ENERGIA LATENTĂ DIN CORPUL TĂU! VEZI CUM O TREZEŞTI ŞI CUM CONTROLEZI KUNDALINI!...

   Kundalini este energia care se află în stare latentă în trupul uman. Când această forţă este trezită, ea se ridică de-a lungul coloanei vertebrale către chakra creştetului. În momentul în care Kundalini începe să se trezească, omul va simţi curenţi energetici puternici de-a lungul coloanei vertebrale, manifestaţi permanent – ziua şi noaptea.
Trezirea lui Kundalini se poate manifestă la toţi oamenii, indiferent de calea spirituală sau de religia din care fac parte.

Manifestări ale ridicării energiei Kundalini:

– tremurături involuntare ale corpului, sentimente de bucurie şi beatitudine, senzaţii de frig în organism, senzaţii de căldură pe coloana vertebrală, perceperea unor puternice flash-uri de energie, furnicături în corp sau, mai ales, pe coloană, sentimente de confuzie şi incertitudine, schimbări bruşte de stări lăuntrice, stări de somnolenţă şi ameţeală, stări de fericire, perceperea de sunete şi culori subtile, trezirea intuiţiei şi a creativităţii la un nivel mult mai înalt.

Trezirea lui Kundalini va determina schimbări pozitive atât la nivelul corpului fizic cât şi la nivelul corpurilor subtile. Dacă Kundalini se ridica încet oferindu-ne timp pentru a asimila puternica energie ce este eliberată, ne vom însuşi experienţa pe care ne-o oferă fiecare chakră în parte, lucru care ne va ajuta mult la progresul spiritual. Dacă însă energia Kundalini se ridică prea repede, fără a o putea controla, putem să trăim o criză spirituală.
Atât timp cât Kundalini rămâne adormită în lăcaşul ei, persoana va fi interesată numai de manifestările fizice, grosiere şi impure, de lumea simţurilor şi a intereselor materiale. Mâncarea, somnul şi sexul vor motiva o astfel de persoană. Când Kundalini se va trezi, omul va deveni stabil, serios, responsabil, ferm. Atunci va începe să renunţe la ataşamentele de lumea fizică.
Daca Kundalini se va ridica numai până la nivelul chakrei a doua, persoana va avea trăiri erotice nestăpânite care pot fi confundate cu trăiri spirituale. Pericolul care pândeste la acest nivel este subordonarea fiinţei la planul sexualităţii care poate conduce treptat la decăderea spirituală şi la probleme fizice şi mentale. Când Kundalini va pleca din chakra a doua, dorinţele sexuale exacerbate vor dispărea.
Când Kundalini este trezit până la nivelul plexului solar poate apărea o senzaţie permanentă de foame.Primii trei centri subtili ne pun în legătură cu lumea fizică iar transcenderea lor înseamnă îndepărtarea de ataşamentele legate de lumea fizică. Când Kundalini se manifestă la nivelul unuia dintre cei trei centri inferiori, omul nu se poate bucura cu adevărat de stabilitatea şi concentrarea maximă a minţii. Mintea nu este eliberată de sclavia simţurilor şi de ataşamentele materiale, iar mentalul nu este purificat şi va oscila în tot ceea ce face.
Când Kundalini atinge centrul inimii, întreaga perspectiva asupra lumii cât şi asupra propriei fiinţe se schimbă fundamental. Omul va începe să înţeleagă valorile lumilor subtile şi va percepe existenţa fiinţelor din invizibil. Ataşamentele faţă de simţuri aproape dispar, nevoile materiale se reduc foarte mult iar omul se dedica mai mult practicilor spirituale. În acest timp va fi plin de iubire şi de înţelegere faţă de ceilalţi, îşi va orienta mintea către Dumnezeu şi va căuta compania oamenilor cu credinţă şi ajutorul fiinţelor spirituale. Mintea sa va deveni stabilă şi uşor de concentrat. Însă anumite manifestări ale egoului tot vor exista, iar interesele materialiste pot opri ascensiunea lui Kundalini sau pot chiar determina coborârea acesteia către chakra rădăcina.
Când Kundalini ajunge la chakra gâtului, respiraţia devine lentă şi mai puţin intensă datorită faptului că mintea devine calmă şi interiorizată. Pot apărea mari capacităţi oratorice.
Când Kundalini ajunge la al treilea ochi, persoana va avea un bun control asupra sa. Omul va deveni conştient de Sinele sau Suprem şi detaşat de propriul trup. De la nivelul chakrei al treilea ochi, Kundalini complet trezit nu mai poate cobori. Întregul efort al persoanei şi toată aspiraţia sa va fi dedicată realizării lui Dumnezeu.
De abia când Kundalini atinge chakra creştetului omul îşi câştiga liniştea şi pacea mult visată. Ridicarea completă a lui Kundalini apare însă foarte rar, în marea majoritate a cazurilor aceasta energie se ridică parţial.
In ascensiunea sa, Kundalini va întâlni chakre care pot fi deschise sau închise. În cazul în care o chakră este deschisă, Kundalini îşi va continua ascensiunea până la următoarea chakră. În cazul în care o chakră este închisă, Kundalini se va opri, iar fiinţa respectivă va experimenta din plin trăirile acelei chakre.
Alte obstacole importante în calea ascensiunii lui Kundalini sunt nodurile energetice. Ele sunt în număr de trei. Aceste noduri pot bloca fluxul ascendent de prana prin canalul Sushumna. Dacă aceste noduri ar fi străpunse prea repede, ne-am confrunta cu o suprasarcină energetică care ar putea crea probleme. În aceste regiuni puterea ignoranţei şi a ataşamentelor fizice este foarte puternică. Anumite noduri de energie sunt greu de dizolvat, mai ales cele din chakrele 1, 2 şi 5,6. Se spune că străpungerea acestor noduri energetice poate dura mai multe vieţi.
Odată străpuns nodul ce se afla între chakra 1 şi 2, vor fi depăşite ataşamentele faţă de plăcerile simţurilor şi funcţionarea greoaie a minţii.Al doilea nod se află între chakrele 3 şi 4 şi este asociat cu sentimente şi ataşamente din planul emoţional. Străpungerea acestui nod va ajuta omul să manifeste o stare de iubire necondiţionată însoţită de compasiune. Fixarea fiinţei la acest nivel poate duce la ataşament faţa de binele universal şi la o dorinţă puternică de a ajuta la eliberarea suferinţei umanităţii. Deşi unor persoane li se va părea că prin asta vor realiza fapte mari, de fapt ei se vor lega astfel de lumile inferioare.
Nodul dintre chakrele 5 şi 6 se poate dizolva prin cunoaştere şi încredere. Egoul va începe să se dizolve şi va domina voinţa divină. Acest obstacol poate genera ataşamente faţa de puteri paranormale.
Depăşind cele trei noduri, omul poate atinge desăvârşirea spirituală. Când Kundalini ajunge la chakra creştetului, omul va simţi că nu mai poate rămâne în lumea fizică. Corpul cauzal este dizolvat în corpurile superioare iar fiinţa îşi pierde interesul pentru orice fel de dorinţă. Reîntoarcerea la viaţa propriu-zisă se va produce doar dacă persoana respectivă consideră că are o anumită misiune de împlinit pe Pământ. Atunci omul trebuie să preia o anumită karmă pentru că numai aşa poate trăi pe pământ.
 Ridicarea energiei Kundalini se poate manifesta în două feluri: ascensiune liniştită şi fără probleme, ascensiune însoţită de prezenţa unui val de frică, senzaţia de frică are legătură cu moartea prejudecăţilor legate de lume şi de noi înşine.
Este vorba de o purificare a subconştientului. Atunci când are loc o ,,explozie” interioară, ea va face să iasă la suprafaţă tot ce avem în interiorul nostru, mai ales negativ. Când avem o personalitate plină de obsesii şi de blocaje mentale atunci ea va exploda generând o cădere nervoasă. Omul trebuie să realizeze un proces de purificare a gândurilor şi să ajungă la o stare de claritate a minţii.
În cazul în care Kundalini se ridică parţial, aceasta va face ca fiinţa respectivă să aibă acces numai la anumite adevăruri parţiale. Efecte generate de ascensiunea lui Kundalini:
– celulele corpului intră într-un proces de întinerire, vocea se modifică, apar schimbări la nivelul secreţiei hormonale
– se modifică ritmul cardiac şi apar palpitaţii la nivelul inimii
– respiraţia se modifică, pot apărea stări de anxietate
– amorţeală, senzaţii de cald sau rece, mâncărimi şi furnicături pe corp, vibraţii fine la nivelul pielii şi frisoane puternice în corp
– dureri şi stări de disconfort pe coloană, apar viziuni, lumini şi sunete interioare, pot apărea emoţii necontrolate ce duc de la stări de bucurie la tristeţe şi suferinţă
– gândurile pot părea dezechilibrate sau iraţionale
– omul se poate simţi în pragul nebuniei sau poate deveni calm şi liniştit– omul se poate simţi în pragul nebuniei sau poate deveni calm şi liniştit
Efectele nedorite pot apărea în cazul unor persoane care nu s-au purificat suficient: migrene, presiune şi dureri de cap, depresie, oboseală, teamă, atac de panică, amorţeală şi frica de a muri, tulburări mentale, spasme musculare şi insomnie, bruşte schimbări de greutate a corpului, dureri de ceafă sau de spate, transpiraţie şi mucozitaţi, nevoie de a căsca des, lipsa de control al emoţiilor, dureri de ochi, cap, coloană ce pot aparea şi dispărea brusc, acolo unde Kundalini întâlneste blocaje.
-sursa- UZINA ELECTRICĂ DIN NOI

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Aura Ghidului Spiritual...

Ghizii spirituali vin și pleacă din viețile noastre conform cu nevoile noastre. În mod uzual ei reprezintă esența unei culturi particulare, rase sau religii sau pot reprezenta o carieră sau o cale a vieții. Ei sunt profesori.
Când un nou ghid vine la voi, veți găsi în voi o necesitate urgentă să știți tot ceea ce este de știut despre o cultură sau religie care pâna atunci v-au fost străine. Începeți să cumpărați cărti, artefacte, bețisoare parfumate, muzică sau haine care vă vor învăța esența acestui nou interes și ceea ce oferă din punct de vedere spiritual. Curând, oamenii care vin în viața voastră sunt dintre cei care studiaza același lucruri ca și voi această esență în întrebările lor spirituale. Chiar dacă acest proces are loc rapid sau subtil, ofera o oportunitate pentru creștere într-o nouă direcție.
Prin meditație sau alte tehnici, veți fi capabil să vă vedeți ghizii. Ceea ce contează este să conștientizați aria interesului vostru și să ascultați mesajele care vin din acesta. Când vă descoperiți ghidul sau ghizii puteți accelera învățarea lecțiilor pe care le aveți și să explorați multe posibilități pentru creștere și pentru ghidare.
De exemplu, dacă unul din ghizii spirituali este un nativ American, puteți avea viziuni care vă pun în contact cu Mama Pământ, care îți pot aduce un mai mare respect pentru planetă, care în schimb vă poate inspira să acționați într-un fel.
Dacă ghidul vostru este un Zen Buddhist, lecțiile voastre pot să privească piederea ego-ului pentru o vreme, dezvoltarea intuiției și învățând doar să fiți. Puteți chiar să vă schimbați job-ul cu altceva mai ușor și care cere mai puțină concentrare mentală în scopul de a învăța noi căi de a fi.
Ar putea ca unul din ghizii voștrii să reprezinte personalități din trecut ca de ex. Florence Nightingale. În acest caz, ghidul vostru poate să semnifice un timp în serviciul și atenția sănătății și modului cum vă hrăniți.
Dacă ghidul vostru este Celtic, veți putea să vă găsiți fascinați pe voi înșivă de credințe în zâne, legende arthuriene, regi și regine, de personaje mitice.
Ghizii spirituali ne învață despre valorile spirituale care nu ne sunt familiare. Recunoscându-ne ghizii prin schimbările  subtile sau dramatice care vin în viața noastră ne va ajuta să ne înțelegem propriile scopuri sau cereri particulare spirituale. Ghizii nostrii nu ne părăsesc cu adevărat, dar ei fac în așa fel încât alți ghizi să poată veni în față când sunt noi lecții de învățat. Ghizii spirituali sunt îngeri ai învățăturilor de bază ; ei ne dau o nouă vedere interioară și o nouă creativitate pentru a ne aduce în armonie cu Sinele Superior al nostru.
“Mesageri ai Iubirii, Luminii si Gratiei: Aflandu-ne Ingerii Personali” – Terry Lynn Taylor.
-sursa- Change Your Aura Change Your Life – A Step by Step Guide to Unfolding Your Spiritual Power

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Câmpul Energetic de Lumină...

  Cu toţii posedăm un Câmp Energetic de Lumină care ne înconjoară corpul fizic şi ne informează corpul, în acelaşi fel în care câmpurile energetice ale unui magnet organizează pilitura de fier, pe o bucată de sticlă. Câmpul Energetic de Lumină a existat de dinainte de începutul timpurilor. A fost una cu Lumina nemanifestată a creaţiei şi va dura la infinit. El sălăşluieşte în afara timpului, dar se manifestă în cadrul timpului, creând noi corpuri fizice, viaţă după viaţă. Imaginaţi-vă că sunteţi învăluiţi într-o sferă multicoloră, translucidă, care vibrează în nuanţe de albastru, verde, roşu purpuriu şi galben, având raza de aproximativ un metru. Chiar deasupra pielii, şuvoaie de lumină aurie strălucesc şi curg de-a lungul meridianelor, prin punctele de acupunctura. între pielea voastră şi membrana Câmpului Energetic de Lumină se învârtesc curenţi splendizi, care se unesc într-o vâltoare de Lumină. Acest rezervor de forţă vitală este o mare de energie a vieţii, indispensabilă pentru sănătatea noastră, asemenea oxigenului şi nutrienţilor purtaţi de sânge. Sunt energiile Câmpului Energetic de Lumină, cel mai pur şi mai preţios combustibil al vieţii. Atunci când rezervele vitale ale Câmpului Energetic de Lumină sunt epuizate din cauza viruşilor, a factorilor de poluare a mediului sau a stresului, ne îmbolnăvim. Ne putem asigura sănătatea şi vitalitatea, după cum putem şi spori numărul anilor de viaţă activă şi sănătoasă, prin realimentarea cu acest combustibil esenţial.

Misticii indieni şi tibetani, care au atestat existenţa Câmpului Energetic de Lumină în urmă cu mii de ani, l-au descris ca pe o aură sau un halou în jurul corpului fizic. La început, a părut ciudată găsirea aceluiaşi concept de câmp energetic uman, atât în junglă, cât şi la şamanii din continentele americane. După ce am asimilat universalitatea câmpului energetic uman, am înţeles că fiecare cultură trebuie să îl fi descoperit. în Est, mandalele îl înfăţişează pe Buddha învăluit în benzi de foc albastre şi aurii. în Vest, Hristos şi apostolii sunt pictaţi cu halouri luminoase care îi înconjoară. în literatura mistică se spune că apostolul Toma emana aceeaşi strălucire ca şi Hristos. Legendele amerindienilor vorbesc despre persoane care strălucesc noaptea, ca şi cum ar fi luminate de un foc interior. Povestirile andine vorbesc despre conducătorul Pachacutek, considerat a fi Copilul Soarelui, care strălucea ca lumina răsăritului.

Fiecare creatură de pe Pământ este compusă din Lumină. Plantele absorb lumina direct de la soare şi o transformă în viaţă, iar animalele mănâncă plante verzi, care se hrănesc cu Lumină, astfel că Lumina reprezintă baza vieţii. Suntem legaţi prin Lumină, de materia vie. Fiecare element viu din jurul nostru este constituit din Lumină, aranjată în diferite forme şi vibraţii. Fizicienii care studiază particulele subatomice ştiu că, atunci când analizezi materia în amănunt, descoperi că întregul univers este constituit din vibraţie şi Lumină.

Câmpul Energetic de Lumină este o matrice invizibilă, care îi transmite corpului informaţii. Atunci când ne vindecăm prin intermediul Câmpului Energetic de Lumină, schimbăm particulele de fier din corp, prin modificarea câmpurilor energetice care le organizează. Dacă vindecăm Câmpul Energetic de Lumină, corpul fizic se va însănătoşi la rândul său.

Câmpul Energetic de Lumină are patru straturi, care pornesc dinspre corp, în afară. Acestea sunt:

1. Cauzal (Spiritul)
2. Psihic (sau eteric – Sufletul)
3. Mental-emoţional (mintea)
4. Fizic (trupul)

Fiecare strat păstrează un tip diferit de energie. Cel mai îndepărtat stochează energia care alimentează corpul fizic. Stratul de dedesubt inmagazinează energia care susţine vitalitatea noastră mentală şi emoţională. Sub acest strat se află energii psihice rafinate, iar foarte aproape de piele se află cea mai subtilă energie dintre toate, rezervele noastre de combustibil spiritual. Literatura mistică numeşte aceste straturi „corpuri subtile”. în realitate, acestea nu sunt separate unul de altul, în acelaşi fel în care culorile curcubeului nu sunt despărţite, ci mai degrabă se dizolvă una într-alta.

Câmpul Energetic de Lumină conţine o arhivă completă a tuturor amintirilor noastre personale şi ancestrale, a traumelor din timpul vieţii prezente şi chiar elemente dureroase din vieţi anterioare. Aceste înregistrări sunt stocate cu toată culoarea şi intensitatea emoţiei. înregistrările sunt asemenea programelor de computer latente care, atunci când sunt activate, ne împing înspre comportamente, relaţii, accidente şi boli care imită situaţia negativă iniţială. Trecutul nostru se repetă cu adevărat. înregistrări ale traumei psihice sunt stocate în stratul extern al Câmpului Energetic de Lumină. înregistrările emoţionale sunt stocate în cel de-al patrulea şi cel mai profund strat. Înregistrările din Câmpul Energetic de Lumină ne predispun să urmăm anumite drumuri în viaţă.

Acestea orchestrează incidentele, experienţele şi oamenii pe care îi atragem înspre noi. Ne stimulează să recreăm drame dureroase şi întâlniri care ne frâng inima. Şi totuşi, în cele din urmă, ne ghidează înspre situaţii în care ne putem vindeca străvechile răni ale sufletului.

Nu sunt foarte preocupat de stratul în care este localizată înregistrarea, tot aşa cum nu mă interesează prea mult nici unde este stocată o anumită scrisoare în memoria computerului meu. Mă interesează editarea şi schimbarea conţinutului scrisorii. în acelaşi fel, în timpul Procesului de Iluminare, mă preocupă eliminarea conţinutului negativ al unei înregistrări. Toate înregistrările conţin informaţii care ajung în chakre. Acestea, la rândul lor, organizează lumea noastră fizică şi emoţională. Informaţia dintr-o înregistrare organizează Câmpul Energetic de Lumină, care, mai apoi, organizează materia.

Câmpul Energetic de Lumină conţine un şablon al felului în care trăim, îmbătrânim, ne vindecăm şi murim. Atunci când nu există nici o înregistrare a bolii în Câmpul Energetic de Lumină, recuperarea în urma unei boli are loc extrem de rapid. în acelaşi fel, înregistrările bolilor pot afecta sistemul imunitar şi poate dura foarte mult până când ne recăpătăm sănătatea. Nimeni nu doreşte să petreacă luni bune în convalescenţă, când s-ar putea vindeca în doar câteva zile sau săptămâni. Atunci când ştergem înregistrările negative care au provocat suferinţa, sistemul imunitar poate învinge rapid boala.

-sursa-extras – Șaman, Vindecător,Înțelept-

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella. 

Bucuria vindeca celulele şi organele trupului...

   Bucuria atrage întotdeauna iubirea. Când simţi  ca trupul şi spiritul ţi se umplu de bucuria de a trâi, eşti ca un magnet puternic. Atunci atragi spre tine mai multă bucurie şi, deci, mai multă dragoste. Bucuria este unda de frecvenţă vibratorie cea mai înaltă pe care o poate crea un om. Bucuria unifică. Bucuria vindecă întreaga substanţă a trupului,  aşa cum nu o face nici o altă vibraţie senzorială. Bucuria intră în conştiinţa omenească, direct în acel punct în care substanţa trupului fizic şi cea spirituală se întalnesc, ca un singur câmp unificat! Este primul înveliş tridimensional, sau prima ta „haină” electrică! Bucuria este cea mai profundă vibraţie pe care o va cunoaşte şi înregistra vreodată trupul tău fizic. Bucuria mai poate fi înţeleasă şi prin următoarea anologie, în care folosim stări sau sentimente importante. La nivelul cel mai înalt al senzaţiilor trupului – spirit pur – se afla extazul! La următorul nivel superior al trupului – suflet pur – se află bucuria. La următorul nivel superior al trupului – personalitatea pură – este fericirea. Un flux ascendent de fericire conduce spre bucurie şi bucuria conduce spre extaz!

Bucuria vindecă celulele şi organele trupului. Bucuria te face să te simţi sănătos şi întreg – atât fizic, cât şi psihic.

Bucuria ta nu numai că atrage iubirea celorlalţi, dar este şi „molipsitoare”. Atunci când sunt atraşi în câmpul bucuriei tale, înauntrul lor se declanşează o vibraţie a bucuriei. Bucuria reuşeşte întotdeauna să se multiplice!

Gândeşte-te la asta! Darul de bucurie către tine însuţi devine, la rândul lui, un dar preţios de bucurie pentru ceilalţi oameni din viaţa ta. Curând, ei se vor acorda la propria lor stare de bucurie. Fiecare persoană plină de bucurie va transmite bucuria către ceilalţi – formându-se o spirală fără sfârşit de persoane înălţate sufleteşte şi fericite. Bucuria este frecvenţa fizică cea mai apropiata de lumină.  Ea poate fi comparată cu o lumină aprinsă pe neaşteptate, într-un imens vid întunecat.

Toţi ochii şi toate formele de conştiinţă din interiorul câmpului se întorc către acea sclipire bruscă de lumină şi se concentrează pe ea. Simultan, toţi cei care îşi dau seama de această lumină (slabă sau strălucitoare) apăruta în vid, se îndreaptă contient spre ea! Această analogie bucurie/lumină îţi oferă o imagine clară a modului în care bucuria atrage bucuria – împreună cu o dorinţă de a te afla în preajma celor care răspandesc o asemenea dragoste plină de bucurie. Apropierea în sine înseamnă o puternică declaraţie de dragoste, dorinţa de a fi apropiat fizic de cineva este ea însăşi o „declaraţie”.

De aceea, bucuria este un mijloc excelent de a atrage lângă tine sufletul pereche.

Privind lucrurile dintr-un alt punct de vedere, la fel cum întotdeauna tristeţea te inchide faţă de ceilalţi, fericirea te deschide spre ceilalţi! Întreaga natură se grăbeşte să umple un spaţiu gol sau un vid. Prin urmare, este absolut normal ca oricine care vede cât eşti de bucuros şi fericit să fie atras spre tine !  Bucură-te!  –  Russ Michael

-sursa- http://www.luminasufletuluitau.ro/-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Cum să-i ajuţi pe ceilalţi să se trezească spiritual...

  Este adevărat că numărul persoanelor trezite spiritual este, încă, relativ mic însă asta nu ar trebuie să te inducă în eroare. Orice persoană se află pe drumul trezirii spirituale. Să fii una dintre primele persoane care s-a trezit spiritual este o imensă onoare însă, în acelaşi timp, înseamnă o mare responsabilitate şi o provocare importantă. Este greu să te afli înconjurat de oameni care încă nu s-au trezit. Este înfricoşător şi, totodata, te simţi singur. Cu siguranţă îţi vei dori să îi ajuţi şi pe ceilalţi să deschidă ochii însă nu poti forţa acest proces. Cea mai bună abordare în ajutorarea altora este să aştepti cu răbdare momentul porivit. Poate că vor trece luni sau chiar ani însă momentul respectiv îşi va face întotdeauna apariţia. Uneori, se găseşte în mijlocul unei crize.

Crizele iniţiaza trezirea

S-ar putea să fi observat că multe dintre persoanele adormite spiritul traversează o criză acum. S-ar putea ca tu însuţi să te fi trezit în urma unei situaţii neplăcute. Pierderea partenerei, a job-ului, stării de sănătate etc – toate pot fi modalităţi prin care Universul îţi atrage atenţia. Bineînţeles, că nu ai nevoie de o criză pentru a te trezi, pur şi simplu într-o zi  ţi se va ridica ceaţa de pe ochi. Dacă acum este timpul tău de „trezire” însa te împotriveşti şi nu îţi asculţi sinele interior o situaţie de criză va apărea pentru a ţi se atrage atenţia şi, astfel, să te trezeşti. Multi oameni trec prin viaţă fiind pe pilot automat, însă când o situaţie neplăcuta îşi face apariţia, brusc, ceea ce funcţiona până atunci nu le mai este de niciun folos. În timpul crizelor, oamenii trebuie să renunţe la acele lucruri de care nu mai au nevoie, de asemenea simt nevoia să meargă în interiorul lor pentru a găsi noi răspunsuri. Modul în care o persoană răspunde la criză se bazează pe cele mai adânci credinţe. De asemenea, în asemenea momente, ei sunt împinşi să-şi examineze religia şi credinţele spirituale, iar asta poate înseamna că resping o religie sau anumite practici ce nu le sunt de ajutor pe drumul trezirii. Pe măsură ce te eliberezi de vechituri, faci loc pentru lucruri noi.

Crizele sunt făcute pentru a te deschide şi a accepta posibilităţi mai mari

Nu uita, totuşi, ceea ce ţie ţi s-ar putea părea ceva obişnuit pentru altcineva ar putea părea o criză profundă. Pierderea unui animal de familie, descoperirea unui secret neplăcut în familie, spre exemplu, pot fi suficiente pentru a genera haos emoţional şi oportunitatea de a se trezi. Dacă o persoană se află într-un moment critic poate fi „momentul oportun” pe care îl căutai însă înainte de a te oferi să ajuţi sunt câteva lucruri pe care ar trebui să le ştii.

Cum poţi ajuta o persoană trează spiritual în timpul unei crize

Cere permisiunea

Nu sari să ajuţi pe cineva înainte să întrebi dacă vrea să fie sprijinită. Cum te pot ajuta? Sau poate, vrei să te ajut? De asemenea, identifică ce tip de ajutor are nevoie şi respectă limitele impuse.

Sentimentul de părere de rău nu este de ajutor

Fii atent să nu-ţi pară rău de prietenul tău sau de relaţie. Când îţi pare rău pentru cineva de fapt îl judeci pe el sau situaţia în care se află el şi îl percepi drept lipsit de putere. Nu-i poţi face cuiva un serviciu dacă ai impresia că este neajutorat. În plus, atunci când îţi pare rău pentru cineva crezi că „eşti mai bun” decât el/ea şi  privesti de sus. Nu poţi ajuta pe cineva când te situezi pe o poziţie de superioritate.

Încearcă compasiunea

Simpatia este doar o altă modalitate de a-ţi părea rău pentru cineva. Empatia este un pas în faţă însă, de cele mai multe ori, atunci când empatizezi cu cineva îi furi din energie, iar acest lucru nu-i este deloc de ajutor. Compasiunea, pe de altă parte, este dragostea necondiţionată fără să judeci persoana respectivă şi fără să-l seci energetic.

Creează un spaţiu de siguranţă

Uneori, tot ce poţi face este să-i oferi un spaţiu sigur unde să se poată exprima. Când oamenii simt că sunt bineveniţi şi au încredere că nu vor fi judecaţi în niciun fel, se deschid şi spun ceea ce simt. Într-un spaţiu lipsit de judecată, au oportunitatea de a scăpa de ruşine, vinovăţie şi disperare. Cu cât o persoană eliberează emoţiile strânse, cu atât mai repede se trezeşte. Pentru ca el/ea să se simtă în siguranţă nu îţi spune opiniile şi nu încerca să convingi pe nimeni de nimic. Poate din perspectiva omului trezit spiritual pierderea persoanei iubite poate părea doar energie care trece dintr-un regat la celălalt, însă dacă vei încerca să-i spui persoanei îndurerate că nu ar trebui să fie supărată întrucât cel iubit este „doar energie” nu vei avea prea mult succes.

Un umăr pe care să plângă?

Prietenul tău poate că are nevoie numai de un umăr pe care să plângă. Nu subestima importanţa să fii acel umăr. Criza poate fi un purificator şi poate scoate la suprafaţă tot felul de răni vechi care sunt gata să fie eliberate. Uneori, doar un spaţiu de siguranţă unde să plângi şi să te deschizi permite unei persoane să abordezi noi idei şi posibilităţi.

Niciun sfat nu este un sfat bun

Adevărul este că oamenii nu au nevoie de sfaturi, ci de ghidare în a găsi propriile răspunsuri. Când cineva doarme, din punct de vedere spiritual, caută răspunsuri în exterior şi urmează regulile, evităm sfaturile venite din familie, cultură, religie societate sau trendurile curente. Nu te trezeşti urmând sfaturile sau instrucţiunile altora chiar dacă sunt bine intenţionaţi. Când renunţi să mai cauţi în exteriorul fiinţei tale şi te îndrepţi spre sinele înalt, doar aşa începi să te trezeşti. În loc să oferi sfaturi unei persoane care începe să deschidă ochii mai bine pune întrebări intuitive, care să îndrepte persoana respectivă în interiorul său.

Găseşte întrebările potrivite

Până să se treazească cele mai multe persoane se bazează pe anumite modele de gândire pentru a rezolva toate problemele cu care s-ar putea întâlni. Iar asta întăreşte modelele negative din viaţa sa. Dacă poţi „oferi” întrebări care să deschidă noi perspective ori un punct de vedere diferit atunci oferi cel mai important dar pe care îl poţi face. Oferirea întrebărilor potrivite furnizează harta pentru o comoară ascunsă. Cele mai bune întrebări sunt cele care inspira noi moduri de gândire. Întrebările deschise pot deschide, la propriu, noi spaţii pentru posibilităţi ascunse sau necunoscute. Întrebările care încep cu „Dar dacă” sunt întrebări cheie care te pun pe gânduri:

• „Dar dacă ai avea o baghetă magică şi ţi-ai putea îndeplini orice dorinţă, care ar fi aceasta?”
• „Ce s-ar întâmpla dacă te-ai ierta cu totul?”
• „Ce s-ar schimba dacă ţi-ai oferi iubire şi bunătate?”
• „Dacă succesul ţi-ar fi garantat ce ai face?”

Unele dintre cele mai bune întrebări sunt cele prin care poţi arăta orice obiecţie care îl împiedică pe amicul tău să exploreze noi posibilităţi. Să spunem că tocmai şi-a pierdut slujba, de care nu era prea încântat totuşi, iar obiecţiile sale legate de găsirea unui nou şi interesant loc de muncă este teama de a nu câştiga suficienţi bani. Întrebarea ta ar putea fi:

„Dacă ai avea tot ce îţi doreşti, iar banii nu ar constitui o problema ce job ai avea?”

Odată ce îndepărtezi obiecţiile mintea este liberă să-şi imagineze posibilităţi fără constrângeri sau limitări. Secretul este să inviţi persoana să exploreze noi idei în afara zonei de confort.

 Identifică credinţele limitative

Unul dintre lucrurile care ne ţin adormiţi este credinţa legată de lipsa proprie de valoare, de neputinţă. Nu te poţi trezi dacă crezi că eşti o victimă. Adesea, provocările haotice apar în viaţa noastră ca o dovadă directă a ceea ce credem. Asta nu înseamnă că respectiva credinţă este adevărată, ci manifestarea credinţei demonstrează, mai degrabă, că ai aceea credinţă. Cu alte cuvinte, credem credinţa. Dacă nu ştii că ai o credinţă legată de lipsa de valoare, spre exemplu, aceea credinţă ascunsă te impiedică să te trezeşti spiritual. Scopul vieţii este să demonstrezi credinţele astfel încât să le identifici pe cele care nu-ţi sunt de folos, să le elimini astfel încât să ţi se ridice vălul de pe ochi.

Spune, „Nu” energiei negative, ia decizia să nu preiei energia negativă a nimănui.

Nu-i judeca pe cei ce nu s-au trezit

Toţi ce care s-au trezit s-au simţit judecaţi de ceilalţi întrucat este mai uşor să etichetezi lucrurile pe care nu le înţelegi decât să le accepţi. Însă, aminteşte-ţi că judecata este rezultatul fricii şi cei care se trezesc prin intermediul unei crize se confruntă cu o teamă imensă pe care nu o înţeleg. Apelează, încă o dată, la compasiune şi permite-i persoanei să fie exact unde trebuie să fie, nu uita că aici nu este vorba de tine aşa că nu lua judecăţile personal.

Snobism printre cei treziţi?

Când eşti treaz este uşor să-i identifici atât pe cei care s-au trezit cât şi pe cei care dorm, însă faptul că vezi altfel lumea nu te face mai bun decât altcineva. Când observi tendinţa de a-i judeca pe cei care n-au deschis încă ochii dai dovadă de snobism. Până la urmă singura diferenţă este modul de gândire.

Încurajează-i să renunţe

Stresul şi presiunea cauzate de criză are ca scop să te facă să renunţi la anumite lucruri şi este, adesea, singura modalitate prin care poţi să te trezeşti. În timpul acestei transformări renunţi la tot ce te ţine adormit şi pe măsură ce renunţi la anumite lucruri încep să ţi se deschidă şi ochii.

 Nu crede că toată lumea este ca tine

Experimentarea crizei este o călătorie diferită pentru fiecare dintre noi aşa că fii atent să nu impui experienţa ta altcuiva.

Găseşte o cale de comunicare

Caută şi găseşte o modalitate eficientă de a comunica. Porneşte de la ceva ce înţelegeţi amândoi şi începe să construieşti de acolo.

Tăcerea este de aur

Dacă toate acestea ţi se par copleşitoare atunci renunţă. Nu este obligaţia ta să fii coach sau consilier chiar şi pentru cei pe care îi iubeşti. Poţi face diferenţa chiar şi fără să scoţi un cuvânt. Să nu uităm de puterea tăcerii. Tot ce ai de făcut este să rămâi centrat pe adevăratul eu şi să oferi dragoste şi compasiune fără să încerci să repari ceva sau să vindeci pe cineva. Energia clară a unei persoane treze poate depăşi durerea emoţională în vreme ce trimite mesaje şi altor persoane din apropiere care s-au trezit. Dacă cineva nu este încă pregătit nu va recepţiona energia ta, însă dacă cineva este pregătit şi doritor de vindecare şi trezire atunci deschiderea şi prezenţa ta iubitoare îi va oferi exact ceea ce are nevoie. Cel mai preţios dar pe care îl poţi oferi celorlalţi este să vezi dincolo de masca sa, să vezi trezirea, expresia de dragoste şi armonie.
-sursa-
44 DE SFATURI ÎNŢELEPTE DE VIAŢĂ ALE SENIORILOR JAPONEZI CĂTRE TINERI

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Energie, Substanţă şi Spirit...

” …Aceste trei concepte sunt bine cunoscute de oameni, care au din păcate o percepţie foarte eronată asupra lor. Îndeosebi primele două le dau mari dureri de cap materialiştilor, care cred că au descoperit în ele întreaga esenţă a universului, unica explicaţie a apariţiei, devenirii şi dispariţiei sale, explicaţie cu care Dumnezeu, Fiinţa Spirituală care guvernează universul, nu poate fi de acord.De vreme ce primii care se folosesc de aceste cuvinte, pe care le consideră premisa pe care a fost clădit universul, considerând că nu mai este nimic altceva de spus în legătură cu ele, sunt tocmai „învăţaţii voştri profesori” de geografie, ştiinţe ale naturii şi mineralogie, ne vom propune şi noi să începem tot cu aceste cuvinte, pentru a le demonstra deştepţilor profesori cât de mare este ignoranţa lor. Mai întâi de toate omul trebuie să ştie cu ce instrumente lucrează, căci numai folosirea instrumentului corect demonstrează dexteritatea maestrului. Aşadar, ce este „energia”? Ascultaţi-mă, îndeosebi voi, cei care vă pretindeţi învăţaţi şi care, după toate cercetările voastre, ajungeţi de fiecare dată în locul din care aţi plecat, care doriţi sa măsuraţi energia, considerând-o un factor universal al întregii lumi vizibile şi invizibile. Doresc să vă spun ca energia, acest cuvânt mult îndrăgit de voi, care apare pe prima pagină a tuturor manualelor voastre, nu este ceva care există independent sau în sine, ci rezultatul unui alt factor, invizibil, a cărui existenţă nu o acceptaţi. Pe scurt, doresc să încep prin a vă declara sintetic că: „Energia este o lege naturală egală cu mişcarea sau cu viaţa”. Apare imediat întrebarea: dacă lumea este alcătuită numai din substanţă şi din această expresie a energiei, cine este acela care dă un impuls energiei, pentru ca ea să se manifeste aşa cum o face şi nu altfel, influenţând întotdeauna prin forţa ei cea de-a doua premisă fundamentală a ştiinţei voastre, respectiv substanţa? Voi vedeţi o piatră rostogolindu-se la vale sau căzând de sus şi imediat trageţi concluzia: forţa care pune în mişcare piatra este gravitaţia, forţa de atracţie a pământului. Când piatra întâlneşte un obstacol dur, ea se opreşte din cădere sau din rostogolire, fiind blocată de o altă „forţă”, care acţionează diferit de prima. Dacă Eu aş fi studentul acestor „înţelepţi”, aş începe prin a-i întreba cum de s-a creat singură lumea, cum se susţine şi cum se va distruge ea, şi le-aş spune: „Domnilor! Este adevărat, Mi-aţi arătat efectele forţei; le-am verificat Eu însumi şi am constatat că premisele voastre sunt corecte, dar întrucât nu pot vedea energia, ci numai efectele ei, aş dori să ştiu ce este de fapt ea şi cum poate fi explicată”. Marii învăţaţi se vor grăbi să-Mi răspundă: „Energia este o lege a naturii fără de care aceasta nu poate exista”. „Bine, le-aş spune Eu, aveţi dreptate! Dar aş dori să ştiu: există în natură ceva care îşi stabileşte propriile sale legi? Căci voi, domnilor, nu îl recunoaşteţi pe Legiuitor, deşi încercaţi să-Mi închideţi gura cu conceptul ,legilor voastre naturale”. Ei bine, întâmplarea face ca Eu să fiu un student care doreşte să înţeleagă în profunzime lucrurile şi care nu este satisfăcut cu jumătăţi de explicaţii, de genul celor „ştiinţifice”, pe care le aduceţi voi”. Evident, domnii cei învăţaţi se vor înfuria auzind că un student doreşte să ştie mai mult decât îi pot oferi ei, aşa că îmi vor întoarce spatele. M-aş trezi atunci nevoit să îmi caut singur calea de ieşire din acest haos ştiinţific, căci nava ştiinţei s-a împotmolit în apele puţin adânci ale „legilor naturale”. Voi vorbiţi foarte mult de „energie”, „forţe naturale”, „propulsie”, „respingere”, „gravitaţie”, „presiune”, „atracţie”, etc.  De aceea, vă propun să vedem ce este de fapt energia, cum se manifestă ea în natură şi cum influenţează viaţa organică şi anorganică, cine dă viaţă, ia viaţa, dar mai ales cine construieşte şi distruge, devenind astfel susţinătorul universului. Mai întâi de toate, ce este energia? Energia nu este altceva decât manifestarea perceptibilă a unui obiect care trebuie să-şi schimbe forma sau locul, din cauza unui alt obiect care îl influenţează, determinând o mişcare interioară sau exterioară a obiectului, o mărire sau o reducere a dimensiunii sale, sau chiar disoluţia acestuia. Acest impuls care determină atracţia unui obiect către un alt obiect nu este altceva decât dorinţa celui de-al doilea obiect de a scăpa de elementele din jur care îl influenţează. Altfel spus, este impulsul către inerţie, opus mişcării. Astfel, piatra doreşte să fie lăsată să se odihnească, astfel încât toate părţile ei componente, până la cel mai mic atom, să nu fie deranjate şi să nu-şi modifice dimensiunile. De aceea atunci când un alt obiect exercită o influenţă asupra pietrei, încercând să o scoată din inerţia ei confortabilă, întreaga natură interioară a acesteia opune rezistenţă. Părţile ei componente, perfect omogene până atunci, din cauza inerţiei sale, încep să se dilate sau să se contracte, adică intră într-o stare de vibraţie. Pe scurt, din cauza rezistenţei pe care o opune obiectului care interferează cu ea, piatra nu mai este acum obiectul dur, fără viaţă, de dinainte, ci capătă viaţă. Toate elementele sale se mişcă şi vibrează. Ce se întâmplă însă atunci când un obiect inert intră într-o stare de vibraţie, sau de mişcare? Rezultatul firesc este că el renunţă la forma sa anterioară, fiind forţat să devină altceva, întrucât elementele sale nu mai sunt la fel de ferm legate ca şi înainte. Dacă forţa este suficient de puternică, ea sparge piatra, şi dacă este posibil, ea îi dizolvă complet componentele, transformând-o în praf. De aceea, se poate spune că forţa gravitaţiei, sau forţa de atracţie a pământului asupra părţilor componente ale acestuia se opune întotdeauna unei alte forţe, respectiv forţa sau impulsul de a distruge tot ceea ce există, pentru a crea apoi altceva, nou. Aşa cum se manifestă şi cum o percepe omul prin efectele ei, energia reprezintă un factor care nu se găseşte în interiorul pietrei, nici în împrejurimile acesteia, ci este determinat şi stimulat de alte elemente; ea generează schimbarea formei obiectelor şi a părţilor lor componente, dă viaţă şi ia viaţa, construieşte şi distruge, asigurând astfel permanenţa eternă printr-o nouă creaţie simultană cu distrugerea anterioară. Energia se manifestă în toate direcţiile posibile şi într-o mare varietate de forme. Factorul care stă la baza ei reprezintă o putere superioară, care în dorinţa sa de a se manifesta, devine vizibilă sub forma forţei. De aceea, nu se poate spune că energia există într-o formă independentă, aşa cum doresc să creadă savanţii voştri materialişti; ea nu este un factor vital independent, ci rezultatul a doi factori superiori, respectiv inerţia şi mişcarea. Lumea este creată, susţinută şi transformată în ceva veşnic nou numai datorită conflictului dintre aceste două principii fundamentale. Inerţia se manifestă prin substanţă, care este al doilea nume al ei. Cât despre principiul activităţii şi al vieţii, cel care acţionează asupra substanţei, acesta este spiritul, cel care stimulează producerea energiei şi care permite unitatea substanţei, fiind astfel principalul factor al vieţii. Fără spirit nu se poate vorbi de viaţă; fără viaţă nu se poate vorbi de substanţă, şi deci nici de energie, căci energia este rezultatul interacţiunii dintre cei doi factori anteriori. Dacă aceştia lipsesc, nimic nu poate exista. Am clarificat aşadar conceptul de energie sau de forţă. Putem trece acum la următorul concept, cel prin care se manifestă energia, respectiv substanţa, într-adevăr, energia nu poate exista decât acolo unde există rezistenţă. Prin unitatea componentelor sale substanţa sau materia asigură rezistenţa fizică sub forma principiului inerţiei, care se opune mişcării şi devine astfel vizibil ca forţă. Ce este, aşadar, substanţa? Oamenii de ştiinţă se vor grăbi să răspundă: „Substanţa este orice obiect înzestrat cu dimensiuni (lungime, lăţime şi înălţime)”. „Bun, dar atunci, din ce este alcătuită substanţa?” „Substanţa este alcătuită de tot ceea ce există în univers, într-o formă compactă sau dizolvată. Totalitatea elementelor de bază ale creaţiei alcătuiesc substanţa”. „Bun, dar câte feluri de substanţe există, şi cum le putem distinge sau separa unele de altele?” Oamenii de ştiinţă vor răspunde din nou: „Prin analizele noastre chimice, noi am descoperit nenumărate substanţe indisolubile (cel puţin pentru noi), care reprezintă elementele constitutive ale universului. Diferitele lor combinaţii alcătuiesc tot ceea ce putem vedea sau simţi la nivel fizic. Aceste combinaţii, sau (după cum le place lor să spună), aceşti compuşi chimici, sunt supuse anumitor legi, din care una este legea asimilării, iar alta legea respingerii”. „Dar, domnilor, aş fi Eu nevoit să le dau replica, văd că vorbiţi din nou de legi, ceea ce Mă duce din nou cu gândul la un Legiuitor”. „Prietene, Mi-ar spune ei, nu asta am vrut să spunem noi. Diferitele tipuri de substanţe au caracteristici variate, care le permit să intre în combinaţii diferite, în timp ce alte asemenea combinaţii sunt imposibile”. Văzând din nou că nu putem fi pe deplin de acord cu profesorii, vom fi nevoiţi să ne bazăm iarăşi pe noi înşine şi pe cele cinci simţuri ale noastre, punându-ne din nou întrebarea: „Ce este substanţa?” Răspunsul simplu pe care ni-l dă inima este: „Substanţa” nu înseamnă ceva anume. Ea reprezintă doar un termen generalizat, care pune un semn de egalitate între toate lucrurile, nepermiţând nici un fel de varietate. Dacă ne-am propune să definim tot ceea ce există în universul vizibil ca fiind substanţă, ar fi imposibil să găsim o singură definiţie pentru combinaţii precum cea dintre o masă densă şi lumină, sau între un obiect solid şi unul volatil. În cel mai bun caz, putem spune că „substanţa” este reprezentată de marele spaţiu eteric care se extinde dincolo de atmosfera pământului, în care sunt prezente toate ingredientele care alcătuiesc corpurile cereşti şi atmosferele din jurul acestora. Acesta este singurul depozit universal de substanţă, din care este clădit întregul cosmos.Cât despre pământul şi atmosfera sa înconjurătoare, substanţa nu mai este „substanţă”, căci elementele sale simple sau combinate sunt supuse unor forţe superioare, precum viaţa şi mişcarea, care le silesc să îşi modifice forma, să se transforme şi să apară într-o formă nouă, ca ceva complet diferit. Substanţa pământului este supusă anumitor legi, care fac ca formele sale primitive (elementare) să nu mai fie posibile. Aceste componente individuale sunt deja atât de strâns unite întrucât alcătuiesc un ansamblu perfect unitar (o unitate în sine), opunându-se separării prin mijloace artificiale. Domnii cei învăţaţi sunt convinşi că au descoperit „legi ale naturii”, dar numai pentru că nu recunosc puterea superioară care domneşte asupra întregii creaţii şi care poate realiza orice doreşte, şi anume puterea Spiritului. Oamenii de ştiinţă nu recunosc faptele decât acolo unde natura operează prin mijloace grosiere, vizibile pentru instrumentele lor. De aceea, ei nu pot înţelege că dincolo de neîncrederea lor, există totuşi un principiu mai subtil decât toate analizele lor chimice, decât microscoapele şi telescoapele lor, decât barometrele, electrometrele, termometrele şi anemometrele lor. Ceea ce observă ei nu sunt decât nişte procese empirice care au loc în eprubetele lor, cărora le acordă o importanţă mult prea mare, fără să le înţeleagă. Refuzând să îl recunoască pe Dumnezeu, Marele Legiuitor, ei învestesc aceste substanţe cu inteligenţă, spunând: „Ele urmează numai cutare sau cutare impuls”, la fel cum procedează ei înşişi, atunci când îşi urmează impulsul materialist şi iluzia că ştiu ceva, deşi sunt orbi şi ignoranţi. Ei nu doresc să descopere adevăratul mister al naturii, şi anume corelaţia dintre materie şi spirit, manifestată în propriul lor creier, a cărui materie cenuşie – această masă materială şi vizibilă – produce rezultate spirituale, sau de propriul lor corp, al cărui metabolism le permite să se bucure de o viaţă sănătoasă. Nu, ei nu sunt de acord cu aceasta, căci nu doresc să accepte existenţa spiritului! Aceşti domni, care nu doresc să accepte existenţa Domnului, a puterii superioare, deşi ar putea să-şi dea seama cu uşurinţă că spiritul domneşte asupra materiei observându-şi propriul corp, vorbesc de legi ale naturii care structurează energia şi materia în formele pe care le văd şi în forţele invizibile pe care le simt. În ceea ce priveşte propriul lor corp, ei nu recunosc însă aceste legi ale naturii, dorind să îl controleze într-o manieră autocrată. „Cât de slabi şi de subiectivi sunteţi, o, oameni orbi!” le strigă întreaga natură, atât cea vie cât şi cea aparent moartă. „Noi existăm, într-adevăr, dar nu suntem înlănţuiţi întâmplător sau potrivit ,legilor’ voastre, ci avem drept cauză o putere superioară, atrăgându-ne şi respingându-ne reciproc în funcţie de individualitatea noastră, şi aceasta numai pentru a vă asigura vouă, scepticilor, un sejur agreabil pe această planetă, dar şi pentru a vă striga în permanenţă ceea ce – în orgoliul şi ignoranţa voastră nemăsurate – nu doriţi să auziţi: Da, existăm, dar nu în calitate de ,energie’ sau ,substanţă’ aşa cum ne priviţi voi, oameni orbi, ci în calitate de spirite. Chiar dacă suntem întemniţate într-o măsură mai mare sau mai mică, noi suntem cele care creăm formele, distrugându-le şi recreându-le în permanenţă. Mai devreme sau mai târziu, vom scăpa din acest conflict spiritualizat şi vă vom demonstra că tot ce există în natură este spirit, lucru pe care voi refuzaţi să-l înţelegeţi, cu toate revelaţiile pe care vi le oferă natura vizibilă şi invizibilă. O, oameni mândri, voi nu recunoaşteţi că ceea ce ştiţi nu înseamnă nimic! Când veţi fi în stare să exclamaţi cu toată sinceritatea că nu ştiţi absolut nimic, abia atunci veţi putea spune că aţi făcut primul pas către marea menire cu care v-a înzestrat marele Spirit, care vă tratează cu atâta compasiune şi graţie, făcând tot ce îi stă în puteri pentru a vă demonstra că el, un Spirit, nu poate da naştere unei creaţii materiale, ci numai uneia 100% spirituale!” După ce v-am explicat cât de absurde sunt ipotezele materialiste ale ştiinţei, să trecem la ceea ce ne interesează, pentru a le demonstra scepticilor (de bună credinţă) că nu există „energie” sau „substanţă”, ci numai „spirite” şi un Creator Spiritual Suprem! Prima întrebare pe care merită să ne-o punem este: ce anume este „spiritul” şi din ce este alcătuit el? Răspunsul la această întrebare nu este deloc uşor, dar Mă voi strădui să vă clarific această chestiune cu ajutorul unui exemplu, pentru a putea face mai uşor diferenţa între „spirit” şi „manifestarea forţei”. Să presupunem că cineva doreşte să înceapă o anumită lucrare, care, potrivit înţelegerii sale, dacă va urma unei anumite logici şi dacă va fi urmărită cu perseverenţă, ar trebui să conducă la un anumit rezultat. Pentru a o finaliza, el trebuie să conceapă mai întâi o idee, să reflecteze asupra ei şi să îşi imagineze mental toate etapele pe care va trebui să le urmeze, de la prima la ultima. După ce s-a gândit la toate, până la cele mai mici detalii, el va trebui să-şi procure instrumentele şi materialele de care are nevoie, iar apoi, sub influenţa ideii originale, va combina, va amesteca şi va prelucra aceste materiale până la obţinerea rezultatului dorit. Dacă veţi analiza acest proces, veţi constata că puterea care conduce la obţinerea rezultatului final este ideea spirituală care a stat la baza întregului proiect. Toate elementele care vor alcătui în cele din urmă proiectul realizat trebuie mai întâi impregnate cu energia acestei idei originale, pentru ca, sub influenta ei, să se combine şi să se armonizeze într-un ansamblu omogen, care nu face altceva decât să exprime ideea concepută initial. Acest proces de spiritualizare a materiei, sau de utilizare a ei pentru a-şi împlini scopurile, această trezire a elementelor spirituale care se odihnesc în interiorul materiei, subjugându-le într-un efort colectiv, reprezintă viaţa, sau axul motor al întregii maşinării. Această forţă vitală activă, care transcende toate elementele măsurabile şi nemăsurabile, este „Spiritul”. Spiritul are diferite nivele de conştiinţă, cel mai înalt fiind Eu, Creatorul unic şi Domnul întregii creaţii, în care sălăşluieşte întregul potenţial al acestei puteri. De vreme ce această putere are drept scop creaţia într-o anumită logică (logică ce apare pentru voi sub forma legilor naturii), rezultă în mod evident că dacă ceva este creat pentru a fi permanent, el nu poate fi distrus, ci numai prezervat. De aceea, această putere spirituală trebuie „să-şi găsească plăcerea” în ceea ce a creat, să se simtă apropiată de obiectul creaţiei sale, şi în ce altceva ar putea consta această „apropiere” dacă nu în iubire? Principiul invers, aversiunea, sau impulsul de a distruge obiectul creat, nu poate fi numit altfel decât ură. Rezultă deci că fiind principiul activ, creator, al vieţii nepieritoare, Spiritul Primordial (sau puterea supremă) este sinonim cu iubirea, adică, mai pe scurt, că Dumnezeu este iubire! Acolo unde există iubire nu poate exista ură, nici distrugere! Aşadar, întrucât Spiritul Suprem, manifestat de Persoana Mea ca entitate independentă şi eternă, nu poate avea alt atribut fundamental decât „iubirea”, rezultă că Eu trebuie să posed în mod automat şi toate celelalte calităţi atribuite iubirii, fără de care aceasta nu ar putea exista. Aceste calităţi sunt: blândeţea, răbdarea, perseverenţa (sau credinţa), umilinţa şi dragostea părintească (având în vedere că tot ce am creat Eu sunt produsele Mele, deci, cum s-ar spune, copiii Me}. Mai mult, dacă un Creator doreşte să creeze ceva, El trebuie să-şi înzestreze creatura cu o scânteie din propriul Său Sine, pentru ca acesta să semene cu Creatorul său şi să fie demn de El! Altfel spus, pentru a crea toate universurile, cu sorii şi planetele lor, cu lumile minerale, vegetale şi animale, am fost nevoit să înzestrez fiecare din aceste părţi cu o scânteie din Sinele Meu, cu dorinţa de a evolua treptat şi de a se întoarce la Mine. În virtutea legii rezonanţei, potrivit căreia „elementele asemănătoare se atrag”, scânteia spirituală atrage în jurul ei anumite elemente (care îi sunt caracteristice), care se solidifică sau se condensează, căpătând volum şi formă. Spiritul capătă astfel un corp. Aceasta este maniera în care a fost creată întreaga materie, alcătuită din elemente solubile, volatile sau dense, până la cea mai dură rocă. Principalul constituent este întotdeauna spiritul, care se combină cu alte spirite de acelaşi fel sau diferite, generând mase mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puţin solide. Un exemplu plastic este apa, care reprezintă un element flexibil, cu o densitate moderată, dar care, sub influenţa focului, se transformă în vapori; invers, dacă din structura ei scapă o anumită cantitate de căldură, ea capătă aparenţa densă a gheţii.  Apa se solidifică numai prin pierderea căldurii, adică a iubirii care atrăgea particulele sale elementare. Iubirea este forţa care uneşte totul în acest univers. Ea este sinonimă cu un alt factor vital, şi anume căldura.Când iubirea uneşte două sau mai multe spirite (sau particule spirituale), din această fuziune se naşte o stare beatifică sau o cantitate de căldură. Oriunde apare căldura, apare implicit impulsul către o stare mai bună, către o combinaţie mai subtilă, mai rafinată. Astfel se naşte cel de-al doilea factor vizibil: viaţa. Acolo unde nu există iubire, nu există nici căldură, iar unde nu există căldură, nu există viaţă! La rândul ei, fiind un produs al căldurii şi iubirii, sau al fricţiunii care se naşte datorită mişcării dintre diferitele particule spirituale întemniţate în materie, viaţa dă naştere unui alt factor al creaţiei. Oriunde există căldură, există fricţiune; invers, oriunde fricţiunea creşte, apare căldura, şi odată cu ea starea materiei se modifică. Particulele spirituale capătă alte forme, mai uşoare, mai subtile, corespunzând unei stări superioare de eliberare. Această eliberare parţială generează o stare de fericire care se manifestă prin vibraţii puternice, manifestare pe care o numim lumină! Aşadar, oriunde există iubire, există căldură; oriunde există căldură, există viaţă; şi oriunde există viaţă, există lumină! Aceştia sunt cei trei factori principali care stau la baza creaţiei, care o susţin şi fără de care nimic nu ar putea exista. Indiferent de obiectul creaţiei, unul din cei trei factori trebuie să predomine. Dacă toţi cei trei factori ar înceta să existe, nu am mai putea vorbi de creaţie, de viaţă, de căldură, ci doar de moarte, frig şi dezintegrare sau distrugere, pentru ca părţile dizolvate să se poată întoarce din nou la ciclul primordial al creaţiei. Aşadar, „energia” nu este altceva decât impulsul spiritual de a crea ceva nou din ceea ce există. Când acest impuls se manifestă în realitate, oamenii voştri de ştiinţă îl recunosc sub numele de legi ale naturii.„Substanţa” nu este altceva decât un principiu spiritual solidificat, care şi-a pierdut cu mult timp în urmă forma primordială, căpătând o aparenţă mai solidă şi mai grosieră (aşa cum o puteţi vedea chiar pe pământul vostru), în această ipostază, ea nu mai este substanţă, ci materie. (N. Tr. Regăsim acest limbaj conceptual pretutindeni în opera lui Lorber, unde termenii de „substanţa” sau „substanţial” se refera întotdeauna la universul subtil (astral), în timp ce termenul de „materie” se referă la universul fizic.). Influenţa celor puternici asupra, celor slabi, a celor mari asupra celor mici, generează dezintegrarea acesteia, eliberând spiritele întemniţate în ea şi deschizându-le calea către nivelele superioare de existenţă. Această diviziune, generată ca urmare a influenţei reciproce a obiectelor create unele asupra celorlalte, se manifestă sub ochii voştri sub forma „vieţii” – marea lege naturală a „naşterii şi a morţii”. Prin puterea sa de dizolvare, moartea reprezintă principiul complementar al vieţii, care permite intrarea în marele joc al creaţiei urmată de ieşirea din joc şi renaşterea într-o formă superioară, în acest fel, elementele spirituale parcurg drumul înapoi, către Mine, proces numit evoluţie. De aceea, ceea ce savanţii voştri numesc legi ale naturii (care nu fac altceva decât să urmeze voinţa Mea), nu sunt în realitate decât o viaţă spirituală, care depăşeşte cu mult – ce-i drept – tot ceea ce pot înţelege la ora actuală aceşti savanţi. De altfel, tocmai din acest motiv, pentru că Principiul spiritual refuză să se supună voinţei lor şi nu acceptă să devină monopolul lor exclusiv, ei au decis să-l conteste cu totul. Pentru ei nu există Dumnezeu, nu poate fi vorba de un Legiuitor, deşi vorbesc de legi ale naturii. Mai mult, conform teoriei lor materialiste, „substanţa” este cea care îşi creează propriile legi, dovedindu-se astfel o substanţă inteligentă! Pentru ştiinţă, legile nu reprezintă altceva decât o „necesitate”, care face ca tot ce există în univers să se dizolve în elemente substanţiale şi să-şi reînceapă ciclul mecanic. Conform acestei viziuni, nu se poate vorbi de o evoluţie ascendentă, ci numai de o stagnare eternă.  Dacă aceşti savanţi se mulţumesc să se transforme, după disoluţia finală, în oxigen, carbon sau azot, ori alte elemente măsurabile sau nemăsurabile, personal, Eu nu am nimic împotrivă. Le-aş putea chiar îndeplini dorinţa, obligându-i să înoate în supa cosmică timp de câteva milioane de ani, în atmosfera unei planete sau alta.Chiar şi aşa, mai devreme sau mai târziu tot va veni ziua în care conştiinţa dinlăuntrul lor se va trezi din această stare de vis, simţind nevoia să se manifeste, dar atunci, calea de la o particulă de aer la un suflet uman va fi mult mai lentă şi mai dureroasă! Până acum, am ţinut cont de liberul lor arbitru şi i-am lăsat să facă ce vor. Culmea este că atunci când se confruntă ei înşişi cu disoluţia „finală” pe care au proclamat-o toată viaţa cu atâta sânge rece, cei mai mulţi dintre ei doresc să retragă tot ce au scris de-a lungul vieţii, renunţând la imaginea dezolantă pe care au prezentat-o lumii şi pe care au încercat s-o impună şi altora. Din păcate, această retragere nu mai este posibilă acum! Dacă nu ar exista iubirea şi compasiunea Mea nelimitată, aş fi nevoit să Mă port altfel cu aceşti copii neascultători. Din fericire pentru ei, Eu Mă port precum omul care vede şi care îl iartă pe orbul care a intrat din greşeală în el, chiar dacă l-a doborât la pământ. Căci orbul nu ştie ce a făcut. Spiritul este omniprezent, oricât de mult s-ar opune filosofii şi savanţii voştri. Fără spirit nu ar putea exista nici creaţie, nici soarele de pe cer, nici viaţa, aşa cum o ştiţi! Elementul spiritual este cel care dăruieşte viaţa şi impulsul de a se mişca formelor rigide şi moarte ale materiei, îndemnând toate creaturile să se bucure şi să aspire către Spiritul suprem, către iubirea personificată, către Mine. Fără spirit nu ar exista iubire, şi ce ar fi viaţa fără iubire? Doar un haos, o natură rece, fără nici un principiu care să încălzească, să aline, să lumineze! Chiar şi viaţa voastră pământească, ce ar fi ea fără iubire? Ce sentiment cunoaşteţi voi mai presus de iubire? De ce vi se pare natura atât de frumoasă şi de încântătoare? De ce trezeşte muzica în voi sentimente atât de exaltate şi de sublime? Ce anume inspiră şi încălzeşte sărmana inimă care suferă şi plânge? Venite din sferele spirituale invizibile, razele iubirii pătrund în natura voastră materială şi vă impulsionează să vă căutaţi unii pe alţii, să vă mângâiaţi reciproc, să vă îmbrăţişaţi, pentru a simţi astfel bătaia inimii celuilalt, care, la fel ca şi a voastră, reprezintă un imn de slavă închinat frumuseţii şi sfinţeniei. Ce ar fi întreaga voastră lume vizibilă dacă nu ar exista această punte spirituală care uneşte toate fiinţele vii, care face legătura voastră cu Mine, care vă atrage către Mine, şi pe Mine către voi? Ce aţi fi voi fără iubire?Acest sentiment beatific şi sacru este singurul care vă poate conduce dincolo de limitele universului vostru fizic, dincolo de stele, acolo unde vă aşteaptă, în starea sa perfectă de beatitudine şi pace eternă, Cel care v-a dăruit o scânteie din propriul Său Sine şi care nu doreşte altceva decât ca voi să înţelegeţi că fără iubire, lumea ar fi fost creată în zadar! Priviţi această lume ca pe un spectacol spiritual, în care spiritele, unite în mii de forme, cântă împreună acelaşi imn de slavă: „Dumnezeu este iubire!”, indiferent dacă este vorba de o rază de lumină provenită de la o stea îndepărtată sau de viermele care se târăşte la picioarele voastre. Da, eu sunt „Iubire”, Eu sunt „Spiritul” care a creat totul şi care susţine totul prin iubirea Sa. Eu sunt Dumnezeu, Cel care a coborât cândva la voi, pe acest mic pământ, pentru a-şi realiza cea mai mare dintre lucrările iubirii şi smereniei Sale. Da, Eu sunt Dumnezeu, Cel care, deşi Spirit Atotputernic, nu doreşte să fie singur în creaţia Sa. Eu sunt acel Dumnezeu care doreşte să fie un Părinte şi să-şi vadă copiii în jurul Său, dispuşi să-i acorde iubirea lor necondiţionată, cu toată puterea Lui absolută! Acesta este motivul pentru care nu încetez să vă reamintesc continuu acelaşi mesaj: „Nu vă uitaţi originea! Voi sunteţi fiinţele create de Mine, deci scântei spirituale! Urmăriţi prin acţiunile voastre să deveniţi demni de Mine, pentru a fi din nou copiii Mei!” Acesta este mesajul pe care vi-l strigă toate cerurile şi toate profunzimile creaţiei Mele, ca să-l puteţi auzi oriunde v-aţi afla: „Iubiţi-l pe Dumnezeu mai presus de orice! Căci El este Iubire, El ne-a creat pe toţi pentru a iubi – şi numai pentru a iubi! Urmăriţi să deveniţi la fel ca El, pentru ca mesajul Lui să nu fie irosit!” Acest apel răsună pretutindeni. Treziţi în inimile voastre sentimentul iubirii, încântaţi-L pe Tatăl cu iubirea voastră, inclusiv faţă de semenii voştri. Aceasta este dorinţa Tatălui vostru! ” 
-sursa- SECRETELE VIEȚII-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

KARMA GÂNDURILOR...

„Conştiinţa principală trebuie să fie puternică”

          Din cauza răului pe care oamenii l-au făcut pe parcursul tuturor existenţelor lor, ei au parte de consecinţe dezastruoase, iar pentru practicanţi aceasta creează obstacole karmice. De aceea există naştere, bătrâneţe, boală şi moarte. Aceasta este karma obişnuită. Mai există, de asemenea o altă karma foarte puternică ce-i tulbură mult pe practicanţi, numită karma gândurilor. Cât timp trăieşte, omul trebuie să gândească. Deoarece este pierdut printre oamenii obişnuiţi, îi apar adesea în minte gânduri care gravitează în jurul faimei, câştigului, senzualităţii, mâniei etc. Cu timpul, acestea vor forma un tip de karma a gândurilor foarte puternică. Cum tot ce există în alte dimensiuni este viu, la fel se întâmplă şi cu karma. Când cultivăm şi practicăm o Lege dreaptă, trebuie să eliminăm karma. A elimina karma înseamnă a o dizolva şi a o transforma. Bineînţeles, karma va opune rezistenţă, aşa că oamenii se vor izbi de greutăţi şi de obstacole. Însă karma gândurilor poate tulbura în mod direct mintea unei persoane, astfel că îi vin în minte cuvinte injurioase contra Maestrului şi contra Marii Legi. În capul său apar gânduri malefice şi remarci injurioase. Aşa că unii practicanţi nu mai ştiu ce se întâmplă şi cred că ei înşişi gândesc astfel. Există oameni care cred că este vorba despre posedarea de către spirite, dar nu despre asta este vorba. Ele se datorează karmei gândurilor care se reflectă în mintea umană. Unii nu au o conştiinţă principală puternică şi se lasă antrenaţi de karma gândurilor pentru a comite acţiuni rele. Atunci sunt ruinaţi şi cad. Dar cea mai mare parte a oamenilor îşi pot folosi gândirea subiectivă puternică (conştiinţă principală puternică) pentru a le respinge şi a li se opune. Asta arată că această persoană poate fi salvată şi că este capabilă să distingă binele de rău. Asta înseamnă că are o bună calitate de iluminare şi Corpurile Legii ale mele îl vor ajuta să elimine cea mai mare parte a acestei karma a gândurilor. O situaţie de acest fel apare adesea. De îndată ce aceasta apare, este decisiv dacă puteţi să înfrângeţi singuri aceste gânduri rele. Dacă persoana poate rămâne fermă, karma sa poate fi eliminată. – ZHUAN FALUN ÎNVÂRTIND ROATA LEGII.

-sursa-Karma and Reincarnation – The Wisdom of Yogananda

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

LA ÎNCARNARE, SPIRITUL ÎȘI CREEAZĂ UN SUFLET...

  Spiritele trãiesc în mod natural în lumea astralã. Dar ele sunt curioase sã trãiascã în lumea fizicã, fapt pentru care se încarneazã în orice fiintã biologicã li se oferã, potrivitã cu rangul lor evolutiv: o gâzã, o pasãre, un animal, un om… De fiecare datã, experienta este captivantã, deosebitã. Spiritul este o fiintã în mod natural expansionatã, dar acceptã limitarea într-o formã fizicã, temporar, pentru plãcerea experientei. Spiritul va conduce trupul prin intermediul sufletului. Sufletul este o fiintã hibridã, el contine atât mintea (aspectul limitat), cât si constiinta (aspectul nelimitat), astfel putând intermedia experienta între lumea fizicã si Spirit. Spiritul nu poate sã îsi nege sau anuleze eternitatea, indestructibilitatea, potentialitatea infinitã. De aceea îsi creeazã un suflet potrivit destinat vietii limitate, muritoare. Trãirile sufletului sunt primite instantaneu si de Spirit, dar nuantat, specific sensibilitãtii Lui.

Datoria omului este de a trãi, chiar dacã nu întelege de ce s-a nãscut si de ce trebuie sã moarã. Acestea le stie Spiritul sãu. Sufletul omului trebuie sã îsi asculte Stãpânul si sã se bucure de viatã, asa cum este ea, cu bune si cu rele. Ce se întâmplã când trupul nu ascultã de vointã (ca în cazul paraliziei)? Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultã de Spirit, ce este? Un rãzvrãtit, un nefericit, un handicapat… Spiritul nu este un dictator, venit cu forta de aiurea. Este blând si întelegãtor. El tine în viatã omul, de la nastere si pânã la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul si trupul sunt aproape morti. Sinele este o sursã nebãnuitã de putere, creativitate, protectie, mângâiere. Si, mai ales, este sursa constientei noastre.

                             Sufletul îi spune trupului: „Mergi în acea directie!„, dar trupul stie sã meargã singur, fãrã ajutor. Tot asa, Spiritul îi dã sufletului indicatii de esentã, sfaturi si decizii. Acesta din urmã le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjuncturã. În cazul omului întelept, deciziile în toate actiunile sunt luate imediat, total inspirat, fãrã incertitudini si amânãri. Viata curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleste spontan, instinctiv. Gustã libertatea, fãrã a se simti coplesit de ea ca filosofii existentialisti… Majoritatea oamenilor suntem, din pãcate, neliberi. Actiunile si comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecãti, scheme de gândire, limite personale – adicã suntem prizonierii ego-ului.

SUFLETUL E SINGUR

“Pentru ce m-am nãscut? De ce voi muri? Care e rostul meu?” – se întreabã sufletul, fãrã a gãsi rãspuns. Uneori, alte suflete vin si pleacã de lângã tine, fãcându-ti viata mai frumoasã pentru o vreme. Mai primesti câte-un ajutor pentru sarcinile lumesti, dar când te retragi în gândurile tale, esti singur. Nimeni nu intrã în odaia sufletului tãu. Sau poate cã… o Luminã de sus te vegheazã. Este Sinele tãu, Spiritul ce ti l-a dat Dumnezeu când te-a creat. Când invoci spiritele superioare, sfintii, îngerii ca sã te lumineze, sã te însoteascã, ei vin degrabã si te desfatã cu energia lor sublimã. Dar pânã la urmã, spiritele înalte trebuie sã plece la treburile lor cosmice si te lasã iarãsi singur. Atunci, deznãdejdea ta poate fi coplesitoare, cãci te regãsesti în vechea carapace a ego-ului limitat, temãtor, nefericit. Cuviosul Siluan Athonitul a mãrturisit-o, citeste cum plângea el dupã Duhul Sfânt!

SPIRITUL ESTE LUMINA SUFLETULUI

Dar de ce nu chemi tu propriul tãu Spirit? El este cu tine 24 de ore din 24, singura lui treabã este sã fie cu tine. Este un spirit înalt si îti poate oferi multe binecuvântãri. Dacã El s-ar opune, niciun guru, nici mãcar Dumnezeu nu te-ar putea ilumina. Spiritul tãu este suveran, nu poti realiza nimic deosebit peste voia Sa si fãrã ajutorul Sãu. Dacã tu, suflet de om, Îl rogi, El nu-ti va refuza orice-i stã în puteri, fiindcã te iubeste infinit. Sunteti ca doi frati siamezi ce privesc în directii diferite. Sângele vostru comun vã face, de cele mai multe ori, sã simtiti si sã gânditi identic. Spiritul este detasat de chestiunile omenesti. El are o viziune mult mai amplã, priveste evenimentele în timpul cosmic. Tu, suflete, nu esti nici începutul, nici sfârsitul eternitãtii, ci doar o etapã din milioanele de încarnãri pe care Sinele le-a avut. El îsi cunoaste cel mai bine evolutia si interesele. Cautã sã-L accepti asa cum e si sã-L întelegi! Spiritul marelui filosof-yoghin Sri Aurobindo s-a reîncarnat în celebrul cântãret-dansator Michael Jackson. Din câte se cunoaste, Michael nu a trãit niciodatã starea de iluminare spiritualã. Ar fi putut-o obtine rapid. Dar Spiritul nu l-a îndemnat spre aceastã cãutare. Îsi fãcuse deja stagiul de mistic în corpul înteleptului indian… Chestie de noroc.

Dacã citesti aceste rânduri si îti doresti iluminarea, probabil cã ai noroc. Aceste cuvinte simple te vor ajuta.

PACEA SPIRITULUI

Ai tot cãutat diverse persoane, cãrti, locuri care sã-ti dea pacea inimii. Uneori ai gãsit-o, dar a trecut repede si ai rãmas însingurat, în avalansa realitãtii cotidiene. Asta s-a întâmplat fiindcã nu te-ai gândit cã linistea inimii tale este chiar Spiritul din tine. Restul sunt doar sanse ca sã rãmâi tãcut si sã-I simti pacea. Cea mai frumoasã relatie de dragoste o poti avea cu propriul Spirit. Este perfectã, fãrã certuri, comunicati instantaneu orice între voi, te simti extraordinar de bine cu El. Si El cu tine, cã doar esti copilul Lui, pe care îl modeleazã de ani de zile. În plus, iubirea voastrã nu va muri niciodatã. Asa este dragostea pentru om a Spiritului si iubirea de Sine a sufletului. Cel mai greu îti vine sã crezi cã El existã, cã nu este o fictiune sau autosugestie. Acceptã aceastã „ipotezã” cu toatã credinta si se va petrece un miracol cu tine. Tu porti un alter-ego minunat, sublim. „My Self is Fantastic!„ Este ca si cum un cersetor s-ar privi în oglindã si ar vedea un print strãlucitor. Ce soc pe bietul om!

Spiritul este împãratul vietii tale, guru-l întelepciunii tale, dãruitorul iluminãrii spirituale. Dacã o vrei, cere-i-o Lui. Se va îndupleca si te va face fericit. Nu îti trebuie o pregãtire specialã sau un anumit moment astral. În orice clipã a vietii, Gratia Divinã se aflã aici, în tine. Nu poti sã o provoci, dar poti sã o ceri. Oricând, deseori. Te vei simti dintr-o datã mult mai bine. Ai intrat în legãturã cu Taina… Lasã-i libertatea de a-ti dãrui ce alege Ea. Nu-i pretinde altceva! Ai încredere în discernãmântul si iubirea Ei nesfârsitã pentru tine. Spiritul este o fiintã foarte asemãnãtoare cu tine, dar mult mai purã. Asa ai arãta tu dacã ai trãi în paradisul îngerilor. Acum, ca suflet, trãiesti printre pãcãtosi, iar asta ti-a cam tãiat din aripi. Dar modelul ideal este prezent aici, tãcând în tine.

Iubeste-ti Sinele! Este cea mai frumoasã poruncã. El este Dumnezeul tãu personal. Dacã nu te poti apropia de acest Dumnezeu atât de real, care este si Sfântul tãu Duh, cum oare te-ai putea apropia de Dumnezeul Macrocosmic? Adorã-ti Sinele, precum o faci cu Isus, cu Maica Domnului sau cu alte icoane ceresti. Ele sunt acolo, undeva, vin si te sprijinã, dar uneori parcã nu te aud. Le ceri ajutor, dar tot singur te descurci. Asta se întâmplã fiindcã sfintii vor sã descoperi cã cel mai mare sprijin este chiar în tine. Nu ti-o spun direct, din delicatete, ci te lasã sã intuiesti si sã experimentezi forta lãuntricã infinitã. Vor sã-ti întãreascã încrederea în Sine. Spiritul nu te va lãsa singur niciodatã, locul lui este în fiinta ta, definitiv.

IUBEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!

Orice cale spiritualã conduce la aceeasi realizare: Sinele Suprem, Dumnezeul fiintei noastre. Nici nu-L pot ocoli, nici nu duc în altã parte – dacã sunt cãi autentice si urmate corect. „Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Sine!„ Atunci, de ce sã nu scurtãm drumul, mergând direct la Spiritul lãuntric? Unii ar numi aceasta „calea devotiunii”. Într-un fel, asa este – intri într-un dialog devotional cu El, te simti învãluit în iubirea Sa caldã, Îl rogi sã te înalte la El, sã devii una cu El. Dar nu este o cale ce ti-ar pãrea strãinã de felul tãu de a fi. Nici mãcar nu este o „metodã”, fiindcã nu trebuie sã faci absolut nimic, ci doar sã te iubesti mai mult. Citind aceste rânduri, deja te simti foarte bine, zâmbesti lãuntric, te simti usurat, înãltat, pentru cã sunt cuvinte ce vin din propria ta intuitie, exprimã un adevãr pe care nu îl vei contesta.

Abia când vei descoperi pe de-a-ntregul Dumnezeul tãu personal, ti se va revela cã si celelalte fiinte au acelasi Dumnezeu personal. Cãci Dumnezeu este unic. Acum, cât încã mai cauti adevãrul, te simti separat de lume. Este firesc, nu te necãji. Întelepciunea vine printr-o trãire din ce în ce mai largã. Intrã în dialog cu Spiritul Divin din tine! Simte bucuria comuniunii cu El! Lasã deoparte teoriile, uitã-le si permite-ti sã te lasi pãtruns de bucuria regãsirii cu sufletul sufletului tau
-sursa- FORȚA SPIRITULUI-

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Terapia cu cristale ...

Din universul terapiilor alternative face parte si terapia cu cristale, cunoscuta sub numele de cristaloterapie.
Cristalele au fost folosite de mii de ani pentru vindecarea si reechilibrarea corpului. Ele stimuleaza procesul de vindecare prin vibratiile lor, care genereaza anumite rezonante.
Unele cristale contin minerale recunoscute pentru proprietatile lor terapeutice. Malahitul contine foarte mult cupru, astfel ca poate fi folosit cu succes pentru tratarea durerilor de incheieturi si a celor musculare.Purtarea unei bratari de malahit permite corpului sa absoarba cantitati infime de cupru, la fel ca si in cazul purtarii unei bratare din acest metal. In antichitate, egiptenii transformau malahitul in pulbere si il aplicau pe rani pentru a impiedica infectiile.
In timp s-a constatat ca ingerarea lui este toxica si se recomanda doar purtarea. Dar proprietatea anumitor cristale toxice este folosita conform principiului homeopatic "Cauza care a provocat boala poate fi folosita inclusiv pentru vindecare ei", cristalele permitand transferul catre corp al unor doze infinitezimale din anumite substante care, in doze mari, ar deveni toxice.
Samanii care foloseau puterea cristalelor cunosteau capacitatea acestora de a focaliza sunetul si lumina, aspect pe care il foloseau in scopuri terapeutice. Vindecatorii din vechime stiau ca unele cristale au proprietati de calmare sau energizare, iar altele pot seda un organ hiperactiv sau stimula un altul care nu functioneaza la capacitate optima. Un astfel de cristal este magnetita, care o dubla polaritate :pozitiva si negativa.
In terapia cu ajutorul cristalelor se considera ca acestea opereaza simultan pe nivelul fizic, pe cel emotional, mental si spritual al fiintei, unde realiniaza energiile subtile si neutralizeaza dezechilibrele. Virtutile terapeutice ale cristalelor se datoreaza vibratiilor lor care reechilibreaza invelisul biomagnetic al corpului, un camp care se intrepatrunde cu corpul fizic si activeaza canalele care fac legatura intre chakrele ce guverneaza intreaga stare energetica a organismului. Prin reechilibrea chakrelor, se obtine ameliorarea afectiunilor fizice si psihice.
In terapie, cristalele sunt plasate pe anumite parti ale corpului sau in jurul acestuia, timp de 10-30 de minute. Sunt folosite, de asemenea, ca instrumente in reflexologie, pentru stimularea punctelor si traseelor de pe talpi.

Corespondentele corpului uman cu cristalele

In cristaloterapie se considera ca fiecare cristal trebuie plasat deasupra organului corespondent pentru a-l echilibra, stimula sau seda, dupa cum urmeaza:

• Creier - Ambra, turmalina verde, turmalina albastru inchis, beril, agat albastru dantelat
• Ochi - Acvamarin, beril, calcedonie, crizopraz, safir, caroit, turmalina albastru inchis, celestit, fluorit albastru, agat de foc, ochi de pisica, calcit portocaliu
• Urechi - Ambra, obsidian rosu-negru si obsidian fulg de zapada, celestit, rodonit, calcit portocaliu
• Dinti - Acvamarin, cuart rutilat, fluorit
  Gat - Acvamarin, cuart
  Umeri - Selenit
• Plamani - Beril, turmalina roz, ambra, lapis lazuli, turcoaz, sardonix
• Stomac - Fluorit verde, agat de foc, beril
• Brate - Malahit, jadit
• Maini - Moldavit, acvamarin, piatra lunii
• Genunchi - Azurit, jadit
• Talpi - Onix, cuart fumuri, apofilit
• Piele - Azurit, jasp maro, jasp verde
• Coloana vertebrala - Granat, turmalina, labradorit, beril
• Maduva spinarii - Fluorit verde
• Inima - Cuprit, cuart trandafiriu, caroit, rodonit, granat
• Ficat - Acvamarin, beril, piatra sangelui, carneol, jasp rosu, caroit, danburit
• Rinichi - Acvamarin, beril, hematit, jadit, citrin, cuart fumuriu, ambra, muscovit
• -sursa- http://www.universulterapiilor.ro/terapia-cu-cristale

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.