Scopul vieții este chiar viața însăși.
Tot ce avem de făcut în acest plan este să trăim. Iar dacă o mai facem
conștienți și dintr-o stare de prezență, este minunat. Venim în acest
plan pentru a experimenta în materie iubirea și iertarea.
Exteriorul este o reflexie a interiorului fiindcă de fapt acestea două sunt același lucru. Separarea este o iluzie.
Ce te invită acest articol este ca în
situațiile în care nu înțelegi scopul, să accepți măcar că el există.
Scopul nu mai este clar sub incidența limitărilor prezente în acest
plan. Dar chiar dacă nu îl vezi, nu te oprește nimeni să te menții
conștient că un scop există acolo și să îți pui toată încrederea în
Divin.
Totul se întâmplă spre binele cel mai înalt și spre armonia ta și a Întregului.
Mintea vine imediat și spune: „Cum să fie
bine cutare sau cutare?! Nu vezi câtă suferință îmi produce? Cum ar
putea suferința aceasta să fie ceva care eu să accept? Mă voi opune
acestei stări”.
Însă de fiecare dată când te opui și nu
permiți lucrurilor să curgă, vei experimenta și mai multă rezistență.
Lupta aduce și mai multă luptă. Iar acceptarea aduce și mai multă
acceptare și încredere. Ce este de înțeles e faptul că dacă o emoție
apare, și aceasta are scopul său. Dacă emoțiile nu erau necesare în
experiența din acest plan, atunci nu mai apăreau. Totuși aceste forme de
energie numite emoții, la pachet cu componenta lor biochimică, apar și
însoțesc diverse experiențe de viață. Tot ce avem noi de făcut este să
le trăim deplin și pe acestea. Stând cu emoția, permițându-i să fie și
trăind-o deplin, aceasta se va evapora în cele din urmă.
Trăim însă într-o cultură care ne învață
să reprimăm emoțiile, iar asta conduce la tot felul de boli și
dezechilibre. Când omul acceptă însă că totul are un scop, chiar dacă el
poate nu înțelege acum acel scop, intervine o deschidere spre a trăi
emoțiile deplin permițându-le să fie și să își urmeze cursul firesc.
Gândește-te numai puțin la câte
experiențe nu ai trăit în trecut, dar pe care acum dacă le povestești
prietenilor râzi, te distrezi și le accepți drept lecții în evoluția ta.
Și asta în ciuda faptului că acele experiențe au avut asociate foarte
multă suferință la momentul respectiv.
Mai este relevant de înțeles că o
experiență nu îți produce ție nimic. Nu experiența te face să suferi sau
să te bucuri. Ci direcția este cea opusă. Starea și gândurile dau
experiența. Nimic din ceea ce numim exterior nu poate produce prin el
însuși un efect asupra ta. Și asta pentru că exteriorul este o reflexie a
interiorului, nu invers.
Tot ce face acest articol este să te
invite să te familiarizezi cu ideea că totul are un scop așa cum este și
totul este armonios așa cum este. Acceptarea este un pas esențial în
procesul de transformare și evoluție. Faptul că nu accepți realitatea
așa cum este acum, conduce de fiecare dată la blocaj. Faptul că tu
accepți cu smerenie că totul își împlinește scopul său și totul este pur
și simplu așa cum este, nu înseamnă că vei sta cu burta la soare și îți
va fi bine. Schepsisul este că acceptând faptul că totul servește unui
scop, de fapt îți pui viața în mâinile Divinului, iar acțiunile necesare
îți vor deveni clare și vor fi întreprinse ușor.
Pentru ca lucrurile să fie cât mai clare,
în continuare îți va fi sugerat un proces prin care poți să treci de
fiecare dată când consideri de cuviință:
1. Acceptă și
amintește-ți că absolut orice are scopul său din punct de vedere
Universal. Tu s-ar putea să nu vezi acum, prin prisma limitărilor
minții, care este acel scop. Dar el există cu siguranță. Fiecare fir de
păr este numărat și fiecare fir de praf se află la locul său. Așadar
totul are un scop. Îl vezi sau nu îl vezi, este partea a doua, dar
amintește-ți că el există și servește armonia Divină.
2. Învață ce ai de
învățat. Multe experiențe se repetă pentru a învăța anumite lucruri, a
scoate traume la suprafață spre vindecare și a crea contexte pentru ca
anumite răni emoționale să fie vindecate la rândul lor.
3. Pune-ți viața cu
smerenie în mâinile Divinului. Lasă-te conștient în grija lui Dumnezeu. O
viață închinată Divinului este o viață trăită în armonie și iubire.
Indiferent de experiența de viață, amintește-ți că Divinul este cel care
experimentează prin tine ceea ce El știa deja că este, dar nu știa cum
este să fie experimentat.
4. Nu te lupta cu viața
și permite lucrurilor să curgă amintindu-ți că ești observatorul
desfășurării de evenimente. Toți oamenii care au succes real în viața
lor, permit lucrurilor să curgă. Unii o să o verbalizeze altfel, dar
ideea este de fiecare dată aceeași. Cu cât mai multă rezistență opui
vieții cu atât mai multă suferință va fi experimentată. Cu cât mai mult
faci pace cu viața și accepți că lucrurile au scopul lor, întotdeauna
spre binele tău și al Întregului, cu atât mai mult te lași pătruns de
iubire și frumos.
5. Conectează-te la
prezent cu fiecare ocazie și nu te învinovăți și nici nu îți adresa
cuvinte de vibrație joasă când uiți să faci asta. Când ești în prezent,
faptul că totul are un scop și urmează o curgere aliniată Intenției
Unviersale devine tot mai clar și mai aproape de a fi experimentat în
realitatea subiectivă.
Acestea fiind spuse, articolul se încheie
aici. Indiferent dacă te simți trist sau fericit acum, amintește-ți că
totul în existență are un scop. Acel scop poate să fie evident și pentru
tine, sau poate să nu fie, dar pentru Univers scopul este cu siguranță
clar. Încrede-te așadar în Divin, adoptă o atitudine care să reflecte
stare de prezență, smerenie și detașare, și o să vezi cum armonia va fi
experimentată și conștientizată negreșit.
-sursa-http://fiimplinit.ro/totul-serveste-unui-scop/
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu