Si totusi... uneori, daca nu foarte des :), speram ca zana
asta o sa apara de undeva sub forma unui consilier, a unui maestru,
psiholog, terapeut... si ce ne mai vine in minte. E obositoare cautarea
asta... mai ales cand alergam permanent de la unul la altul, de la un
seminar la altul, de la o terapie la alta... si zana se incapataneaza sa
nu apara. Intr-un tarziu ni se face lehamite si ne asezam batraneste pe
marginea drumului dintre alte doua cursuri, constatand ca nu s-a
schimbat nimic. Si cugetam asa mocnit la nefericirea proprie, la
inutilitatea tonei de cursuri, seminarii si terapii, la frumusetea
gradinii vecinului si mizeria din ograda noastra.
Adevarul e ca nimeni nu poate face nimic in locul nostru.
Ne poate oferi instrumente de lucru, un exemplu personal, sprijin... dar
mai mult... nu. Da, piata e plina de evenimente cu promisiuni marete...
te vei ilumina in doua zile, viata ti se va schimba in alte doua
zile... dar toata pleiada asta de promisiuni este facuta ca produsul sa
se vanda bine. Dupa ce iesi de la cursul de iluminare rapida esti
singurul in masura sa faca ceva pentru propria persoana. Ti s-au dat
niste unelte. Ce faci mai departe cu ele este alegerea ta. Cum spuneam in alte articole, o
initiere nu te face maestru, ci iti da deschiderea pentru a deveni prin
exercitiu, munca, perseverenta. E aceeasi poveste peste tot - primesti
sapa, dar tu trebuie sa sapi, sa-ti scoti balariile din batatura, sa
plantezi flori si sa le ingrijesti pana cresc. Daca le pui prea mult
ingrasamant in speranta ca vor iesi mai repede... nu va functiona.
Florile intelegerii cresc si devin viguroase doar prin cultivarea lor cu
grija si perseverenta. Degeaba le uzi o saptamana daca apoi uiti de ele
un an.
Schimbarea necesita efort...si vointa... si incapatanarea
de a persevera atunci cand ti se pare ca esti blocat din toate partile.
Inceputul e greu pentru ca nu suntem obisnuiti sa lucram cu noi, sa ne
disciplinam... treptat devine tot mai usor, pe masura ce rezultatele
incep sa apara.Poate fi frustrant pana cand te prinzi de faptul ca esti
unicul in masura sa faca ceva pentru el insusi... si inspaimantator cand
iti dai seama ca esti responsabil de propriile alegeri. Abia mai tarziu
intelegerea propriei responsabilitati devine eliberatoare. In prima
faza e enervanta, datatoare de dureri de cap si crampe stomacale.
Merita tot travaliul asta al schimbarii? Cei care au
trecut prin el spun ca da, cei care inca stau cu sapa in mana si se
intreaba cand apare cel care o sa sape spun raspicat ca nu. Depinde de
ce parte te situezi. Depinde ce vrei, ce iti doresti de la propria
viata, unde vrei sa ajungi. Un singur lucru e cert - schimbarea de care
ai nevoie va veni atunci cand vei intelege ca tu trebuie sa fii autorul
ei... si singurul asupra caruia poti lucra esti tu. Restul au de plantat
flori in propriile gradini.
-sursa- http://terapiatreptelor.blogspot.ro/-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu