Reiki Usui.: Niciodată nu este prea târziu...

9 apr. 2019

Niciodată nu este prea târziu...

Destinul poate veni la voi în multe moduri diferite – şi poate veni chiar şi la sfârşitul vieţii. De exemplu, Anne, care era designer şi artistă, avea un cancer foarte avansat la ficat. Era internată în spital şi i se mai dăduseră doar câteva zile de trăit, atunci când m-a contactat mama ei. Când am întâlnit-o pe Anne, pielea ei era galbenă de la icter, întrucât ficatul aproape că încetase să mai funcţioneze. Avea dureri foarte mari şi îi era forte frică.mpreună, am călătorit în Lumea de Sus, unde i-am găsit pe bunicii săi decedaţi. Ei au ţinut-o de mână şi au asigurat-o că nu trebuia să se teamă de nimic, căci ei erau acolo pentru a o ajuta să treacă în lumea spiritelor şi să se întoarcă acasă. Apoi, ea şi-a întâlnit părinţii celeşti, două fiinţe de Lumină, care i-au spus să nu-i fie frică. Imediat, Anne 1-a recunoscut pe unul dintre ei ca fiind mentorul său spiritual – Swami Muktananda (un maestru indian şi profesor, care a murit în 1982) – care i-a explicat că munca ei încă nu era încheiată. La întoarcerea din călătorie, Anne avea un zâmbet mare pe faţă şi mi-a explicat că nu-i mai era frică.

Printr-un set curios de coincidenţe, am ajuns să am bastonul cu care umbla Muktananda. Pe acesta era gravat ochiul de pe pana unui păun, simbolul hindus al Graţiei Divine, pe care Swami îl adoptase ca fiind simbolul său personal. La următoarea mea vizită la Anne, i-am adus bastonul şi i-am spus că ajutase un mare om să meargă prin această lume, iar pe ea o va ajuta să treacă în cealaltă. Din acea zi, Anne a ţinut tot timpul bastonul lângă ea. În următoarele câteva zile, gălbeneala Annei a început să dispară şi a fost externată.

O săptămână mai târziu, mi-a explicat că durerea s-a diminuat şi că energia îi revenea, dar că era epuizată de încercarea de a-şi vindeca familia, care venise de prin toată ţara pentru a fi alături de ea. Timp de câteva zile, activitatea Annei a fost aceea de a vorbi cu rudele şi de a le face să se ierte una pe cealaltă şi să se împace. Două săptămâni mai târziu, mama Annei m-a sunat să-mi spună că erau mulţi fluturi monarhi în tufişurile de lângă camera fetei. „Au venit pentru ea”, mi-a spus ea. În acea seară, Anne a trecut în lumea de dincolo, împăcată.

Această femeie minunată m-a învăţat că, atâta timp cât suntem în corp, suntem supuşi legilor biologice – adică, putem aşeza pe linia destinului nostru, doar ceea ce ne este permis în Universul nostru (Nu i-am putut găsi Annei un ficat nou, de exemplu.) Dar chiar trăind cu legile acestui Univers, putem schimba multe. Se pot întâmpla miracole – şi se şi întâmplă – dar numai atunci când mergem în Lumea de Sus, ca să ne găsim darurile spirituale.

Anne şi-a regăsit contractul originar al sufletului – de a-i vinde ca pe cei care îi iubea – şi a fost capabilă să călătorească la profesorul ei. Aşa cum am menţionat înainte, atunci când regăseşti contractul originar al sufletului şi-ţi organizezi viaţa pe baza lui, Universul conspiră să te ajute – aşa cum a făcut şi pentru Anne. Ea a avut destul timp pentru a mai face ce rămăsese de făcut în această lume, înainte de a trece în cealaltă.