Drumul catre centru...

"Ne trezim adesea zicand: “Am nevoie de o minune!” sau credem ca “Numai o minune m-ar mai putea ajuta”, ascunzand intr-o expresie destul de obisnuita dorinta fireasca de mai mult. Cine mai poate face minuni in acest secol, in aceste zile? Cui i se mai intampla sa traiasca o minune? Raspunsul la ambele intrebari este „toti”. „Tuturor”. Poate ca ne vine sa ridicam o spranceana neincrezatoare, neputand dezlipi minunea de concepte religioase precum "sfinti"sau "icoane facatoare de minuni", dar – indiferent de credinta ori de scepticismul nostru, minunile sunt prezente peste tot.
Mai mult, minunile continua sa se manifeste in viata noastra, chiar daca nu sunt invaluite in aura si in cuvintele misticismului si chiar daca nu tin prima pagina a ziarelor in voga.
Intrebati de pilda un doctor, un aviator sau oricare alt om care s-a lovit de  cazuri inexplicabile, care a mers pe muchia subtire dintre viata si moarte. Se petrec lucruri pentru care stiinta nu are niciun instrument prin care sa le despoaie misterul si care dau peste cap orice teorii cunoscute pana acum. De la vindecari care pun medicii pe ganduri pana la rezolvari neasteptate de situatie, fiecare a intalnit cel putin o data in viata sa ceva care nu poate fi explicat, catalogat si trecut cu vederea.
Insasi ideea de minune tulbura intr-o masura echilibrul cotidian al omului modern, contrazicandu-l in credintele caldute si comode pe care le practica in mod frecvent. Ca de obicei, si in cazul minunilor se intalnesc extreme. De la perimetrul in care orice e posibil si in care credulitatea si marea nevoie de minune pot insela mintea nepregatita pana la polul rece al celor care resping ideea de minune precum un virus periculos sau o pierdere de timp.
 
Pentru cei ce isi doresc cu nesabuinta minunile, ajungand sa le insceneze sau sa creada in trucuri si artificii, e necesar sa isi pastreze picioarele pe pamant, in timp ce pentru ceilalti  n-ar strica sa isi mai lase garda jos. Nu li se cere sa traiasca, de exemplu, cu capul in nori, ci sa-i permita inimii sa se deschida. Primesc astfel alte sanse de a  participa la realitatea neschimbata a minunii.
Calea de mijloc, a echilibrului- este cea pe care se pot percepe adevaratele minuni.Nu e nevoie sa fiti bruscati de vreo schimbare esentiala, pentru a intelege ca exista un tip de minuni zilnice, cotidiene, ce ni se ofera tuturor, toata viata. Priviti un camp insetat care primeste ploaia – acolo este o minune. Minune e fiecare zi, fiecare rasarit de soare, minune e viata pe care o primim si altele asemenea."-sursa Mayra.ro-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.