Secretele spiritelor, a sufletelor si a Universului, dezvaluite de scriitorul Allan Kardec...

Allan Kardec (1808-1869) a fost un spiritist si scriitor cunoscut, autorul celebrei “Carti a spiritelor”, dictata (conform autorului) de Sf. Ioan Evanghelistul. In aceasta carte, el explica care sunt principalele caracteristici ale spiritismului:
– Dumnezeu este etern, imaterial, unic, atotputernic, drept si bun. El a facut Universul, care cuprinde totalitatea sufletelor – miscatoare si nemiscatoare, materiale si eterice.
– Sufletele imateriale formeaza lumea nevazuta a spiritelor, normala, vesnica, preexistand si supradainuind peste tot si toate. Iar cele materiale alcatuiesc lumea vizibila sau corporala, secundara in valoarea ei, deoarece poate inceta, ori sa nu fi fost niciodata.
– Spiritele imbraca, temporar, o haina pieritoare, a carei distrugere, prin moarte, ii reda iarasi libertatea. Dumnezeu a lasat specia umana pentru incarnarea celor ajunsi la un grad de dezvoltare, dandu-le astfel o superioritate morala si intelectuala asupra altora de clasa inferioara. Ele sunt nascute spre a nu pieri niciodata. Imediat dupa detasarea din corp, spiritul nu are intuitia starii petrecute cu el, orbacaie descumpanit, face eforturi uriase spre a-si limpezi memoria, aidoma unui accidentat care cade intr-o apa si se zbate sa iasa la suprafata, pentru a respira.
– Omul se compune din 3 parti distincte: trupul, sufletul (spiritul incarnat – izvorul constiintei, inteligentei si vointei) si perispiritul (legatura intermediara dintre suflet si corp, dintre spirit si materie, care se desprinde din clipa mortii incetul cu incetul de trup, iar cand ruperea s-a efectuat definitiv, devine invelisul spiritului). Perispiritul poate aparea vizibil si atunci el e “vinovat” pentru fenomenul aparitiei fantomelor.

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Călătoria în trecutul vostru, vindecarea prezentului și schimbarea viitorului...

Înainte de a coborî pe Pământ pentru a începe această viață, noi ne alegem părinții care ne pot ajuta cel mai mult să ne învățăm lecțiile pe care ni le-am propus și să ne îndeplinim astfel misiunea, sau să îi ajutăm noi pe ei să își învețe acele lecții, pentru a trece la nivelul următor de evoluție. Noi venim în familii de 10-30 de suflete, și avem contracte prin care să ne sprijinim reciproc. Toate acestea sunt discutate și decise împreună cu un Consiliu Celest al Înțelepților.
Călătoria despre care vă vorbesc este concepută de Adamus de Saint Germain pentru a ne corecta karma individuală, de familie, genetică și ancestrală, de a schimba anumite decizii din trecut, și a comuta pe niște linii de potențial mai favorabil, schimbându-ne astfel soarta în destin, adică karma în dharma. Această călătorie este energizată și ghidată de către el și durează 45 de minute. În cursul ei vom vedea secvențe din viețile noastre anterioare, din spațiul dintre vieți, din lumea de dinainte de Creație, și până înapoi la momentul inițial al creației spiritului, din perioada embrionară, din această viață și din viitor. Ne vom aminti lucruri uitate, împinse de Cenzor în subconștient, vom avea noi conștientizări și ne vom privi pe noi și lumea dintr-o nouă perspectivă.
În timpul acestei călătorii este posibil să primim anumite obiecte. Eu, de exemplu, am primit într-o călătorie o sabie, iar în alta o balanță, pe care le-am introdus în chakra plexului solar. Nu am realizat pe moment la ce îmi vor folosi. În ceea ce privește sabia, am fost sunat la câteva minute după încheierea meditație de o clientă, care m-a rugat să îi tai corzile energetice negative care o legau de fostul prieten. Referitor la balanță, am fost solicitat de altă clientă să o ajut să scape de kilogramele în plus și să își atingă greutatea ideală.
 https://luminasinelui.wordpress.com

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Ințeleg oamenii și șoapta lui Dumnezeu ?...

Acest subiect, este unul cat se poate de delicat. Multi vor “arunca cu pietre” …ca asa sunt unii, dar adevarul este unul singur, iar el nu poate fi denaturat.

Marea majoritate a oamenilor este speriata si nu stie cum sa ascunda acest lucru. Unii, nestiind prea multe, au dat fuga la medic sa scape.…numai ca si acum, de vreo trei ani incoace, se tot indoapa cu pastile si leac nu prea este.

Multi mai habotnici si fara stiinta, considera ca un duh necurat  a pus stapanire pe mintea lor si ii chinuie fara scapare.

  Altii, mai smecherasi , au facut mare galagie in minte cu gandurile lor ca sa nu mai auda si ignora totul cu buna stiinta.

Dragilor! Pe Dumnezeu nu ai cum sa-l IGNORI, nici sa-l acunzi printre ganduri, nici sa-l consideri necurat.

Aveti de ales! Aveti de facut o mare alegere  a vietii voastre , a existentei voastre.

Puteti alege sa mergeti catre Rai , catre Lumina divina si sa va deschideti mintea, sa ascultati glasul ingerilor pe care ii auziti in mintea voastra si sa fiti un suflet  si un om binecuvantat si ocrotit de Dumnezeu sau…….

Puteti alege sa ignorati glasul Lor si ceea ce va invata ei  si sa faceti  ce v-a invatat societatea si lumea decazuta de langa voi , sa traiti mai departe in turma ignoranta de azi urmand  calea ei catre Iad.

Sunt doua alegeri distincte si clare pe care omul le are de facut. Sunt doua directii opuse si clare; ori cu fata catre Lumina Raiului catre Dumnezeu, ori  cu fata catre cel  intunecat. Cale de mijloc nu exista.

Deci, nu va mai ascundeti  unii de altii si marturisiti pe Dumnezeu care va vorbeste alaturi de  ingerii sai. Nu exsista om care  sa nu auda. Toata creatia aude, asa ca nu mai ascundeti Lumina sub obroc cum se spune ca nu are sens. Important este sa ascultati cu luare-aminte si sa incercati sa fiti cat mai buni si blanzi.

Ai o mare raspundere in mainile tale pentru ca Dumnezeu revarsa asupra ta toate darurile Sale care sunt desavarsite. Nu incerca niciodata sa te ascunzi in spatele ignorantei sau poate a varstei prea innaintate (dupa parerea ta). Fii intotdeauna recunoscator ca ti-a fost dat sa cunosti adevarul si ca adevarul te face capabil sa faci o alegere  inteleapta si sa indeplinesti tot ce ti se cere.

Ai grija unde alegi sa- ti duci sufletul .

Fii in pce si armonie.

https://zeitelepamantuluinou.blogspot.com/

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

A da – pentru a ne îmbogăți...

“Uitați puțin ceea ce vă lipsește. Când aveți posibilitatea de a îmbrățișa întreg universul cu ajutorul gândului, să comunicați cu toate entitățile luminoase care îl populează, cum să vă simțiți săraci și lipsiți de orice? Ce vă mai trebuie să înțelegeți că sunteți bogați și că, din acest belșug, îi puteți ajuta și pe alții? Încercați, cel puțin, să îi priviți cu iubire, să vă smulgeți din inimă câteva particule binefăcătoare ca să le proiectați spre ei. În acel moment, nu vă veți mai simți lipsiți de orice, ci veți fi fericiți, copleșiți.
Ca să vă îmbogățiți, trebuie să începeți să dăruiți, în timp ce, luând, sărăciți. dacă dăruind, vă îmbogățiți, este pentru că declanșați în voi niște forțe necunoscute ce dormitau, stagnau undeva în profunzimi. Din clipa în care vă decideți să proiectați aceste forțe, ele încep să țâșnească, să circule. Chiar vă veți întreba: „Cum este posibil? Eu am dat și eu sunt mai bogat…” Ei da, acesta este misterul iubirii.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Practica nonsuferinţei...

Următoarea practică este cea a nonsuferinţei, ceea ce înseamnă să nu scriem poveşti despre durerea noastră. Aici ne punem la dispoziţia universului, să învăţăm direct de la înţelepciunea lui infinită – nu mai trebuie să îndurăm aceleaşi nenorociri, iar şi iar. Totuşi, este obligatoriu ca noi să ne învăţăm lecţiile – altfel, vom sfârşi prin a ne perpetua propria nefericire. în Orient, asta se numeşte ruperea ciclului karmei şi intrarea în dharma, în vreme ce Laika îi spun practicarea „stării de beatitudine”.

Suferinţa se instalează atunci când creezi o poveste în jurul faptelor. La un moment dat, puteţi să pierdeţi un părinte, un partener romantic sau o slujbă, aşa că veţi fi tentaţi să ţeseţi în jurul evenimentului, o urzeală cât se poate de dramatică. De exemplu, aţi putea spune: „Acum am rămas fără mamă şi nimeni n-o să mai aibă grijă de mine”. Aceasta va deveni o poveste uriaşă şi chiar vă veţi comporta ca un copil orfan.

Adeseori, decidem cât de mare ar trebui să fie povestea, preluând o sugestie – la fel cum procedează un copilaş care cade şi se uită imediat la mama sa, parcă pentru a întreba: „Cât de supărat ar trebui să fiu? Am căzut rău?” Apoi el creează o poveste care se potriveşte cu intensitatea reacţiei ei. Tot aşa, ca adulţi s-ar putea să ne înconjurăm de prieteni „binevoitori” dar, făcând asta, le permitem să fie părtaşi la povestea victimizării noastre şi chiar s-o exagereze. E posibil ca ei să ne spună că, în situaţia noastră, ar trebui să fim mai mult decât doar iritaţi, ar trebui să fim furioşi! Sau, ar putea să ne spună că merităm să ne simţim absolut groaznic, sau plini de resentimente profunde. În ambele situaţii, cu încurajarea lor, noi scriem o poveste dramatică, despre cum s-a profitat de noi, cum am fost maltrataţi şi înţeleşi greşit.

Buddha a venit să ne înveţe că, în vreme ce suferinţa este o condiţie umană universală, ea nu este necesară. Asta nu înseamnă că durerea nu există – este inevitabilă, pentru că avem cu toţii un sistem nervos care simte focul şi pierderea. După cum le spun studenţilor mei, dacă vreţi să înţelegeţi diferenţa dintre durere şi suferinţă, încercaţi următorul exerciţiu: în timp ce staţi sub un duş cald şi plăcut, răsuciţi robinetul înspre rece, dar faceţi-o în doi paşi. Mai întâi, puneţi mâna pe robinet şi observaţi cum corpul vostru se dă înapoi, anticipând ce urmează – aceasta este suferinţa. Apoi, răsuciţi brusc robinetul de apă rece şi ceea ce simţiţi este durere.

Vedeţi voi, nefericirea şi chinul au loc când vă gândiţi la cât de rece o să fie apa şi ce senzaţie dureroasă o să aveţi, atunci când o s-o simţiţi cum vă loveşte pielea. Când un dentist administrează un anestezic, el poate scoate dintele fără să ne doară. Cu toate astea, o să avem o senzaţie de tragere sau apăsare. Ar trebui să fim capabili să ne relaxăm complet, ştiind că nu ne doare – dar mintea noastră vrea să înceapă să se gândească la experienţă: „Acesta este sunetul de freză” şi „Chiar îmi scoate dintele!” Devenim nervoşi şi nu suntem în largul nostru, deoarece creăm o poveste în jurul unei dureri pe care nici măcar n-o simţim. Când practicăm nonsuferinţa, acceptăm experienţele şi lecţiile pe care ni le predau ele. Dacă acţiunea doare, desigur că veţi simţi acea durere, dar nu o sporiţi, amplificând povestea spunându-vă: „E cumplit. Nu pot suporta durerea de a trăi fără partenerul meu, pentru că e mult prea mare. O să mă distrugă!”.

După ce aţi pierdut pe cineva drag, este absolut firesc ca sentimentele voastre de tristeţe să apară din când în când. E posibil să simţi această durere şi să scrieţi o poveste în care durerea să fie o parte importantă din vindecarea voastră, sau puteţi scrie o poveste în care durerea vă determină să rămâneţi blocaţi în rolul de victimă şi să vă condamne la o nenorocire şi mai mare. E posibil să gândiţi: „L-am iubit atât de mult. A adus atâtea în viaţa mea şi îi sunt recunoscător pentru asta. A fost plăcut să am genul acesta de relaţie cu o altă fiinţă umană şi mi-aş dori să mai am o astfel de relaţie.”. Sau, puteţi să spuneţi: „Nu pot să cred că a murit. E atât de nedrept. N-o să trec niciodată peste asta!”.

După cum aţi învăţat, fiecare poveste este o profeţie care se împlineşte de la sine. Prima poveste promovează vindecarea, în vreme ce a doua promovează suferinţa. Odată ce aţi renunţat la suferinţă, puteţi înceta să vă mai învăţaţi lecţiile prin traume, conflicte şi ghinion – puteţi începe să învăţaţi direct din cunoaşterea însăși.

Alberto Villoldo – Cele patru introspecții

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Atacurile psihice și biocâmpurile energetice....

Orice corp și obiect are  propriul câmp energetic.Câmpul acesta conține mii de parametri .Pe unii îi cunoaștem deja din fizică, alții încă nu sunt descoperiți.
Fizicienii din toată lumea cercetează câmpul energetic uman cu metodele  cele mai moderne. Câmpul energetic sau aura noastră se poate fotografia,  măsura și poate fi văzută în infraroșu.
Psihoparticulele sunt responsabile  pentru planul psihoemoțional. Toate particulele penetrează corpul nostru  energetic și fizic. Cel mai repede pătrund particulele informaționale  aducându-ne informația despre tot ce ne înconjoară aici și în  depărtare.Totodată, ele duc informația despre noi în Univers, pătrund în corpul  nostru alte particule . Corpul nostru fizic captează toate particulele prin supafața pielii, prin puncte bioactive, care sunt cunoscute în acupunctură ,  prin creștet, prin mâini, prin piciore, prin  respirație și alimentație.  Creierul nostru, ca o antena mare, concentrează  toată informația și cu ajutorul unor mecanisme și a sistemului endocrin  transformă leptonii in bioparticule  si le repartizeaza tuturor  sistemelor, organelor, celulelor corpului fizic prin anumite canale si centre energetice  mentinand functia normala a organismului. Pana cand structura parametrilor  corpului energetic este echilibrata si corpul fizic este sanatos.In cazul  dezechilibrului scade functia unor sisteme, organe, celule. Apar diferite  afectiuni. Am spus ca toate particulele  energetice vibreaza, transmit informatia de la una la alta. Asa cum toate  campurile noastre se intrepatrund si se intersecteaza, informatia se transmite  de la un corp energetic la altul, dar creierul nostru prelucrand informatia ne formeaza imagini despre tot ce ne inconjoara in natura si ce reprezentam noi ca  fiinte umane. Intotdeauna, campul nostru energetic  lasa o urma pe tot ce am atins candva, cui i-am strans mana, pe cine am alintat  sau l-am lovit, pe toate obiectele care ne-au fost dragi, ne mentine legatura  intre noi si cei ce ne sunt apropiati. Fiecare fotografie este o urma energetica, fiecare casa sau apartament au impregnat toata informatia despre cei ce au locuit sau locuiesc in casa, dar si despre bucuria sau necazurile, certurile  acelora care au trait aici. De aceea, mutandu-va in casa noua, faceti zugraveala  sau sfestanie casei.
Deseori simtiti ca unele obiecte sau  lucruri va fac bine, va bucura, altele va aduc ghinion. Unii oameni va atrag, altii  va resping, etc.Toate lucrurile acestea se petrec la nivel energetic, adica al subconstientului vostru.  Stim ca unii oameni au un instinct  foarte dezvoltat si presimt unele lucruri dinainte. Asta inseamna ca subconstientul  lor este puternic si daca il asculta se vor descurca mai bine in  viata.Informatia se transmite de la om la om, de la om la obiecte si invers. Asa  stau lucrurile pe planeta noastra si in tot Universul.
Energiile cosmice influienteaza tot  ce se gaseste in Univers si pe Terra.
Toate campurile fiintelor vii si ale  naturii se influenteaza reciproc.Pentru pastrarea armoniei campului  bioenergetic ne ajuta psihoparticulele care se transforma prin epifiza si  echilibreaza planul psihoemotional.Cand functia epifizei este scazuta si campul  energetic este dezechilibrat, apar diferite afectiuni ale sistemului nervos  central si vegetativ.Epilepsia si alte boli ale sistemului nervos sunt provocate de un dezechilibru energetic foarte  profund.  Puterea psihoenergiei depinde de  gandirea noastra. In ultimii 50 de ani am uitat de puterea gandirii noastre care  poate fi pozitiva, adica constructiva, sau negativa, adica distructiva. Fiecare  gand, pune in miscare particule din biocampul nostru. Le concentreaza, le tine  in campul nostru sau le trimite in afara lui. De aceea este foarte important ce gandim. Fiecare gand inca neformat, nepronuntat, deja a si ajuns la  destinatie. Fiecare gand formeaza in campul eteric o forma energetica (forma-gand)  de sine statatoare.  Gandurile de aceeasi polaritate si  frecventa (fie pozitiva, fie negativa) se aduna, se maresc in volum. Gandurile  pozitive de pace, dragoste, bucurie, ne calmeaza, ne echilibreaza fizic si  psihic. Ne ajuta sa comunicam mai bine, sa reusim in rezolvarea problemelor, sa  vedem viitorul cu optimism, chiar si avand unele greutati in viata. Ne ajuta sa  ne mentinem structura campului energetic, primita prin nastere, intr-un  echilibru armonios, sa pastram sanatatea corpului fizic si sa trecem mai usor  prin toate incercarile vietii.  Gandurile pozitive vibreaza la un  nivel inalt si ne ridica in plan spiritual. Ne ajuta sa ne realizam si in toate  celelalte planuri: fizic, psihic, material  si psihoemotional.
Gandurile negative de invidie, gelozie,  ura, manie, barfele, blestemele, farmecele, toate nemultumirile au vibratii de frecventa  joasa. Acest camp concentreaza mai multa energie negativa din mediul inconjurator  si si iradiaza toate particulele negative, incarcand negativ pe toti si tot ce  il inconjoara. Ori de cate ori ne dorim un lucru foarte mult, noi il construim  pe plan mental. Orice gand distrugator, adica negativ, incepe sa existe la acel  nivel de vibratii joase.
Toti suntem legati prin campuri  energetice si gandurile noastre. Aceasta explica faptul ca agresiunile psihice  deseori sunt facute incinstient. Oamenii inca nu si-au dat seama de puterea  gandirii. Ei nu stiu, dar creeaza ceva ce are o viata proprie in natura.Ceva ce  nu se distruge, ramane aici langa noi si influienteaza toate planurile vietii  noastre. Nu e bine sa emitem ganduri negative, caci ele se vor intoarce intr-un  fel sau altul de unde au plecat si mult amplificate in puterea lor negativa, fiindca  in calatoria sa gandul vostru negativ a mai captat si alte ganduri negative de  vibratie joasa.Stim proverbul ”Tot ce se aseamana se aduna”. Cu cat se strange mai multa energie negativa in campul vostru energetic,  cu atat mai mult va dezechilibrati si energetic si fizic si psihic si  spiritual. Intotdeauna invinovatim pe altii ca nu sunt corecti, ca nu ne merge  bine in toate, suntem indispusi, disperati, necajiti si nici nu ne dam seama ca  deseori cauza turturor necazurilor noastre suntem noi insine, cu gandirea  noastra negativa si tot comportamentul nostru. Noi singuri putem sa ne facem  viata mai usoara sau mai grea.Totul depinde de gandirea noastra, ce forma-gand  emitem zi de zi. Formele- gand, plutind prin spatiu, influienteaza  alte fiinte vii, le poate afecta sau ingreuna starea celor ce ne inconjoara acasa,  la serviciu, in mijloacele de transport si oriunde ne aflam noi. Constient din partea unor oameni si din  rautate, inconstient din partea altora. Poate fi direct sau indirect. Poate fi  ziua sau noaptea, cand omul este mai deschis energetic si nu se poate proteja  constient. Poate fi provocat de una sau mai multe persoane. Trimis de rude, vecini,  dusmanii vostri sau de oameni stranii(vrajitori). Poate fi indreptat asupra  unei persoane, a unei colectivitati sau a unei comunitati.Scopul final este să descoperim aceste atacuri ,să descoperim cauza ,adresa de la care vine ,daca este constient sau nu,sa-l constientizam iar descoperind cauza putem inlatura efectul.
-sursa- https://hranasufleteasca.com/2015/04/19/atacurile-psihice-si-biocampurile-energetice/

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

ENERGIA IUBIRII...

A iubi, înseamnă a ne simți onorați să ne dăruim energia, experiențele, valorile și harul, dedicându-ne prin toată ființa noastră, binelui celuilalt sau al celor către care decidem să ne canalizăm gândurile, atenția, resursele și abundența – dincolo de așteptări, atașamente și nevoi personale, sau de condiționările și prejudecățile celor ce ne îngrădesc și ne contestă alegerile, experiențele sau dreptul de a ne exprima, manifesta și asuma dragostea.
Ca să fim sau să devenim o persoană iubită, este îndeajuns să avem curajul și maturitatea emoțională, pentru a transforma dragostea din inimă, în energia iubirii – ce pleacă dinspre noi, ca vibrații și daruri energetice ce ne oglindesc personalitatea, caracterul, valorile, vulnerabilitățile și bunătatea sufletească – spre cei pe care alegem să-i îmbrățișăm necondiționat, cu frumusețea noastră lăuntrică.
A fi o persoana iubită și a trăi în abundența energiei iubirii – înseamnă A FI și a ne manifesta în mod autentic, prin frumusețea noastră sufletească, și astfel, să fi făcut deja cel puțin o persoană să se simtă bucuroasă, fericită și onorată să ne iubească și să ne prețuiască pentru ceea ce suntem, facem și exprimăm – dorindu-și la rândul ei să ne stea în preajmă, fără a-i cere asta.
Aceia care ne vor recunoște vibrația, căldura inimii și energia luminii sufletești și le vor prețui – vor fi mereu atrași de personalitatea, valorile și mărinimia noastră, iubindu-ne pentru ceea ce suntem și le dăruim, fără a le cere asta, și fără a permite celor din jur să le conteste dreptul de a-și împlini și exprima dragostea.
Autor: Sandor Kasza

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Bucuria de a dărui durează mai mult decât satisfacția de a primi...

Nivelul de fericire al oamenilor care obişnuiesc să ofere se menţine constant, sau scade într-un ritm mult mai lent, spre deosebire de situaţia în care ei ar fi beneficiarii darurilor respective, conform concluziilor unei cercetări efectuate recent la Facultatea de afaceri Booth a Universităţii Chicago, citată de Xinhua.

Pentru a analiza gradul de fericire, oamenii de ştiinţă au realizat două experimente. În cadrul unuia dintre ele, participanţii – studenţi ai universităţii – au primit câte cinci dolari în fiecare zi, timp de cinci zile, şi li s-a solicitat ca de fiecare dată să cheltuiască suma pe acelaşi lucru.

Participanţii au fost împărţiţi în mod aleator în două grupuri – unii au cheltuit suma în beneficiul propriei persoane, iar ceilalţi i-au dăruit, spre exemplu lăsând banii într-un recipient pentru bacşiş la o cafenea sau oferind în fiecare zi donaţii online aceleiaşi organizaţii caritabile. La sfârşitul zilei participanţii şi-au împărtăşit impresiile cu privire la aceste experienţe şi la gradul general de satisfacţie.

Informaţiile colectate de la un număr total de 96 de participanţi – cu un nivel iniţial similar de fericire – au demonstrat că gradul de bucurie al celor care au cheltuit sumele primite pentru propria persoană s-a diminuat constant pe parcursul perioadei de cinci zile. Însă, în cazul celor care au oferit banii altor persoane nivelul de fericire s-a menţinut.

Oamenii de ştiinţă au desfăşurat apoi un al doilea experiment, online – 502 participanţi au jucat zece runde ale unui joc puzzle din cuvinte. La fiecare rundă ei au câştigat câte cinci cenţi, pe care fie îi puteau păstra sau îi puteau dona pentru un scop caritabil. După fiecare rundă, participanţii au dezvăluit gradul de bucurie resimţit. Din nou, nivelul autoraportat de fericire al celor care şi-au donat câştigul a scăzut într-un ritm mult mai lent în comparaţie cu cel al participanţilor care au păstrat banii obţinuţi.

Potrivit cercetătorilor, atunci când oamenii se concentrează asupra rezultatului, cum ar fi obţinerea unei plăţi, ei sunt mai înclinaţi să compare efectele, ceea ce le diminuează sensibilitatea faţă de fiecare experienţă. Însă, atunci când se concentrează asupra acţiunii, precum donarea către o organizaţie caritabilă, oamenii sunt mai puţin preocupaţi de comparaţia rezultatelor şi, în schimb, trăiesc fiecare act de dăruire ca pe un eveniment unic aducător de fericire.

De asemenea, conform studiului, oamenii se adaptează într-un ritm mai lent la fericirea generată de acţiunea de a dărui deoarece aceasta contribuie la menţinerea reputaţiei prosociale consolidând sentimentul de conexiune socială şi de apartenenţă, notează Xinhua. Concluziile cercetării au fost publicate în jurnalul Psychological Science.

sursa-yogaesoteric.net

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Legea bumerangului – dupa faptă și răsplată...

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.
De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.
Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.
Neînţelegerile într-o relaţie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia .Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună…
Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boală.Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.
Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când NU vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dumneavoastră să nu căutaţi milă sau compătimiri.
Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dumneavoastră o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire.
Este mai bine să plângeţi decât să urâţi.
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dumneavoastă înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.
Lazarev

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Vindecarea copilului nostru interior...

Obisnuiam sa cred ca cineva ar putea spune despre el sau ea ca a fost traumatizat in copilarie atunci cand el sau ea a suferit de abuz sexual sau fizic. Aceasta este cu siguranta adevarat, dar am invatat ca este nevoie de experiente mult mai putin dramatice si severe, pentru ca noi sa fim traumatizati. Iar aceasta trauma ne afecteaza viata si astazi.
Cauzele socurilor si traumelor
De exemplu, in cazul in care unul dintre cei care ne-au ingrijit in copilarie a fost furios si frustrat, aceasta energie este profund socanta, chiar daca furia este neexprimata. Daca unul dintre ingrijitorii nostri nu a fost prezent emotional, daca a fost adesea preocupat, daca comportamentul lui sau al ei a fost imprevizibil, daca am fost deseori criticati sau comparati, daca am fost presati sau existau asteptari sa ne comportam intr-un anumit fel sau de a deveni ceva anume – oricare dintre aceste lucruri sunt suficiente pentru ca noi sa iesim din copilarie, cu simptome severe de traume. Uneori, accidentele, nasterile dificile sau spitalizarile pot fi cauzele traumelor noastre. De fapt, la un copil care este atat de impresionabil, sensibil si dependent, orice fel de insensibilitate sau invaziei in special atunci cand este repetitiv poate produce rani adanci pe care el sau ea le va purta in interior.
Simptomele socurilor si traumelor
Care sunt unele dintre simptomele traumei?  Cum aratam in viata noastra de astazi, ca ceva din trecutul nostru ne-a ranit?
Cea mai comuna cale se arata prin diverse disfunctii. Cu alte cuvinte, un aspect esential al vietii noastre de astazi nu functioneaza. Am putea avea probleme cu sexualitatea, cum ar fi ejacularea precoce si impotenta pentru barbati sau incapacitatea de a avea orgasm si viginita pentru femei. Putem observa dificultatea de a ne gasi si exprima creativitatea.
Ne poate fi frica de furia celuilalt sau de reactia sa, prin urmare, nu suntem in masura sa se confruntam cu celalalt sau sa stabilim limitele. Am putea gasi ca ne este dificil sa ne deschidem fata de altii sau chiar sa relationam social cu altii. Sau am putea descoperi ca suntem blocati emotional. Ceea ce inrautateste lucrurile este ca noi nu  avea nici cea mai mica idee ca avem si care este cauza acestor dificultati si traume pe care le aveam ingropate adanc in inconstient.
Ne putem regasi, de asemenea, in ceea ce se nume?te “hipervigilent”, adica sistemul nostru nervos este accelerat, simtim ca alergam prin viata si ne putem simti de multe ori coplesiti de stres. Trauma se poate arata si in corp sub forma cu bolilor cum ar fi astmul sau iritatiile, racelile frecvente sau bronsita, problemele de greutate, tulburarile nervoase si multe altele. Si desigur, fobiile sunt un rezultat direct al unor experiente anterioare socante.
Socurile pot fi usor provocate in viata noastra astazi
Trauma din copilarie este, de asemenea, cauza intrarii in soc in viata noastra de astazi si de multe ori nici nu stim de ce. Inainte sa inteleg mai multe despre soc si traume, nu eram capabil sa imi explic de ce in anumite situatii din viata mea ma trezeam brusc, plin de teama, in imposibilitatea de a gandi sau de a vorbi în mod clar, uneori aproape paralizat fizic, sau incapabil sa simt. Aceste reactii apareau in situatiile in care ma aflam in competitie cu cineva sau in timpul unui test sau chiar cand faceam dragoste. Uneori erau provocate in situatii care pareau complet banale ca schimbarea trenului intr-o gara sau ajungerea la timp pentru a prinde un avion sau chiar cand mergeam la o petrecere. Apoi, am crezut ca ceva este foarte in neregula cu mine, sau am fost un las sau ca am facut prea mare tam-tam pentru nimic. De fapt, socurile pot fi unul dintre lucrurile care ne fac sa simtim ca “nu ne ridicam la nivelul asteptarilor”, ca niciodata nu vom fi indeajuns de buni.
In atelierele noastre, atunci cand  incepem sa vorbim despre soc, aproape fara exceptie, toata lumea descopera ca el sau ea are aceleasi experienta in prezent. Si gasesc o mare usurare vazand ca exista un nume pentru ceea ce au simtit si ca este impartasita si de atat de multi. Acesta este începutul unei descoperiri, ca nu este ceva ingrozitor si incurabil in neregula cu ei. Cu siguranta asa a fost pentru mine.
Traumele noastre nu trebuie sa fie dramatice pentru a provoca socuri
La prima vedere, copilaria mea, parea orce altceva numai traumatizanta nu. Nu fusesem abuzat sexual sau fizic, parintii mei au fost iubitoari si sustinatori, iar casa mea se simtea intotdeauna ca un loc sigur, cald si un loc stimulant de a fi. Deci, cum sa se explice socul meu? Genetica? Ghinion? Lenea? Dupa o observare mai de aproape, am început sa pun cap la cap o poveste a unui copil care a fost crescut cu presiune profunda si asteptari, intr-o familie in care valorile masculine de concurenta, performanta si realizare au fost la inaltime in detrimentul valorilor feminine blande ale intimitatii, relaxarii si intuitiei. In plus fata de dragostea si sprijinul lor, ambii mei parinti au fost, de asemenea, extrem de protectori si dominatori. Nu exista parinti perfecti, iar in ceea ce priveste copilaria mea, am fost mai norocos decat majoritatea. Dar totusi, am fost traumatizat si pana cand nu am realizat cat de profund m-a afectat aceasta trauma, nu am putut ma iubesc. Aceasta iubire de sine nu vine din invinuirea parintilor nostri. Adesea, ei au facut cu sinceritate, cat de mult bine au putut. Dar pentru vindecare, avem nevoie sa intelegem modul in care am fost raniti.
De fapt, am observat ca, cu cat devii mai sensibil, cu atat devii mai constient de multimea socurilor care se afla inauntru. Munca mea cu trauma si socurile atat cu mine cat si cu cei cu care lucrez m-a ajutat sa realizez doua lucruri foarte uimitoare. Prima este ca majoritatea oamenilor sufera de socuri in viata lor de azi. Iar al doilea este ca majoritatea oamenilor au fost profund traumatizati in copilarie. Sistemul nostru nervos este construit sa raspunda la invazie sau amenintare fie prin fuga fie prin lupta. Dar, copil fiind, nu putem face nimic. Atunci cand se intampla ceva care ne sperie ca si copil cum ar fi invazia spatiului, presiunea, asteptarea sau chiar critica, pur si simplu nu avem resursele necesare pentru a lupta sau fugi. Raspundem prin inghetare si retragere in interior.
In copilarie, noi suntem total dependenti de cei ce ne ingrijesc si ne uitam la ei de jos presupunand ca ei au dreptate. Noi de multe ori nici macar nu stim ca suntem traumatizati, dar sistemul nostru nervos stie. Simte asaltul asupra sensibilitatii si vulnerabilitatii noastre. In exterior putem fi chiar capabili de a mentine functionarea si realizarea cerintelor si asteptarilor “oamenilor mari”, dar in interior, intram in soc. Mai tarziu, cand crestem, acest soc poate veni in orice moment la suprafata.
Poate aparea, de exemplu, atunci cand ne apropiem de cineva, atunci cand trebuie sa indeplinim o sarcina la locul de munca, atunci cand devenim stresati sau atunci cand resimtim cea mai mica asteptare din partea celorlalti.
Exista foarte multe situatii care provoca soc. Acest lucru poate deveni foarte suparator in relatiile noastre. Am putea reactiona in mod dramatic la orice asteptare sau presupunere perceputa de la alte persoane. Am putea reactiona puternic, de asemenea, ori de cate ori ne este teama ca celalalt are de gand sa ne paraseasca, deoarece se declanseaza experientele trecute si abandonarile uitate. Si rana abandonului nostru se poate, de asemenea, provoca atunci cand celalalt este in stare de soc, deoarece acestea s-a retras in interior si nu il mai putem simti.
Vindecarea socurilor si traumelor
Din experienta mea, reiese ca trebuie sa lucram cu trauma si socul noastru, pentru a ne putea iubi din nou pe noi, pentru a avea o iubire care curge cu alta persoana. O poatem vindeca si poate deveni chiar o sursa de dragoste mai mare pentru noi insine si pentru ceilalti. Primul pas este pur si simplu recunoasterea si validarea. Daca avem simptome de soc in viata noastra de astazi, atunci am fost traumatizati in copilarie. Si tot din experienta mea, reiese ca atunci cand incepem sa suspectam ca un abuz s-a intamplat, in 99% din cazuri, chiar s-a intamplat. Uneori ne amintim cum, alteori nu. Nu trebuie sa cautam amintiri traumatizante. Ele vin in mod natural in timp ce lucram cu socurile noastre si incepem sa ne exploram trecutul. Cel mai important lucru este sa ne inarmam cu rabdare, iubire ?i compasiune. Intelegerea socurilor si traumelor ne da intelegere pentru a face aceste lucruri.
O parte din recunoasterea si validarea socurilor noastre vine atunci cand devenim mai constienti si mai sensibili la momente din viata noastra de zi cu zi, atunci cand apare frica. Asta include observarea modului in care temerile noastre se declanseaza, simtind modul in care frica se simte in corp si modul in care aceasta ne afecteaza comportamentul.
Un al doilea aspect in vindecarea socurilor si traumelor este sa incepem sa invatam sa spunem “NU!”. Aceasta lectie nu vine daca devenim paranoici si neincrezatori. Ea vine de la a invata sa ne iubim suficient de mult incat sa ne putem cunoaste si increde in propriile noastre nevoi si placeri si de a proteja granitele noastre. Cand am fost traumatizati, ne pierdem respectul pentru noi insine. Nu credem ca avem dreptul de a spunem nu. Suntem mult prea speriati de represalii sub forma de pedeapsa, furie sau de respingere. Noi nu credem ca am merita dragoste, iar ca sa zicem nu, este de neconceput. Si, de asemenea, ceea ce am descoperit este ca de cele mai multe ori, nu am recunoscut necesitatea de a spune nu, decat dupa ce a fost mult prea tarziu. Si daca am facut-o, sistemul meu nervos nu raspundea. Eram coplesit de frica, iar cuvintele ramaneau blocate undeva intre minte si gura. Dar, cu timpul si cu practica, invatam sa ne obtinem demnitatea noastra inapoi. Incetam sa traim o viata de compromis doar pentru a obtine firimituri de iubire.
Adesea, continuam sa relationam cu cei care ne-au traumatizat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Putea chiar continua sa fim invadati si nerespectati asa cum am fost in trecut. Am gasit acest lucru foarte comun in munca pe care o fac. De exemplu, o femeie care a fost mereu criticata si umilita de catre tatal ei mi-a impartasit ca, atunci cand ea il suna sau viziteaza acasa, acesta se comporta la fel. Aceasta nu este o situatie sanatoasa, deoarece perpetueaza trauma si socul noastru si lipsa noastra de iubire de sine. Parte din vindecarea noastra este oprirea acestui lucru, sa devenim mult mai autentici si sa aducem auto-respect in modul in care ne raportam, mai ales cu familia noastra. Acest lucru nu este usor, dar este esential. Iar pentru cei care au fost abuzati fizic sau sexual, este important sa se confrunte cu cel care l-a abuzat si cu ceea ce s-a intamplat. In cea mai mare parte a timpului, el sau ea nu va admite ca s-a intamplat, daramite sa-si ceara scuze, insa, acest lucru nu este important. Este important doar sa oprim sa traim in minciuna si sa expunem secretele.
Un alt aspect al vindecarii socului si traumei este de a depasi vinovatia pe care o putem simti in interior. Un copil va face orice pentru a-si sprijini parintii si pentru a calma durerea lui sau a ei. Desigur, noi credem ca, daca am fost invadati sau criticati, a fost vina noastra si ca am meritat. Aceste sentimente sunt atat de adanc impregnate incat avem senzatia ca traiesc in celulele noastre. Dar cu cat ne intelegem mai bine trecutul si problemele emotionale ale parintilor nostri, cu atat mai mult putem recunoaste faptul ca acest comportament a iesit din inconstientul lor, nu din greselile noastre. Cu cat lucram mai mult cu socul si trauma noastra, ne dam seama cat de inconstient a fost modul in care am fost crescuti. Oprim natural repetarea acestui comportament cu copiii nostri.
Un al patrulea si un alt aspect important, de asemenea, este ca vindecarea vine de la a spune DA! furiei si durerii pe care le resimtim in interiorul nostru. Aceste sentimente sunt acolo, dar poate dura mult timp inainte de a le  poate recunoaste si a ne conecta cu ele. Este foarte important ca noi sa ne acordam rabdare si blandete totala pentru a permite acestor sentimente sa iasa la suprafata singure. Socul ne face sa inghetam emotional. Gheata trebuie sa se topeasca inainte ca noi sa simtim ceea ce este dedesubt. Am recunoscut ca, atunci cand vom incepe sa ne conectam cu modul in care am fost traumatizati ca, copil, inimile noastre se frang. Daca asistatam la trecerea altcuiva prin ceea ce am trecut noi, ori ne infuriem ori lacrimile incep sa curga.n cele din urma, in vindecarea socului si traumei noastre, avem nevoie de sprijin si indrumare. Avem nevoie de sprijinul prietenilor iubitori, care inteleg si care la randul lor se ocupa de socurile si traumele lor. De asemenea, am constatat ca avem nevoie de indrumarea cuiva care este instruit si experimentat pentru a ne conduca in trauma si socul nostru, cu blandete si oferindu-ne spatiu. Acest tip de indrumare a fost foarte important pentru mine. Nu as fi putut face asta de unul singur. Era prea multa frica, auto-judecata si confuzie.
Aducand dragoste si intelegere in socurile si traumele noastre, am descoperit ca viata noastra incepe in mod natural sa se schimbe de la sine. Ne trezim in relatii mai iubitoare si sustinatoarere. Suntem capabili sa ne aparam pe noi insine si ne putem asuma riscuri mai mari. Avem mai mult respect de sine, si apreciere pentru unicitatea noastra si pentru darurile noastre. Nu mai suntem atat de afectati de vina. Energia noastra naturala si spontana prinde viata, fara presiunea sau constrangerea noastra. Dar socul nostru nu dispare. Al meu este inca acolo, dar eu il pot urmari cu mai multa iubire. Uneori ma frustreaza, dar pot vedea, de asemenea, ca nu as fi aceeasi persoana si nici nu as fi capabil sa fac munca pe care o fac fara sa fi trecut prin ceea ce am trecut. Intelegerea socului si supravietuirea traumei ne face umani.
Sursa: http://www.zorbabuddha.ro/blog/2012/05/cum-putem-vindeca-copilul-interior/

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Cele patru introspecții – Practica nonataşametutului...

Pentru a practica nonataşamentul, trebuie să renunţăm la rolurile în care ne-am angrenat şi la etichetele pe care ni le-am pus noi înşine. Noile noastre poveşti pot fi mult mai interesante şi productive decât erau cele vechi, iar ţelul nostru este să încetăm să ne mai identificăm cu orice fel de poveste. Atunci devenim propriul nostru punct de referinţă – adică, nu mai avem nevoie de o legendă, pentru a ne defini sau a descoperi cine suntem. Chiar şi poveştile arhetipale despre zei şi zeiţe nu ni se mai aplică, pentru că, în cele din urmă, şi legendele lor sunt tragice. Când ne lepădăm de toate poveştile noastre, cu rolurile lor limitante şi identităţile lor restrictive şi devenim un mister pentru noi înşine, practicăm nonataşamentul.

Timp de mulţi ani, identitatea mea în lume a fost „şaman-vindecător-antropolog”. Acesta e un mod convenabil de a fi perceput de către lume, dar nu este cine sunt eu – sunt mult mai vast şi mai cuprinzător decât atât. După cum a scris Walt Whitman odată: „Foarte bine, atunci, mă contrazic pe mine însumi. Sunt vast, conţin multitudini.”. Acum câţiva ani, m-am ataşat de o caracterizare a mea care apărea într-una din cărţile pe care le-am scris înainte – cea de explorator. Într-o recenzie de carte, The New York Times se referise la mine ca la „Indiana Jones al antropologiei”. M-am identificat într-atât cu acest personaj, încât a devenit foarte limitativ şi unidimensional.

Când am ajuns la patruzeci de ani, distribuirea în rolul de tânăr antropolog a devenit ridicolă şi aventurierul îmbătrânit din mine era destul de istovit. Respingând această definiţie a sinelui meu, am reuşit să mă deschid spre alte laturi ale persoanei care eram. Am descoperit că, de exemplu, deşi voi învăţa întotdeauna, sunt şi profesor, iar acum îi pregătesc pe alţii pe calea medicinii. Aventurile pe care le am astăzi sunt ale spiritului şi nu se mai petrec departe, în Amazon.

Cu toţii avem etichete pe care lumea ni le ataşează, pentru a descrie cum suntem percepuţi în afară: mamă, fotbalist, lucrător social, alcoolic pe cale de vindecare, vicepreşedinte, asistent şi aşa mai departe. Problemele încep când credem că eticheta conţine tot ce suntem noi şi ne dictează cum trebuie să fim. Credem că trebuie să avem un anume set de interese, credinţe şi comportamente, dacă e să fim Indiana Jones; şi devenim confuzi, jenaţi sau frustraţi, când ne trezim gândind, simţind şi acţionând într-un mod complet diferit.

În multe tradiţii spirituale, pentru a deveni călugăr sau călugăriţă trebuie să te lepezi de hainele tale frumoase, să te razi în cap şi să te îmbraci cu o robă simplă şi ieftină, ca să nu fi perceput de nimeni ca o persoană importantă. Eşti forţat să-ţi găseşti punctul de referinţă în interior, în loc de exterior. Nimeni nu ştie cine au fost părinţii voştri, ce aţi realizat, sau ce cred prietenii din copilărie despre voi. Depăşiţi ego-ul, sau personalitatea, şi descoperiţi Şinele care nu poate fi atât de uşor de definit. Vă lepădaţi de ataşamentul de tot ce e material – şi chiar şi de spiritual, dacă eraţi cu adevărat devotaţi unei dogme – iar punctul vostru de referinţă nu mai este ego-ul, ci Divinitatea voastră. Vă detaşaţi de etichetele pe care le-aţi creat pentru voi înşivă, sau aţi permis să fie create pentru voi.

Nonataşamentul vă cere nu numai să vă lepădaţi de rolurile şi de poveştile voastre, ci să vă lepădaţi şi de partea din voi care se identifică cu aceste drame. Când încetaţi să vă mai ataşaţi ego-ul de mica identitate de soţ, copil, student, profesor şi altele asemănătoare, vă lepădaţi de noţiunile preconcepute despre cine sunteţi voi şi încetaţi să vă mai frământaţi dacă îi mulţumiţi, sau nu, pe ceilalţi. Nu mai aveţi nevoie de validare de la oameni şi nu vă mai supăraţi sau întristaţi, atunci când nu o primiţi. Sunteţi liberi să fiţi oricine vreţi să fiţi.Alberto Villoldo – Cele patru introspecții

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

10 Adevaruri care iti vor schimba viata...

Regula nr. 1 – Vei primi un corp
Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l. Ceea ce conteaza este inauntrul tau.
Regula nr. 2 – Vei primi lectii
Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.
Regula nr. 3 – Nu exista greseli, exista doar lectii
Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu.
Compasiunea este remediul pentru judecata aspra noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina – ea reprezinta “comportamentul prin care se sterge un gol emotional”. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor – in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli – confirma faptul ca “greselile” sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.
Regula nr. 4 – Lectia se repeta pana cand este invatata
Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii – acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.
Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a circumstantelor sau a sortii – “cauzele” trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara – schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.
Regula nr. 5 – Invatarea este un proces continuu
Cat traim invatam. Intra in “ritmul vietii”, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba – fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.
Regula nr. 6 – “Acolo” nu inseamna mai bine decat “aici”
Cealalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.
Regula nr. 7 – Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine
Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale. Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.
Regula nr. 8 – Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta
Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva – gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi – foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros, pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.
Regula nr. 9 – Raspunsurile sunt la tine
Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.
Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva – gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi – foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros, pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.
Regula nr. 9 – Raspunsurile sunt la tine
Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Calea Războinicului întru Lumină...

A fi un Războinic întru Lumină înseamnă să descoperi puterea neînfricării. În timpul cuceririi de către conchistadori, exista un grup de războinici Laika, foarte temuţi de spanioli. Legenda spune că nu puteau fi omorâţi – chiar şi când se trăgea cu muschetele în ei de aproape, gloanţele ratau, pur şi simplu, ţinta. Aceşti războinici Laika erau samuraii Americilor şi credeau că dacă frica sălăşluieşte în tine, atunci eşti ca şi mort. Glonţul de care te temi, te va găsi. Totuşi, dacă devii un Războinic întru Lumină, poţi merge în bătălie şi nu vei fi înfrânt. Nu există inamici care să te urască şi să încerce să te omoare; ai doar adversari care, din motive ce n-au nimic de-a face cu tine, pot să ţintească cu o armă în direcţia ta.

Când aceşti Laika omorau un adversar absolut onorabil, ei văr-sau pe pământ câteva picături de sânge de-al lor, pentru că ştiau că, în orice alt moment din istorie, ei şi cel pe care l-au ucis puteau să împărtăşească poveşti în jurul unui foc. Nu e vorba că aceşti războinici nu s-ar fie temut, dar ei nu erau influenţaţi de frică. Dragostea lor radia atât de puternic, încât în ei nu mai era loc pentru întuneric, sau pentru gânduri legate de ce s-ar fi putut întâmpla. Ei trăiau liberi în Lumina neînfricării şi, din acest motiv, nu puteau fi găsiţi de moarte.

Când devenim Războinici întru Lumină, admitem că datoria noastră este să folosim dragostea, pentru a învinge opusul ei – iar opusul nu este ura, ci frica. Frica înseamnă absenţa dragostei – în acelaşi fel în care întunericul înseamnă absenţa Luminii. Frica ne depărtează de Dumnezeu, de natură şi de propriile noastre sine interioare. Provocarea noastră este să exorcizăm frica şi întunericul din noi, îmbrăţişând dragostea şi Lumina ei.

A doua introspecţie ne învaţă să folosim o sabie de Lumină şi să împrăştiem frica pentru totdeauna. Îmi place să mă gândesc că frică este un acronim pentru dovezile false care par reale (joc de cuvinte: acronimul pentru fear = False Evidence Appearing Real n.tr.) – adică, atunci când ne concentrăm pe lucrul de care ne temem, dăm putere dovezilor false şi le facem reale. Noi uităm că frica nu poate fi vindecată prin faptul că înţelegem că ne e frică – după cum foamea nu poate fi anulată, prin faptul că înţelegem de ce ne e foame. De aceea, cele mai multe terapii care se concentrează pe a ne ajuta să ne înţelegem originile fricii sunt atât de puţin eficiente, când e vorba să ne ajute să abandonăm pentru totdeauna frica şi să ne vindecăm.

Adeseori confundăm dragostea cu o senzaţie de căldură pe care o simţim în stomac, sau ca pe ceva pe care îl putem oferi sau retrage, precum o pisică ce vine şi pleacă după cum are chef. Nu e greu să ne extindem dragostea spre cei care sunt uşor de iubit, dar să iubeşti oameni şi situaţii care nu sunt pe placul tău, nu este aşa de uşor. Ne dăruim dragostea „necondiţionat”, dar când nu primim ceea ce credem că merităm, o retragem. Apoi ne reinvestim dragostea în altă persoană sau situaţie, care, credem noi, ne va oferi o recompensă mai bună, dar ni se pare dificil să o menţinem când nu ne simţim apreciaţi sau acceptaţi. Dacă lucrurile nu ies aşa cum vrem noi, înlocuim mult prea repede sentimentele de iubire, cu ură şi resentimente. Entuziasmul nostru iniţial cu privire la o nouă slujbă, de exemplu, s-ar putea să dispară şi să devină dezamăgire şi amărăciune. Când am fost părăsiţi de un iubit, pasiunea intensă, exagerat de romantică se poate transforma într-o aversiune atât de mare, încât ne epuizează.

Alberto Villoldo – Cele patru introspecții

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Deblocarea reacției la frică (Reacția luptă sau fugi)...

Sperietura, sau o tresărire, fac parte dintr-un sistem care ne permite să reacţionăm instinctiv la pericol. Sperietura este diferită de frică şi chiar serveşte scopului de a ne asigura supravieţuirea şi scăpăm de ea, odată ce pericolul a trecut. Instinctele noastre sunt concepute astfel încât, într-o stare de stres extrem, apare răspunsul luptă-sau-fugi: glandele noastre pompează adrenalină în fluxul sanguin, făcând ca nivelul zahărului din sânge să crească, astfel încât să avem energia necesară ca să fugim de pericol.

Îmi amintesc de momentul când am văzut o antilopă într-o rezervaţie din Africa, care era vânată de o leoaică. În încercarea ei de a fugi, s-a apropiat de un iaz, a ezitat o clipă şi apoi s-a aruncat în apa mică. M-am întors ca să văd un crocodil sărind din apă ca o torpilă, cât p’aci să o prindă. Odată ajunsă în siguranţă, de partea cealaltă, ea şi-a scuturat corpul câteva momente şi apoi a reînceput să pască, liniştită. După un eveniment stresant, animalele îşi reajustează, în mod natural, sistemul nervos, la starea normală de calm-dar-în-alertă; din nefericire, noi, oamenii, ne pierdem des capacitatea de a ne reveni din sperietură.

Reflexul Moro, care se întâlneşte la copiii nou-născuţi, arată cum funcţionează această capacitate naturală de a ne reveni din starea de sperietură. Acest reflex se observă cel mai bine când bebeluşul stă cu faţa în sus, pe o pernă, iar capul îi este ridicat cu blândeţe. Dacă îi daţi brusc drumul la cap şi îl lăsaţi să cadă pe spate, înainte ca să-l susţineţi din nou, copilul îşi va arunca braţele lateral cu palmele în sus. Când se termină reflexul, copilul îşi va aduce braţele înapoi spre corp, după care se va relaxa şi va tremura puţin. Din nefericire, la oameni, reflexul Moro se diminuează după primele luni de viaţă.

Sperietura este instinctivă, în vreme ce frica este un răspuns învăţat. Învăţăm că „bărbaţii sunt periculoşi”, sau că „relaţiile nu sunt sigure”. Sentimentele noastre declanşează instinctul luptă-sau-fugi -dar, în acelaşi timp, încercăm să-l inhibăm pentru că tânjim după o relaţie plină de intimitate. E ca şi cum am apăsa până la podea acceleraţia, în vreme ce apăsam şi frâna.

Problema este că trăim într-o stare constantă de luptă-sau-fugi. Dacă suntem blocaţi într-un ambuteiaj, ne simţim frustraţi că nu putem nici să ne mişcăm, nici să ne vărsăm agresivitatea pe idiotul din faţa noastră. Venim acasă, după o zi lungă la serviciu şi ne răţoim la partener sau la copii, din cauza a ceea ce s-a întâmplat la birou. Suntem continuu în cod roşu, plini de adrenalină, din cauza stresului permanent. Nu mai avem capacitatea de a ne elibera de el – aşa cum fac antilopa sau nou-născutul. Ca rezultat, cortizolul este eliberat în fluxul sanguin şi face ravagii asupra organelor şi celulelor noastre.

Nu există nimic mai periculos pentru organele noastre, decât nivelurile ridicate de cortizol – o substanţă care este toxică pentru creier. Pe lângă faptul că distruge neuroni, acest hormon steroid susţine căile neuronale care „re-derulează casetele” cu înregistrarea evenimentelor trecute care ne-au cauzat suferinţă. Odată ce antilopa a scăpat de pericol şi s-a eliberat de sperietură, ea se reîncepe să pască liniştită.

În schimb noi, odată ce am scăpat de pericol, continuăm să reluăm evenimentele în minte, gândindu-ne la cum ar fi putut să se desfăşoare diferit, dacă am fi fost mai puternici, mai duri sau mai agresivi, sau dacă am fi rămas tari pe poziţie. Asta se întâmplă deoarece creierul uman nu e capabil să diferenţieze între un agent stresant real (cum ar fi când ţi se adresează un cuvânt jignitor) şi unul pe care ţi-l aduci aminte (ca atunci când re-derulezi caseta ultimei agresiuni verbale). Creierul răspunde atât agenţilor stresanţi reali, cât şi celor imaginari, declanşând reacţia luptă-sau-fugi.

Îmi amintesc când căutam pentru prima dată o viziune, fiind singur în junglă. Am stat treaz toată noaptea, convins că fiecare sunet pe care îl auzeam, fiecare trosnitură de creangă era o dovadă că un jaguar mă urmărea. Știam în mintea mea că jaguarii din pădurea tropicală sunt absolut tăcuţi şi că nu aş fi auzit unul, chiar dacă ar fi fost exact lângă mine. Dar frica a pus stăpânire pe mine şi nu am reuşit să mă bucur de frumuseţea acelei nopţi, singur sub stele, lângă Mama Râului Zeu. Eram prea tânăr atunci, ca să recunosc că toată frica mea era doar o dovadă falsă, pe care am confundat-o cu realitatea.

Chiar şi atunci când faci tot ce poţi ca să-ţi controlezi stresul, tinzi să intri mult prea des, în starea aceea de luptă-sau-fugi. Gândiţi-vă cum vă bate inima şi cât de superficială vă devine respiraţia, când vă căutaţi portmoneul sau cheile pe care credeţi că le-aţi pierdut. Sau gândiţi-vă cât de îngrijoraţi deveniţi, atunci când urmăriţi un reportaj despre faptul că o fabrică nucleară din apropiere poate fi o ţintă uşoară pentru un atac terorist, sau despre posibilitatea apariţiei un nou virus, teribil de periculos. Cu toţii suntem atât de obişnuiţi să absorbim acest tip de informaţie care ne induce frică, în timp ce ne sortăm corespondenţa sau luăm cina, încât nu ne dăm seama că avem o reacţie chimică şi psihologică.

Din punct de vedere medical, acest lucru este cunoscut ca reacţie exagerată la sperietură: sistemul nostru simpatic intervine, declanşând secretarea de adrenalină, cortizol şi zahăr în fluxul sanguin, dar reacţia de relaxare nu urmează. Nu ne putem elibera de pericolul perceput şi, chiar şi după ce stresul iniţial s-a micşorat într-o oarecare măsură, rămânem într-o stare de alertă. De fapt, acesta este unul dintre simptomele bolii stresului post-traumatic (BSPT). De obicei, BSPT_durează mult timp; de fapt, mulţii dintre veteranii octogenari ai celui de-al doilea război mondial încă îl mai au. în Şcoala noastră de vindecare a Corpului de Lumină, îi învăţ pe studenţi cum să dezactiveze sistemul luptă-sau-fugi, care e posibil să se fi instalat înainte cu patruzeci de ani, când aproape că au fost loviţi de o maşină pe când mergeau pe bicicletă.

Vedeţi voi, când sistemul nostru de avertizare este blocat pe poziţia „pornit”, asta creează o bandă energetică peste cea de-a doua chakră, accelerând-o şi suprasolicitând glandele suprarenale (a doua chakră este asociată cu suprarenalele şi producţia de adrenalină). Când eliberăm banda asta de energie, putem reseta a doua chakră, astfel încât, în loc să se învârtă cu o mie cinci sute de kilometri pe oră, să pulseze în ritmul blând al inimii.

Îmi amintesc că l-am ajutat pe unul dintre elevii noştri – un doctor care lucra într-o secţie de urgenţă – să decupleze această bandă de energie. După aceea, mi-a spus că, pentru prima dată în ani de zile, a reuşit să se relaxeze profund, dar era îngrijorat dacă va fi în stare să lucreze în tensiunea Secţiei de Urgenţă. Devenise atât de obişnuit să aibă tot timpul reacţia luptă-sau-fugi, încât nu se putea imagina funcţionând într-o stare relaxată – totuşi, când s-a întors la spital, a descoperit că era mai concentrat şi mai productiv decât când era alimentat de stres.

Alberto Villoldo – Cele patru introspecții

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Frica noastră numărul unu...

În ciuda tuturor celorlalte griji pe care le avem – de la a ne pierde banii sau slujba, la a fi respinşi de oamenii la care ţinem – cea mai puternică frică a noastră este cea de anihilare a ego-ului, care e chiar mai mare decât cea de moarte. De fapt, este atât de puternică, încât o menţinem în Câmpul nostru de Energie Luminoasă, pe parcursul a multe încarnări. Deşi am experimentat de multe ori naşterea şi moartea, sfârşitul vieţii ne sperie, pentru că îl considerăm o experienţă terminală. Da, suntem îngrijoraţi că, probabil, el va implica durere fizică şi pierdere emoţională, întrucât îi părăsim pe cei dragi nouă – dar ceea ce ne îngrozeşte cel mai mult este anihilarea ego-ului nostru. Ego-ul se va lupta întotdeauna cu disperare pentru propria-i existenţă, pentru că este îngrozit că va fi absorbit de ceva mai extins decât el însuşi.

Când ne identificăm cu ego-ul nostru, suntem îngrijoraţi de dispariţia lui, care va avea loc când vom muri. Dar când ne identificăm cu sufletul nostru – care nu este constrâns de legile timpului sau supus lor şi, prin urmare, este etern – frica noastră dispare. Recunoaştem că adevărata moarte este ceea ce ni se întâmplă când începem să mergem ca somnambulii prin viaţă, pierzând scopul destinului nostru -existând, pur şi simplu, dar fără să trăim cu adevărat.

Moartea fizică este inevitabilă, deşi Laika cred că putem să îi influenţăm circumstanţele şi chiar să hotărâm când, unde și cum vom muri. Cu toate acestea, moartea spirituală – sau a deveni morţi ambulanţi -este un lucru pe care putem şi trebuie să evităm. Cred că acest tip de „moarte ambulantă” ne slăbeşte Lumina şi inhibă capacitatea ADN-ului de a ne repara corpul, ducând la capitularea în faţa bolilor emoţionale şi fizice. Deci, cu toate că există multe cauze care duc la moarte, Laika consideră că există o singură cauză a decesului nostru – întunericul fricii, care se instalează în celulele şi ţesuturile noastre.

În fiecare an îmi iau câţiva studenţi într-o expediţie pe un munte din Anzi, unde Laika se adună, prin tradiţie, pentru ritualurile lor de iniţiere. Când ajungem la baza muntelui, fiecare trebuie să aleagă o piatră, pe care să o pună în buzunar şi cu care să mediteze pe durata călătoriei. Le cer studenţilor să se oprească de-a lungul drumului, pentru a „sufla” în piatră amintirile despre cum au murit părinţii sau bunicii lor şi le cer să-şi amintească momentele când au simţit că nu mai aveau viaţă în ei. Când ajungem la un lac limpede şi frumos -cunoscut şamanilor sub numele de Laguna Jaguarului – efectuăm o ceremonie, în care luăm pietrele şi le aruncăm în apă. Facem asta de la nivelul păsării colibri, pentru a ne lepăda de moartea care a fost selectată pentru noi, de genele noastre, de părinţi sau de stilul de viaţă. Tăiem cordoanele energetice care ne leagă de retrăirea modului în care au trăit sau au murit strămoşii noştri.

Mai târziu, le explic membrilor expediţiei că, dacă am fi într-o cameră cu o sută de oameni, statisticile arată că treizeci şi unu dintre noi vor muri de boli coronariene, douăzeci şi patru de cancer şi numai unul dintre noi va muri în modul preferat – poate în braţele iubitei, la vârsta de o sută zece ani, după o partidă minunată de sex! Desigur, cu toţii ne dorim o asemenea moarte, dar statisticile şi probabilitatea ne spun să nu ne facem speranţe. Credinţa noastră este că trăim într-un univers ostil, care ne atacă mereu, şi că moartea ne urmăreşte la fiecare colţ – de la microbi invizibili, la cancer, mâncare şi ape otrăvite. Da, vom trece cu toţii prin moartea fizică şi ne întrebăm cum şi când se va întâmpla. Deşi s-ar putea să nu fim conştienţi de asta, fiecare dintre noi s-a oferit voluntar să moară într-un anume fel, alegând să se nască în anumite familii, alegând genele pe care le-a moştenit când a ales acea familie şi modurile de viaţă pe care le-a creat. în vreme ce statisticienilor le place să scoată în evidenţă cum va muri fiecare persoană din jurul nostru, vestea bună este că noi ne putem elibera de statistici şi de moartea preselectată pentru noi, de către genele şi karma noastră.

Când simţim că suntem urmăriţi de moarte, trăim în lipsă, în loc de abundenţă – iar paharul nostru este veşnic pe jumătate gol. Acţionând din frică, aderăm la ideea că: „Trebuie să am grijă de mine şi de ai mei, pentru că nimeni altcineva n-o va face”. Ne pierdem credinţa şi încetăm să mai avem încredere că Dumnezeu va avea grijă de noi. Ne tăiem legăturile cu ceilalţi oameni, cu noi înşine şi cu Sacrul şi considerăm că suntem de unii singuri. Uităm măreţele resurse care ne sunt disponibile, atunci când suntem în legătură cu Divinul. Percepând totul de la nivelul şarpelui sau al jaguarului – şi niciodată de la cel al păsării colibri sau al vulturului – ajungem prizonierii poveştilor noastre; fie trăim în trecut şi dorim ca lucrurile să fi stat altfel, fie ne concentrăm pe viitor şi ne dorim să-l putem controla. Nu suntem niciodată complet prezenţi în acum. Când trăim în acest mod, devenim morţi ambulanţi.

Alberto Villoldo – Cele patru introspecții

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Cu cat stim mai mult , cu atat avem o raspundere mai mare...

Deci cel care cunoaste Legea Spirituala si nu o pune in practica, sufera in mod teribil consecintele.
  Daca noi Intelegem ca cuvantul ‘DUMNEZEU’ inseamna ‘LEGE DIVINA’, multe pasaje din Biblie ni se vor clarifica.
  ‘Razbunarea este a Mea, si a Mea e rasplata!’, spune Dumnezeu (Legea). Dar sa fie clar ca Legea este cea care se razbuna, si nu Dumnezeu! Dumnezeu Il vede pe om perfect, ‘creat dupa imaginea (imaginatia) Sa’ si dotat cu ‘puterea stapanirii de sine’.
  Iata ideea perfecta despre om, cum este inregistrata in Intelegerea Divina, asteptand ca omul s-o recunoasca, caci el nu poate fi decat asa cum se vede el insusi si nu poate deveni altceva decat ceea ce se vede el insusi ca devine.
  Acest paragraf as spune ca se refera la Constiinta de sine. Daca tu traiesti impresii despre tine si nu ceea ce tu esti IN ADEVAR, atunci legic vei experimenta din intregul tau potential exact cat iti permiti tu singur sa te vezi a fi…Nimeni nu te limiteaza in experienta, decat proria ta viziune, mai grav chiar, iluzia ca tu te percepi si inca CORECT, din simplul motiv ca noi nu am venit sa ne constatam vietile ci sa le creem constient… si nici nu ar fi corect cred ca cineva sa pluseze, sa te oblige sa accepti ceea ce tu refuzi, din maretia cu care ai fost inzestrat. Facand abstractie de ADEVARATA TA IDENTITATE, de fapt nu faci decat sa afirmi indirect ca ai lectii neintelese, deci nici macar compasiunea nu se justifica. Noi vedem mai intai succesul sau esecul, bucuria sau durerea inainte de a aparea ca scene create de imaginatia noastra. Noi am observat aceasta la mama care isi imagineaza boala copilului ei, la sotia care ‘vede’ reusita sotului sau. Iisus Hristos a spus: ‘Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va elibera’
  Astfel noi constatam ca LIBERTATEA (care ne salveaza din conditiile nefericite)PROVINE DIN CUNOASTERE, respectiv DIN CUNOASTEREA LEGILOR SPIRITUALE.
  AICI ma simt dator sa atentionez ca termenul “libertate”, ca si oricare altul, cunoaste o infinitate de definiri posibile. Cu exceptia CELEI EXPLICATE AICI, oricare alta este simpla “erezie” a mintii…
  Ascultarea precede comanda si LEGEA DIVINA ASCULTA DE CEL CARE O RESPECTA. Legea electricitatii trebuie sa fie cunoscuta inainte de a servi omului. Daca este folosita cu ignoranta, ea devine inamicul lui mortal. La fel si cu Legea spirituala!   Cel mai frecvent noi insa AFLAM LEGEA, apoi nu o luam in seama, dar am dori sau avem asteptari ca ea sa functioneze benefic in viata noastra, noi neacceptandu-o de fapt, neintegrand-o in vietile noastre. Rezultatul va fi INTOTDEAUNA ca vom suferi in continuare exact ce rezulta din pasajul acesta.O doamna cu o vointa puternica, dorea sa posede o casa apartinand unor cunostinte si deseori isi construia imagini mentale in care se vedea locuind in aceasta casa.  Dupa catva timp, proprietarul muri si ea intra in posesia acelei case.
  Cativa ani mai tarziu, invatand sa cunoasca Legea spirituala, ea ma intreba: ‘Crezi ca am contribuit la moartea acelui om?’ ‘Da’, i-am raspuns. ‘Dorinta ta era atat de puternica, incat a maturat totul; dar ai platit datoria Karmica. Sotul tau, pe care il iubeai atat de tandru, a murit la scurt timp dupa aceea, si aceasta casa a fost pentru tine ‘un cal troian’. Totusi, nici primul propietar al acestei case, nici sotul ei n-ar fi putut sa fie afectati de gandurile acestei persoane, daca ar fi fost ancorati in Adevar, dar ei erau amandoi sub incidenta legii Karmice (fiind ignoranti). Aceasta doamna, care dorea atat de mult acea casa, ar fi trebuit sa spuna: ‘Spirit Infinit, da-mi casa care mi se cuvine, tot atat de minunata ca aceasta, si care este a mea prin drept Divin!’ Alegerea Divina i-ar fi dat satisfactie perfecta si ar fi adus fiecaruia binele lui. Modelul Divin este singurul cu care se poate lucra pe deplin sigur. Reia pe drept cuvant aceasta explicatie si aici: alinierea cu planul Divin este conditie a constientei noastre. Dorinta este o forta formidabila, dar trebuie ca ea sa fie canalizata in mod convenabil, in caz contrar instalandu-se haosul. OMUL NU TREBUIE SA CEARA NICIODATA ALTCEVA DECIT CEEA CE II APARTINE PRIN DREPT DIVIN ! ! !
   Dar sa revenim la exemplul nostru: daca doamna respectiva ar fi repetat mental: ‘Daca aceasta casa pe care o doresc este a mea, eu nu pot s-o pierd; dar daca nu-mi apartine, da-mi, Doamne, echivalentul ei!’, proprietarul ar fi luat poate hotararea sa se mute, deci in mod armonios (daca acea casa era pentru ea alegerea Divina) casa i-ar fi revenit sau ar fi primit o alta casa, echivalentul celei dorite. Deci, ATENTIE : orice lucru caruia ii fortam manifestarea prin vointa personala este intotdeauna ‘rau primit’, prin urmare sortit insuccesului.
  Aici, aparent se intra in conflict cu fizica quantica, magia, “the secret”…Spun aparent deoarece unui anumit nivel de constienta e necesar sa ii corespunda si un nivel de ATENTIE la oportunitatea si armonia creeri acelei manifestari in experienta. Ea oricum este iluzorie, da doar gustul experientei, dar macar sa nu strice jocul altei entitati creatoare. Este asa numita “aliniere”, pomenita succint si in filmul “the Secret”. A nu se uita ca este, totusi, doar un joc.
  Omul a primit acest ordin precis: ‘faca-Se Voia Mea, si nu a ta !’, si, lucru curios, el obtine intotdeauna exact ce-si doreste, cand renunta la vointa sa personala, permitand astfel Spiritului Infinit sa actioneze prin intermediul lui. ‘Stai linistit si asteapta cu incredere Eliberarea de la Dumnezeu’ (Legea).Asadar, CUNOASTEREA LEGII SPIRITUALE II DA OMULUI PUTEREA SA-SI STEARGA GRESELILE. Omul nu poate forta ambianta exterioara sa fie ceea ce nu este el ansusi! Retineti ca toti au spus asta, intr-o forma sau alta. Pana ce subconstientul (Fiul) nu este impregnat sau una cu Tatal, ceea ce este convingerea subconstientului, credinta sa, aceea se va aduce in manifestare.
TOTUL SE PLATESTE. Oamenii au impresia ca daca obtin ceva ,e deptul lor sa aibe acel lucru. Dreptul Divin e legea prin care pot si pastra ceea ce primesc. Dar pierd din vedere un amanunt . Cum poti sa-ti si inchipui ca poti primi ceva fara sa dai ceva in schimb. Universul are o Lege care spune „Nimic nu se pierde , nimic nu se câstiga,totul se transforma.” Tot ceea ce primesti ,daca nu rasplatesti daruind pentru el ,ti se va lua . Dar ce ar mai fi de luat in considerare este ca si cel care ti-a va pierde ,pe langa ceea ce a pierdut dandu-ti tie.
Daca doreste bogatii, el trebuie mai intai sa-si constientizeze propria bogatie interioara.
Astfel, o doamna veni sa-mi ceara un tratament pentru prosperitate. Ea se interesa foarte putin de starea ei interioara, care era in mare dezordine.
Eu i-am spus: ‘DACA VREI SA FII BOGATA, TREBUIE SA FII ORDONATA! TOTI CEI CARE POSEDA MARI AVERI SUNT ORDONATI in interior si in plan exterior; ORDINEA ESTE prima LEGE CEREASCA.’ Apoi am adaugat: ‘Cat timp nu va fi ordine la tine acasa, bogatia te va ocoli.’
Imediat, ea incepu sa-si aranjeze prin casa, mutand mobilele, facand ordine in sertare, curatand covoarele, si peste putin timp realiza o importanta demonstratie pecuniara, sub forma unui dar, pe care i-l facu o ruda. Ea insasi s-a transformat, si acum isi conduce singura afacerile, isi supravegheaza tot ceea ce o inconjoara, asteptand in fiecare clipa PROSPERITATEA, stiind ca DUMNEZEU ESTE IZVORUL CEL MAI SIGUR.
De fapt aici se refera la dizarmonii versus armonia Universala. Desigur dezordinea este haotica si nu poate fi consonanta cu armonia.
Multi ignora ca a da anseamna a face un plasament si ca a tezauriza, a economisi in exces, duce inevitabil la pierderi!
‘Cel care da fara constrangere, va deveni mai bogat, iar cel care economiseste prea mult, va saraci.
Legea Spirituala a prosperitatii sustine intotdeauna pe cel care cheltuieste fara teama, dar cu intelepciune.
   RESURSELE NOASTRE SUNT INEPUIZABILE SI INFAILIBILE, ATUNCI CAND INCREDEREA NOASTRA ESTE ABSOLUTA ! ! ! Aici este invocata o lege mai putin cunoscuta, aceea a “totalitatii”, adica a fii absolut in alegerea, decizia si increderea ta. Dar increderea si credinta trebuie sa preceada demonstratia. ‘Faca-Se Voia Ta!’ ‘Credinta este esenta lucrurilor pe care le speram, evidenta lucrurilor pe care nu le vedem’ – deoarece credinta mentine viziunea stabila, imaginile adverse se risipesc si ‘la timpul potrivit,  vom recolta, daca nu ne indoim.’
Iisus Hristos a adus vestea cea buna (Evanghelia) care ne invata ca exista O LEGE MAI PUTERNICA DECIT KARMA. ESTE LEGEA HARULUI CERESC, A GRATIEI DIVINE, A IERTARII. Doar ACEASTA LEGE IL ELIBEREAZA PE OM de legea cauza-efect – legea consecintelor! Insist si eu pentru intelegerea corecta: ambele sunt Legi Adevarate ale Creatiei si deci ambele functioneaza. Cea a Karmei este cea sub care ne situeaza egoul infatuat, care crede ca el stie si poate. Lipsit insa de clarviziune, el creeaza un ciclu cauza/efect nedorit ca gust al experientei. Totodata el ne separa de legea Gratiei, sub care daca am alege sa ne situam constient, am beneficia de tot ceea ce, in Planul Divin, ne este rezervat. ‘Prin Har Ceresc, si nu prin legea karmei ne vom mantui!’ Ni se spune ca vom recolta ceea ce am semanat; dar darurile lui Dumnezeu se revarsa neancetat asupra noastra. ‘Tot ceea ce poseda Imparatia, ai apartine OM-ului.’ Aceasta stare de beatitudine continua il asteapta pe acel OM care a depasit intelegerea si gandirea muritorului de rand. …respectiv inconstienta. Tribulatiile exista in(ne)intelegerea omului obisnuit, dar Iisus Hristos a spus: ‘Fiti curajosi, Eu am invins lumea (lumescul)!’
Gandirea materialista/carnala/lumeasca este a ignorantei, adica a pacatului, a bolii si a mortii. Iisus a inteles irealitatea lor absoluta si a afirmat ca boala si durerea vor trece; si chiar si moartea, ultimul inamic, va fi anvins! “griji, nevoi, necaz, durere” as spune ca corespunde unui manunchi de frecvente din Creatie, pe care puteti foarte lesne sa le evitati in mod constient, lundu-va in mod ATENT atentia de la ele. Asa cum la piata nu veti cumpara decat ceea ce voi alegeti sa aveti in sacosa, fara a va putea trezi cu un produs nedorit, exact la fel puteti ignora din creatie orice alegeti ca nu corespunde intentiei voastre de a experimenta. Treceti pe langa ele, fara a le vedea, exact ca in fata tarabei pe care sta ceva ce nu va doriti. Doar asa veti scapa de boli, lipsuri, suferinte de orice fel. Alta cale chiar NU ESTE. Odata ce o anumita “realitate” a fost creata de cineva,constient sau inconstient, ea exista ca atare, doar ca nu e treaba voastra, daca voi nu alegeti. Renuntati sa va mai tot spuneti ca iata, boala exista la vecinul; e treaba sa ce a  ales el sa experimenteze si nu a voastra. Daca o doriti, priviti la ea atent si vi se va transfera automat. Ca nu boala este transmisibila, ci informatia aceea, indiferent ce crede actuala medicina.
Astazi, din punct de vedere stiintific, stim ca moartea ar putea fi invinsa imprimand in subconstient convingerea  tineretii eterne si a vietii vesnice.
SUBCONSTIENTUL, ACEASTA PUTERE FARA DIRECTIE, EXECUTA FARA SA DISCUTE/COMENTEZE ORDINELE PE CARE LE PRIMESTE.
-Sursa : site google.com-

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.