Ce nu se spune despre evolutia spirituala ...

   Adesea ni se pare ca cei care tin seminarii ori scriu carti despre spiritualiate traiesc intr-o altfel de lume, capata cumva o aura speciala care ii face imuni in fata problemelor celor multi care le cumpara cartile ori merg la conferintele/ seminarele lor. Ceea ce se intampla cand cortina cade, cand spectatorii sunt departe, la casele lor... este cu totul altceva. Redevin oameni, simpli cautatori ai adevarului, ai unor solutii pentru a se ajuta pe sine si pe cei din jur... In unele cazuri... sper ca putine, in spatele cortinei se ascunde o afacere fara nici o umbra de spiritualitate, hranita din nevoia oamenilor de a se regasi, de a se cunoaste...

                         De multe ori maestrii, scriitorii sunt nevoiti sa imbrace haina misticului, a celui care stie totul pentru ca, daca ar veni in fata oamenilor si ar spune "sunt la fel ca voi, am temeri, angoase cu care ma lupt uneori, sunt momente in care nici eu nu mai cred ceea ce spun, am momente de slabiciune..." ceilalti ar pleca iar mesajul lor, oricat de benefic ar fi, ar ramane fara ecou. Avem o nevoie chinuitoare de a judeca, de a face semi-zei din cei pe care dorim sa-i urmam, iar acestia devin sclavii proiectiilor noastre mentale. Pedepsim orice abatere, orice cadere, orice slabiciune... pentru ca ei, cei luminati, nu au voie sa fie oameni, nu le acordam permisiunea de a fi la fel ca noi.

                      Poate tocmai de aceea pierdem o parte importanta a ceea ce inseamna calatoria spre sine. Nu suntem dispusi sa intelegem ca intre punctul in care ne aflam si ceea ce credem a fi capatul drumului... exista o intreaga aventura, cu suisuri si coborasuri, cu perioade de stagnare, cu obstacole pe care avem senzatia ca nu le vom depasi niciodata.           Ei bine... nimeni... sau aproape nimeni n-a venit pe lume plutind pe nori albi si pufosi. Toti ne-am nascut si am crescut intr-un noian de limitari, conditionari, am fost marionetele acelorasi sisteme de educatie. Ceea ce s-a inamplat pe parcurs a fost faptul ca in timp ce unii au inceput sa traiasca pe pilot automat, conform conditionarilor sociale, culturale, economice, ceilalti au inceput sa-si puna intrebari, sa incerce o evadare din temnita conditionarilor primite. Fiecare a gasit propria solutie, nu intr-o zi, ci dupa o lunga cautare. S-au impiedicat, au cazut, s-au ridicat, au mai facut un pas... dar nu s-au oprit. Ceea ce primim este rezultatul eforturilor facute de ei in ani intregi de cautari. Dar este mai simplu sa primim direct rezultatele, fara efortul presupus de ajungerea la el. Un fel de teorema matematica pe care o aplicam fara a face de fiecare data calculele care au condus la aparitia ei. Este de ajuns sa stim ca funcioneaza, nu ne intereseaza de ce si cum.

                       Totusi, cel care se angajeaza in calatoria spre sine va parcurge propriul drum cu tot ceea ce acesta presupune. Fiecare reteta functioneaza pentru cel care a creat-o. Este adevarat, unele pot fi aplicate cu oarecare succes de majoritatea oamenilor... dar pana la un punct, punctul care face din fiecare o fiinta unica in valsul vietii. 

                       Da, vor fi obstacole, da, va fi pace o vreme, dar doar pentru a prevesti o noua furtuna, da, veti crede de mii de ori ca portul lunistit este in fata voastra, doar pentru ca odata ajunsi acolo sa descoperiti ca incepe o noua calatorie, un nou port la care trebuie ajuns. Va veti zdreli picioarele de spinii drumului, veti plange si veti fi hotarati sa aruncati la gunoi tot ceea ce visati... si, daca exista suficienta determinare, va veti ridica iar. Veti spune de mii de ori ca v-ati trezit spiritual, pentru ca apoi sa aflati ca orice trezire este punctul de plecare pentru o noua spirala evolutiva, urmata de o noua trezire. 

                       In orice ridicare exista o adancire in sine, cu cat te ridici mai sus, cu atat cobori mai jos, pana cand cele mai adanci umbre sunt transmutate in lumina. Vor fi momente cand, fata in fata cu voi insiva, veti intoarce capul infiorati de intunericul din voi si totusi, in ziua cand il veti accepta ca fiind parte din voi, va va lasa liberi de judecati, de neiertari... Cea care judeca in noi, cea care pune etichete si e gata sa arunce prima cu piatra in presupusul vinovat este umbra, partea intunecata, nu lumina. 

  Daca i-ati fi vazut pe cei ridicati azi pe altarele cunoasterii spirituale in timpul calatoriei lor... i-ati fi apreciat pentru efortul depus? I-ati fi observat macar? Ati fi trecut dincolo de etichetele de ciudati, neadaptati etc. pe care altii le atarnau de gatul lor? 

                      Evolutia spirituala nu este o plimbare printre flori, intr-o zi calda de primavara. Va va lasa cu picioarele insangerate de spinii din cale, dar va va duce, la momentul cel mai potrivit pentru voi, acolo unde nimeni altcineva nu va va putea conduce, in miezul fiintei voastre, acolo unde niciodata nu ati incetat sa fiti perfecti, unici, eterni, fiinte de lumina pura.

-sursa-http://terapiatreptelor.blogspot.ro/- 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.