sămânţa va încolţi, bobocul va deveni floare. Pregătirea înseamnă aşteptare – aşteptarea e singura rugăciune pe care poţi s-o faci. Numai credinţa poate să aştepte. Dacă poţi să aştepţi cu bucurie, nu va fi nevoie să mai aştepţi mult, pentru că divinul ţi se poate întâmpla numai când aşteptarea ta este extatică, plină de bucurie. Aşteaptă cu infinită răbdare, cu bucurie, cu extaz, şi atunci nu va mai fi nevoie să aştepţi, se poate întâmpla chiar şi în clipa asta. Dacă eşti deschis, pasiv, nimic nu poate împiedica lumina să intre.
Un fenomen viu, un maestru, prin simpla sa prezenţă creează un mediu. Şi, când intri în acel mediu, intri într-o familie, devii o parte a sufletului maestrului. Acum vei exista ca parte a maestrului şi el va exista prin tine. Maestrul va avea grijă de tine în toate privinţele, vei fi acolo în intimitate, în strânsă apropiere. Iisus a spus: “Luaţi şi mâncaţi acesta este trupul meu”. Când suntem în apropierea unui maestru el curge în noi, devine un curent înlăuntrul nostru. Vine la noi, ne umple până în centrul cel mai adânc. Nu trebuie să facem nimic, trebuie doar să fim receptivi în prezenţa lui – apropiat, receptiv, deschis.5.1.1 Ce se face şi prin intermediul meu ?
Dumnezeu Tatăl, Întregul, lucrează prin intermediul fiecăruia dintre noi, fiecare fiind parte din Întreg, din Creaţia Divină. El lucrează şi prin intermediul meu. Iisus ne spune tuturor că Tatăl este cel care face lucrarea. Primul care a văzut ce se face prin intermediul meu a fost un preot înalt în credinţă şi profesor la o facultate de teologie. El îi explica altui preot, care-l avea ca duhovnic din facultate, că …”e chirurgie cu lumină pe suflet şi „se făcea şi în vechime prin oameni aleşi” …
Şi să ţinem minte că Iisus ne spune tuturor că acestea toate le putem face şi altele pe deasupra. Şi cei cu care lucrez văd cum starea de armonie se transmite şi spre cei apropiaţi lor, în primul rând spre copii ca şi cum fiecare ar face terapie de înalt nivel. Cei care făceau deja terapie simt cum efectul ei se îmbunătăţeşte şi ei se încarcă din ce în ce mai puţin de la cei de care se ocupă.

   5.2 Să conştientizăm UNITATEA
Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul.  În mod similar fiecare dintre noi suntem o parte din Creaţia Divină, din Întreg. De la Dumnezeu Tatăl le primim pe toate şi prin intermediul nostru Dumnezeu îşi face lucrarea după cum ne spune Iisus. Când ne îndeamnă „toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm” ne arată că suntem o parte din Creaţia Divină şi să facem tot ce simţim nevoia să facem, dar, să lăsăm grijile în seama lui Dumnezeu. Când realizăm aceasta se rezolvă mai multe şi ne consumăm mai puţin. Aşa cum demonstrează şi medicina, grijile au ca efect o auto otrăvire…Dumnezeu este pretutindeni. Tot ce e, e divin. Dumnezeu înseamnă pur şi simplu întreaga existenţă, totalitatea, oceanul care ne înconjoară, oceanul vieţii. Să-l vedem în toate pe Dumnezeu. O dată ce putem să vedem asta, fericirea e doar produsul secundar, pacea se produce pur şi simplu. Primul lucru care trebuie ţinut minte – Divinul este aici şi acum, însăşi existenţa, însăşi respiraţia, noi înşine. Până când divinul nu este experienţa noastră, credinţa e zadarnică. Întreaga existenţă este armonie. Nu poate exista altceva decât un joc cosmic. Să privim lumea ca pe un ocean în care noi suntem valurile şi apoi să continuăm să unduim, să ne jucăm.

Aşa cum arată şi dr.Jeanine Fontaine corpul nostru fizic reprezintă numai 5 – 10 % din ceea ce este omul, restul fiind energie şi informaţie de vibraţie înaltă(suflet, spirit…). Prin intermediul acesteia suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri, prieteni …Suntem parte a tot ceea ce considerăm a fi lumea noastră, şi strâns întreţesuţi cu tot acest tot. Suntem toţi expresiile aceleiaşi vieţi. Nu contează unde ne aflăm, rugăciunile noastre sunt auzite de toţi. Cu toţi Una suntem. Suntem în rezonanţă – “acordaţi” la lumea noastră. Suntem parte a ceea ce percepem. Corpul nostru este un templu care ne adăposteşte sufletul. Orice se întâmplă cu lucrurile din această lume, este resimţit de corpurile noastre. Nu existăm decât ca Unul în această lume. Prin uşurarea durerilor altora, uşurăm şi durerile noastre. Iubindu-i pe ceilalţi ne iubim pe noi înşine. Cheia către unimea noastră este capacitatea pe care o avem de a transforma lumea în care trăim. Dar pentru aceasta trebuie în primul rând să ne acceptăm aşa cum suntem pe noi şi ceea ce este în jurul nostru. Transformându-ne pe noi, se transformă şi ceea ce este în jurul nostru, influenţa simţindu-se la nivel de Întreg.Cu voinţă proprie, suntem un fragment care se luptă cu tot universul, având o cantitate infimă de energie. Şi acea energie este dată de univers. Universul este atât de jucăuş încât ne şi lasă să ne luptăm cu el, ne dă energie. Orice voinţă este împotriva naturii. Când spunem din toată inima “Facă-se voia Ta, nu a mea” – “Ta” se referă la divinitate, la totalitate, întreg – devenim pentru prima dată puternici. Dar această putere nu ne aparţine nouă – noi suntem doar un canal, un culoar. Această putere îi aparţine cosmosului. Dumnezeu există pretutindeni – unul în toate. Singură unitatea există, cele multe sunt doar formele ei. Ele nu există în realitate împărţite, divizate, numai par divizate; în adâncime una sunt.   5.3 SĂ TRĂIM ÎN PREZENT!
„Un altul dintre ucenici I-a zis: “Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu”. Iar Iisus i-a zis: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”. [Evanghelia după Matei 8,21]
Pentru conştiinţa obişnuită, ordinară, trecutul este timpul real, iar prezentul este doar trecerea de la trecut la viitor, este doar o trecere momentană. Trecutul este real şi la fel şi viitorul, dar prezentul este ireal pentru conştiinţa obişnuită. Pentru o fiinţă deşteptată numai prezentul este real. Numai atunci când omul se trezeşte, prezentul e real, iar trecutul şi viitorul devin amândouă ireale.Să fim în clipa prezentă. Prezenţa este necesară pentru a deveni conştienţi de frumuseţea, măreţia şi sfinţenia naturii. Clipa de acum poate fi considerată elementul principal. Aici şi acum ,este singurul punct, din care putem ajunge la Dumnezeu. Îl descoperim pe Dumnezeu în momentul în care realizăm că nu este nevoie să-l căutam. El este în noi şi în tot ceea ce există. Numai Creaţia Divină există. Să ne aducem toată fiinţa în clipa prezentă. Tot ce există, există aici şi acum. Ori de câte ori ne dăm seama că ne ducem în trecut sau viitor să nu facem o problemă din asta. Să venim în prezent pur şi simplu.  Niciodată să nu ne pară rău pentru trecut. Să trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Numai atunci o vom încheia.  Trebuie să ne încheiem socotelile în fiecare clipă. Să ne spunem: “Dacă trebuie să fac ceva, trebuie să fac aici şi acum, complet!” Să încercăm să acordăm atenţie acţiunilor în sine şi nu rezultatelor. Să acordăm atenţie deplină tuturor lucrurilor pe care ni le aduce în faţă prezentul. Să permitem lucrurilor să fie aşa cum sunt, atâta tot.

Să locuim în prezent şi să vizităm din când în când trecutul şi viitorul, atunci când trebuie să facem faţă aspectelor practice ale unei situaţii. În acest mod percepem o cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii ci conţine o iubire şi un respect profund pentru tot ceea ce există. Nicodim l-a întrebat pe Iisus: “Învăţătorule, cum pot să intru în Împărăţia lui Dumnezeu?Iisus a răspuns: “Adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” Această renaştere e un proces continuu. Trebuie să ne renaştem în fiecare clipă. Să murim în fiecare clipă pentru trecut, oricum a fost el, frumos sau un iad. Viaţa este o naştere continuă iar moartea e şi ea continuă. Să fim clipă de clipă proaspăt şi tânăr, să renaştem în fiecare clipă. Iar dacă suntem proaspeţi nu putem decât să asistăm, să fim martori.  5.4 Să fim conştienţi!
Să trăim clipă de clipă, atenţi, conştienţi de noi şi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, şi să răspundem clipă de clipă. Conştienţa nu e ceva care trebuie cultivat; ea există deja, trebuie doar să fie trezită. Omul conştient este bun pentru că este conştient. Iar la lumina conştienţei, răul dispare la fel cum dispare întunericul la lumina zilei. Să fim totali în acţiunile noastre, să fim conştienţi. Aceasta înseamnă să nu avem alte gânduri Corpul, mintea, sufletul să fie în armonie în timp ce facem orice lucru şi astfel  lucrurile mărunte se transformă, devin acţiuni luminoase.

    5.5 Să semănăm armonie!
Ceea ce semănăm aceea culegem. Când Iisus ne spuneîntoarce şi celălalt obraz” încearcă să exprime simbolic secretul lipsei de rezistenţă şi de reacţie. Când ne îndeamnă “să ne rugăm pentru cei ce ne urăsc şi ne blesteamăIisus ne transmite dacă noi răspundem cu bine, indiferent de acţiunile celorlalţi, ne ridicăm pe plan spiritual şi primim mult mai multe  5.6 Să conştientizăm că DUMNEZEU ESTE LUMINĂ ŞI IUBIRE!
Iisus ne arată că „Dumnezeu este lumină şi iubire.” Când îl conştientizăm ca iubire ne putem apropia de el. Din acest punct de vedere este frumoasă şi pilda cu “fiul rătăcitor”. Când se întoarce nu-l întreabă nici de ce s-a îndepărtat, nici ce a păcătuit, ci este primit cu lumină şi iubire simbolizat prin tăierea viţelului cel gras. Aceasta este foarte important pentru că ne putem apropia mult mai uşor de Dumnezeu.

    5.7 Să învăţăm să ne rugăm!
Ca să se ducă încărcătura negativă care este în jurul nostru trebuie să ne rugăm. Dar  aşa cum ne arată şi Iisus trebuie să învăţăm să ne rugăm. El ne transmite rugăciunea “Tatăl nostru” dacă nu suntem în stare să ne rugăm în linişte. Dacă mintea ar fi liniştită şi am putea conştientiza că suntem parte din Creaţia Divină şi că de la Dumnezeu le primim pe toate şi prin intermediul nostru Dumnezeu Tatăl este cel care-şi face lucrarea, şi ne deschidem sufletul să vină puterea divină care dă viaţă tuturor să ne facă bine şi apoi se duce să facă lucrarea lui cu cei apropiaţi nouă, cu toţi oamenii şi cu creaţia divină aceasta ar fi una din cele mai puternice rugăciuni.

Dacă simţim nevoia să ne rugăm cu cuvinte singurele rugăciuni bune cu cuvinte sunt cele în care mulţumim pentru ceea ce primim şi ce vom primi. Prin aceasta deschidem posibilitatea pentru a putea primi. Când Iisus ne spune “acestea toate le puteţi face şi altele pe deasupra” ne arată că în noi este Dumnezeu care are puteri nelimitate, starea normală fiind de bogăţie, de sănătate, de bine. Noi trebuie să ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu pentru a le putea primi pe toate. Când noi cerem, punem în evidenţă faptul că nu avem şi creăm condiţii ca să nu putem avea, sau să primim foarte greu ceea ce cerem. 5.8 Să respirăm cu LUMINĂ ŞI IUBIRE!
Chiar şi numai transformarea respiraţiei dintr-un act inconştient într-un act conştient, are efect deosebit. Înţelegând că şi în aerul din jurul nostru este energie divină putem conştientiza cum o dată cu aerul pe care-l inspirăm intră şi energia divină care ajunge în toate părţile corpului, face bine peste tot, vindecă peste tot, înalţă peste tot şi apoi rămânând în continuare plini de energie divină când expirăm se duce energie divină şi spre toţi oamenii, spre întreaga creaţie. Pentru cei care pot, să conştientizeze această energie ca lumină şi iubire divină. Cu cât semănăm mai multă energie divină, mai multă lumină şi iubire divină, cu atât mai multă culegem.

    5.9 Să ne descărcăm de energia greşelilor!
Să conştientizăm că viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu Creaţia Divină şi se aseamănă cu şcoala clasică. Şi copilul până învaţă să tragă liniile drepte la începutul şcolii, câte exerciţii face şi, dacă se supără că nu le poate trage drepte de prima dată, nu învăţă niciodată să le tragă. Este important ca nici noi să nu ne punem cenuşă în cap dacă greşim pentru că amplificăm răul. Ceea ce putem face este să mulţumim la Dumnezeu că ne luminează şi ne ajută să facem tot mai bine ceea ce facem. Cea mai mare greşeală a omului este orgoliul, egoul, pentru că atunci când omul crede că el face lucrarea şi nu se conştientizează ca parte a Creaţiei Divine prin care Întregul, Dumnezeu Tatăl îşi face lucrarea, se separă de Întreg şi nu poate primi energia  şi informaţia de care are nevoie. În rest conform legii semănatului cu cât de la noi pleacă mai mult bine cu atât mai mult bine culegem.5.10 Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne luminează în loc să ne autocompătimim!
Să conştientizăm că şi bolile şi necazurile sunt semne că trebuie să ne întărim armonia sufletului cu Dumnezeu şi cu restul Creaţiei Divine. În loc să ne autocompătimim sau să-i  compătimim pe ceilalţi este important să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne luminează şi ne ajută să ne învăţăm lecţiile şi să ieşim din situaţia în care suntem. Prin aceasta ne deschidem şi primim ceea ce avem nevoie pentru a ieşi din situaţia în care suntem şi să trecem mai bine prin toate.  Şi văd cum oamenii se pot recupera şi din cele mai grele boli când îşi învaţă lecţiile… În general bolile sunt vindecabile. Sunt mai degrabă oameni nepregătiţi să se vindece …
Energia de compătimire este energie de blocaj. Când îi compătimim le facem rău şi lor şi nouă. Când îi compătimim că sunt bolnavi le întărim boala. Când îi compătimim că au necazuri atragem şi alte necazuri asupra lor.  Mulţi au primit aceleaşi boli ca cei pe care îi compătimeau pentru a pricepe că nu-i bine să compătimească.5.11 Să ne bucurăm de binele celorlalţi în loc să judecăm!
Când ni se spune “să nu judecaţi” ni se atrage atenţia pe de o parte că nu suntem în stare să judecăm şi pe de altă parte că dacă judecăm atragem, prin rezonanţă, răul judecat asupra noastră. În momentul când judecata încetează, prin acceptarea realităţii, facem loc iubirii, bucuriei, păcii. Să nu ne mai judecăm nici pe noi şi nici pe ceilalţi, să renunţăm la pretenţiile faţă de noi şi de ceilalţi. Cel mai important catalizator al schimbării într-o situaţie este acceptarea completă a situaţiei aşa cum este ea, fără a simţi nevoia de a o judeca sau a o schimba în vreun fel. Când acceptăm starea prezentă, fiecare moment este bun. Prin înălţarea noastră interioară se înalţă şi ceea ce se află în legătură cu noi.

   5.12 Sufletul să fie numai în legătură cu Dumnezeu!
Sufletul trebuie să fie în legătură numai cu Dumnezeu pentru a primi ceea ce avem nevoie. Pentru sănătatea sufletului nostru de orice ne ataşăm, fie că este vorba de familie, spiritualitate, bunuri…, trebuie să le pierdem sau să nu putem dispune de ele. Starea normală este de bogăţie dar trebuie s-o înţelegem ca pe un decor divin în care ne aflăm şi pe care trebuie să-l folosim. Dacă credem că este al nostru şi un capăt de aţă ne face „bogaţi”. Să înţelegem că urmaşii sunt în primul rând daruri de la Dumnezeu şi abia apoi copiii şi nepoţii noştri. Să ţinem la Dumnezeu din ceilalţi, la sufletul lor, şi abia apoi la ei ca oameni. Să ne bucurăm când suntem în legătură cu oamenii înalţi pe suflet. Dar să nu-i comparăm între ei, să nu judecăm. 5.13 Să ne bucurăm!
Când Iisus ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne indică să fim în prezent precum copiii şi să ne bucurăm ca ei. Abia când ne bucurăm clipă de clipă merită să trăim. La ce ne-ar fi util dacă am avea toată bogăţia de pe pământ, şi am fi cei mai grozavi artişti, sportivi … dacă nu ne putem bucura.
Starea normală este de bucurie că suntem în această viaţă care este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu Dumnezeu, cu Întreaga Creaţie. Dar până ajungem la această stare de bucurie continuă, de extaz, este util să ne bucurăm de faptul că-l regăsim tot mai frumos pe Dumnezeu, că ne întărim tot mai mult legătura sufletului cu Dumnezeu, ne putem bucura de toţi şi de toate… şi de flori, şi de copaci şi de păsări … şi de orice. Să conştientizăm că toate fac parte din Creaţia Divină, să conştientizăm frumuseţea şi măreţia Creaţiei Divine …  Când ne bucurăm şi conştientizăm  frumuseţea şi măreţia Creaţiei Divine creşte nivelul de vibraţie al sufletului, se curăţă de aspectele mai puţin bune, se deschide sufletul şi primim cu atât mai multă putere şi multe altele, se luminează viitorul.

    5.14 Să fim mulţumiţi!
Ceea ce suntem este un rezultat a ceea ce gândim, vorbim sau facem. Pentru a ni se îmbunătăţi armonia cu Creaţia Divină putem pleca  de la situaţia în care suntem şi prin paşii pe care-i putem face. Din acest motiv este foarte important ca făcând tot ce simţim că trebuie să facem, să ne acceptăm pe noi şi ceea ce este în jurul nostru aşa cum suntem şi să fim mulţumiţi cu cât şi cum putem face. Acceptarea şi mulţumirea sunt cele care asigură o bază solidă pe care ne putem ridica. Din acest motiv Iisus ne spune că “trebuie construită casa pe stâncă solidă”. Trebuie să înţelegem că viitorul nu se poate baza decât pe starea de acceptare şi de mulţumire. Dacă nu suntem mulţumiţi putem avea toate bogăţiile pe pământ şi să fim cei mai grozavi în toate domeniile că totul se destabilizează şi se pierde. 5.15 Să avem imaginea de bine spre care tindem!
Să avem întotdeauna imaginea de bine spre care tindem ca şi cum Dumnezeu le rezolvă pe toate. În acelaşi timp să facem tot ce simţim nevoia să facem, lăsând grijile în seama lui Dumnezeu, bucurându-ne că se face voia Lui, şi primindu-le pe toate cu smerenie, cu bucurie, cu mulţumire, cu sufletul deschis; să ne bucurăm că Dumnezeu îşi face lucrarea şi prin noi şi cei apropiaţi nouă.

   6. EFECTE GENERALE.
Se observă, în general, chiar de la prima şedinţă, că oamenii se simt mai bine. Îmbunătăţindu-se gradul de armonie al sufletului cu Creaţia Divină, se realizează tot mai mult o stare de eliberare de griji, frici, suferinţe, ataşamente, se luminează viitorul şi apare o stare de linişte si de bucurie tot mai profundă. Se pot bucura tot mai mult de clipa prezentă si pleacă tot mai multă armonie de la ei. Fiecare devine, pe măsură ce se ridică, un canal tot mai puternic prin care-si face Dumnezeu lucrarea. Prin intermediul celor de care mă ocup starea de armonie se transmite si spre cei apropiaţi lor, neamuri si prieteni, dar în primul rând spre copii. Alţii observă cum se îmbunătăţeşte armonia până şi la colegii de serviciu. Fiecare este tot mai mult în stare să-şi urmeze propria cale, să fie ei înşişi, să simtă în interior acea stare de bine, linişte, pace, iubire şi bucurie de a trăi.Corpul se regenerează până la nivel de ADN. Iisus ne arată „trupul vostru se va umple de lumină”. Se fortifică sistemul imunitar fizic şi sistemul imunitar psihic şi ca efect ne protejează de câmpurile energetice mental-emoţionale negative ale altor persoane care sunt de altfel extrem de contagioase. Se îmbunătăţeşte tot mai mult şi compatibilitatea ca urmare a curăţirii corpurilor subtile şi a creşterii nivelului lor calitativ. Pe faţă apare lumina interioară care dă o frumuseţe aparte. Oamenii de afaceri observă că inclusiv afacerile se derulează mai bine. Se deblochează şi circuitele energetice, funcţionarea centrilor energetici şi a parametrilor subtili tinzând spre maxim. Odată cu oamenii se armonizează şi locurile cu care sunt în legătură şi Pământul. Odată cu armonizarea se realizează şi o echilibrare cât mai profundă a aspectului masculin si feminin din fiecare. Când se realizează echilibrarea, energia Kundalini începe să circule prin canalul central.

   6.1 Se obţine şi controlul asupra minţii!
Când procesul gândirii dispare existăm ca conştiinţă, dispare “eu” – ul. Pe măsură ce sufletul se curăţă gândurile se răresc tot mai mult şi apar intervale tot mai mari între ele. Cu gândurile nu trebuie să ne luptăm pentru că le dăm viaţă, le dăm energie. Să le înţelegem ca o curăţire. Tot mai mult ajungem să avem control asupra minţii ca şi asupra mâinilor şi picioarelor. Şi când mintea se linişteşte, când dispar dorinţele, noi trăim pur şi simplu şi bucurându-ne, ieşim din roata vieţii şi a morţii.

  Anexa : Mesaj primit de Sus de Elena I. pentru caracterizarea activităţii mele
Lumina sacră ce lucrează prin Ioan poate fi denumită terapia întregului – este darul Divin trimis acum pentru omenire. Terapia întregului (holistică) este terapia viitorului fiind cea mai înaltă treaptă de armonizare a fiinţei umane, deoarece ea atinge nu numai efectele ci în special cauzele – lucrează pe cele trei corpuri, spiritual, sufletesc, fizic, armonizându-le şi unindu-le într-un tot unitar. Această terapie ridică gradul de conştientizare (de trezie) a omenirii dirijând-o către fuziunea cu sinele divin din ei şi astfel cu întreg universul.
Un alt aspect preţios al terapiei este că la un nivel elevat spiritual, ea lucrează la dizolvarea nodurilor informaţionale genetice ale subconştientului ceea ce duce la eliberarea generaţiilor viitoare de încărcătură karmică (păcatele neamurilor) ce o purtăm din generaţie în generaţie. Condiţia de bază pentru a percepe şi beneficia de această terapie sacră este deschiderea totală către darul Divin ce vi se oferă, eliberaţi de teamă, judecată, prejudecăţi lăsând divinul din voi să primească şi să se unească cu graţia Divină ce coboară peste voi şi armonia divină va fi armonia fiinţei voastre.


         sursa : yogaesoteric.net  
               Drum drept spre Lumină !
-sursa-https://burebista2012.blogspot.ro/2017/12/iisus-elemente-de-alchimie-spirituala.html?spref=fb- 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

29 dec. 2017

Emoţiile negative -Obstacole şi Prieteni pe calea Iluminării...

„Nu este necesar să crezi că eliberarea vine mereu numai de undeva de sus. Eliberarea este în interiorul tău. Vine prin tine.
Natura minţii noastre este divină. Lumina, dragostea nu-ţi pot fi luate de nimeni. Nimeni nu poate ocupa locul minţii noastre divine. Nimeni nu o poate poseda. Ea va fi mereu alături de noi, chiar şi când experimentăm emoţii negative. Calităţile minţii divine sunt stabile mereu. De aceea obstacolele nu sunt puternice, ştii?
Furia, ignoranţa, gelozia, avariţia, mândria, resentimentele, toate emoţiile negative care sunt duşmanii noştri, obstacolele noastre nu sunt puternice, vezi? Nu au calităţi durabile. Nu pot rămână pentru totdeauna. Nu au calităţi rezistente.
De fiecare dată când dezvoltăm necondiţionat iubirea şi compasiunea în inima noastră, furia şi mintea egoistă nu au nici o şansă să supravieţuiască. Nu au nici o şansă să supravieţuiască, ca şi când ar fi permanente, solide Nu pot decât să dispară.
Şi de fiecare dată când dezvoltăm înţelepciunea iluminări, prin eliberarea de aceste emoţii negative care ne întunecă mintea şi ne împiedică să manifestăm natură minţii noastre divine şi dezvoltarea inimii iubitoare universală şi a iubirii şi compasiunii necondiţionate, suntem mai aproape de eliberarea absolută: Iluminarea.
Din momentul în care începem să dezvoltăm înţelepciunea iluminării, ignoranţa nu are nici o şansă să supravieţuiască. Ca atunci când răsare soarele şi norii negrii nu mai au cum să întunece atmosfera.
Aşa dispar şi ignoranţa şi cele şase emoţii negative: furia, gelozia, avariţia, mândria, dorinţa, resentimentele. Acestea sunt MINCINOSUL, ÎNŞELĂTORUL. Nu au nicio dovadă clară că pot exista în faţa înţelepciunii iluminării şi a naturii divine a minţii noastre.
Acestea sunt veşti bune! Deoarece dacă aceste obstacole care ne întunecă mintea şi ne pun în suferinţă samsarei ar avea existenţa solidă, nu le-am putea spăla şi purifica, şi nu am avea şansa să obţinem eliberarea supremă şi dezvoltarea calităţilor supreme divine. Astfel, indiferent cât de mari sunt, nu pot rezistă în faţa înţelepciunii iluminării şi a nectarului iubirii şi compasiunii necondiţionate.
Nu trebuie să ne simţim prost atunci când experimentăm cele şase emoţii negative ale ignoranţei: furia, gelozia, avariţia, mândria, dorinţa, resentimentele.
Chiar dacă te simţi foarte furios. Nu trebuie să te simţi prost, să ai sentimente negative că simţi astfel.
Chiar dacă eşti foarte pătimaş şi ai multe dorinţe şi ataşamente, sau te simţi foarte gelos, NU TE ÎNGRIJORA! Nu trebuie să te îngrijorezi sau să te simţi fără speranţa. Deoarece, de fiecare dată când experimentezi cele şase emoţii negative ai O MISIUNE MINUNATĂ DE ÎNDEPLINIT. AI O DATORIE DE ÎNDEPLINIT. Asta este tot.
Este că atunci când intră ţânţarii pe fereastră şi vor să te ciupească. Îi poţi cu uşurinţă îndepărta cu metodele cunoscute. Aşa şi cu emoţiile negative. Nu trebuie să te simţi prost că le ai sau să te simţi fără speranţăa.
De fiecare dată când casă este murdară sau se depune praful nu trebuie să te simţi prost sau fără speranţa. Poţi lua ustensilele de curăţenie: aspirator, mop şi altele şi ai sansa să transformi locul. La fel şi  atunci când simţi că mintea ta este implicate în emoţii negative, poţi transformă situaţia prin încercarea de a dezvoltă înţelepciunea iluminării, curăţând astfel întunericul şi ignoranţa, şi încercând să dezvolţi   iubirea necondiţionată şi compasiunea necondiţionată şi încercând să cureţi otravă emoţiilor negative.
Practic, atunci când mintea nostra este antrenată în emoţii negative, AVEM ŞANSA  să dezvoltăm imediat Înţelepciunea Iluminării şi nectarul iubirii şi compasiunii şi ne curăţăm imediat. Cu cât vin mai multe emoţii negative, cu atât avem mai multe şanse să ne curăţăm, până când, într-o zi,  vei fi liber pentru totdeauna de emoţiile negative. Şi astfel să realizezi adevărul suprem despre tine, care înseamnă libertate supremă.  Iluminarea.
De aceea trebuie să dezvoltăm încrederea în sine, nu ca şi mândrie, atitudine prost înţeleasă despre încredere în sine, născută din ignoranţa. Trebuie să ne dezvoltăm încrederea în sine prin înţelegerea calităţilor minţii noastre, esenţa minţii noastre, ca iubire supremă necondiţionată, ca eliberare supremă, ca lumină supremă
Nu te teme dacă experimentezi cele şase emoţii negative: mândria, gelozia, furia, frica resentimentele, avariţia. Spre exemplu, dacă devii furios, nu te simţi prost. Exact în acelaşi timp incearcă  să dezvolţi iubirea şi compasiunea şi incredrea în sine, ştiind că furia nu are o existenţă reală faţă de mintea divină. Natura minţii noastre este însăşi iubirea, lumina, compasiunea, şi astfel întunericul şi ignoranţa nu-I pot lua locul.
Să ne simţim mereu plini de speranţă şi încrezători în sine, focusandu-ne pe calităţile divine, pe adevărul suprem al minţii noastre care este înţelepciunea iluminării şi nectarul iubirii şi compasiunii.
Să nu ne  antrenăm în acest gen de suferinţă sau emoţii distructive, şi să fim încrezători că putem îndepărta, depăşi şi transforma şi ilumina obstacolele prin dezvoltarea înţelepciunii iluminării şi a nectarului iubirii şi compasiunii necondiţionate.”
de Master Lama Tanpai Gyaltsen Rinpoche
Fragment din „Teachings on Loving Compassion and the Wisdom of Enlightenment – Part 3 – Master Tanpai Rinpoche”
Traducere: Simona Druncea
-sursa- https://drunceasimona.wordpress.com/2017/07/26/emotiile-negative-obstacole-si-prieteni-pe-calea-iluminarii-2/-

Iti transmit din suflet Iubire si Lumina.
gabriella.

27 dec. 2017

CADOURI ENERGETICE...

Auriu, argintiu si violet, cadouri energetice, care vindeca, transmuta. Energii noi si pline de bucurie, cu o frecventa mai mare. Arhanghelul Zadkiel ne indruma si ne sustine aceasta vindecare pentru noi insine, pentru locuri si situatii, pentru intreaga lume. Arhanghelul Rafael, cu lumina sa blanda, ne reda speranta in frumos si intr-o viata mai buna. iar Arhanghelul Mihail, indrazneala pentru a construi ceva mai bun.
Asa ca, dragii mei, orice a mai ramas de rezolvat din trecut, sa facem asta. Pot reveni amintiri, sa le acordam atentie, toate au rolul de a renunta la ceea ce nu ne mai serveste, de a face o reasezare a vietii pe fundamente solide, ca sa ne umplem viata cu iubire, speranta si pace.
Sa nu asteptam ca fructele sa cada din copac in timp ce ne odihnim sub frunzele sale. Sa ingrijim gradina intreaga, daca vrem sa ne bucuram de beneficiile ei. Si sa nu subestimam puterea a ceea ce avem de oferit. Este nevoie de efortul nostru, si acest efort deschide o oportunitate pentru manifestarea abundentei.
Rugaciunea ne poate oferi o alta perspectiva si ne aduce mai multa claritate si stopeaza controlul egoului speriat. Energia de astazi ne ofera o oglinda (21-12) . Oglinda in care ne putem vedea mai bine si care ne da posibilitatea unui inceput nou, pavat cu multa credinta. Convingerile noastre de pana acum ne-au adus pana in acest punct. Multe din ele au fost depuse la anticariat, altele noi s-au nascut. Care sunt cele mai productive pentru noi, ca pasii urmatori sa fie ceea ce ne-am dori? Totul se produce in ritmul cel mai potrivit pentru fiecare dintre noi, insa asta nu inseamna ca stam cu mainile in san si asteptam pur si simplu, fara sa ne implicam in niciunfel. Altfel e posibil sa asteptam o viata. pentru ca Universul ne raspunde exact cum ii transmitem.
Sa ne punem din nou si intrebarea: Care este pasiunea mea? Ce imi starneste entuziasmul si pofta de viata? Cum spuneam, asta e firul Ariadnei, care ne intoarce ACASA. care ne trezeste Spiritul si ne ajuta sa traim scopul sufletului.!
Energiile roiesc in jurul nostru precum o ninsoare deasa din noaptea magicului Craciun. Sa culegem acei fulgi. Fiecare din ei devine steaua sperantei. ne reimprospateaza programul pe care rulam si ne umple de bucuria copilului pentru care fiecare nou inceput este o oportunitate de a explora TOTUL!
Acesta a fost mesajul Ingerilor, carora le multumim!
-sursa- https://medicinasufletuluisite.wordpress.com/2017/12/21/cadouri-energetice/


 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

23 dec. 2017

Teoria cu Umbra...

Teoria cu Umbra a lui Jung este o amagire, sustine maestrul Joshua David Stone. „Jung avea o minte sclipitoare si este probabil este cel mai bun psiholog, dar teoria cu umbra este incorecta.
Nu incerca sa iti integrezi Umbra! Este doar un alt mod prin care incerci sa integrezi Egoul Negativ, frica si intunericul. Este uimitor cat de inselator si seducator este Egoul Negativ. Incearca sa-i pacaleasca pe cei care lucreaza cu Lumina in toate modurile posibile pentru a-l imbratisa in locul lui Dumnezeu si al lui Hristos.
Ideea ca trebuie sa integram Umbra sau Intunericul reprezinta o amagire absoluta. Suntem asemeni lui Dumnezeu, care este pe deplin perfect si pozitiv.Nu exista nici un fel de umbra sau intuneric in Dumnezeu si nici in Tine. Egoul Negativ (n.b sau „Sfidatorul” pentru cei ce au vazut documentarul) in realitate nu exista. In religiile estice el este denumit Iluzie.  Aceste teorii au fost create de Egoul Negativ pentru a incerca sa detina puterea si pentru a nu muri. Egoul Negativ poate muri, Dumnezeu exista! Totul depinde de felul in care privesti lucrurile.
Poti privi din perspectiva lui Dumnezeu sau din cea a Egoului Negativ. Unul iti va aduce ganduri pozitive si celalalt frica.  Unul iti va aduce adevar si celalalt iluzii. Unul iti va aduce pace si intelegere si celalalt conflict, lipsa de echilibru, haos.  Unul iti va aduce bucurie si fericire, iar celalalt suferinta, tristete, sentimente si emotii negative. Alegerea iti apartine. Teoriile cu umbra te vor arunca in „zona crepusculara”, servind jumatate pe unul si jumatate pe celalalt. Vrei asta?”Fata de ceea ce transmite maestrul Joshua David Stone, tin sa va spun ca am trecut prin procesul Umbrei. Iata ce a insemnat pentru mine, in caz ca va intereseaza sa experimentati. Procesul cu Umbra m-a scos din functiune cateva zile bune, timp in care nu am putut lucra. Ma durea fizic integrarea si simteam nevoia chiar sa stau in intuneric cu draperiile trase. Am onorat-o pe „Umbra” ca facand parte din mine spre a o transcede, „a la carte”. Tehnica se preda la nivel international, cum as fi putut sa o pun la indoiala? Dupa ce o viata intreaga mi-am spus ca sunt doar Lumina, indiferent ca am fost la pamant sau cu capul in nori, iata-ma picata in aceasta experienta. Ca efecte adverse, nu mi-am mai gasit focusul timp de cateva luni bune, am functionat cu Lumina de Sus si poate doar Iubirea de Dumnezeu m-a scos din asta si m-a condus la Adevar, poate si pentru ca trebuia sa va povestesc. O numesc „examen de grad”.  Avem alaturi maestrii spirituali si pe cei ascensionati, ingerii de lumina, ghizii care sunt la distanta de un gand sa ne sustina, trebuie doar sa o cerem!
-sursa- https://karyn.ro/2016/11/01/teoria-cu-umbra/-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

21 dec. 2017

IUBESTE dar nu astepta nimic...

Oamenii nu mai  stiu , ce este iubirea!
  Foarte putini spun  “ Te iubesc”  gandind la ceia ce simt ei in inima.
  Desi s-a tot vorbit despre iubire in toate partile , spre uimirea mea , unii nici nu asociaza  aceste cuvinte cu sentimentele !!!!!
  Iubirea  nu mai este inteleasa de oameni. Au ajuns sa o confunde cu instinctul ,  cu interesele , cu o oarecare stare de veselie , o oarecare stare de impacare si ideii de posesiune.  Altii o asociaza cu tot felul de orgolii sau  sex.
  Iubirea  adevarata este energia care se extinde, se deschide , te trimite departe, sta pe loc, scoate la iveala, imparte cu ceilalti, vindeca, daruieste , imbratiseaza pe cel  iubit, mangaie, iarta …. Iubirea este totul . Iubirea este calea .
  Iubeste dar , nu astepta nimic ! Nu astepta sa ti se raspunda cu aceleasi sentimente . Tu iubeste daca simti ca sufletul tau este atras .   Nu trebuie sa ti se raspunda la sentimente. 
   Poate ca iubirea ta, nu este o iubire impartasita si de celalalt . De ce sa obligi ? De ce sa-l/o faci sa se simta dator pentru sentimentele pe care le simti tu? 
  Tu iubeste din  toata inima ta ! Daruieste-ti iubirea  cui  doresti , dar nu obliga pe nimeni, sa-ti raspunda cu aceleasi sentimente.
   Mai sunt cazuri cand , poate ca a fost o perioada lunga de timp , o iubire impartasita de ambii parteneri, iar odata cu trecerea timpului cei doi au evoluat diferit si simt ei , ca nu mai au aceleasi sentimente. Nu raniti  prin cuvinte de ocara indepartarea celuilalt.  Daca va lasa inima sa va comportati asa , este clar ca nici voi nu mai aveti iubire pentru partener,  ci doar simtul proprietatii.  Cine va da dreptul sa obligati ?  Un petec de hartie  ?
  Iubirea nu obliga cu nimic doua fiinte. Iubirea da libertate , ajuta , mangaie , intelege. Daca ati fi iubit cu adevarat  pe celalalt, asta ati fi simtit si voi la randul vostru.
   Atunci cand iubesti cu adevarat , chiar daca celalalt te raneste prin comportarea lui , nu esti in stare sa te superi pe el ; Te doare cumplit ruperea de el/ea sau  ceia ce face , dar  nu poti gandi de rau ,  nu poti acuza , nu poti obliga.  Il intelegi  si  in iubirea ta , gandesti la felul in care ai putea sa-l ajuti pe celalalt.  Iubirea nu leaga si obliga ; EA  da libertate si desface aripile!
  Iubirea neconditionata , ii iubeste si ii ajuta pe toti , laolalta nepartinitor, ingereste.
 Iubirea adevarata pentru  un alt suflet , pe care tu il simti special pentru tine,  NU se DESTRAMA ,  NU PIERE,.. chiar daca cel iubit iti intoarce spatele .  Il intelegi , ii  accepti  alegerea, si ii redai libertatea.  Ce este in inima ta pentru  acel suflet , sentimentele tale , iubirea ta, traieste  etern. …caci asa este IUBIREA.  Rana  despartirii se va vindeca in timp , dar sentimentul va dainui, si asta, doar atunci cand iubirea este adevarata. Daca iubiti adevarat, cultivați o atitudine de recunoștință fata de Dumnezeu ca v-a dat sansa in aceasta viata sa intalniti si sa simtiti  o astfel  de iubire.  Nu oricine are aceasta sansa in viata lui. Nu cere  nimic in schimbul iubirii tale.
  Invatati ce este iubirea . Viata voastra poate fi frumoasa daca intelegeti ce este iubirea adevarata!
Iubiti dar, nu obligati  pe nimeni ! 
Si nu uitati ; iubirea este totul ! Iubirea este calea eternitatii.
-sursa-http://zeitelepamantului.blogspot.ro/2017/12/iubeste-dar-nu-astepta-nimic.html?m=1-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

20 dec. 2017

De ce să ascult vocea interioară?...

 În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.
Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă. La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte.
Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte. Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins. Cel care caută sincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuşi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea ca
Ce nu este vocea interioară
                     În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi. Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului. Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă. Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj. Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte. Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.
Ce este vocea interioară
               Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această „definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”. Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.
Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de „citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.
Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste.
Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.
-sursa-
Radu Stanciulescu – VOCEA INTERIOARA

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

19 dec. 2017

Cum E Viaţa Unui Terapeut? Adevarul Nespus Din Spatele Uşilor Închise...

Scriu aceste rânduri după câteva zile de stat la sfat cu mine însămi şi cu Dumnezeu, despre ce înseamnă să trăieşti cu o diplomă în frunte. Sau, altfel spus, vorba manelistului, cum să trăieşti „cu mir în frunte”.
Oi face eu haz de necaz, dar să ştiţi că cele ce veţi citi vin dintr-un suflet de multe ori lovit de oameni care cred că noi, ăştia, terapeuţii, suntem putrezi de bani, fără să facem mare lucru, ori deştepţi nevoie mare, şi perfecţi, şi… avem o listă întreagă de calităţi nemaiîntâlnite.
Zilele trecute mi-a spus cineva că fac o mare greşală cu acest site, pe care scriu multe detalii din viaţa mea. Căci un terapeut ar trebui să fie un model pentru alţii, fără greşeli, fără eşecuri. Un terapeut trebuie să aibă o viaţă perfectă, altfel nu e de încredere.
M-am supărat, în sinea mea, pe omul acesta, dar mai târziu, stând la poveşti cu Dumnezeu, am aflat că nu degeaba mi-au fost spuse vorbele acestea, căci, aşa cum articolul acesta, devenit viral, a scos părinţi din zona lor de confort şi i-a învăţat, deşi dramatic, ce înseamnă copilăria frântă a propriului copil, sau setea de bani, sau alergarea după diplome şi titluri, la fel poate acest articol va spune ceva celor ce cred că suntem nişte profitori, ori celor ce nu au curajul să îşi spună poveştile de viaţă, de teamă că nu vor mai avea clienţi.
Iată că azi îmi lipesc curajul pe degete şi scriu cu el adevărul…

A fi terapeut nu inseamna a fi perfect

Noi, terapeuţii, avem o viaţă. Proprie. Deşi de multe ori încercăm să o imităm pe a altora, nu putem scăpa niciodată de a noastră. Şi ştiţi şi voi, ceilalţi, că viaţa nu e uşoară. Ne urcă şi ne coboară în ritm infernal uneori, deci degeaba ne minţim noi frumos că şcolile făcute ne-or feri de ghinioane, de destin nemilos şi aşa mai departe!
Dacă deţinem informaţii pe care voi nu le deţineţi, nu înseamnă că suntem mai tari, mai deştepţi, mai frumoşi, mai inteligenţi, mai ceva ca voi. Dacă afirmăm cumva asta, să vă fie dovadă c-am făcut şcolile alea degeaba! Terapeuţii sunt oameni şi ei, care, deşi o să mă pălmuiţi câţiva, „ştiu dureros ce e suta de lei!” (Adrian Păunescu)
Ştim pentru că şi noi o dăm, suta asta, una după alta, pe terapii personale, pe cursuri, pe workshopuri, pe internship-uri, pe taxe şi aşa mai departe. Ştim, pentru că şi noi suntem bolnavi, şi noi ne operăm, şi noi stăm la cozi, şi noi plătim facturi, stăm cu chirie, avem abonamente RATB, avem nevoie de mâncare!
Şi noi, terapeuţii, avem suflet, nu un contract cu Doamne Doamne, care ne-a stipulat că în loc de suflet, o dată cu diploma, ne-a pus o piatră! Şi sufletul ăsta n-are nimic de a face cu informaţiile pe care le aflăm din cărţi. Oricâte am citi, să ştiţi că ne doare şi pe noi, şi ne doare uneori cu mult mai tare, tocmai pentru că tot ce ştim ne face să înţelegem mai bine unde am greşit, cine şi de ce…

Dacă ştim multe, nu înseamnă că suntem scutiţi de suferinţă, de iubiri bifate greşit, de dragoste, de moarte ori de frică.
Şi nouă ne bate inima, şi uneori avem atacuri de cord. Serios! Chiar şi noi, da, avem nevoie de medici, uneori chiar de psihiatri. Nu ne-a asigurat Colegiul Psihologilor scutirea de atacuri de panică, de lipsă de încredere în forţele proprii, de divorţuri, de adulter, de lupte cu noi înşine ori cu alţii, de copii cu diagnostice, ori de moartea propriilor părinţi.
Spun toate acestea pentru că sunt sătulă să tot aud replicile ironice ale lumii: „Ce fel de terapeut e ăla, care a fost părăsit de nevastă? Ce ştie ăla, ca terapeut, dacă pe fi-su n-a fost în stare să-l vindece de autism? Ce a învăţat ăla la şcoală, dacă nu e în stare să îşi trăiască viaţa fără un terapeut personal?”
Şi multe remarci asemenea mi-a fost dat să aud. Dar am tăcut, crezând că se va afla adevărul vreodată… acela că noi, terapeuţii blamaţi, scandalizaţi, jigniţi sau supraevaluaţi, avem vieţi reale. Suntem oameni, nu roboţi, şi, prin urmare, avem poveşti de viaţă în spatele zâmbetelor, al mâinilor care le strâng pe ale voastre, al ochilor ce îi privesc pe ai voştri cu empatie…
Am subliniat supraevaluaţi, pentru că prea aveţi tendinţa să ne credeţi dumnezei! Nu suntem, oameni buni! Nu suntem cu nimic mai presus de voi. Păcătoşi sunteţi voi, păcătoşi suntem şi noi! În faţa lui Dumnezeu suntem la fel de egali.
Cea mai completă şi adevărată caracterizare a unui terapeut am auzit-o la cursul de formare în consiliere creştină, anul trecut: „Terapeutul nu face nimic fără Dumnezeu. Când stă în faţa clientului său, îi vorbeşte ca de la păcătos la păcătos, nu de la superior la amărâtul care şi-a distrus viaţa!”
Nu suntem Dumnezeu! Şi asta ar trebui să strigăm cu toţii în gura mare, să nu ne lăudăm cu şcolile noastre, cu ştiinţa noastră, ori cu te miri ce alte kilograme de mir ce-avem în frunte! Căci pe toate le-am primit de la Dumnezeu, nu de la cărţi şi sesiuni de coach-ing:)
Noi, terapeuţii, avem vieţi reale, nu făurite de alt Dumnezeu decât voi, ceilalţi! Şi nu e înţelept să ne prezentăm în faţa voastră ca superoameni! Ne auziţi? Nu suntem superoameni, şi dacă vi s-a prezentat vreodată un terapeut astfel, fiţi siguri că nu era condus de smerenie şi de adevăr, ci de cine ştie de dorinţă absurdă de a ieşi în faţă cu mirul ăla în frunte!
Pe noi nu ne-a creat Dumnezeu să vă arătăm pe voi cu degetul, să vă judecăm deciziile şi vieţile, să vă aruncăm în faţă cu noroiul din propriile vieţi, cu mândria că suntem mai sfinţi decât Papa!
Nu suntem nici sfinţi şi nici aleşi! Suntem oameni din aceeaşi ţărână din care şi voi aţi fost creaţi! Şi vieţile noastre stau dovadă a umanităţii noastre! Că de multe ori noi ascundem vieţile astea de voi, şi voi ajungeţi dezamăgiţi acasă, convinşi că sunteţi defecţi şi nu veţi ajunge niciodată ca noi, e pentru că nu am înţeles esenţialul din toate cursurile la care am participat! Niciunde nu am fost învăţaţi să vă privim pe voi cu superioritate ori să vă spunem că noi NU avem păcatele, fricile şi nevoile noastre! În nici o carte nu scrie asta!

O lectie de viata… de la terapeuta mea

Cea mai importantă lecţie de viaţă pe care am învăţat-o de la terapeuta mea (da, nici eu nu sunt nebună, cum nici voi nu sunteţi, pentru că merg la terapeut! Sunt exact foarte conştientă de faptul că sunt OM, şi ca oricare altul, am nevoie de înţelegere şi îndrumare!) a fost aceasta:
„Dacă astăzi stau în faţa ta şi te ascult şi îţi validez sentimentele, nu este pentru că sunt cu ceva mai bună ca tine, ci pentru că harul lui Dumnezeu  m-a păzit să nu trec prin ce ai trecut tu! Dar tocmai povestea asta a ta te va transforma într-un terapeut foarte bun. Pentru că ai trecut pe acolo, şi nu vorbeşti din cărţi; pentru că eşti empatică, ştiind cum e să îţi fie rupte oasele la propriu, ori furată copilăria, nu pentru că ai învăţat din cărţi definiţia empatiei şi ţi-ai însuşit teoria referitoare la cum să te comporţi în cabinet! Nu ai suferit degeaba, şi Dumnezeu te foloseşte azi să îi ajuţi pe alţii să iasă din groapă!”
A fost o lecţie de viaţă dură. Dar tocmai lecţia asta mi-a da curajul să scriu azi aceste rânduri, cu demnitatea pe care de multe ori mi-am călcat-o singură în picioare, acceptând în viaţa mea oameni care mi-au târât sufletul în noroi nu pentru că ei ar fi neapărat răi, ci pentru că eu prea puţine ştiam, să pot pleca, ori ignora, ori lăsa în urmă…
Astăzi vă scriu ca de la păcătos la păcătos, ca de la învăţăcel la învăţăcel, să ştiţi că noi nu suntem cu nimic mai presus decât voi! Că eşti IT-ist şi vei păşi într-o zi pragul cabinetului meu, ori că eşti bucătar, ori artist, ori director, ori vedetă TV, ori preot, ori mamă, ori copil, ori soţ, ori SINGUR, nu te aşează pe o treaptă mai joasă decât mine, doar pentru că pe diploma mea scrie TERAPEUT.
Ţine minte: şi eu, când voi avea nevoie de o salată, de un site, de o pastilă, şi aşa mai departe, voi apela la tine! Şi mă aştept să mă tratezi ca pe cineva care NU DEŢINE INFORMAŢIA PE CARE AI AFLAT-O TU ÎN ANI DE MUNCĂ, dar deţin aceeaşi identitate: de OM!

Iar vouă, dragi colegi terapeuti, vă spun cu siguranţa celui ce a căzut de zeci de ori, dar a învăţat că se poate ridica:

Oricât de bine v-aţi ţine vieţile ascunse de ale clienţilor voştri, pozând în perfecţiune, sau în superiori, OMUL va simţi! Degeaba ne punem măşti, să nu afle cei ce ne păşesc pragurile, că am dat-o în bară, că ne-am îndrăgostit de cine nu trebuia, că am fost înşelaţi, minţiţi, prostiţi, ignoraţi, ignoranţi sau răutăcioşi! Degeaba, căci nimic nu va rămâne ascuns sub soarele ăsta!
A da bine pe sticlă, e o mare iluzie! Când vrea Dumnezeu, se sparge sticla, cu toate diamantele pe care le-am pus noi pe ea, să părem mai deştepţi, mai frumoşi cu sufletul, mai empatici, mai interesanţi sau mai scumpi!
Citeam odată o scrisoare deschisă a unei terapeute care spunea: „Şi terapeuţii plâng. Şi nu doar câte o dată!”
Şi tare am vrut să îi mulţumesc acelei colege pentru cuvintele respective, dar din păcate nu am mai găsit articolul! O fac astăzi, public, aplaudând curajul şi smerenia sa:
Îţi mulţumesc, OM frumos, pentru că nu te-ai schimbat în omul cu halatul alb, care se crede superior, doar pentru că i-a dat Dumnezeu har să-i ajute pe alţii. Şi în loc să-i ajute, a ales să-i sfideze şi să-i facă să simtă că sunt cu mult sub valoarea sa!
Ce frumoasă ar fi viaţa noastră, a terapeuţilor, dacă am recunoaşte că în lume toţi avem propriul loc sub soare, şi pentru asta nu este necesar să pozăm în ceea ce nu suntem! E cazul, zic eu, să ne dăm jos machiajele astea sofisticate, şi să recunoaştem că suntem la fel de nechibzuiţi, de netrebnici, de speriaţi, de aroganţi şi ignoranţi, de păcătoşi şi de absurzi ca oricare alţi oameni!
Dacă suntem divorţaţi nu înseamnă că nu putem ajuta oameni aflaţi în impas, dacă suntem singuri nu înseamnă că nu putem pansa răni ale celor ce trăiesc împreună de 20 de ani, dacă am ales greşit nu înseamnă că nu putem ajuta alţii să ia decizii corecte. Şi aşa mai departe!
De ce ne ascundem după cortine ieftine, cumpărate scump de pe tejghelele din Obor, dar pe care le punem în cabinete pe care plătim chirii scumpe… nu ştiu…
De ce nu recunoaştem că nu ştiinţa face diferenţa între OM şi om, ci credinţa… ne priveşte… dar haideţi să recunoaştem în cor că nu suntem cu nimic mai buni ca specialişti dacă oamenii nu ne află trecutul, ori luptele din prezent! Din contră, toate acestea îi pot ajuta cu mult mai mult decât credem noi, tocmai pentru că se vor simţi umani şi vor vedea că noi, cei de pe scaunele din faţa lor, avem propriile vieţi pe care le-am târât prin noroaie, din te miri ce motive, dar asta nu ne-a distrus, ci, din contră, ne-a ajutat să ne construim cariere frumoase şi pline de pasiune!
-sursa- http://monicaberceanu.ro/viata-de-terapeut/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

18 dec. 2017

ASCULTATI-VA INIMA , INTALNITI-VA ENERGIA LIPSA...

In realitatea 3D sunteti cu totii impartiti pe sexe,niciodata nu s-a spus adevarul ca sunteti un intreg.Ati fost invatati sa va temeti de energia masculina si energia feminina,va priviti ca si cum ati fi inamici care nu au alt scop decat sa se distruga unul pe altul.Ati facut-o de mii de ani ,v-ati razboit,v-ati urat cat ati putut,v-ati injosit unul pe altul ,ati invatat sa nu va iubiti nici cand aveati nevoie disperata de iubire,inima s-a inchis in fata iubirii pure,ati ajuns doua versiuni de masculin si feminin care desi au nevoie unul de altul continuati sa va priviti cu mare neincredere, sau sa va faceti rau,viziunea voastra de a trai ca unul este extrem de limitata din cauza multor concepte invechite si dogme care v-au spalat creierul.
Indiferent ca sunteti femei sau barbati aveti nevoie de iubire.Cine a trait ideea palida de iubire din aceasta lume stie ca fara iubire esti nimeni,un suflet gol incapabil sa creeze ceva frumos.Vi s-a predat sa va temeti de iubire,sa nu priviti pe cel, sau cea de langa voi ca fiind partea care voua va lipseste, ci ca fiind o alta fiinta cu alta intelegere si alte actiuni care ar putea sa va faca rau.
Ati pus blocaje in sentimenete si emotii.Masculii si-au creat propria lor lume,propriile idei si actiuni distructive,multi dintre ei au privit femeia ca pe o fiinta slaba incapabila sa ofere ceva marelui mascul feroce denumit barbat in aceasta lume,au programat in marea lor prostie femeile sa invete inca din copilarie sa se teama de ei,sa stie clar ca masculul este inamicul ei.Gasim aceste atitudini peste tot,trebuie doar sa priviti cu inima si veti vedea chiar si in propriile voastre case astfel de comportamente aberante.
Femeile au si ele atitudinea lor egoista si de foarte multe ori extrem de proasta.Programarea isi face treaba si in mintea lor ,si ele privesc sexul masculin ca pe un inamic care trebuie infrant .Invataturile isi spun cuvantul lor greu,dogmele sunt cele care au facut aceasta discriminare,oamenii accepta fara sa isi puna intrebarea de ce ar fi cineva mai sus? Care este diferenta dintre un barbat si o femeie? Toti am fost creati ca un intreg,nu suntem barbati si femei ci o singura energie care insumeaza energia masculina si energia feminina.Noi am dorit in timpul evolutiei ca spirite sa fim doua trupuri ,dar suntem o singura energie.
Unul fara altul nu sunteti nimic,nu veti fi fericiti niciodata,o stiti prea bine.Parteneriatul numit casatorie,o alta aberatie a intunecatilor,aduce de multe ori traume foarte mari,sau distrugere de vieti.Femeile sunt programate sa vorbeasca de sentimente si barbatii sa ignore sentimentele.Inca de copii sunteti invatati sa va ocoliti,fetele cu fetele si baietii cu baietii.Oameni frumosi, puteti trai fara sexul celalalt pe langa voi? Lasati egoul si scapati de ignoranta si de toate dogmele care v-au mintit intodeauna,fericirea sufletului va veni pentru voi cand veti sta langa o fiinta care va iubeste din toata inima si aceea nu va fi popa de la biserica care va spala creierul ,sau alt „destept” care va invata numai rau, ci femeia sau barbatul care face parte din viata voastra.
Inima va fi mereu singura si nefericita atata vreme cat nu veti intalni energia lipsa.Nici o dogma si nici o invatatura din acesta lume stramba nu va inlocui acea energie care lipseste din voi.Ascultati de inima,nu de dogme nici de invataturile gresite aduse de intunecati.Iubirea sa curga in viata voastra intodeauna.

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.