Daca vrei sa-l vezi pe Dumnezeu priveste-te in oglinda...

Ideea oamenilor despre Dumnezeu este doar o reflectie amplificata, decorata- a ideii pe care o au despre om. Astfel chinezii isi vor inchipui un Dumnezeu care sa le semene; negrii vor avea un Dumnezeu cu totul diferit fata de cel al hindusilor. Dumnezeu este unul, deoarece realitatea este una. Daca Dumnezeu este sinonim cu realitatea, atunci nu pot exista mai multe existente- doar una singura. In momentul in care incepi sa te gandesti la Dumnezeu in termeni antropocentrici, deja ti-ai facut o anumita imagine – si aceasta nu este decat o jucarie pe care o vei putea venera, careia i te poti inchina si ruga. Este o stupiditate! Dumnezeu nu poate fi parte din creatia omului, dimpotriva omul este parte din creatia lui Dumnezeu. Biblia spune: Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa. Insa s-a intamplat exact invers: noi l-am inventat pe Dumnezeu dupa propiile noastre imagini. Si fiecare se cearta care are dreptate. Iar pentru ei nu este important care concept este corect, ci al cui concept este corect. Oamenii au nevoie de cineva de care sa depinda, de o figura materna sau paterna. In numele lui Dumnezeu, oamenii nu il cauta pe Dumnezeu, ci doar scuze prin care sa isi motiveze dependenta lor, sa nu mai arate ca o sclavie ci ca o spiritualitate. Existenţa e o realitate. Dumnezeu e o ficţiune.Existenţa nu e produsă de tine – Dumnezeu da. De-asta există o singură existenţă, dar mai mulţi Dumnezei. Fiecare după nevoile lui, după suferinţele lui, după aşteptările lui, creează un Dumnezeu sau acceptă o credinţă deja existentă despre Dumnezeu. Dumnezeu este o mare consolare, dar nu este un panaceu, o vindecare. Toate religiile lumii te învaţă despre Dumnezeu ca fiind separat, detasat de tine. Dumnezeu este pentru cei inconstienti, care sunt ignoranti din perspectiva conştiinţei. E un fel de jucărie; oamenii ignoranti au nevoie de ea. Şi în momentul în care spun că este o jucarie, spun de fapt că depinde de tine ce îl faci să fie – să arate ca un batran pe un tron deasupra norilor sau ca un elefant cu 100 de mâini, este creaţia ta… Oamenii aveau nevoie de el; oamenii aveau nevoie de un protector. În imensitatea universului, un om se simte atât de singur, atât de mic. Vastitatea îl cutremura. Dumnezeu a fost efortul omului de a conferi existenţei o personalitate. Apoi a devenit Dumnezeu Tatal. Abia atunci poţi să ai o relaţie cu el. Poţi chiar să fii împotriva lui, dar cel putin e cineva faţă de care poţi să fii pro sau contra; este cineva care poate fi mai mare ca tine, care te poate proteja, care îţi garantează ceva. Dumnezeu există pentru că tu nu eşti conştient de tine însuţi. Dumnezeu există pentru că nu ai atins centrul fiinţei tale. În momentul în care te cunoşti cu adevărat, nu mai există nici Dumnezeu, nici nevoia de el. Eu susţin complet ce spunea Friedrich Nietzsche: “Dumnezeu a murit.” Cea de-a doua parte a frazei spuse de Nietzsche este chiar mai semnificativă: “Dumnezeu a murit şi omul este acum liber.” Această parte nu s-a bucurat de prea multă atenţie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, însă această parte este cea mai importantă; prima parte nu înseamnă prea mult. De fapt, prima parte este greşită. Dumnezeu nu poate muri – ficţiunile nu mor. În momentul în care ştii că sunt ficţiuni, nu se pune problema ca ele să moară. Aşa cum nu s-au născut, nu vor muri. Dar i-a fost acordata multă importanţă de către teologi, deoarece s-au temut: “Ăsta e un sacrilegiu, să spui oamenilor că Dumnezeu a murit. Asta înseamnă că acum nu mai e nevoie de nici o religie.”S-au temut pentru propria lor afacere. Dar au uitat cea de-a doua parte, care este mult mai importantă şi are semnificaţii cu mult mai semnificative. Înseamnă că Dumnezeu era ceva ce lega, ce te dădea înapoi, ceva de care te temeai. Dumnezeu nu a fost o comoară, ci o greutate infinită, imensă, asupra inimii şi creşterii tale.
Dumnezeu nu exista fiindca Dumnezeu este insasi existenta. Prin faptul ca omul a devenit dependent de tot felul de sisteme de credinta ramane adormit, insasi acest fapt reprezinta bariera care impiedica intalnirea dintre om si Dumnezeu. Hakim Sanai spune:” Atunci cand vei iesi din Salas si Viata, atunci, prin Dumnezeu il vei vedea pe Dumnezeu”. Este nevoie de o metanoia, o intoarcere de 180 de grade pentru ca omul sa revina in propria lui fiinta. Pana acum a fost mereu plasat in exterior, insa omul are posibilitatea de a patrunde in propria lui fiinta, si de a descoperii pe Dumnezeul launtric. Dumnezeu nu este ceva pe care sa il poti gasi pe marginea drumului; Dumnezeu este dezvoltarea ta finala. Dumnezeu nu poate fi gasit nicaieri, tu trebuie sa devii Dumnezeu. De fapt tu chiar esti Dumnezeu doar trebuie sa iti redescoperi adevarata realitate.
Iisus a spus: “Nu e scris in Legea voastra ca Eu am zis: Dumnezei sunteti?”
Dumnezeu este cel care respira in tine, iti curge prin sange, este carnea si oasele tale, este esenta ta. Atunci cand vei intelege ca tu si Dumnezeu una sunteti, atunci vei sti ca Dumnezeu exista, insa acela va fi un Dumnezeu complet diferit.El nu mai este o figura materna sau paterna. Nu este o persoana, ci o prezenta care curge in intregul cosmos, este parfumul universului, imbatate cu el!
-sursa- http://www.euinsuti.ro/blog/?p=122

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.