Adamus St. Germain in invataturile sale, ne
transmite ca atunci cand facem iluminarea in corp fizic, nu este usor. Marii
maestri au realizat iluminarea in spirit. Nu au ramas in continuare pe Pamant
sa o traiasca in corp uman. Nu am inteles la acea vreme in ce consta
dificultatea.
Azi am inteles.
Azi Maestrul interior a sosit la mine pt a
ramane definitiv. Mi-a aparut cu ochii sai imensi si propria infinitate m-a
umplut cu belsugul sau.
Azi am inteles pe deplin frumusetea si
libertatea oferita de realitatile inconjuratoare precum si limitele fizicului si a gandului
uman. Sa iti simti imensitatea si de asemenea sa ai intelegere si compasiune pt
un atom--corpul uman, este maret si coplesitor.
Cand am simtit libertatea oferita de acele spatii
in diversitate mi-am pus intrebarea:
- Plec sau raman? Mult prea imbietoare era
acea stare fata de ce traim acum, aici. De undeva din interior, alegerea a
izvorat la suprafata:
- Raman!
Am fost ajutata sa depasesc momentul, sa ii
fac fata.
Adamus St. Germain era deja langa mine:
-“ Ai sa vezi lumea altfel, diferit. O vei
intelege altfel, vei descoperi minunatiile creatiei. Fii rabdatoare cu tine. Nu
te grabi.”
In starea mea de uimire si coplesire, reuseam sa
ii transmit ca nu ma grabesc si ca ele vin firesc si nu pot opri ce s-a
declansat.
-“ Vei trai o noua frumusete. Tu o creezi pe
masura ce te deschizi. E diferita. Tu o vei descoperi. Nici noi nu o stim.
Putem vedea potentialele, dar voi o veti trai si o veti povesti.
Fii rabdatoare cu tine.
Suntem langa tine.”
M-au sustinut pana tarziu cand am putut singura sa stau fata in fata cu
mine. Dar cum sa vorbesti cu infinitul!!! Cu simturile umane nu poti si atunci
am observat ca intre mine si el nu mai exista nici o poarta. Puteam fi si aici
si acolo sau simultan peste tot.
Seara tarziu iar l-am simtit pe Adamus care
imi repeta:
-“ Respira-l pe Eu Sunt; iti va fi de folos.
Aveam sa inteleg spusele lui a doua zi.
-sursa-http://mihaelapalade.blogspot.ro/2016/01/pasi-in-iluminare.html
gabriella.
Când omul își realizează sinele simte nevoia să mulțumească. Atunci el își creează din sine imaginea unor persoane iluminate de care a auzit și la care a meditat. Crede că a fost influențată de ele și ajutorul i-a venit din afară. Dar totul este și a fost în potența lui interioară; din el s-a născut viața și el a observat-o. Realizarea sinelui este completă când realismul este complet. Universul se crează din sinele tău și există atât timp cât tu vrei să-l observi. Desigur că există și așa cum vrei tu să-l observi... Aceasta este alegerea ta.
RăspundețiȘtergere