Cauzele socurilor si traumelor
De exemplu, in cazul in care unul dintre cei care ne-au ingrijit in copilarie a fost furios si frustrat, aceasta energie este profund socanta, chiar daca furia este neexprimata. Daca unul dintre ingrijitorii nostri nu a fost prezent emotional, daca a fost adesea preocupat, daca comportamentul lui sau al ei a fost imprevizibil, daca am fost deseori criticati sau comparati, daca am fost presati sau existau asteptari sa ne comportam intr-un anumit fel sau de a deveni ceva anume – oricare dintre aceste lucruri sunt suficiente pentru ca noi sa iesim din copilarie, cu simptome severe de traume. Uneori, accidentele, nasterile dificile sau spitalizarile pot fi cauzele traumelor noastre. De fapt, la un copil care este atat de impresionabil, sensibil si dependent, orice fel de insensibilitate sau invaziei in special atunci cand este repetitiv poate produce rani adanci pe care el sau ea le va purta in interior.
Simptomele socurilor si traumelor
Care sunt unele dintre simptomele traumei? Cum aratam in viata noastra de astazi, ca ceva din trecutul nostru ne-a ranit?
Cea mai comuna cale se arata prin diverse disfunctii. Cu alte cuvinte, un aspect esential al vietii noastre de astazi nu functioneaza. Am putea avea probleme cu sexualitatea, cum ar fi ejacularea precoce si impotenta pentru barbati sau incapacitatea de a avea orgasm si viginita pentru femei. Putem observa dificultatea de a ne gasi si exprima creativitatea.
Ne poate fi frica de furia celuilalt sau de reactia sa, prin urmare, nu suntem in masura sa se confruntam cu celalalt sau sa stabilim limitele. Am putea gasi ca ne este dificil sa ne deschidem fata de altii sau chiar sa relationam social cu altii. Sau am putea descoperi ca suntem blocati emotional. Ceea ce inrautateste lucrurile este ca noi nu avea nici cea mai mica idee ca avem si care este cauza acestor dificultati si traume pe care le aveam ingropate adanc in inconstient.
Ne putem regasi, de asemenea, in ceea ce se nume?te “hipervigilent”, adica sistemul nostru nervos este accelerat, simtim ca alergam prin viata si ne putem simti de multe ori coplesiti de stres. Trauma se poate arata si in corp sub forma cu bolilor cum ar fi astmul sau iritatiile, racelile frecvente sau bronsita, problemele de greutate, tulburarile nervoase si multe altele. Si desigur, fobiile sunt un rezultat direct al unor experiente anterioare socante.
Socurile pot fi usor provocate in viata noastra astazi
Trauma din copilarie este, de asemenea, cauza intrarii in soc in viata noastra de astazi si de multe ori nici nu stim de ce. Inainte sa inteleg mai multe despre soc si traume, nu eram capabil sa imi explic de ce in anumite situatii din viata mea ma trezeam brusc, plin de teama, in imposibilitatea de a gandi sau de a vorbi în mod clar, uneori aproape paralizat fizic, sau incapabil sa simt. Aceste reactii apareau in situatiile in care ma aflam in competitie cu cineva sau in timpul unui test sau chiar cand faceam dragoste. Uneori erau provocate in situatii care pareau complet banale ca schimbarea trenului intr-o gara sau ajungerea la timp pentru a prinde un avion sau chiar cand mergeam la o petrecere. Apoi, am crezut ca ceva este foarte in neregula cu mine, sau am fost un las sau ca am facut prea mare tam-tam pentru nimic. De fapt, socurile pot fi unul dintre lucrurile care ne fac sa simtim ca “nu ne ridicam la nivelul asteptarilor”, ca niciodata nu vom fi indeajuns de buni.
In atelierele noastre, atunci cand incepem sa vorbim despre soc, aproape fara exceptie, toata lumea descopera ca el sau ea are aceleasi experienta in prezent. Si gasesc o mare usurare vazand ca exista un nume pentru ceea ce au simtit si ca este impartasita si de atat de multi. Acesta este începutul unei descoperiri, ca nu este ceva ingrozitor si incurabil in neregula cu ei. Cu siguranta asa a fost pentru mine.
Traumele noastre nu trebuie sa fie dramatice pentru a provoca socuri
La prima vedere, copilaria mea, parea orce altceva numai traumatizanta nu. Nu fusesem abuzat sexual sau fizic, parintii mei au fost iubitoari si sustinatori, iar casa mea se simtea intotdeauna ca un loc sigur, cald si un loc stimulant de a fi. Deci, cum sa se explice socul meu? Genetica? Ghinion? Lenea? Dupa o observare mai de aproape, am început sa pun cap la cap o poveste a unui copil care a fost crescut cu presiune profunda si asteptari, intr-o familie in care valorile masculine de concurenta, performanta si realizare au fost la inaltime in detrimentul valorilor feminine blande ale intimitatii, relaxarii si intuitiei. In plus fata de dragostea si sprijinul lor, ambii mei parinti au fost, de asemenea, extrem de protectori si dominatori. Nu exista parinti perfecti, iar in ceea ce priveste copilaria mea, am fost mai norocos decat majoritatea. Dar totusi, am fost traumatizat si pana cand nu am realizat cat de profund m-a afectat aceasta trauma, nu am putut ma iubesc. Aceasta iubire de sine nu vine din invinuirea parintilor nostri. Adesea, ei au facut cu sinceritate, cat de mult bine au putut. Dar pentru vindecare, avem nevoie sa intelegem modul in care am fost raniti.
De fapt, am observat ca, cu cat devii mai sensibil, cu atat devii mai constient de multimea socurilor care se afla inauntru. Munca mea cu trauma si socurile atat cu mine cat si cu cei cu care lucrez m-a ajutat sa realizez doua lucruri foarte uimitoare. Prima este ca majoritatea oamenilor sufera de socuri in viata lor de azi. Iar al doilea este ca majoritatea oamenilor au fost profund traumatizati in copilarie. Sistemul nostru nervos este construit sa raspunda la invazie sau amenintare fie prin fuga fie prin lupta. Dar, copil fiind, nu putem face nimic. Atunci cand se intampla ceva care ne sperie ca si copil cum ar fi invazia spatiului, presiunea, asteptarea sau chiar critica, pur si simplu nu avem resursele necesare pentru a lupta sau fugi. Raspundem prin inghetare si retragere in interior.
In copilarie, noi suntem total dependenti de cei ce ne ingrijesc si ne uitam la ei de jos presupunand ca ei au dreptate. Noi de multe ori nici macar nu stim ca suntem traumatizati, dar sistemul nostru nervos stie. Simte asaltul asupra sensibilitatii si vulnerabilitatii noastre. In exterior putem fi chiar capabili de a mentine functionarea si realizarea cerintelor si asteptarilor “oamenilor mari”, dar in interior, intram in soc. Mai tarziu, cand crestem, acest soc poate veni in orice moment la suprafata.
Poate aparea, de exemplu, atunci cand ne apropiem de cineva, atunci cand trebuie sa indeplinim o sarcina la locul de munca, atunci cand devenim stresati sau atunci cand resimtim cea mai mica asteptare din partea celorlalti.
Exista foarte multe situatii care provoca soc. Acest lucru poate deveni foarte suparator in relatiile noastre. Am putea reactiona in mod dramatic la orice asteptare sau presupunere perceputa de la alte persoane. Am putea reactiona puternic, de asemenea, ori de cate ori ne este teama ca celalalt are de gand sa ne paraseasca, deoarece se declanseaza experientele trecute si abandonarile uitate. Si rana abandonului nostru se poate, de asemenea, provoca atunci cand celalalt este in stare de soc, deoarece acestea s-a retras in interior si nu il mai putem simti.
Vindecarea socurilor si traumelor
Din experienta mea, reiese ca trebuie sa lucram cu trauma si socul noastru, pentru a ne putea iubi din nou pe noi, pentru a avea o iubire care curge cu alta persoana. O poatem vindeca si poate deveni chiar o sursa de dragoste mai mare pentru noi insine si pentru ceilalti. Primul pas este pur si simplu recunoasterea si validarea. Daca avem simptome de soc in viata noastra de astazi, atunci am fost traumatizati in copilarie. Si tot din experienta mea, reiese ca atunci cand incepem sa suspectam ca un abuz s-a intamplat, in 99% din cazuri, chiar s-a intamplat. Uneori ne amintim cum, alteori nu. Nu trebuie sa cautam amintiri traumatizante. Ele vin in mod natural in timp ce lucram cu socurile noastre si incepem sa ne exploram trecutul. Cel mai important lucru este sa ne inarmam cu rabdare, iubire ?i compasiune. Intelegerea socurilor si traumelor ne da intelegere pentru a face aceste lucruri.
O parte din recunoasterea si validarea socurilor noastre vine atunci cand devenim mai constienti si mai sensibili la momente din viata noastra de zi cu zi, atunci cand apare frica. Asta include observarea modului in care temerile noastre se declanseaza, simtind modul in care frica se simte in corp si modul in care aceasta ne afecteaza comportamentul.
Un al doilea aspect in vindecarea socurilor si traumelor este sa incepem sa invatam sa spunem “NU!”. Aceasta lectie nu vine daca devenim paranoici si neincrezatori. Ea vine de la a invata sa ne iubim suficient de mult incat sa ne putem cunoaste si increde in propriile noastre nevoi si placeri si de a proteja granitele noastre. Cand am fost traumatizati, ne pierdem respectul pentru noi insine. Nu credem ca avem dreptul de a spunem nu. Suntem mult prea speriati de represalii sub forma de pedeapsa, furie sau de respingere. Noi nu credem ca am merita dragoste, iar ca sa zicem nu, este de neconceput. Si, de asemenea, ceea ce am descoperit este ca de cele mai multe ori, nu am recunoscut necesitatea de a spune nu, decat dupa ce a fost mult prea tarziu. Si daca am facut-o, sistemul meu nervos nu raspundea. Eram coplesit de frica, iar cuvintele ramaneau blocate undeva intre minte si gura. Dar, cu timpul si cu practica, invatam sa ne obtinem demnitatea noastra inapoi. Incetam sa traim o viata de compromis doar pentru a obtine firimituri de iubire.
Adesea, continuam sa relationam cu cei care ne-au traumatizat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Putea chiar continua sa fim invadati si nerespectati asa cum am fost in trecut. Am gasit acest lucru foarte comun in munca pe care o fac. De exemplu, o femeie care a fost mereu criticata si umilita de catre tatal ei mi-a impartasit ca, atunci cand ea il suna sau viziteaza acasa, acesta se comporta la fel. Aceasta nu este o situatie sanatoasa, deoarece perpetueaza trauma si socul noastru si lipsa noastra de iubire de sine. Parte din vindecarea noastra este oprirea acestui lucru, sa devenim mult mai autentici si sa aducem auto-respect in modul in care ne raportam, mai ales cu familia noastra. Acest lucru nu este usor, dar este esential. Iar pentru cei care au fost abuzati fizic sau sexual, este important sa se confrunte cu cel care l-a abuzat si cu ceea ce s-a intamplat. In cea mai mare parte a timpului, el sau ea nu va admite ca s-a intamplat, daramite sa-si ceara scuze, insa, acest lucru nu este important. Este important doar sa oprim sa traim in minciuna si sa expunem secretele.
Un alt aspect al vindecarii socului si traumei este de a depasi vinovatia pe care o putem simti in interior. Un copil va face orice pentru a-si sprijini parintii si pentru a calma durerea lui sau a ei. Desigur, noi credem ca, daca am fost invadati sau criticati, a fost vina noastra si ca am meritat. Aceste sentimente sunt atat de adanc impregnate incat avem senzatia ca traiesc in celulele noastre. Dar cu cat ne intelegem mai bine trecutul si problemele emotionale ale parintilor nostri, cu atat mai mult putem recunoaste faptul ca acest comportament a iesit din inconstientul lor, nu din greselile noastre. Cu cat lucram mai mult cu socul si trauma noastra, ne dam seama cat de inconstient a fost modul in care am fost crescuti. Oprim natural repetarea acestui comportament cu copiii nostri.
Un al patrulea si un alt aspect important, de asemenea, este ca vindecarea vine de la a spune DA! furiei si durerii pe care le resimtim in interiorul nostru. Aceste sentimente sunt acolo, dar poate dura mult timp inainte de a le poate recunoaste si a ne conecta cu ele. Este foarte important ca noi sa ne acordam rabdare si blandete totala pentru a permite acestor sentimente sa iasa la suprafata singure. Socul ne face sa inghetam emotional. Gheata trebuie sa se topeasca inainte ca noi sa simtim ceea ce este dedesubt. Am recunoscut ca, atunci cand vom incepe sa ne conectam cu modul in care am fost traumatizati ca, copil, inimile noastre se frang. Daca asistatam la trecerea altcuiva prin ceea ce am trecut noi, ori ne infuriem ori lacrimile incep sa curga.n cele din urma, in vindecarea socului si traumei noastre, avem nevoie de sprijin si indrumare. Avem nevoie de sprijinul prietenilor iubitori, care inteleg si care la randul lor se ocupa de socurile si traumele lor. De asemenea, am constatat ca avem nevoie de indrumarea cuiva care este instruit si experimentat pentru a ne conduca in trauma si socul nostru, cu blandete si oferindu-ne spatiu. Acest tip de indrumare a fost foarte important pentru mine. Nu as fi putut face asta de unul singur. Era prea multa frica, auto-judecata si confuzie.
Aducand dragoste si intelegere in socurile si traumele noastre, am descoperit ca viata noastra incepe in mod natural sa se schimbe de la sine. Ne trezim in relatii mai iubitoare si sustinatoarere. Suntem capabili sa ne aparam pe noi insine si ne putem asuma riscuri mai mari. Avem mai mult respect de sine, si apreciere pentru unicitatea noastra si pentru darurile noastre. Nu mai suntem atat de afectati de vina. Energia noastra naturala si spontana prinde viata, fara presiunea sau constrangerea noastra. Dar socul nostru nu dispare. Al meu este inca acolo, dar eu il pot urmari cu mai multa iubire. Uneori ma frustreaza, dar pot vedea, de asemenea, ca nu as fi aceeasi persoana si nici nu as fi capabil sa fac munca pe care o fac fara sa fi trecut prin ceea ce am trecut. Intelegerea socului si supravietuirea traumei ne face umani.
Sursa: http://www.zorbabuddha.ro/blog/2012/05/cum-putem-vindeca-copilul-interior/
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu